Dialog 8->

Dialog in libaneza fara traducere.Noi care nu stim franceza ce facem?

Don't u facepalm me, dude! :-w
Am gasit aceeasi secventa dublata in spaniola si in italiana, ai fi preferat asa?eu nu. dublarile strica tot farmecul limbii native unui film.
Dar nici nu e greu sa-ti imaginezi ce se intampla in scena asta: politistul isi imagineaza o conversatie romantica cu bunaciunea coafeza, care se intampla sa fie si regizorul :D

p.s. te-ai blocat la coupe de fil? :))

I'll facepalm as much as I damn want!>:P
M-am blocat cand am vazut ca traducerea era in franceza si am renuntat sa ma mai uit.

Cinema in a nutshell, or, the power of wordlessness.

Eu n-am imagini memorabile de pus pe forum, dar imi aduc aminte de un tip care tragea gif-uri animate la imprimanta si se intreba pe urma de ce nu se misca si pe coala A4.

Feeling like you're part of the movie :D

preferatul lui omu', eugene green :)) , trebuia băgat şi el.. în religiosa portuguesa mai ales te simţi incomod de atîta boxat în al patrulea zid. ăia pe acolo îţi declamă direct în cameră. destul de ciudat însă, acolo nu simţi că ai face parte din film. de fapt nici nu ştiu cum te simţi. ca să ai efectul spargerii celui de-al parulea zid, trebuie ă ai mai întîi sentimentul unei ficţiuni foarte ... fictive :D pe ecran, să fie o oarecare denivelare între film şi ce trăieşti. filmele lui green însă sunt atît de la-acelaşi-nivel-cu-off-screenul, că ruperea barajului celui de-al 4lea uol nici nu se face. pentru ca aceasta să se efectueze, e nevoie de nişte condiţii în plus, iar simpla diferenţă 3d life vs. 2d movie se pare că nu ajunge. poate că asta e şi miza filmului, deşi nu cred, asta e mai mult ceva secundar la green.

Another brick in the broken wall:

moment care are toate şansele să devină preferat: lustruitul pantofilor în "experience"-ul lui kiarostami.

Servitorii din Gosford Park ascultand pe furis muzica live din salon:

Cel mai emotionant moment cinematografic pe anul asta. Sa reamintesc si contextul:

“Marina Abramovic and Ulay started an intense love story in the 70s, performing art out of the van they lived in. When they felt the relationship had run its course, they decided to walk the Great Wall of China, each from one end, meeting for one last big hug in the middle and never seeing each other again. At her 2010 MoMa retrospective Marina performed ‘The Artist Is Present’ as part of the show, a minute of silence with each stranger who sat in front of her, Ulay arrived without her knowing it and this is what happened.”









Uof..:)

Ca veni vorba...si mi-am adus aminte.
Perfect moment

N-am vazut de foarte mult timp filmul, dar azi mi-a venit momentul asta in minte. Nu stiu daca e momentul care-mi place cel mai mult din tot filmul, dar categoric e un moment preferat.

Pentru ca e asa activitate slaba pe cinemagia, ma gindeam, poate scrieti si voi care e momentul vostru preferat din Cool hand Luke.

Si ma mai gindeam ca mi-ar place sa se organizeze un turneu cu filme clasice, un film pe saptamina sau chiar la 2 saptamini daca e prea mult o saptamina. Eu as revedea cu placere filme cum e cel de mai jos.

http://www.youtube.com/watch?v=veCZvM6-okQ

Pai chiar acum sa ne ispitesti cu asemenea '' spalatorese'' ???? :"> Daca faza asta e luata , ma gandesc la aia cu Paul Newman mancand 50 de oua . Suntem in peroada Pastelui si sigur o sa apara la stiri vreun haplea care o sa incerce lucrul asta pe meleagurile noastre . Oua combinate cu cateva zeci de paharele = spitalizare = stiri tv

Eu m-as baga. Preferabil in varianta cu doua saptamani. Si cred ca s-ar mai gasi musterii, ce zici?

Excelent stalex! Poate mai sint si altii si poate cineva cu mai multa experienta in organizare de turnee se ofera sa se ocupe :) Twinsen, Mercutio?

Cred ca te-ai descurca si tu cu organizatul:P Daca se face cu filme clasice o sa incerc sa particip si eu.

Pe mine chiar m-ar incanta un turneu organizat de o femeie in general, si de anaemona in special. Iar ideea cu filme clasice ma atrage asa ca , in cazul in care prinde contur, o sa incerc sa fiu activa :">

O sa intru si eu daca nu-s doar clasice americane :) Si mi-ar placea, si mie, sa fie organizat de anaemona.

"Say hello to my little friend"
Al Pacino in Scarface

N-am gasit scena cu subtitrari in engleza, daca o gaseste cineva, sa-mi spuna si inlocuiesc link-ul.

The Time That Remains (Elia Suleiman)

(off-topic: cine-o fi desteptul care-a venit cu ideea link-urilor cu publicitate in comentariile userilor? Ma scot din sarite, nu vreau sa promovez nimic.)

Am vazut filmul asta la cinema Elvira Popescu asta toamna, la "Filmele de Cannes la Bucuresti" si dupa proiectie a venit regizorul in sala. A fost o descoperire placuta si paradoxala. De ce zic asta? Un palestinian care trateaza Palestina in cheie Tati-Kaurismaki-deadpan-tragi-comic, inteleg ca majoritatea filmelor lui sunt cam asa. Ei bine, pe cat de mut & economicos in gesturi e pe ecran, pe atat de volubil a fost la Q&A: intr-o engleza cu accent perfect, suvoaie de explicatii intelectual-academico-artistico-blabla, usor pretentioase, el e acuma profesor la o facultate de film de prin Elvetia.
Mi s-a parut izbitor contrastul. E ca si cum m-as uita la un film de Chaplin si dupa film ar veni Chaplin in sala si-ar incepe sa citeze din Schopenhauer ca sa-si explice filmul.

Cand se afla in fata publicului, modalitatile de exprimare sunt mult reduse fata de cele din spatele camerei. E drept ca multi regizori aleg sa nu ofere niciun fel de lamurire cu privire la filmele lor, insa ii prefer pe cei care o fac. In plus, daca zici ca acum e profesor, cu atat mai mult se explica instinctul de a a talmaci, a indruma, a-i invata pe altii.
Ohhh, ce te invidiez! As fi vrut sa-l cunosc.

Ete poezie din film:

An honorable man has two aims: to die fighting or achieve victory. I want no life if we’re not respected in our land, if our words are not heard echoing in the world. I shall carry my soul in my palm tossing it into the cavern of death. Either a life to gladden the hearts of friends, or a death to torture the hearts of foes.

Eh, n-a fost vorba decat de vreo 15 minute.
Exact, exact, formatia academica si-a pus amprenta, era foarte empatic cu cel care-l intreba, ca profesorul care-si iubeste meseria si pe studenti si incerca sa ofere cat mai mult din orice intrebare. Sa nu se inteleaga ca mi-a displacut faptul ca era vorbaret, dimpotriva, a fost placut cum a abordat intrebarile din sala. Remarcam doar contrastul dintre filme si omul care face filmele.

Alti regizori sunt leit filmele lor.
Daca te uiti la un interviu cu Kaurismaki, e foarte pontos si in viata reala, dar e un om hatru, raspunsurile le da in doi peri, poker-faced. Daca te uiti la interviul lui Carax de la premiera "Holy motors", omul ar plati bani din propriul buzunar sa nu fie acolo si sa nu treaca prin calvarul de a raspunde la vreo intrebare, de a explica ceva, are un sictir in el... La fel Lars von Trier.
Elia Suleiman nu cred ca e asa, cred ca ar sta ore intregi din placere la discutie despre orice.

Twist the knife, why don't you? :(( Trebuia sa-l inregistrezi.
Am observat tendinta asta la unii regizori, de a refuza orice interactiune cu jurnalistii. Asta te intriga si mai tare. Ca-n viata, deh. :P

Mie mi se pare ca Sir Ben Kingsley e o sosie a lui Octavian Paler. Si vice-versa.






Asa ca secventa asta poate fi utilizata cu succes ca instrument "anti-citate Octavian Paler pe Facebook"
(you look like fuckin' Idi Amin, you know what I mean?)
http://www.youtube.com/watch?v=tjeBxR_yOq4

Pialat's human behaviour study

Sa fie si-aici micul soldat :)

You asked me once about why I went in the shop, but I never told you. I didn't go in there looking for God. I wanted you. Apart from Sam, you were the only person that smiled at me around here. And I wanted it. I wanted it to soak into me and brighten me up. And I thought you were beautiful. I just wanted to look at you, that's all. Didn't want to know you. Because I knew if I got to know you, you'd have your own shite. You wouldn't be perfect and I didn't want that feeling ruined. And boy, was I right.

Am să menţionez 5 care mi-au plăcut f. mult (desigur, sunt în total mult mai multe şi poate pe alţii nu-i vor impresiona tocmai aceste scene, aşa cum mi s-a întâmplat mie)

1. O scenă de la începutul filmului Un long dimanche de fiancailles, în care era prezentată o zonă dintr-un cimitir, în care ploua, se vedeau câteva cruci şi o icoană a lui Christ, căzută la pământ, în noroi. Totul se petrecea în timpul războiului. (Ştiu că nu e o scenă cu actori, ceea ce teoretic i-ar putea scădea din intensitate, dar efectiv mi s-a părut unul dintre cele mai deprimante, mai "bolnave", mai "negre" cadre pe care le-am vizionat vreodată :| , potrivindu-se în acelaşi timp perfect cu restul filmului)

2. Scena din filmul spaniol Blancanieves în care Carmen (Blancanieves) intră în arenă împotriva taurului (numit Satan) care îi accidentase grav tatăl. Este un moment de tensiune maximă, aşteptat, practic, pe tot parcursul filmului, iar deznodământul nu e deloc uşor de anticipat (chiar mi-am imaginat mai multe continuări posibile).

3. Scena din filmul Haute Tension în care pe înregistrările camerelor de luat vederi dintr-un magazin, unde avusese loc o crimă brutală, atunci când toată lumea se aştepta să-l vadă pe bărbatul care întruchipa asasinul, apare clar silueta Mariei (Cecile de France), ceea ce însemna că ea era asasina şi suferea de dublă personalitate. M-a surprins foarte mult, mai ales că, la fel, era un moment cu o încărcătură f. puternică şi făceam diferite "scenarii" pt. final.

4. Scena din filmul The Rite în care Michael (Colin O'Donoghue), care se lupta din răsputeri să găsească o dovadă, o probă concretă a existenţei lui Dumnezeu, confruntat cu o serie de elemente malefice care atestau însă existenţa diavolului, rosteşte, având o revelaţie: "Da, acum cred în diavol... Şi cred în Dumnezeu". Acolo e cheia întregului film.

5. Cea, din acelaşi film, în care părintele Lucas (Anthony Hopkins), propovăduitor ardent al Binelui, devine pentru scurt timp posedat de Rău.

Cele din The Rite mi-au placut si mie.Nu mi s-a parut slab filmul.La Haute Tension n-am mai apucat finalul.Mi s-a parut ca e doar inca un horror slabut,dar se pare ca m-am inselat.Trebuia sa-mi dau seama ca daca e european,tot are ceva bun tinut deoparte.

Finalul din O Último Mergulho. Hölderlin transpus peste o dragoste adolescentină. Cea mai romantică secvență de cinema pe care am văzut-o în ani de zile. Contează și contextul întregului film (ba chiar o îmbogățește cu sensuri surprinzătoare), dar funcționează perfect luată și separat.
























http://www.youtube.com/watch?v=TYu1XfeDKYo

Adieu, plancher des vaches!
 

La nici 5 secunde dupa ce mândra o taie cu motociclistul... Mai e și pe role, mor de râs =)) =))

Hachiko!

Inca nu l-am vazut, dar judecand dupa momentul asta, presimt ca se va regasi undeva sus in topul lui douamiipaispe. Fie numa si pentru atat:

http://www.youtube.com/watch?v=EIjRX0K0pFM :x

Apropo de ce spuneam in alt topic legat de intensitatea trairilor, am revenit si cu exemplificari:

Laurence Anyways (n-am gasit exact ce-mi doream, dar e suficient de graitor si asa)

Adele

Blue Valentine

Mai era si scena asta din In the Mood, dar nu o gasii cu subtitrare in eng.



Dar poate stiti greaca :D

Ca tot a venit vorba de emotii si de sens, las si asta aici: The power of Cinema

I've finally found my soulmate! :x

Historias extraordinarias