mie-mi place tocmai cand devine elitist. nu ma intereseaza sa regasesc locurile comune, mai mult, nu ma gadila deloc sa-mi regasesc parerile in scriitura unui critic, ci ma astept din partea lui (si aici, da, trebuie luata in considerare autoritatea, pentru ca un sitem axiologic veritabil nu este defel caracteristic "pulimii") sa arate exact ceea ce a scapat publicului larg. pentru ca aici vorbim, nu de critica comerciala (in scop de crestere a box office-ului), ci de un alt nivel de decriptare a filmului. iar faptul ca foloseste tot soiul de referinte, concepte, etc., nu face decat sa situeze critica sa in proximitatea naturii de aliaj a filmului. cat despre trimiterile la dictionar, tine mai mult de o maniera flamboaianta de a scrie si nicidecum de dorinta de a comlexa. In plus, criticul nu trebuie sa-si ajusteze nimic dupa audienta, cum spui tu, ci exact invers trebuie sa-si implineasca si rolul de a educa.

e corect ce spui tu pana la un punct, dar pentru a face publicul sa inteleaga anumite aspecte mai putin evidente ale unui film, prin referinte, analogii, comparatii, acestea din urma nu trebuie sa fie raportate la notiuni cunoscute?
decriptare nu inseamna sa explici un film necunoscut facand trimitere la alt film sau opera si mai necunoscute.
decriptare inseamna, din cate stiu eu, transpunerea intr-un limbaj pe inteles, nu?

uite un exemplu din ultima cronica la Habemus Papam:
<<Cîştigător-surpriză al voturilor celor mai mulţi dintre cei 120 de cardinali reuniţi în Capela Sixtină pentru a alege un nou Papă, cardinalul Melville (Michel Piccoli) are un atac de bartlebyism (căci nu degeaba îl cheamă ca pe creatorul clasicului personaj literar Bartleby – un copist care, după o viaţă întreagă de muncă umilă şi conştiincioasă, refuza din senin o sarcină de serviciu, cu formula „aş prefera să nu“) şi refuză să se arate mulţimii adunate în Piaţa Sfîntul Petru.>>
http://dilemaveche.ro/sectiune/film/...preferat-sa-nu
el nu poate spune ca papa a avut o criza de panica, o nevroza sau ceva asemanator.
el zice ca papa "are un atac de bartlebyism". dupa care explica in paranteza ce reprezinta termenul. ori chestia asta n-are nici o relevanta, nu se potriveste deloc cu situatia din film, papa nu "refuza din senin o sarcina de serviciu". termenul "atac de bartlebyism" si comparatia asta or fi sunand cool, dar nu ajuta la intelegerea filmului, nu trezeste vreun interes pentru el, nu-ti da nici o idee despre valoarea lui. pentru ca cronica e mai mult despre ego-ul autorului ei decat despre film.

Citind titlul topicului, imi venise sa sar a intreb : care critica romana de film? Partial as fi indreptatit sa pun problema asa. Odata cu pierderea lui Alex Leo Serban, chiar ca nu ne-a mai rasma foarte multa lume pe domeniu.
Mai sunt insa oameni pasionati care manuiesc frumos condeiul si mai au si habar de ceea ce scriu. As aminti aici pe Mihai Fulger si poate pe Gorzo. Daca ar sa pariez insa, as paria pe Mihai Fulger. Asa am mai avea o sansa sa nu amortim in amortire.