Ma vad nevoit sa repet: nu sunt innebunit dupa minimalism, dar filmul asta al lui Porumboiu este chiar bun si sunt de parere ca omul a stiut exact ce vrea cu si de la el si i-a iesit in cea mai mare masura. Daca ma-nsel eu si Cornel a mers totusi la plesneala, atunci bafta lui. Filmul asta are forta.

are, are! da'cred că e sub 1 newton, deoarece în minutul în care am terminat de dat cu cremă de corp (după o baie rece :D ) filmul m-a adormit pur şi simplu, ratând singurele, palpitante, ultime, 15 minute! :(( la o analiză mai profundă am constat că dacă aş fi fost miriapod aş fi avut toate şansele să termin de cremuit după film, deci, mea maxima cupla. :P

ok, e aproape ratat.
problema e ca nu putem privi acest film (sau oricare altul) ca fiind format din doua parti distincte si sa spunem: mai, in prima parte e prost, dar in a doua parte m-a dat pe spate!
nu e un meci de fotbal in a carui prima repriza n-am jucat nimic, dar in a doua si, mai ales spre final, am dat un gol de kinograma!
eu vad filmul ca pe un tot unitar.
or, in politist adjectiv, tot ce se intampla pana la intrarea politistilor in biroul sefului e extins fara rost.
nimic nu te perpeleste, nici la nivel de policier, nici la nivel de thriller, nici psihologic, nici dramatic, dar nimic.
si, deodata, hop!
apare dom' comandant filozof, apare tabla pregatita pentru demonstratii, apare dex-ul in 5 minute.
si, ce e si mai surprinzator, acest comandant e al naibii de inteligent, de rece si calculat, ca stie din prima sa-l indrume pe Cristi sa caute, intr-o ordine parca stiuta dinainte, la semnificatia cuvintelor constiinta, morala, lege, politist, etc.
in cinci minute face o demonstratie de logica de ramai paf.
prea sunt puse toate cu mana in secventa aia.
dar, in fine...
si tare as vrea sa stiu ce inseamna minimalismul asta, (minim de efort, minim de imaginatie, minim de miscare?).

Grosso modo, a pornit de la "minimum de mijloace", din cauza penuriei financiare din jurul lui 2000. Apoi, s-a conturat într-o conceptie esteticä.

aha, atunci inseamna ca, pe criza asta, ne putem astepta la o si mai mare adancire a minimalismului romanesc.

bun, si acum astept argumentele celor care considera acest film ca fiind senzational.

Nu, nici vorbä, pentru cä:
- revirimentul filmului românesc nu se comparä cu falimentul lui de-acum zece ani, si se gäsesc mai multi bani ca atunci;
- mecanismele de productie si finantare s-au maturizat si rodat, nu mai sunt simple improvizatii pline doar de entuziasm.

Din partea mea, poti începe cu analiza.
In plus, subscriu total la argumentele lui Gorzo, asa cä personal ti le recomand si pe alea.

Eu am vazut filmul ca fiind, in mare, despre trei lucruri,si anume:
-nerespectabilitatea(eufemistic spus) meseriei de politist
-conflictul dintre legea morala si cea conventionala
-sensul cuvintelor.
Liantul logic dintre ele ar fi urmatorul: constiinta unui om vulnerabil -un politist(vorba ceea, "De cati politisiti ai nevoie pentru a schimba un bec?") - este manipulata jongland cu sensul cuvintelor.

Cred ca acestea sunt deductibile inca din titlul filmului, care pe de o parte- si in primul rand,pentru mine- trimite la aspectul: "politist" = "fraier" iar de partea cealalta anunta viitorul conflict ce izbucneste pe frontul sensurilor cuvintelor: "politist" (substantiv, in mod normal) este transformat, in titlu, in adjectiv.Marturisesc ca dupa prima vizionare(dintr-un total de trei)- care mi-a placut la nebunie(cadrele acelea lungi care pe multi au plictisit mie chiar mi s-au parut palpitante :D .Asteptand sa se termine in secunda imediat urmatoare, cu cat se prelungeau mai mult si mi se pareau mai ridicole,eu nemaiintalnind pana atunci acest tip de cinema, cu atat mai mult crestea suspansul.) - incepusem sa am aceleasi senzatii ca si Keep. ajungand la un moment dat sa ma enerveze atat de tare incat i-am acordat inca o vizionare, hotarat fiind sa-l desfiintez de data asta.Cand, colo- surpriza, mi-a placut si mai tarel; ba chiar m-am indragostit de el. Intr-un final, dupa ce s-au linistit apele, si m-a convins si la rece, l-am mai vizionat inca o data savurandu-l la maxim.
Acum, ceea ce pot spune cu mana pe inima, e ca scenele "Mirabela" si "Comandantul" sunt cinema de cea mai inalta clasa si pot sta drepte in fata oricaror alte bucati de capodopera din filmografia universala.

PS: Porumboiu a anticipat ca vor fi cazuri in care ii vor fi puse la indoiala intentiile si drept urmare le-a dedicat acelor "Tome necredincioase" melodia din final( "Ce seara minunata" ) care nu mai da dreptul la replica.B-)

Federico,

ok, dar si eu, daca ma uit pe un webcam montat in piata universitatii ma relaxez si, cine stie, chiar pot sa astept cu nerabdare ce se mai intampla pe acolo.

@Judex - raportându-mă la afiramţia ta de pe topicul Avatar-ului, cum că filmul este imagine şi sunet, te rog frumos să-mi explici cum dau acestea forţă - altă afirmaţie care-ţi aprţine - lui Politişt adjectiv.

ha?!
 

:-O :-O

-1) io nu am astfel de prejudecăţi, orice meserie trebuie şi este de respectat; politiştii nu sunt cu nimic mai prejos decât măcelarii, de ex.:P
-2) hai că despre legea morală l-aş putea întreba pe Kant, :P, dar totuşi de când Constituţia şi legile ţării, cele votate democratic sunt convenţionale?! :-O :-?
-3) =)) =)) =)) - totuşi ar fi putut trata nişte cuvinte mai... grele, nu crezi?! ;)

:-O :-O ... cu cât erau mai ridicole cu atât îţi plăceau mai mult! :-? nu mai înţeleg nimic, dar nu-i bai să mergem mai departe. :">

aici m-ai băgat total în ceaţă! te rog decide-te o dată, fratele meu de DEX! ţi-a plăcut la nebunie din prima, dar avea aceleaşi senzaţii ca şi Keep (n.t. te plicitsea de moarte) dar i-ai mai acordat o vizionare, fiind decis să-l desfiinţezi, după ce-l iubisei atât! :-O :( :-?

:-O să mă împuşte careva. şi uite cum constat io că limba română nu-i limba mea maternă.
apropo de cuvinte: "savurându-l la maxim" e superlativul lui "mi-a plăcut la nebunie", sau cum?!:D

PS: scuze de intruziune, însă am prostul obicei să vreau (şi să încerc) să pricep ce citesc. :">

Pit,
da, am citit analiza lui gorzo, banuiesc ca la cea din dilema veche te refereai, cu "documentarul despre cuvinte".

problema mea e urmatoarea: nu vreau ca cineva sa-mi explice savant un film.
sau, mai bine zis, nu cred ca un film trebuie explicat de catre critici.
e la fel ca si cu un tablou sau o sculptura.
atata timp cat acea opera de arta nu impresioneaza direct spectatorul, pot veni 10 specialisti sa o explice, degeaba.

daca un banc e bun, razi din prima.
daca nu razi, inseamna ca e prost si n-are rost ca cineva sa-ti explice poanta.

1)Teoretic ai dreptate(desi nu prea imi vine sa cred ca simti asta) dar realitatea e cu totul altfel si nu poti sa ataci plauzibilitatea premisei de la care pleaca Porumboiu.
2)Eu nu vad o incompatibilitate intre termeni dar in caz ca m-am exprimat gresit cred ca ai inteles totusi la ce ma refer.
Ridicol,intr-un sens mai bland decat suna si placut, dintr-o perspectiva funny.Ce-i asa incredibil?



Da,la premiera mi-a placut, dar pe masura ce ma departam de el in timp, incepusem sa am indoieli, culminand cu senzatia ca e o varza totala,moment in care i-am acordat inca o vizionare ca sa imi verific noua concluzie.Apoi...you know the rest.

Aici chiar cred ca nu m-ai urmarit.

@Keep:
Recunoaste cä paralela cu camera video din Piata Universitätii (sau din Times Square) e neserioasä.

Apoi:
Ce ne facem cu acele filme care presupun explicatii savante? "Stalker", "Otto e mezzo", "Blowup", Lynch în vremurile lui bune, etc...?
La antipozi, tot atât de onorabile, "Some Like it Hot", "Back to the Future", "The Fifth Element", "Die Hard", "Zorro", etc...?

Cum vrei ca lumea sä respecte cinstitul vostru "Ho-ho-ho", dacä tu respingi onorabilul nostru "Politist, adj."? N-am spus destul de clar cä sunt doi poli complementari si reciproc necesari?

...Si de ce mie si lui Deleted (si nu numai nouä - dar în numele altora nu pot vorbi), ne-a pläcut filmul atunci, pe loc, spontan - färä nici un fel de explicatii savante? Alea au venit pe urmä - dar în timpul vizionärii eram captivati, emotionati, vräjiti efectiv. Cum de?

(Aici, desigur, n-am avut pretentii de a fi exhaustiv - am abordat strict argumentatia ta din #167.)

Pit,

dar de ce sa facem din vizionarea unui film un chin care trebuie indepartat ulterior de catre explicatiile criticii?
daca regizorul nu reuseste sa convinga o parte semnificativa din public, cred ca ceva e in neregula.
un film nu e o schema electronica complicata, un motor in saispe cilindri ca sa ne trebuiasca si manualul cu instructiuni de utilizare.

Apropo- de cand ma tot macina! - care e titlul coret, folks, "Politist, adjectiv" sau " Politist, adj." ?
Pe generic e " adj. " iar pe poster e "adjectiv".:-O

@Keep:
Ai dreptate - tocmai de-aia nu e nimic în neregulä cu "Politist, adj.": fiindcä Porumboiu a reusit sä convingä o parte semnificativä din public.

O observatie statisticä, strict obiectivä:
Pânä acum, am väzut:
- o multime de aprecieri pozitive la adresa filmului exprimate articulat, gândite inteligent, formulate elevat, argumentate convingätor;
- o multime de critici agramate, incoerente, abulice, rudimentare;
- un mic numär de critici articulate, elevate, inteligente (cred cä vreo trei); inclusiv a ta;
- nici o laudä de sorginte trogloditä.

Mi se pare evident cä inapetenta ta pentru acest film tine de resorturi strict personale; dusmanii täi te acuzä de pärtinire, räutate, invidie, etc. Eu am convingerea cä, pur si simplu, tu si "Politist, adj." nu vä "pupati"; se mai întâmplä. Am pätit-o si eu, si altii (Gorzo nu se pupä cu "Concertul", Maier cu "Nuntä mutä", etc.). De ce nu accepti varianta acestei incompatibilitäti obiective, încäpätânându-te sä propui ipoteza unei reale ratäri a filmului, pe care n-o poti sustine? Vei avea numai de câstigat, crede-mä - si în ochii celor din jur, si în plan interior.

@Federico:
Posterul e un act de identitate.
Genericul e filmul însusi! ;)

ooooooooooooooooooooo
Keep..............
Vrei sa reiau?

@Pit,

nu prea am vazut argumente in cadrul parerilor pro "Politist, adjectiv"
multe dintre ele se bazau tot pe prima impresie, pe senzatii, nu pe o judecata la rece.
si am impresia ca, cu cat analiza unui film e mai elevata, cu atat acel film nu spune nimic, de fapt.
cu cat vopsim mai sofisticat orasul de carton al lui Potemkin, cu atat substanta acestuia nu exista.
cand nu are dovezi concrete, un avocat se va lansa intotdeauna intr-o pledoarie savanta, tocmai pentru a acoperi lipsa argumentelor palpabile.

@Judex,

nu, nu e nevoie sa reiei:)

doar ca secventa finala nu e la fel de realista precum filajele lui Cristi.
e in contradictie totala cu tot ce se intamplase in film pana atunci.
Anghelache parca abia astepta sa fie pus in fata analizei cuvantului "constiinta". Apoi, face niste racorduri logice foarte rapide: "acum citeste la morala....asa....acum citeste la lege....acum citeste ce inseamna politist...." Senzational de inteligent pentru un comandant de sectie de politie, nu crezi?

---
in fine, azi, de la 20.00, va fi reluat pe HBO.
sa-l mai privim o data, cine stie...

Din päcate, Keepy dragä, nu mai tine... :(
Sustii cä "nu prea ai väzut argumente", tocmai apropo de un film care a stârnit o sumedenie de reactii analitice, si prea putin "impresioniste", prin însäsi natura lui... Dupä care, lansezi comentarii teoretice alambicate (faza cu "analiza cu atât mai elevatä") si alegorii literare (aia cu "potemkiniada") färä nici o acoperire... Ca sä nu mai vorbesc de interpretarea complet tendentioasä a secventei cu Anghelache... Nici nu te pot contrazice, fiindcä le lipseste logica, sunt pur si simplu zbateri insistente pentru a nu ceda cu nici un pret; se simte clar cä îndärätnicia te mânä, si e päcat, e mare päcat... Cu riscul de a o ofensa din nou pe Corinka, repet: fä-ti tie însuti un bine si, în cazul de fatä, abdicä de la dreptul la opinie; chiar nu-ti face cinste deloc, crede-mä. Iar fatä de film, are contrariul efectului dorit de tine: îi confirmä valoarea prin ricoseu - dar, ca atare, e tot o victorie neonorabilä. E un caz tipic, si trist, de LOSE-LOSE: toatä lumea are de pierdut - tu, filmul, si cei ce urmäresc aceastä discutie sterilä si tristä.

dar poti sa-mi explici de ce e atat de destept Anghelache?
si de ce apare din senin ca sa explice mesajul filmului?
ai vazut pana la acea secventa vreo traire prin care Cristi sa para framantat de soarta pustanilor?
si de ce atatea analize savante ca sa explice ce? ce nu exista?
si nu e nevoie sa ma iei ca un parinte care-si sfatuie copilul sa taca, sa stea in banca lui, etc.
sa nu-mi aduci argumente de genul ca groapa in care se uita Cristi e ca un triunghi din tablourile lui Pieter Bruegel cel Batran!
poftim, iti dau argumente din cronica ta:

"Le imortalizează în cadre de o plasticitate remarcabilă - în special încadraturile din intersecţia principală a filajului: obsedanta casă a suspecţilor, cu tainele ei niciodată dezvăluite, surprinsă mereu în aceeaşi compoziţie; buticul unde vine gospodina cu căţeluşa neagră, şi peretele cu graffitiuri microbiste de-alături; şi, mai ales, groapa lăsată de izbelişte-n mijlocul străzii, cu panglicile ei de semnalizare - prilej pentru câteva aranjamente plastice subtil-expresive, amintind de geometria triunghiurilor lui Pieter Bruegel cel Bătrân"

ei, hai sa fim seriosi!

Anghelache are acel nivel de desteptäciune tipic pentru un comandat de politie: abil, mobil, pervers, gäunos, superficial, de un pragmatism care mimeazä profunzimea; nu pricepe nimic din fondul problemei, dar se dä atoatestiutor. E fals si tezist sä spui "comandantii de politie nu sunt asa" - ba exact asa sunt!
Nu apare din senin - e pregätit tot timpul (mai ales prin secventa cu Mirabela, si apoi prin cea de la masä); dar amorsärile sunt subtile, nu ostentative.
Da, foarte multe - practic, tot timpul; se simte în el, într-un continuu crescendo (mai ales în asa-zis "plicticoasele" secvente de filaj).
Ultima întrebare nu e clarä.

Pardon?

no, io întreb de mai bine de 2 ani pe forum-ul ăsta ce înseamnă film minimalist, şi unde nu s-a deranjat vreodată nimeni să-mi răspundă, am dedus că: ori că nu ştie nimeni, ori ştiu toţi, dar nu se pricep să explice, nu au timp, etc. deci, dacă-i p'aşa daţi-mi, frate, un link sau numele unui iniţiat pe care să-l trag de limbă, singură! :P

@ Pitbull - îmi poţi spune şi mie, în detaliu, şi fără comparaţii, te rog, când şi unde, şi mai ales ce te-a impresionat, entuziasmat şi în final adus la orgasm :D în timpul, şi eventual după, ce-ai vizionat acest film?!
şi care este, fratele meu, rolul scenelor acelora interminabile în care nu se întâmplă absolut nimic?!

l.e.
@ Federico - scuze, când n-ai să te mai contrazici în propriile-ţi afirmaţii vom relua conversaţia. ;)

Stii ce inseamna "minimalism", in general? Aplica-l cinema-ului.

nu e chiar asa.
am unele bănuieli că minimalismul aplicat cinematografului a devenit o scuză pentru lipsa de inspiraţie.
şi încă o constatare: pe cât de sărac e filmul în mijloace de expresie, pe atât au devenit cronicile şi analizele mai supradimensionate.

Well, ba e chiar asa - dar trebuie sa-l aplici temeinic (plot, interpretare, indicatii regizorale, stil de filmare, etc.).
Si e tocmai pe dos - lipsa de inspiratie e cea care te poate indemna sa faci film cat mai clasic (in forma si fond), pentru ca e mai sigur; cinema-ul minimalist fiind, pana la urma, un soi de continuu experiment, presupune riscuri. Prin urmare, se pleaca de la inspiratie, de la o idee (foarte) buna pe care o propui privitorului folosindu-te de un minimum de ustensile - riscul e infinit mai mare, caci spectatorul nu e deloc ajutat in vizionare si trebuie sa faca un efort intru intelegere - e un soi de interplay, daca vrei...

Im.Kino,

pai tocmai asta e siretlicul.
unii regizori, ceva mai isteţi, şi-au dat seama de această capcană pe care o pot întinde criticii.
preferă să facă un film în care este totul inert, lăsând criticul să gândească în locul lor.
uite ce zice gorzo.

"La ce se gîndeşte eroul atunci cînd aşteaptă sau atunci cînd mănîncă minute în şir sub ochii noştri? S-ar putea să se gîndească la dilema lui, dar la fel de bine s-ar putea să se gîndească la altceva sau să nu se gîndească la nimic"

vezi?
regizorul ne lasa pe noi sa ghicim la ce se gandeste ala.
la fel ca un pictor care iti aseaza in fata o panza alba cu un punct negru in mijloc si-ti spune: priveste si intelege ce vrei! ar putea fi o maslina intr-o farfurie. dar nu-i asa ca ar putea fi si un nasture pe un om de zapada?
iar tu, ca spectator, incepi sa-ti bati capul si sa zici la final: "da, dom;le, ce chestie, acest tablou ar putea reprezenta orice! esti genial, dom'le!"

daca nu poti sa-i convingi, zapaceste-i!
suna o vorba in publicitate.
de ce n-ar folosi-o si regizorii in pana de inspiratie?

Ai prins ideea deci, dar esti mult prea incrancenat si exagerat de ironic in interpretarea ei.

"preferă să facă un film în care este totul inert, lăsând criticul să gândească în locul lor" - nu, in film nu-i totul inert, dar tot ceea ce are de transmis e camuflat de acea aparenta "nothing happens". Prin urmare, unii, nedispusi sa investeasca mai mult de a blank stare, se vor simti furati de doua ore din viata. Ceilalti, dispusi sa accepte faptul ca cinemaul presupune interactivitate, vor incerca sa treaca dincolo de mancatul ciorbei (hai s-o luam altfel - cand mananci o ciorba tu nu te gandesti la nimic? eu incerc sa-mi pun ordine in idei si fac planuri, de exemplu) pentru ca, in acest gen de cinema, personajele nu sunt bi- ci tridimensionale (filosofic pus, ele exista dincolo de panza pe care le vedem noi - au ganduri, idei, un trecut, un prezent si-un viitor din care regizorul a ales sa ne arate doar o feliuta).

Iar ceea ce reprosezi tu minimalismului romanesc trebuie reprosat, partial, noului val francez, neorealismului, nordicilor (la cinema), postmodernismului si partial modernismului (in literatura), intregului secol XX (la pictura), etc.

Reducerea interventiei autorului in opera inseamna evolutie.

Din discutia asta deduc ca filmul e destul de asemanator cu Liebe ist kälter als der Tod al lui Fassbinder, apropo de "inactivitate"...
Oricum, trebuie sa-l vad neaparat, daca s-ar lansa odata pe DVD...

ei, cu asta n-as prea fi de acord.
daca interventia autorului se reduce prea mult, se ajunge la un nivel la care nu mai poti distinge impostura de talent.

:) Eu cred ca e taman pe dos - numai un om talentat pulls it off, unul fara talent va esua lamentabil.

Se tot da pe HBO... Va mai dura nitel pana apare pe DVD.

=)) Alt paranoic cu acte. Muistah Jay esti cu vaca, tata #-o Iar nu tzi-ai luat pastilutzele sau nu s-au dat compensatele luna asta la Arkham Asylum ?

îmi pare rău, însă nu ştiu ce înseamnă minimalism nici măcar în general. :"> :D şi-apoi eu sunt genul care citeşte de 15 ori un "prospect", după care-l păstrează în caz vă s-ar putea să uite ceva, şi asta bineînţeles după ce acel "leac" i-a fost recomandat musai de către un doctor. :">

ok. acum aştept explicaţia lui Pitbull.

(acum mă gândesc că modul meu de a privi/ recepta filmul e greşit, şi că, vorba unui moderator de pe-aici, filmul este numai entertainment, şi deci tb savurat ca atare. chiar vreau să ştiu unde greşesc.)

Despre ce e vorba aici?:-/

Despre "Politist, adj.".
Surprised, eh?

Drago, am sä-ti räspund curând.

@Pitbull - mulţumesc, numai de te rog, ia-o de la inceputuri. cele ale cinematografiei, minimalismului,... lui Porumboiu, etc. şi nu uita: fără comparaţii, când te vei referi la Poliţist adjectiv. vreau să-mi placă prin el însuşi. :">

Cum promisei...
M-a "impresionat, entuziasmat şi în final adus la orgasm" atmosfera apäsätoare, cenusie, cu orizonturi închise, abordatä prima oarä în "A.F.S.N.A.F." (o descrisesem si în analiza aceluia), dar aici dezvoltatä, amplificatä, devenind personaj, stare, argument... Este exact lumea noasträ, a românilor, din acesti ani - în plan exterior si interior.
Si felul cum o pagineazä filmic: culorile (acele studii în griuri, cu pete de culoare viu-zadarnice), compozitiile (Keepy n-a înteles trimiterea mea la Bruegel - dar e cât se poate de justificatä! Am remarcat-o la prima vizionare, am studiat-o atent, iar dupä conversatiile cu Cornel m-am convins: meticulos si elaborat cum îl stim, el a observat toate acele spatii si, färä sä intervinä scenografic aproape deloc, le-a valorificat prin pozitionarea camerei, optând pentru feluritele unghiuri, cadraturi, geometrii, miscäri - acel halucinant drum pe strada care trece dealul...! - etc.)
Si felul cum se vede si se comportä actorii, în acel decor - din nou, am simtit în Dragos Bucur (dar nu numai) elemente esentiale ale umanitätii noastre... Ca sä caut un exemplu: propriile mele preumbläri (nu fizice, ci cerebrale si emotive) prin societatea asta care nu se mai umanizeazä o datä, drumurile care nu duc nicäieri, asteptärile (lui Godot...!!!), deceptiile...
Si falsa comunicare cu Anca... Falsul refugiu pe care ni-l oferä cei apropiati, cu bietele lor tembelisme inocente... Asemenea, relatiile cu colegii - discutia cu procurorul; controversa cu Costi (wow, Cosmin Selesi, cât adevär, câtä profunzime, în acel crochiu de portret al functionarului cumsecade dar cu hachite si nesuferit de insolent)... Tot timpul, Cornel îmi oferea imagini, stäri, compozitii, rapeluri, din viata mea (si eu nu sunt politist, n-am 30 si-un pic de ani, nu stau la Vaslui!), în tot ce are ea mai definitoriu - deci, dintr-a mea, si nu numai: dintr-a oricärui om normal träitor în spatiul si timpul nostru, aici si acum... Asta se cheamä ESENTIALIZARE, si ocupä un loc central în constructia artisticä.
...Si, desigur, dupä ce m-a purtat asa o orä si ceva, dupä ce m-a manipulat, m-a terorizat, m-a încins mai-mai sä plesnesc, mi-a servit-o p-a mai rea: aia cu Anghelache! Adicä, WOW! In Anghelache am regäsit profesori de-ai mei de demult, si de-ai lui Collins de-acum câtiva ani, administratori de bloc, magistrati... si nu numai! Sefi de-ai prietenilor si cunoscutilor, pe care i-am imortalizat în treacät... Parlamentari, demnitari, redactori-sefi sau patroni de editurä... O-ho-ho...!
Si ajungem aici si la alta dintre marile si regretabilele greseli ale lui Keppy, care n-a perceput unitatea structuralä a filmului, si-l crede rupt între "filaje" si "Anghelache" (cu "Mirabela" si ea pe-acolo pe undeva). Vai de mine si de mine...! Päi CUM ar fi functionat atât de kafkian, de halucinant, secventa Anghelache, dacä înainte nu mä pregätea pe-ndelete, nu mä bätea ca pe un snitel, nu mä tinea la fezandat, la saramura tuturor celorlalte secvente (Christoase, täcänitul äleia pe keyboard - parcä-mi täcänea pe creier! Erau acolo atâtea si atâtea täcäneli, de la litaniile aurolacilor din metrou, trecând peste obsesiile unora de pe-aici de pe forumuri, si pânä la platitudinile unor Ilici sau Vadim...)
...Si tot asa. Iti dai seama cä pot continua la nesfârsit, acum cä m-am încälzit (chiar, nici nu stii cât îti multumesc, Drago - gratie invitatiei tale, am reträit din nou o pärticicä din acele ore divine de vizionare), dar sper cä ti-am oferit mäcar partial, si cât am putut de adecvat, räspunsul pe care-l asteptai. M-am sträduit sä evit excesele analitice si referentialitätile, sä-ti redau propriile mele perceptii, spontane, neadulterate, neprelucrate, anterioare oricäror reflexii si interactiuni - dar, de, pe ici, pe colo, mi-au mai scäpat (trimiterile la "A.F.S.N.A.F.", la Bruegel, la Beckett, la Kafka)... Om suntsi eu. Sper cä nu te-au supärat prea tare. (Si, oricum, erau auxiliare, nu decisive.)
(...Si implicit ti-am dat si explicatia a doua: de ce era nevoie ca acele cadre sä fie atât de lungi; päi dacä erau mai scurte, sau mai dinamice, sau mai mobilate, rezultatul lor artistic ar fi fost cu totul altul; si mä fäceau sä mä simt altfel, si altfel as fi receptat finalul - si tot filmul).

Pit,
foarte expresiva expunerea ta, dar...
permite-mi sa am un "dar".

am revazut acum filmul.
spui ca acele secvente lungi de pana la discutia cu Anghelache te perpelesc, te fac sa izbucnesti, te incordeaza, etc...
ei bine, eu nu am avut senzatia asta.
si nu cred ca as fi putut sa o am, chiar daca sunt o fire emotiva, uneori lesne impresionabila.
si aici ajung la afirmatia mea (pentru care chambord m-a facut nesimtit): "a iesit altceva decat a vrut Cornel sa faca".
da, el a vrut ca, prin acele secvente, sa creasca suspansul, sa fie un preludiu care sa duca la orgasmul de care ziceai.
dar n-a reusit.
pentru ca a intins prea mult coarda.
sexologic vorbind, stim cu totii ca, oricat de mestesugit ar fi preludiul, daca il intinzi prea mult, la un moment dat dispare excitatia.
aici a gresit Cornel!
a lungit prea mult! a pierdut contactul cu spectatorul.
da, l-a atras in flirt, l-a luat incet, l-a aprins, dar a exagerat cu perpelirea si totul s-a racit inainte de orgasm.
oamenii erau deja plictisiti in pragul marelui orgasm pe care Anghelache trebuia sa-l produca si care nu s-a intamplat, din pacate.

Mulţumesc pentru încercare, din păcate nu m-ai convins, dimpotrivă, oricum, apreciez efortul. :"> ;) Din cele citite realizez că noi 2 nu am văzut acelaşi film, sau probabil că eu nu sunt un om normal, sau că trăiesc cu totul alte vremi. În ciuda mesajul, pentru mine filmul ăsta va continua să rămână absolut de nevăzut, asta strict din punct de vedere estetic, rar mi-a fost dat să văd ceva mai insipid.

l.e.
Nu am cum să mă supăr. Despre nimic se spune adesea orice, din păcate nicio comparaţie nu-i poate creşte ceea ce oricum n-are, şi anume valoarea intrinsecă. ;)

Pe cine, şi unde, să întreb, totuşi, despre minimalism?! Sau unde, pe ce alt site să citesc?!

Ti-a adormit constiinta. :D

Eu l-am revazut acusica pe HBO. Nu m-am putut dezlipi de ecran.

parcă filmul era imagine şi culoare, şi numai falşii intelectuali - te rog să mă scuzi că nu am reţinut exact expresia ta - se cramponau de căcaturi - oh, da, asta am reţinut :D - d'astea precum mesajul, nu?! :-?

fă-mi o favoare, domnule cineast :-O :-? şi schimbă-ţi opiniile mai rar decât şosetele, asta dacă vrei, prin absurd, să pună şi altcineva preţ pe ele.

Cum ti-am mai spus, tu ai o problema - prostul gust. Iti plac toate tampeniile realizate execrabil si te ascunzi in spatele mesajului. Eu, spre deosebire de tine, gandesc echilibrat: continutul trebuie sa fie sustinut estetic. Ce anume nu ti-a placut la Politist, adj dpdv regizoral? Cum a cerut incadraturile? Cum a lucrat cu actorii? Cum a solicitat sa fie taiat? Eu cred ca te oftici ca face misto piesa aia si te razbuni condamnand filmul.

într-adevăr ăsta da argument demn de un cineast! =)) =))
uite aici dovada mea prost gust într-ale filmului: http://www.cinemagia.ro/club/profil/Dragomara/filme/

ai perfectă dreptate, cred că mi-a adormit conştiinţa, şi nu numai, din moment ce-am realizat că în Poliţist, adjectiv mesajul nu este susţinut estetic, şi că durata ideală a filmului ar fi fost de maxim 15 minute.

Repet, ce anume te face sa spui ca mesajul nu este sustinut estetic?

In alta ordine de idei, ai foarte mult de argumentat pentru a convinge, pentru ca cineva caruia ii place Celine Dion pleaca de la bun inceput cu handicap.

of, nu vreau să conving pe nimeni de nimic, ba mai mult nu vreau să schimb concepţiile şi opiniile nimănui, eu sunt excepţia aceea extrem de rară, care înţelege, acceptă şi respectă opiniile divergente. :">

sunt genul acela şi mai rar care trăieşte, şi trece prin filtrul propriu un film, o carte, un eveniment etc. care nu se entuziasmează şi nu subscrie unei păreri doar pentru că ea deja a fost emisă de-o "celebritate" (:D ), şi de asemenea nu-şi validează judecăţile după "masele" care subscriu, sau nu, ulterior, la ele. prin urmare mi se par absolut jenante părerile de genul "concepţiile mele estetice legate de filmul X sunt absolut valabile deoarece sunt realitv identice cu opiniile criticului Y".

în ce-o priveşte pe Celine Dion, promit să încerc să trec peste handicapul ăsta :-/ :-O , evident în altă viaţă, eventual să încerc un Adrian Copilul Minune, Mozart având şi el handicapul desuetudinii. :"> :P (acum între noi 2, rar mi-a fost dat să citesc ceva mai greu digerabil, ca să folosesc un eufemism. :( )

Celine Dion este cel putin un etalon pentru mediocritate in materie de gust. Iar eu nu-ti contest dreptul de a-ti displacea filmul asta, ci doar intreb de ce consideri ca e nereusit.