:D :D :D

:(( :(( :((

:huh: :huh: :huh:

nu va jucati cu emoticoanele. chestia e foarte serioasa.
uite ce observatie fundamentala face Gorzo in scrisoarea de amor catre Nae: " Cred cã ratezi tranziþia spre tragedie...".
Pai Caranfil n-are organ pentru tragedie, a demonstrat-o in filmele de pana acum. Are, in schimb, convingerea ca biata cultura romaneasca e populata de artisti incrancenati, seriosi, tragici, chinuiti de esential s. cl., si ca e mare nevoie de veselie, de spectacol.
eu cred ca dimpotriva - cultura romaneasca e covarsitor miticista, vesel-petrecareata...
scrisoare lui Gorzo:
http://agenda.liternet.ro/articol/66...-e-tacere.html

'scrisoarea lui gorzo', mai herby - altfel, s intelege k nae i-a scris lu gorzo, nu vitzavercea :lol:

pai, eu zic k nici nae n-are organ, nici mitik din sala & nici - k impresie 'artistik' - poporu roman in jnr... ziceti-mi si mie, rpd, o tragedie din cult ro...?
eu nu cre k la filmu asta era nevoie d vreo 'tranzitie spre tragedie' - o data pt k, sincer, cs intimpla in plot nu justifik termenu d 'tragedie' & a 2a oara pt k nu cre k probl trebuie pusa asha: ceea c nae rateaza, intr-adevar, este tocmai COMBINATIA veselului cu tristul! sa rizi, da, da sa ai si o lacrima (d duioshie) in coltzu okilor... (d aia, zic, cea mai buna scena a filmului e aia cu ioana bulk as aristitza, in ploaie, (ne)filmata d nimeni - t strici d ris, k e ridicola sarak, si-n acelasi timp simti o durere in inima, pt k ti-e mila d ea.)
e momentul cel mai frumos al filmului, d o intensitate & o inteligenta a contrariilor (concordia discors blabla) p kre mi-as fi dorit k nae s-o poata mentine through it all...
probl filmului e k nu reuseste sa mentina aceasta combinatie (e adevarat, dificil d obtinut), rezumindu-se la scene 'vesele' kre - spre final - devin, cumva skematic & oricum meknic, triste. they don't gel - as they shd.

deci - k sa rezum: nu 'tranzitie' spre o (iluzorie) 'tragedie' (k n-ai d unde, la poporu ro miticist...), ci modulatie - in interioru acelorasi scene - intre sentiment elegiac (trecut, crepuscul, nostalgie) & comic; altfel, vba numaistiucui, ai 'sentimentu' k, la finele fiecarei scene, cinva bate gongu - lasindu-ne cu cite o poanta gen aforism & cu promisiunea unor scene similare to come :sleep:

Incredibil dom'le câte prejudecãþi ºi ideologizãri stupide au unii in creier ... care mai ºi urlã dup-aia ca niºte isterici apucaþi când li se aratã subþirimea argumentelor lor. :P


De ce ar fi fost nevoie de modulaþie în interiorul aceleaºi scene pe tot parcursul filmului - câtã vreme filmul, prin logica sa interioarã, nu are decât câteva secvenþe în care e nevoie de aºa ceva ( pe lângã aia cu Aristiþa aº adãuga aici ºi secvenþa cu generalii - când îi vezi cât de debusolaþi sunt când Leon anunþã cã "i-a concediat" te ia un pic aºa ... un sentiment de milã ) ?? :lol: :lol:

@als
sigur ca da - scrisoarea lui Gorzo.
oare cum s-ar fi inteles daca scriam economicos "scrs l Gorzo"?, cum se mai practica pe cinemagia.
de acord cu ceea ce-ai scris.
imi pare rau ca nu rezoneaza si domnul Cosava.

ok, am luat act d aluzie...

pai dl coshava nu poa sa 'rezoneze' d felu lui, rezonu fiindu-i corp strain - ar avea nevoie d o grefa :lol:

cand poporu' face "arte" se numeste arta populara, si care e plin oki-bulboci de tragedii. dar cred ca intrebarea ta era alta, dar oricare ar fi fost, e jenant ca mare 'telectual ce te lauzi care esti sa nu stii mai nimic dincolo de talpa gastii.

Cu ce sã rezonez ?
Cu ce e scris în scrisoarea cu pricina sunt de acord - în mare. :)


Care culturã anume ? Cea "popularã" ( în sensul de "pentru mase" ) sau aia aºa ... mai "elevatã" ? :?


Alea pe care e în stare regizorul/scenaristul sã i le redea ( sau construiascã ). ;)
ªi care pot fi perfect comparabile ca profunzime cu cele care apar ... între un somon fumee ºi o ºampanie finã ... :P

hopa! a intrat in discutie si tov marx-cel-atit-d-tacut-lately - doar dk nu e una & ac pers cu dl (tov?) coshava, ceea c ar explik multe (incl din pdv psihologic ;) )...

oricum, ac idei (putine & fixe), ac vehementa d nene-kre-nu-e-bagat-in-seama-&-vrea-sa-si-scoata-pirleala-p-unde-apuk :lol:

ideea k 'arta populara' e plina (cum zice acolo?!) 'oki-bulboci d tragedii' = looool... probabil k unii nu stiu c e aia tragedie. o confunda cu ritualuri & balade orale...

ps cum scriam intr-o postare anterioara, NU voi mai raspunde acestui incert personaj recent, coshava; mai intii sa invete sa vbeask cu cinva K MINE! (si sa invetze cum s scrie corect: e 'somon fume', nu 'fumee'! :x )
oricum, toata aceasta cleveteala d clak nu este cu totu sterila: va constitui materia nr-ului p kre-l fac la 'dilema' - dspr dispretz; eu nu fac nimic gratuit, totu e parte a unui plan :P

Corect se scrie cu doi de e ... :P

Cât despre teoria tragediilor de tragedii ... dacã e sã fi chiþibuºar la maxim pot sã consideri cã de vreo 400 de ani nu s-a mai scris vreo "tragedie propriu-zisã" ºi gata!, ai încheiat discuþia pentru cã în felul asta nici în opera cultã ( româneascã cel puþin ) nu prea ai cum sã gãseºti aºa ceva - deci e clar cã nici în cea popularã. :oops:
Asta aºa ... legat de apetitul unora de a discuta discuþii îmbârligate ... :)

1. 'somon fumEE' s-o scrie asha in tot felu d meniuri la restaurantele d mina a 2a cu fitze; altfel, 'somon' = subst com masculin, deci (adj) 'fume' cu un singur 'E'! 8) (ori e o deformatie d generatie, ori o 'coincidenta': tov marx face ACELEASI greseli d franceza, indeobste! ;) )
2 exact: 'tragedia' (k gen cult literar) nu s mai practik - iar, in viata reala, adorno (dk nu ma-nsel) spunea k nu mai e posibila dupa auschwitz...
deci, dspr kre 'tragedie' vbim?! :?
3 fiti mai atenti cu termenii astia, dlor! (im)proprietatea denumirilor e un semn clar d decadenta... n-o spun eu, a spus-o (dja) auden 8)

"Restul e tãcere" a devenit filmul preferat al românilor

Cel mai recent film al regizorului Nae Caranfil ºi cel mai scump proiect cinematografic post-decembrist, "Restul e tãcere" a adunat în cinematografe nu mai puþin de 10.000 de spectatori intr-o saptamana.
Lansat în 7 copii, filmul a avut premierã în cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex ºi Studio din Bucureºti, putând fi vizionat ºi la cinematograful Republica din Cluj, precum ºi în cinematografele din reþeaua City Cinema de la Timiºoara ºi Iaºi.


Atât spectatorii bucureºteni cât ºi cei din Cluj, Timiºoara ºi Iaºi au umplut sãlile de cinema pentru a vedea grandiosul film românesc lansat cu o sãptãmânã în urmã iar feed-back-ul primit este unul mai mult decât satisfãcãtor.



Protagoniºtii filmului: Marius Florea Vizante, Ovidiu Niculescu, Mirela Zeþa alãturi de talentatul regizor, Nae Caranfil ºi de producãtorul Cristian Comeagã au pãºit pe covorul roºu de la CinemaPro, vineri, 7 martie când a avut loc premiera de galã a filmului.


Pentru a sãrbãtori lansarea unui proiect de o asemenea anvergurã, au fost alãturi de ei personalitãþi ale vieþii artistice, politice ºi socio-mondene din România: actriþa Medeea Marinescu, scriitorul Mircea Cãrtãrescu, jurnalistul Cristian Tudor Popescu, oamenii de televiziune: Andrei Gheorghe ºi Dan Chiºu precum ºi Ministrul Economiei ºi Finanþelor, Varujan Vosganian împreunã cu fiica sa.


Jurnalistul Sever Voinescu a fost cel care a prezentat spectatorilor prezenþi la aceastã galã, filmul "Restul e tãcere".

Imi cer scuze de pe acum pentru lungimea mesajului, dar e evident ca e nevoie de o discutie ampla. Nici nu stiu daca isi are sensul pe un forum, dar in fine.

In cultura romana nu exista tragedii, lucru perfect justificat de ortodoxia acestui popor. Moartea nu e tragica vazuta de "miticii" nostri (v. folclorul romanesc, inclusiv obiceiurile precrestine) Am putea spune ca inca din vechime, hihihi, ai nostri ca brazii erau inclinati sa faca din moarte un show. S-ar putea ca parastasul sa fie o reinterpretare a bucuriei care insotea moartea cuiva drag. Trebe sa admitem ca se bea si se petrece la parastasul cuiva ca la o nunta daca nu chiar mai abitir.
Vorbind de mitici, propun, desi cred ca unii au facut-o deja, o lectura a lui N. Steinhardt, Cartea impartasirii. Cartea vorbeste despre "miticii" lui Caragiale, O scrisoare pierduta si legatura lor inevitabila cu ortodoxia. La facultatea de litere din Cluj am studiat un an intreg Caragiale si eu una, abia spre finele anului, am inteles de ce e profund universal acest scriitor. Mache si Lache ai lui, Miticii, desi sunt perfect damboviteni, contin tot absurdul omului modern. Scena " Pupat piata Independentii" este vazuta de Steinhardt ca fiind exprimarea unei incapacitati de a tine minte raul.

Din pacate, "mitici", "pupat piata independentii" au intrat in folclorul urban cu sensurile lor peiorative si extrem de indepartate de ce si-a dorit autorul lor. Probabil ca si asta e una din caracteristicile miticului: lipsa de apreciere fara nuante a valorilor autohtone si racordarea doar la valorile de afara.
Se desprind totusi doua tipuri de mitici: miticul cosmopolit, dar si cel xenofob. Ori ne extaziem in fata a tot ce primeste girul celor din afara, ori ne aparam cu mandrie vidanja nationala. Pana la urma, si unul si altul se invart in jurul limitelor, granitelor nationale. Cred ca adevarata problema este ca nu lasam sa ia nastere si miticul care nu e nici cosmo, nici xeno si a carui existenta are alte coordonate decat cele imaginate de noi.

Revenind la cinema, Restul e tacere, ca de altfel toate filmele lui Nae, sunt facute pentru a ajuta la aparitia acestui din urma mitic: miticul care se bucura pur si simplu fara sa se gandeasca ca apartine sau nu circuitului international. Aici cred ca au surprins cu precizie CTP, Gorzo si Buscu esenta acestui film. Restul e tacere vrea sa produca bucuria, incantarea de a fi pur si simplu SPECTATOR, nu apartenent al unei culturi nationale mai mult sau mai putin recunoscuta si parerea mea e ca reuseste sa faca asta.

Termenul "tragedie" folosit de Caranfil cred ca e ales pentru ca cineva moare la final ( sa nu uitam ca moare pe scena unui teatru) si pentru ca moartea aceasta apare ca o interventie a hazardului sau divinitatii. Tragedia isi are cu precadere locul in teatru, iar eu ma indoiesc ca putem vorbi de tragedie in film, asa cum omul contemporan nu mai poate fi tragic. Este totusi termenul cel mai bine ales de Nae pentru ca drama existase deja pe parcursul filmului, iar o exprimare de genul: "nu are happy-end filmul, dom'le si-o incurca rau gagica" ar fi fost simplista.

Conflictul intre minimalismul si mainstreamul cinematografiei romanesti este unul fals creat si intretinut de o abordare strict unilaterala. Daca avem nevoie de categorii, mi se pare ca la noi se poate vorbi de Cinema cu mesajul la vedere si Cinema-ul fara mesaj la vedere. Ambele au doua alte subcategorii: Bine facut sau prost facut.

In cinema-ul cu mesaj la vedere intra multe din creatiile post decembriste hulite pe buna dreptate, dar cu stralucire intra si "4,3,2", Marfa si Banii sau Lampa cu caciula, regizate impecabil.

In ultima categorie, a cinema-ului fara mesaj la vedere, dar buuuun, intra cu excelenta Moartea domnului Lazarescu, A fost sau n-a fost sau Restul e tacere si in general multe din filmele asa numitei tinere generatii : Nemescu, Radu Muntean etc, stiu si ei singuri ca sunt buni fara sa o mai spun eu.

Restul e tacere provoaca reactii adverse insa din cauza bugetului pe care l-a avut, nu din cauza filmului in sine. Iarta-ma Alex, dar ai spus-o chiar tu, mai in gluma, mai in serios: prea se lauda cu banii bagati in acest film. Trebuie spus insa ca Nae nu a fost niciodata incantat de acest gen de publicitate facuta la Restul e tacere pentru ca intre noi fie vorba, un buget de 2 milioane si ceva, este cu putin noroc, bugetul unui film independent in State. Decizia insa nu i-a apartinut lui Nae ci celor de la PR.

Trebuie sa ne obisnuim sa fim, nici prea-prea, nici foarte-foarte in etichetari. Decat sa ne epuizam in a idolatriza minimalisti sau mainstreamisti, mai bine discutam despre subiectul propus de Alex Leo, Puiu, Mitulescu, Giurgiu: readucerea publicului in sali la filmul romanesc. Sunt convinsa ca niciunul nu avea in vedere compromisuri facute comercialului.

Asta cu " Si acum...invingator la puncte...este..." nu are nicio importanta, cat despre ideea ca trebuie sa educam gustul publicului ce sa mai zic?! Pana la urma, oricata fasole ai baga intr-un om, o viata intreaga, daca pe patul de moarte primeste o friptura, credeti-ma, o va savura incantat, regretand ca nu mancat si la tinerete - daca nu cumva tot felul de convingeri i-au alterat deja "organul placerii". In arta aceste convingeri se numesc deseori convingeri estetice.

excelent comentariu, bagheera (cunoscindu-te, da-mi voie sa nici nu ma mir! ;) ), dar da-mi voie - in skimb - sa mai spun o data k, mie unul, 'restu...' in continuare nu mi s pare k ar avea cva comun cu 'tragedia' (cre k e un termen mult prea pretentios pt cs intimpla in poveste - si-n plus, cum s-a vazut, blokeaza discutia & o face s-o ia prin papushoi :lol: ) & k, asta e, kestia cu 'bucuria' p kre vroia s-o impartasheask nae - la mine n-a tinut... (&, dk as fi numai eu, as putea fi o singura & simpla paguba colaterala, dar sint mult mai multi - deci EXISTA o probl, oricit am incerk sa o escamotam, din drag d nae :P )

cre k ai dreptate cind spui k nae a vrut sa fak 'altcva', sa nu s pozitioneze pro (haha) sau contra unui anumit trend, dar realitatea (d la 'fatza locului') e k NU POTI - oricite bune intentii ai avea: minimalismu e aici, dja bine implantat in peisaj, si nu poti face abstractie d el - deci orikre cinema 'altfel' va fi nu doar interpretat k 'polemic' fatza d acesta, ci va fi privit - cum spuneam - PRIN blurul creat d filmele minimaliste; tertium non datur...

Multumesc Alex. :)

Mi-e teama ca daca se incurajeaza minimalismul, in detrimentul ovationarii justificate doar a anumitor filme minimaliste foarte reusite, vom ajuta la nasterea artificiala a unei mode nationale. Autorii cu voci personale puternice, nu vor urma moda, dar altii, sunt sigura ca vor purta fusta mini desi au picioarele ca niste butuci de vie. Pe cine ar interesa ca cinematografia romaneasca sa devina un fel de Fashion TV la care te uiti ca sa afli ce se mai poarta anul asta? Nu minimalismul e cel care a adus premii in tara, ci sensibilitatea cu care anumiti autori s-au exprimat minimalist. Problema este ca nici nu putem sa nu observam ca desi aduc premii, publicul refuza de cele mai multe ori sa empatizeze cu acest fel de a spune o poveste.
La fel cum e adevarat ca Restul e tacere are si spectatori care sustin ca nu-i okay ( multi dupa cum spui tu) ei bine, crede-ma, exista la fel de multi care spun asa: "dom'le California Dreaming mi-a placut mult mai mult decat 4,3,2" sau "nu am putut sa vad A fost sau n-a fost, asta-i film?" sau "Moartea domnului Lazarescu...ma lasi/!... cine sta trei ore sa vada acelasi lucru?"
Crede-ma, au fost amici care ma sunau, dupa ani de pauza "telefonica", doar ca sa ma intrebe ce se intampla de ei nu inteleg: astia din afara zic ca filmele sunt super, iar ei nu au organ pentru ele. Si nu erau oameni de specialitate ca sa ii poti banui de invidii personale. Iata ca de fapt, singurul criteriu dupa care se ghideaza publicul este: imi place sau nu. Multi spectatori romani se simt debusolati pentru ca se spune despre unele filme ca sunt excelente iar pe ei nu ii emotioneaza acele filme. Altii, cinefili pasionati si deci, cu pretentii, resimt o anumita jena in a face astfel de afirmatii din teama de a nu fi catalogati drept incuiati la minte, nesofisticati.

Stiu ca romanii simt nevoia sa fie si ei nascatori de curente, dar timpul marilor inovatii, timpul lui Tzara sau Brancusi a trecut si nu doar pentru noi, pentru cultura noastra, ci pentru cultura universala.
Crtica romaneasca ar trebui sa incurajajeze autorii sa isi gaseasca propria voce. Stii cum e in muzica: mult timp nu faci altceva decat sa iti cauti vocea, abia dupa ce ai gasit-o poti sa treci la pasul urmator.
Aplauzele la scena deschisa doar pentru stilul unui film, duc inevitabil la viitoare excercitii stilistice. Banii bagati in film romanesc nu ne permit sa visam ca putem face doar caligrafie cinematografica multi ani de aici inainte. Si hai sa zicem, ca s-ar gasi bani iar noi o sa ne permitem o tona de incercari sa facem film a la Puiu, pai asta ne dorim, o gramada de epigoni?

Nu cred ca minimalismul e atat de bine instalat la noi, iar daca e asa e jale pentru ca inseamna ca exista deja un criteriu de selectie pentru viitorii regizori. Vor nu vor, simt nu simt, ca sa fie totusi acceptati, vor fi obligati sa faca filme minimaliste. Producatorii vor incepe sa vaneze povestile minimaliste, necostisitoare, care poate poate vor lua premii si vor putea fi distribuite in afara. Ce inseamna asta, iti dai seama? Cu o lovitura de condei, si scenaristii vor trebui sa se adapteze cererii de piata. Dialoghistii vor regasi placerea de a scrie doar replici memorabile de genul: "Ce mai faci, bai?...Vii?... Te bagi?... Ok?..." Regizorul iti va spune: bai, asta nu e fireasca ca replica, nimeni nu zice "Ce-ai de gand?" ci numai " Deci?...".
Actorii vor trebui de asemenea sa joace minimalist, atentie, nu cinematografic, ci minimalist: nu prea multa emotie, nu prea mult subtext, nu prea multa gestica, etc. Operatorii vor insista sa faca un singur cadru si ala general. Cand va mai pupa actorul un prim plan in film va topai de fericire ca vad si parintii lui in sfarsit pe ce-au dat banii ca sa-l tina patru ani in Bucuresti, la facultate. Da, unii regizori fac asta excelent, unii scenaristi scriu astfel de povesti foarte emotionante si da avem super actori, dar cand va aparea valul ala minimalist pe care il viseaza acum criticii, ne vom ineca in productii de genul descris de mai mine mai sus.

Poti sa iti imaginezi un astfel de cinema pentru urmatorii cativa ani? Si cine iti va garanta ca vom mai iesi din asta? Care producator crezi ca nu va fi incantat sa faca filme cu bani putini? Nu crezi ca asta e visul oricarui producator? Si daca baietii cu bani isi dau seama ca asta-i mersul, crezi ca vor mai renunta la "gaselnita asta financiara".

Stiu ca pentru critici nu este nicidecum o prioritate sa ia in calcul aspectele de mai sus. Dar daca se va ajunge intr-o astfel de situatie, daca CNC-ul va sponsoriza doar filme de aceasta factura, putem sa ne luam adio de la spectacol pentru mult timp.

Cinema-ul este spectacol si trebuie sa ramana asa, iar asta nu exclude spectacolul minimalist. Dar trebuie insistat pe ideea de spectacol de calitate sau nu, iar nu sa devina spectacolul minimalist neaparat bun doar petru ca e minimalist. Producatorii trebuie sa bage bani in spectacol chiar daca e vorba de milioane sau numai de sute de mii, altfel nu vom avea prea curand sansa de a descoperi niste regizori din Carpati "mai buni decat Oliver Stone sau Sam Mendez" vom avea doar unii mai buni decat Puiu sau Mungiu. Cinema-ul romanesc nu va depasi stadiu de gaselnita financiara si nu va fi ever industrie cu staruri, rochii superbe, covor rosu si sampanie care prinde atat de mult la public si, de ce sa nu recunoasteti, si la critici. Daca incurajam minimalismul singurele locuri unde o sa prindem si noi ceva caviar va fi doar in strainatate, la festivaluri. Baietii de la Cannes stiu sa incurajeze atat "cinema-ul de autor pur si dur" (exprimarea nu imi apartine) cat si cel american, de mare spectacol.

E pe naiba "minimalismul aici" - in eventualitatea in care "aici" inseamna altceva decit cercurile restrinse ale unor critici/autori ... :?

Pe undeva de-aia au inceput sa se faca tot felul de telenovele romanesti si sa aiba succes de rating - pentru ca publicul, dupa cum e si normal, nu prea e deloc "minimalist" aici si acuma. :P

cu totu d acord, bagheera, k excesele sint nasoale - oriunde, nu doar in arta ;)
dar da-mi voie sa mi s para k e prea dvrm ac 'lehamite' d 'moda minimalista'! in fond, cit are - 4,5 ani?? si cit a durat - & dureaza ' moda' ailalta, a filmelor mainstream? dc tre sa-mi plak neaparat alea - doar pt k plac publicului 'mainstream' numeros (si KRE 'numeros'?? :lol: ) niciodata n-am 'mingiiat publicu in sensu blanii' - cum zicea si nae intr-un interviu: scara mea d valori este a mea, nu a celor pt kre scriu; si nu fac niciun compromis cu gustu meu - bun, rau, e al meu!

eu vad lucrurile asha: in orice arta exista avangarda & 'mainstream'; consider k, in cinema, dk ar exista numai mainstream, atunci n-ar avea sens sa vbim dspr 'a 7-a arta'... iar dk ar exista doar experimente, n-ar exista industrie.
criticii, k experti cs afla (pt k au vazut mai mult decit media & au gust & fler - cel putin, teoretic! ;) ) sint cei kre saluta orice inovatie, orice tendinta nou-aparuta - stiind f bine k, fara acestea, cinema-ul NU POATE avansa: am fi condamnati sa vdm, la nesfirsit, aceleasi povesti facute dupa aceleasi retete... si, nu stiu altii cum sint, dar eu - tocmai pt k am vazut destule d astea - nu ma mai pot emotiona la ele: uneori, nici nu pot sta pina la sf - stiu cu vreo 1-2 bobine inainte ce-o sa urmeze :sleep:

nu e nevoie k publicu sa tina pasu cu ac tendinte - ele oricum sint d avangarda; unii tin (din snobism), altii deloc; dar mi s pare o prostie fara margini sa critici aceste tendinte doar pt k nu l intelegi: probl e, d cele mai multe ori, in 'the eye of the beholder' - kre nu s-a deparazitat suficient d formataju mainstream cu kre a fost obisnuit...

probl, in ro, e ;i aceea k exista un decalaj f mare intre gustu unei elite (a criticilor/cinefililor kre merg la festivaluri sau sint la curent) si 'gustu' (precar) al celor mai multi dintre cei f putini kre mai merg la cinema.
e f bine k nae nu face compromisuri, doar k tipu lui d cinema ('spectacol' etc) vine in intimpinarea gustului majoritatii! el nu bruskeaza, nu violenteaza & nu alieneaza spectatoru cu o 'slice of life' brutally told; ii place - nae dixit - sa 'seduk' publicu...

in concluzie: e bine sa s fak filme bune - dar eu, recunosc, dk as fi mai-mare p la cultura (pozitie p kre NU mi-o doresc, doamne fereste! :sick: ), as privilegia clar trendu minimalist. dc? un calcul simplu (& cinic): publicu nostru oricum nu conteaza, k nu s duce la film, iar 'minimalistii' makr aduc premii 8)

Ete na - iar se ajunge la consideratiuni si prejudecati ideologizante taman la cei care se oftica cel mai tare de asa ceva ... :P

Problema e ca daca aia "relativ putini" care se duc la cinema nu sunt atrasi de filme in majoritate dedicate lor se vor imputina si mai mult/li se vor degrada gusturile astfel incit - finalmente - elita aia cu fite avangardiste ar ajunge sa fie ultra-coplesita de "si-mai-marea-masa" care devoreaza doar telenovele. :x

O paralela cu explozia manelelor - favorizata si de "retragerea de pe piata" a exponentilor altor stiluri cu priza la public - dupa Revolutie poate fi instructiva. ;)
Sau - si mai simplu - e ca si teoria necesitatii "clasei de mijloc" fara de care "elita" ar fi rasa/detronata in doi timpi si trei miscari de catre sub-clasa cu toata "valoarea ei intrinseca". :sick:


Ufff - ce bine ... :)

iar sari k si cum te-ar ciupi interbelicu d cur, iar vezi 'ideologii' acolo unde nu sint decit impresii, senzatii, umori & plictiseli - si cu ac compulsivitate d 'aparator al templului restuetacere' d park ai fi... insusi nae c! :lol:

p mine, in calitate d critic d film, NU ma intereseaza c crede/nu crede & c asteapta publicu - k nu sint 'caterer' pt el! asta n-au decit s-o fak regizorii...
eu scriu c cred, sincer, dspr ceea c vad; dk ar fi k un critic/expert sa s ia dupa c vrea publicu ar fi the end of criticism as we know it! iar dk artistii s-ar lua dupa c vrea publicu nu ar mai exista nimic nou in arte, & toate revolutiile artistice ar trage obloanele din lipsa d amatori/sustinatori :((

oare c e asha greu d inteles k cei kre vad mai mult & sint mai informati s plictisesc, la un mom dat, d aceleasi ciorbe reincalzite?? iar cei kre l 'gusta' sint cei kre nu le-au mai gustat?...
numai k ar fi aberant k acestia (oamenii recenti...) sa decida: e k si cum ai pune la cirma locomotivei un copil!

Sunt de acord Alex: sa se faca filme bune si sa reusim sa ne ferim de excese.
Pe de alta parte, daca filmele romanesti nu se vor mai intoarce cu premii ce ne facem?

Nu-i asa ca ne-am simti cu totii extraordinar daca filmul romanesc ar ajunge sa faca milioane de spectatori in afara, sa ruleze a la long in sali? Ce fain ar fi sa avem mai multi alde Radu Mihaileanu ( chiar francez cum e el :) .
Frumos ar fi sa se intample si in filmul romanesc ce s-a intamplat in muzica cu Ozon si mult celebrul Dragostea din Tei. Ma intrebau francezii - astia inventasera si un dans pentru melodie, un fel de macarena - ma intrebau nerabdatori sa afle de la un roman ce inseamna dragostea din tei. Eu ce sa le zic, ca habar nu am, ca poate vine de la pupaza din tei sau de la dragostea in trei?! Le explicam superior ca nu inseamna nimic, dar ca exact asta au dorit si autorii cantecului. Cum sa le strici oamenilor bucuria?!
Si sa se intample fenomeul asta si in film si nu o data, ci de multe multe ori; sa crape osanza in americani de ciuda.

sa-ti fie gura aurita! :happy:
(& asta ti-o spun asha, k unu din primii fani ozon din ro - d rideau d mine alde kirilov & gradinariu k c ma apukse, k p urma sa danseze k apuktii la toate partyurile p... ozon! :lol: )

Bagheera: :love:
California dreamin' este si va ramine un film pe care il vom iubi. Unii fac filme pe care le respectam (aka hirtia, moartea domnului l. s.a.) si altii filme pe care le iubim sau chiar mai mult decit atit. Astia din urma sint norocosii, cred ca oricine si-ar dori sa fie in locul lor, orice-ar spune.

Nu stiu daca a spus cineva un lucru esential: noul film romanesc place si intereseaza nu neaparat pentru talentele lui (exista oameni talentati oricind si oriunde sint lasati sa se exprime), ci pentru ca el prezinta un mega-ultra-super-subiect, si anume ROMANIA. Ce atita x si y in sus si in jos, oamenii nu au facut decit sa prezinte, fiecare cum s-a priceput, lumea in care traieste, beneficiind de marele atu al libertatii absolute. Unica libertate pe care nu au avut-o a fost cea financiara, de-asta sint filmele minimaliste. daca aveau bani, cred ca ii foloseau.
Romania este unica, dementa, absurda, tragica si comica simultan, ea este motorul acestor filme. Ei nu au facut decit sa o transcrie cu mai mult sau mai putin talent, fiecare cum s-a priceput.
Eu nu neg talentele regizorale sau de alta natura, zic doar ca: ce credeti, ca daca daneliuc avea acum 25 de ani, nu facea filme bune? Citi oameni talentati si poate chiar mai mult decit atit nu s-or fi pierdut printre menghinele sistemului anterior? Banuiala mea e ca au existat multi dar au fost sufocati de imbecili si de cenzura. Hai sa nu ne mai umflam atita cu pompa, eu nu cunosc decit unul singur care avea ceva de geniu, insa, din pacate, el nu mai este printre noi.

Si eu cred ca minimalismul e o moda care face rau pe termen lung, asa ca sper ca laureatii sa incerce treptat sa faca si filme mai scumpe, tot ei trebuie sa dea tonul.

Daca vrem public in sala, trebuie sa ii dam filme cu scenografie, costume si replici, povesti si personaje care sa il atraga. Cu interioare de bloc filmate asa cum sint, cu sau fara termopane, tare mi-e ca vorbim degeaba.

Nu trebuie decit citeva elemente, fiindca talente care sa faca toate astea exista si se vor mai naste: respect intre membrii breslei (e un domeniu care sufera crunt, nu stiu daca exista macar 20 de persoane din industrie care sa se respecte sincer), dragoste pentru public si respect pentru inteligenta lui si bani. La toate aceste capitole mai trebuie lucrat, dar fara toate patru nu se poate.
De-aia a avut si va avea nae succes la public, pentru ca scrie si face filme pentru niste oameni pe care ii trateaza de la egal la egal.

Spuneti-mi si mie care stiti: pina cind mai e filmul lui nae in bucuresti? Dar in tara?

adik, dk 'respecti' publicu faci filme kre sa cosmetizeze realitatea??
dk publicu vrea telenovele, ii dai telenovele p banda rulanta??
totu frumos 'ambalat', sa nu 'supere okiu'??
pai, c 'arta' mai e aia - la comanda??

e clar k publicu ro e ramas in urma in materie d cinema, d aia nu cre k tre sa-i cauti in coarne pt k nu faci decit sa cobori nivelu; tot c poti spera e k, in max 20 d ani /previziunea brucaniana ( ;) )/, va ajunge sa guste SI arta adevarata, nu doar kitschurile sintetice...

(ceea c nu inseamna k nu e nevoie SI d 'filme d divertisment', da hai sa nu l mai amestecam! dk am avea numa 'entertainment' (ac dizgratios cuvint amerikknesc! :sick:), eu unu m-as lasa d meserie¬

p bune, ti s apleak d la atita divertisment (vezi televiziunea!)

Doamne-feri! :o
Nu cosmetizezi nimic - alegi doar si alte zone sau perspective, pentru echilibrare (stii cä sunt un acerb filo-minimalism, dar as ajunge sä-l detest, dacä acum o droaie s-ar apuca sä-i imite pe Puiu, Mungiu si Porumboiu, si n-ar mai fi loc de nimic altceva).
Dacä m-as întoarce imediat la fäcut filme (ceea ce nu e cazul), în nici un caz n-as lucra minimalist (mä tem cä as da un chix räsunätor), si nici "anti" la modul programatic (ca Preda sau Ioneasca). Cred cä m-as orienta spre un gen/stil narativ cinstit si precis (tot ca Nae, în fond, în filmele lui anterioare).

De ce trebuie neaparat sa cosmetizezi? Or fi si unii cu adevarat frumosi de la mama lor printre noi! :lol: Ce sa le facem, sa-i ucidem ca frumusetea pare ceva necinstit si nu e fair si, Doamne fereste, poate face prozeliti?
Frumosul e, la urma urmei, si o stare de spirit. Atitudinea lui gorzo e una frumoasa, echilibrul lui e un lucru aproape estetic.
E loc sub soare pentru toti, pentru toate tipurile de filme.

pai, dragu meu, tu oi fi locuind prin elvetia, italia sau hawaii, da eu - in romanik noastra - nu vad prea multe motive d bucurie & nici exemple d 'frumos' (nu's la kre 'gorzo' t referi - la pictor sau c??)
n-ai vazut in c hal arata bucurestiu?!? :shock:
d unde atitea 'frumuseti', liniste & seninatate?
or - dk nu reflectezi realitatea - s keama k faci filme evazioniste, cum faceau italienii inainte d neorealisti... si eu nu prea stiu multe kre sa fi ramas in ist cinema-ului, tu stii vreunu??

eu zic sa-i lasam p fiekre sa fak filme cum ii duce capu, sa nu l mai dam atitea sfaturi dp margine: vor ramine acele filme kre merita sa ramina! ;)
in fond, asha cum exista filme bune & proaste in orice gen (comedii, drame, thrillere...), asha si in c priveste filmele 'minimaliste' s.cl
... doar k deocamdata (nu's cum s face), alea proaste sint mai curind 's.cl' ;)

Rocky navetistuuu, Rocky navetistuuu!
Veni el din Elvetia, si bäuräm o cafea acolo lângä Cinema Pro.
Veni si din Italia, si hop si-o bere-n mall. (...Nu, au fost douä).
Ba si tâmplätor ne tâlniräm, mai deunäzi, într-un hol de institutie culturalä (tocmai venise din Hawaii).

...A.L.S. crede cä dacä el e globetrotter, toti facem ca el!
Din ochii cätelelor mele, când se relaxeazä la umbrä si mänâncä covrigei de la fiul de patru ani al cârciumarilor unde-mi beau berea.
Din concertele Vama Veche la care mä duceam pânä acu' doi ani. Poti pune si Tapinarii, si Iris, si Phoenix (când se mai adunä comemorativ), si Ada Milea, si altele.
Din national-trotterismele lui Collins, care-n iulie-si ia rucsacu' si cortu' la spinare si porneste pe jos spre Pitesti, hitchhiking, si pe urmä douä luni nu-l väd, doar primesc ilustrate, scrisori sau e-mail-uri, care de la Curtea de Arges, care de la Horezu, care de la Hunedoara, Oradea, Säpânta, Cluj, Râsnov, Voronet, Iasi, Sf. Gheorghe, Gura Portitei...
Din vizionärile de la Mall si scrisul cronicilor pe urmä...
Din momentul când iese "Cinemagia" din tiparnitä si simt între degete tot ce-am muncit douä luni...
Din noaptea de Inviere la câte-o bisericä micä si decentä, färä puhoi de lume trendy de cartier venitä la bârfä...
Din, din, din...
Mai vrei?
Mai am.
Corect.

aha, deci un fel d cartoline cu 'romania pitoreask'... nu poti face film cu asha cva, e bullshit
frumusetea e inexpresiva
plus k tre sa existe conflict!
asha, sa cazi p spate intr-un fel d leshin nating, 'vai c frumoasa-i tzara mea/si cit o iubesc p ea', e aiurea...

plus k e si kestie d temperament: p mine kestiile prea 'cutesy' ma indispun, ma enerveaza & fac urit! :lol:
probabil k oamenii cauta (inconstient-terapeutic) c l lipseste in viata reala; viata mea e destul d placida, suficient d confortabila & rezonabil d frumoasa (in sensu k ma inconjor d lucruri frumoase), asha k p ecran vreau mizerie, uriciune & drame!!! :P

Tolomacule.

Adicä Collins e un Vlahutä?

Imi povesteste niste poante, niste comicärii, niste STARI CONFLICTUALE, de mä pis pe mine de râs - ca aia cu camionagiul de pe lângä Cluj; sau aia cu tiganii de pe Valea Târnavelor; sau aia cu paznicul cetätii säsesti; sau, sau, sau...

Frumusetea nu doar ca este expresiva, dar in arta, foarte mult timp a fost singurul criteriu nascator de capodopere.

Uratul este gaselnita modernitatii. Ce jale e in muzica; urechea s-a obisnuit insa cu dizarmonia, cu cacofonia, si nu mai poate gusta decat acest gen de muzica care iti face capul si constiinta tandari. Pune-i un Bach omului contemporan. Va stramba din nas, se va plictisi. De ce? Pentru ca urechea lui a fost programata pentru un anumit gen de "muzica".

Frumosul nu se mai vinde bine. Femeile au ajuns sa fie considerate frumoase doar daca sunt cat mai asemanatoare scheletelor. Pleoape vinetii, coafuri de zombi, haine rupte, asta e trendul general: o oda adusa mortii ( nu reqviemul lui Mozart) o oda adusa "putreziciunii". Dar, intr-o lume din care omul l-a alungat pe Dumnezeu declarand suprem Dumnezeu e mort (sursa vietii de pana atunci murise deci) ce ar mai fi de vazut daca nu moarte?

Sigur ca Dumnezeu nu a murit atunci, dar si mai sigur este ca omul s-a sinucis in acel moment. Pentru unii lumea este urata si nu poate fi altfel si intr-adevar lumea lor este urata; a le lua acest adevar propriu este ca si cum i-ai condamna a doua oara la o viata lipsita de sens.

Frumusetea in arta aduce dupa sine misterul, taina. Renasterea l-a gasit pe om suficient de frumos pentru a-l cinsti ca pe Dumnezeu; asa zisa renastere pe care o traim acum este aceea in care omul a hotarat ca Dumnezeu e relativ asa ca oricine poate fi dumnezeu, inclusiv tanti Melus de la scara trei, totul e sa-si doreasca suficient de mult asta.

Omul imperfect, desi constient de imperfectiunea sa, nu mai poate transcende ( nu mai are catre ce ) asa ca devine din profund creator, un copiator, imitator.
Nu cred ca un astfel de om mai poate fi numit artist ci doar autor.

hm, mda: s pare k avem opinii diferite dspr arta...

revin: frumusetea NU (mai) este expresiva! pt k acea expresivitate s-a tocit, s-a consumat, e fumata... este - probabil - ideea p kre ne-o facem dspr 'perfectiune' (armonie, ekilibru, blabla), ceea c (vezi bach) ingheata: nu poti sa mai spui nimic dupa ea, e o concluzie.

'diz-armonia' moderna, in skimb, este fertila, interogativa, stimulatoare.
dar si disconfortanta - spre deosebire d confortul (facil) in kre t plonjeaza frumusetea-perfectiune. iar artistii, tocmai, NU sint cei kre copiaza retete - fie ele si 'frumos-perfecte'! -, ci aceia kre vin cu cva nou & proaspat kre surprinde complexitatea lumii.
e si o kestiune d logik elementara: UNDE sa t mai duci, dupa c ai atins perfectiunea in arta (vezi, iarasi, bach, leonardo, shakespeare...)? are, oare, vreun rost sa-i 'continui'?? n-ai putea face decit cva 2nd (3rd...) hand! asa k fiekre inceark sa mearga p alt drum, sa fak altcva... mi s pare mai onest & mai destept.

probl vine din faptu k omu contemporan e din c in c mai nevrotic, are nevoie d alt tip d arta decit aceea contemporana (diz-armonik) - doar k aceea este arta adevarata, pt k reflecta realitatea! pt fictiuni compensatoare, terapeutice, s pot incerk coelho sau prozac... ;)

'frumusetea trebuie sa aiba cva asimetric', spunea baudelaire.
uneori, frumusetea nu e ceea c credem... s mai skimba, precum moda.

si oricum, frumusetii eu ii prefer adevarul.

... pt k 'truth is beauty', cum spunea keats

ps am uitat cva: nu cre k omu contemporan nu mai asculta bach - dimpotriva, cu cit viata (& arta) devin mai dizarmonice, are nevoie d reconfortul unei muzici 'dumnezeiesti', cum zicea cioran dspr bach.
doar k - asa cum spuneam mai sus - este inutil & ridicol sa incerci, nu sa-l 'intreci' p bach (la cap compozitie, ceea c ar fi imposibil), ci kiar sa faci cva 'k el'...

Da, leo, aici sint de acord cu tine. O mare parte din cineastii de azi care fac filme dure sint oameni care nu au trait viata adevarata pe cont propriu, multi s-au nascut si traiesc si acum in bule de clestar, in care praful si mizeria romaniei adevarate nu ajung, sau, in cel mai rau caz, duc un trai burghez si comod. Au nevoie de mizerie in film ca sa se simta completi. Aproape ca stiu totul despre ei cind le vad filmul.
Iti garantez, daca cristi mungiu era femeie, nu facea niciodata 432. Dar probabil e bine ca l-a facut, pentru multi, filmul lui ofera acel sentiment necesar de closure, pe care alte filme l-au oferit altora.

Daca in sufletul tau si al altora nu mai intra aceste momente de sublim imi pare rau, noi, cei care continuam sa credem in frumusete si stim ca adevarul nu e intotdeauna egal cu uritenia, pentru ele traim.
Nu vreau sa regasesc mizeria si pe ecran, pentru asta exista cosul de gunoi si mopul.

Si in alta ordine de idei, ce faci cu un film ca Ghidul autostopistului galactic? N-o fi "cinema", da' e un film superb, are tot ce ti-ai putea dori intr-o dupa amiaza cind vrei sa te amuzi si sa asisti la o poveste frumoasa.
Nici nu stiu ce sa admir mai intii, povestea, personajele, scenariul, regia, efectele speciale, productia perfecta, unitatea tuturor acestor elemente, umorul nebun?

pai, frumusetea exista dja, probabil k nu ai citit atent c am scris...
doar k - azi, adik aici & acum - a veni cu 'frumuseti' e cva cautat & pare un lucru evazionist: lumea nu mai seamana cu c era inainte. unde vezi tu, oare, 'sublim'?? (adik, cf kant, un fel d 'uber'-frumusete!)

nimeni nu t impiedik sa l cauti, insa - toate ac frumuseti -, acolo unde l mai gasesti; in muzee d ex :happy:

dar nu uita un lucru: all art has been contemporary ;)

M-am gandit abia dupa ce am scris, ca postarea mea despre frumusete ar fi trebuit sa fie ori mai ampla, ori sa lipseasca cu desavarsire. :)

Motivul e ca sunt convinsa ca si Alex Leo crede acelasi lucru ca si mine altfel nu ar vorbi despre nevroza omului modern, doar ca o postare de cateva randuri nu poate sa stabileasca un vocabular comun. Par example pentru mine frumusete egal adevar. Pe de alta parte, chiar conceptul de frumusete a suferit o pervertire: ne-am obisnuit sa alergam dupa fericire, tinerete, frumusete, perfectiune genetica, nemaiputand accepta ca suferinta e singura care da sens fericirii sau asimetria poate pune in valoare simetria. Oricum, ar fi mult prea mult de vorbit si in niciun caz pe un forum.

Ma intrebam daca totusi se poate vorbi despre dramaturgia lui Shakespeare ca e frumoasa? Sau poate fi filmul frumos daca a fost inventat ca arta de omul deja nevrozat?

Cat despre arta cu siguranta ca exista o tona de definitii si inca o tona de abordari. Scopul artei? Chiar ca habar n-am. Catharsisul la greci este o forma de terapie.

Poate ne vedem la un ceai, o apa sa ii dam de cap problemei.
:)

sorry i couldn't get yr call the other day ( ;) ), i'll call u soon :)

Nu sunt pentru frumusete si pentru un univers edulcorat, insa cinematografia romaneasca pica in extrema cealalta. Universul acestor noi regizori e unul valabil si credibil, la fel ca cel din Brasil al lui Terry Gilliam. Pentru straini e un univers exotic, dar pentru noi e unul fals. In comunismul noului val soarele e intotdeauna acoperit de nori, nu exista Mircea Cartarescu, Eliade, casete video, reclamele cu CEC, bulgarii, Star Wars, ciocolatele cu rom, Romania Literara, almanahul Anticipatia, Europa Libera, bancurile cu Bula, revista Urzica, macaraua prinsa in curtea blocului proaspat construit. Nu sunt un aparator al comunismului. Nici nu am cum, eram copil pe vremea aia, dar nu recunosc negativismul acestor filme. Stiu pe cineva care a facut avort in acele vremuri, si care era o mare admiratoare a seriei lui George Lucas. Cu cateva zile inainte a tinut sa vada Intoarcerea lui Jedi pentru un motiv foarte simplu: nu voia sa pateasca ceva inainte de a afla sfarsitul trilogiei. Iata un subiect interesant de film, poate mult mai interesant decat o analiza a comunismului. Sau poate ca asta ar fi o analiza interesanta a comunismului. Apropo, tipa a supravietuit :)

aha, deci sa-nteleg k vrei sa vezi TOATE cele enumarate d tine intr-un film dspr comunism? pai dc, dk n-ai trait comunismu k erai prea mic - k sa faci colectie d curiozitati din vremea aia? pai dc, dk oricum nu 'recunosti' comunismu & nu t intereseaza??
stii c, mai bine lasa-ne p noi, kre stim c a insemnat - si, deci, stim c era cu adevarat rau & important si c era tolerabil dar secundar - sa judekm epok respectiva... 'viata e complexa & are multe aspecte', vba lu nae c.; din ea, regizorii & scenaristii fac o selectie + un montaj = expresive/reprezentative.
un individ kre citeste 'urzik' in timp c o avorteza p una kre citeste cartarescu in comunism poate fi un banc, da nu un film...

nu ti s pare k t deranjeaza prea mult un (= singur) film & generalizezi?? in fond, nici 'mdl', nici 'marfa & banii', nici 'a fost sau n-a fost?' NU s petrec in comunism...

mai stie cinva cit a scos, pina in ac moment, filmu acesta?
gloria, cva noutati?
pt k e tipic, la noi, sa lansezi vesti sforaitoare, dupa kre sa nu revii cu date mai rezonabile... kiar sint curios sa aflu cit d 'comercial' e 'restu e tacere' - considerat, la doar o sapt d la premiera, 'un mare succes d public'!

pana duminica (inclusiv), restul e tacere avea 19.507 spectatori, iar RON-ii erau 223.166,65.

mda... subtire :(

Nae Caranfil: Restul e tacere e genul de film la care te duci la filmare cu un morcov intr-o zona usor sensibila

de Magda Barascu HotNews.ro (Duminicã, 20 aprilie 2008)

Este unul din cele mai scumpe filme facute vreodata in cinematografia romaneasca. Exclusiv cu finantare autohtona. Cel mai scump si cel mai ambitios proiect din istoria filmului romanesc.
"A face un astfel de film in Romania tine de experiment, inseamna a deschide noi orizonturi in cinematografia romaneasca, a deschide carari necunoscute, a face film de arta si de eseu", spune Nae Caranfil despre ultimul sau film, "Restul e tacere".
HotNews.ro a stat de vorba cu regizorul roman spre finalul Festivalului de film romanesc de la Londra.

HotNews.ro: De ce i-ati recomanda lui Nae Caranfil sa se duca la filmul Restul e tacere?
Nae Caranfil: Dar nu i-as recomanda sa se duca. I-as recomanda sa mai stea acasa ca se duce si-l vede prea des de cand l-a facut.

HotNews.ro: Cu ce amintiri ati ramas dupa terminarea filmarilor?
Nae Caranfil: Mie mi-au placut momente in care am reusit sa fac ceea ce mi-am propus. Pentru ca e genul de film la care te duci la filmare cu un morcov intr-o zona usor sensibila constant, deoarece secventele sunt foarte grele si nu prea stii daca o sa-ti reuseasca sau nu.Acele momente in care stiu ca ma duceam speriat rau la filmare si care pana la urma miraculos mi-au iesit sunt secventele care-mi plac si astazi cand ma uit la film. Secventele complexe, care implica un numar mare de figuranti sau miscare multa, sau reconstituire atenta a epocii, lucruri de genul asta.

HotNews.ro: De ce v-ati oprit la acest moment de inceput al cinematografiei romanesti?
Nae Caranfil: Eu nu m-am oprit. Am inceput cu acest moment. E un film pe care-l gandesc de 20 de ani, care a fost una din primele idei de scenarii pe care le-am avut ca tanar absolvent al facultatii de film. Era o epoca in care noi toti innebuneam de bucurie vazand triumfurile lui Milos Forman in America. Filme ca Ragtime, ca Amadeus, mari reconstituiri de epoca, facute cu subtilitatea si cu umorul unui regizor ceh, care venea dintr-o tara socialista si reusea acolo unde vroiam cu totii sa reusim. Asa s-a nascut oarecum, din tipul acesta de role-model, s-a nascut ideea de a face un film la inceputul anilor 1900 despre niste cineasti care se auto-inventeaza.

HotNews.ro: Care este povestea scenariului?
Nae Caranfil: E lunga. E un scenariu pe care l-am scris cand am plecat din Romania in 1988, am parasit Romania, m-am instalat la Bruxelles. Si acolo, intr-un fel de camaruta foarte mica si plina de echipament video, am inceput sa scriu acest scenariu pe care il aveam in cap mai demult, dar n-avusesem niciodata curajul sa incep sa-l scriu. Ca tanar exilat, sa spun asa, trebuia sa fac ceva, sa-mi adun curajul si sa fac ceva important.
Si atunci am inceput sa scriu acest scenariu si sa-mi reinventez Romania in care as fi vrut sa ma nasc si in care as fi vrut sa fiu cineast, pentru ca cea pe care o parasisesem era nefrecventabila, cu Ceausescu la putere, cu o cinematografie care facea filme de propaganda pe banda rulanta, nu prea aveam ce sa caut acolo.

HotNews.ro: De ce nu a prins Cannes-ul de anul trecut?
Nae Caranfil: Pentru ca nu a fost gata. Noi am terminat, daca va amintiti, la Festivalul de la Cluj, care a avut loc dupa Cannes. Filmul a venit din laborator gafaind intr-una din ultimele seri ale festivalului, proaspat scos din laborator. Prima copie, copia zero, adica aceea cu care de obicei se fac teste mai departe pentru a obtine culoarea care trebuie.

HotNews.ro: De ce conflictul dintre teatru si cinema este unul dintre elementele cheie ale filmului?
Nae Caranfil: Pentru ca asa era pe vremea aceea, teatrul era o arta respectabila, cinema-ul era o distractie de balci, iar cei care se orientau spre film erau priviti mai ales daca aveau un background cultural, erau priviti ca niste persoane care incearca o forma de prostitutie. David Wark Griffith, cel care cu cativa ani mai tarziu decat eroii nostri a facut primele capodopere ale filmului mut, Nasterea unei natiuni si Intoleranta, chiar si in acele momente, la 1915, cu acele capodopere, avea strangere de inima cand trebuia sa spuna cu ce se ocupa in viata.

HotNews.ro: Cum credeti ca va fi primit filmul la Londra?
Nae Caranfil: Eu sper ca va fi primit. Sper sa-si gaseasca la un moment dat un distribuitor si sa poata sa aiba un mic destin de film romanesc intr-o capitala cum e Londra.

- Scenariul a primit Trofeul "Martin &Rossi" la Festivalul International de Film de la Paris (1995) si Trofeul Hartley Merrill, Los Angeles (1999).
- In 2006, scenariul a castigat finantare de la CNC, unul dintre membrii juriului de atunci, criticul Andrei Gorzo, scriind intr-un text din "Litere, Arte &Idei" ca "desi nu exista, «Restul e tacere» este un film mare". Filmul a fost realizat cu un buget de 2.4 milioane de euro (cel mai mare buget al unui film romanesc din ultimii 25 de ani).
- A fost prezentat in avanpremiera la Cluj in cadrul TIFF 2007 si a inchis competitia oficiala la Locarno in acelasi an, dupa care s-a plimbat la o multime de festivaluri. "Restul e tacere" a avut cronici bune in "Hollywood Reporter" sau "Variety". - La Londra, filmul lui Caranfil a avut premiera saptamana trecuta, in ultima seara a festivalului de film romanesc Home and Away, organizat de Fundatia Ratiu si Centrul Cultural Roman.

adica, Nae a filmat cu morcovu' in cur cateva scene de la ultimul sau film?
asta explica unele lucruri, dar nu totul...

Nae Caranfil a primit premiul pentru scenariu la B-Est

„Voi încerca sã fac scenarii mai proaste, ca sã se vadã ºi regia”

22 APRILIE 2008 (Gândul)

„Restul e tãcere” a primit douã distincþii la recent încheiatul festival de film B-Est: cel pentru scenariu ºi premiul publicului.
„De-a lungul carierei, am fost abonat la douã premii, premiul pentru scenariu ºi premiul publicului", a declarat regizorul atunci când ºi-a primit trofeele. "Voi încerca sã fac scenarii mai proaste, ca sã se vadã astfel ºi regia", a continuat el. Într-un festival cu puþine lungmetraje în competiþie, dar în care au rulat filme ale unor foarte importanþi regizori, Caranfil a avut concurenþã serioasã. Marele câºtigãtor a fost un film coreeanului Kim Ki-duk. „Breath/Soom”, nominalizat anul trecut la Palme D’Or, a primit premiul în valoare de 8.000 de dolari, dar, se pare, nu va mai putea fi vãzut pe ecranele din România.

De altfel, acesta a fost unul din punctele tari ale festivalului bucureºtean. În cadrul lui au putut fi vãzute filme, neinteresante pentru distribuitorii români, dar celebre pe plan internaþional. Ar mai fi de amintit aici „In the valley of Elah”, pentru care Tommy Lee Jones a fost nominalizat la Oscar sau „Lust, Caution” al lui Ang Lee, care a primit anul trecut Leul de Aur la Veneþia ºi a fost nominalizat la Globurile de Aur ºi BAFTA. La documentar premiul i-a revenit unui alt film românesc, „Rãzboi pe calea undelor”, în timp ce Liviu Ciulei ºi Ioana Bulcã au primit fiecare un premiu pentru „o carierã strãlucitã”. (R.B.)

Nae, nu cadea in capcana!
Nu trebuie sa dai in ceilalti ca sa se vada diferenta. Stiu ca uneori pur si simplu nu se poate suporta sa vezi ca se umfla in pene diversi in gol sau aproape gol, dar macar tu fii altfel!
Stiu ca nu e fair ca unul singur sa se lupte cu armate intregi, dar filmul n-a fost niciodata o chestie plina de fair play. Nu stiu citi au ucis ca sa faca film, si daca acel film a meritat (dar merita vreun film asa ceva???), dar stiu destui care au facut niste porcarii de neimaginat cu doar citiva ani inainte doar pentru a-si vedea amaritul de proiect pe ecran si numele pe generic.
Te rog vezi-ti de ale tale, asa cum stii tu.
Despre filmul Restul e tacere, pe care intre timp l-am vazut, pot spune cu certitudine ca e mai bun ca 432. Desi nu mi s-a parut un film perfect, i-am gasit multe calitati. Iar scena filmarii cu generalii este una dintre cele mai amuzante scene pe care le-am vazut in viata mea.
Din pacate, bugetul trebuia sa fie macar dublu, cred ca diferenta ar fi contat mult. E destul de trist ca nu putem construi decoruri ca lumea pentru un proiect si trebuie sa incropim din bucatele arhicunoscute si sa tot trisam. Se vede.
Cert este ca publicul caruia crezi ca i te adresezi s-a schimbat. Mare surpriza si pentru mine, televizorul le-a schimbat gusturile. Te rog ia in calcul acest element fundamental, lucrurile nu mai sint ce erau odata si nu stiu incotro se duc. Intreaba oamenii, fii alaturi de ei, macar tu, singurul care ai cu adevarat priza la ei.
Da-le povesti bine scrise, cu umor si replici spirituale (putini stiu sa scrie asa, fiindca ori nu au spirit, ori nu au cultura necesara), cu personaje atasante, povesti simple, cu cap si coada. Pentru toti cei care ies uimiti de la filmele noului val si zic ca nu mai calca in veci la vreunul tu esti singura alternativa. Cel putin in acest moment, pina cind o sa vin si eu sau o sa vina si altii din urma, sa mai crestem un pic armata de oameni care cred cu adevarat in povesti si in arta care creeaza, nu doar oglindeste.

3 intrebari pt (inteleg) un 'tinar cineast kre vine tare din urma' (?):

1) il sfatuiesti p nae sa nu 'puna botu' la critici & stuff, sa-si vada d ale lui k sa s 'vada diferenta', pt k 'lumea filmului nu e fair' etc etc... nu ti s pare k faci exact lucrul p kre-l sfatuiesti sa nu-l fak - i.e. dai in altii k sa il ridici p el??
2) ti s pare k povestea din 'restu e tacere' e 'simpla'?
3) ti s pare k a 'crea' e mai greu decit 'a oglindi'? las k cele 2 nu s opun, pt k si 'a oglindi' implik creatie - da eu zic k e taman vitzavercea, asa cum am mai explikt-o: a crea 'ex nihilo' e mai easy, pt k nu exista termen d comparatie cu realitatea (pers kre au existat etc - deci, nu e vba d filmu lu nae aici!), in timp c a 'oglindi' cva kre s-a petrecut in realitate, la kre au fost martori f multi oameni etc (d ex comunismu, trait d tot romanu kre cum a putut), este infinit mai dificil: s va compara permanent c e p ecran cu c a trait fiekre...
deci - in a nutshell: mimesis-u e mai greu decit imaginatia, pt k a 2-a nu are d dat socoteala nimanui - decit 'armoniei artistice'!

Da, ai dreptate cind zici ca nu e usor nici sa oglindesti.
Nu, nu dau in altii ca sa il ridic pe nae, nu are nevoie de ajutorul meu, deloc. Poate chiar il deranjeaza atitudinea mea, asa ca probabil o s-o las mai moale. Orice autor se sustine cel mai bine singur.
Din cite ai vazut, am laudat si operele altora. Iar, cum stii, pe acest topic am comentat mai cu patos doar cind a inceput campania anti-restul e tacere, campanie pe care o consider nenecesara si plina de parti-pris.

Chiar ma gindeam ca s-a facut noul topic, cu topul ultimelor filme. Nu cred ca e corect sa afirmam ca un film e mai bun ca altele in acest mod. Fiecare dintre ultimele filme reusite are propriile sale merite, nu concureaza deloc unul cu altul.

Asa cum ai mai vazut, perceptia spectatorului (aici ma refer strict la mine) este un proces in plina miscare, poate ca miine o sa vad alte lucruri decit azi, numai prostii sint fixisti.

Ieri nu aveam stare sa comentez mai mult la nae, cred ca cele mai la obiect comentarii le-au facut spectatorii pe blogurile personale, am citit pareri foarte pertinente despre complexitatea filmului lui. Asa e, nu e un film simplu, din contra, e probabil cel mai inteligent film romanesc de dupa E pericoloso.
Modern, plin de citate si trimiteri, amestec postmodern de tonalitati, inteligenta cit cuprinde. Cel mai mult din tot filmul mi-a placut faza cu bucata de pelicula lipita, despre, la urma urmei, efectul esential al subliminalului in film. Numai pentru asta si merita toate aprecierile mele. Este in topul meu personal de secvente, alaturi de scena cu cititul scrisorii de catre helen hunt in Mai bine nu se poate.