American Dreamz (2006)
dreamz with a Z, as per the official score lyrics :happy:

satira gen Wag the Dog, dar mai destinsa, destul de conectata la realitate si fara umor fortat;

pitorescul personajelor ii confera tot farmeecul, si nu ma refer la Quaid in rolul presedintelui dus cu pluta sau hugh Grant, producerul lipsit de scurupule, ci la "teroristul" Omer ajuns competitor si cei doi verisori americanizati, care reusesc pe bune sa amuze audienta si sa atraga chiar aplauze ("you've been omerized! :)); no stereotypes, no hard-feelings, no artificial correctness, un film care ii va unge la inima si pe arabi..;

everybody gets some slash, the "white trash" i.e. masa de americani care se cred "middle class" , the "freaks" care se inghesuie sa apara intr-un show super-mediatizat, blonda din provincie cu aspiratii de vedeta si chiar bravul soldat american devenit erou dupa ce a fost ranit in "aireaq" e ridiculizat in vanitatea lui de a avea gagica si partea lui de celebritate...nu sunt sigur cum vor inghitzi galushca trupetzii desfasurati overseas;

dar evident, exista mai multe realitati, si mari spatii intre ele, presedintele semi-senil parca incepe sa realizeze asta cand declara cu nonsalanta si din propriul putz al gandirii ca nu crede ca se vor rezolva vreodata problemele din Middle east, celebritatea poate fi si mortala - Tweedy/Simon realizeaza asta pe propria piele, starletei nu-i sta nimic in cale atata timp cat are p*zda cu ea, si cel putin un arab a realizat futilitatea terorismului, atunci cand are la ambitie o pasiune: the Broadway! :)

Day Watch. spoilere in negru
Mult asteptat de cei care au gasit Night Watch-ul ca fiind ok, asteptat cu multa frica de cei care nu voiau o continuare ce sa strice prima parte. La fel ca si si atunci, finalul vizionarii m-a prins scarpinandu-mi ceafa "ok, what the hell was that all about?". Dupa a 2-a totul a fost clar: Day Watch is da shiet.
Are acel element care lipseste la 99,(9)% din blockbustere, element prin care nici NW n-a prea stralucit: regia. in adevaratul sens al cuvantului. Am si uitat cand am vazut ultima oara un film in care toate elementele: modificarea scenariului, a personajelor, montajul, coloana sonara, efectele speciale sa serveasca acel 'fir rosu', sa fie milimetric calculate pt a reda toata gama de stari si sentimente posibile, care la randul lor sa fie alaturate in diverse aranjamente pentru a crea acea lume tridimensionala a ce ar trebui sa se numeasca cinematografie, nu doar imagini aruncate pe ecran cu muzica in fundal.
Si acel stil ales de Bekmambetov, doar banuit in NW e clar ca buna ziua aici: simplitatea. Da, simplitatea. Daca lotrTT de ex avea stilul ala de a bate apa-n piu, de a trambitza apropierea vreunui din cele 1-2 evenimente importante din film (sincer n-am retinut nimic din alea 3 ore afara de un siege, si ala irevant), vorbe ce se vreau mari, spirituale si sa inglobeze toata filosofia lumii, in DW, care nici nu are pretentiile de mai sus, insa are substanta, toate trambitzarile au fost atenuate, diminuate sau chiar taiate pana la punctul in care multi ar spune ca filmul e fara evenimente, plat, plin de plotholes, regizor prost ... heh, naivii. Montaj insa cred ca a fost facut de vreun calau. Heck, eu l-am vazut in original, sunt familiar cu, cultura ruseasca si tot mi-au trebuit 2 vizionari sa prind toate cele prezentate, dar in primul rand cele neprezentate.
S-a spus mai sus de gratuitati gen masina pe bloc: mie mi s-a parut o modalitate de caracterizare a Alissei la inceput - comportamentul superagresiv cand mergea pe bloc si prin hol, imbracata toata in rosu exact nuanta culorii masinii, imediat dupa ce striga la ala pe telefon cu o voce de motor infundat apasa acceleratia si motorul masinii o ia razna aruncand-o stii tu unde (toate astea intr-un interval de 30 sec. coincidenta?) - ea insasi e o masinarie - ca sa alimenteze drama cand la final ajunge sa rupa din ea (mai bine zis 'taie' :)) pentru dragoste. Apoi e tatal lui Kostea, care e singurul personaj prezentat explicit ca fiind vampir (restul sunt doar Light sau Dark) si totodata singurul fara nume, chiar si in credits apare ca 'tatal lui Kostea). De fapt e cel mai uman dintre toti si umilintele la care se supune pt a-i reda o viata normala fiului sau sunt heartbraking, desi meritate. Ultima sa scena in care striga indurerat dar resemnat la Zawulon, imbracat cum este te fac sa plangi si zambesti amar de la a 3-a vizionare in sus.
Nici cel mai mic efect nu e lipsit de sens, chiar si roata de carusel spune 'What goes around comes around'. Doar cateva exemple.
Nu am inteles ce ai vrut sa spui despre Zoar. Nici eu la inceput n-am inteles cum de gardianul celei mai importante arme e doar un proprietar al unui local amarat si ca tocmai la el vin cei de la NightWatch sa manance. Simplu, exprima ideea ca solutia tuturor problemelor e in noi insine sau cel mult la o intindere de mana. Creta nu e chiar cea ce pare: nu poate influenta viitorul, nu poate schimba prezentul, nu poate modifica trecutul altora si nici macar pe cel propriu dupa interes - ce face e ca repara momentul unde s-a rupt soarta celui care o foloseste, pastrand valorile si intelepciunea dobandita de posesor (vezi 'deja-vu'ul lui Tamerlan) insa nu si evenimentele (Anton nu o 'recunoaste' pe Svetlana, se ia dupa ea pt ca asa i-a fost scris). La fel si aparitia lui Egor si a lui Kostea - simple coincidente pt a induce in eroare atat personajele cat si spectatorii. De aia nici Olga n-ar fi putut schimba lucrurile chiar daca o gasea, de aia Zoar o folosea doar pt a scrie meniul zilei pe tabla. Exista destin, care insa presupune doar momente-cheie in viata, intre ele existand liber-arbitrul. Aici este flexata si in acelasi timp intarita aceasta ipoteza: soarta se poate rupe, dar pana la urma tot pe senile reintra. Inteles corect, Creta Destinului e unul din cele mai fascinante simboluri din filme, pe langa asta Inelul e doar o bucata de tinichea ruginita.
Si toate citite pana aici sunt doar introducerea, the real treat incepe odata cu festinul lui Egor, as indrazni sa spun una din cele mai bine regizate secvete dintotdeauna; atmosfera confuza si tensionata la max pe care o intelegi doar in fata ecranului, nu citind ce scriu eu aici. Pana si Kusturica ramane mic copil la faza asta. Intradevar, nu poti aprecia la maxim decat daca ai legatura directa cu rusii. De ex cand isi ia Anton bataie in stil mare (da, mie mi s-a parut f agresiva scena tocmai prin simplitate - daca bagau scheme a la matrix iesea o ragalie) dialogul dintre cei doi e copie la o scena hilara dintr-o comedie clasica ruseasca. Apoi tiganii scosi parca din romanele lui Gogol, cu cantecele lor hipnotice. Cine a vazut 'Satra se ridica la cer' stie. Iar 'Tango'ul Fatal' .... mmm, yummy.
Un rollercoaster adevarat de sentimente filmul asta, cu momente de drama, actiune, faze hilare uneori generate instantaneu, de la 0 la 100 in 0,5 sec (cum e raspunsul batranei). Si cel mai frumos, simplu si de bunsimt final din cate am vazut - acelasi sentiment de 'viata e frumoasa' si pace interioara ca atunci cand Ivan ii intinde marul fetei si cand m-am indragostit de Cristina cand aveam 16 ani :D
In fine, nu ma astept sa va placa si voua, dar pt mine e superb iar postul e si el 99% pentru mine. Oricum, vizionare placuta.

foarte misto review Herzeleid, very nice to see so many details revealed, Day Watch este balsoi film indeed :) ;
tot made in Russia am vazut recent 4 aka Chetyre (2005), de la care aveam mari asteptari din cate citisem despre el, dar in final m-a dezamagit..sau poate m-am plictisit eu in a doua parte si am pierdut contactul, dar totusi, ce era cu gagica si satul ala prapadit..!?
-----------------------
Poseidon (2006), too little drama, too much disaster pornography;

"Aventuri pe vasul Poseidon" a fost unul din filmele copilariei mele, pe care mi-l amintesc si acum - se dadea la cinema --, actualul remake probabil va fi uitat dupa o luna; am zis ca Peterson nu are cum sa ma plictiseasca, cunoscandu-i stilul de dintr-o bucata, dar nici nu m-a excitat din cale-afara; niste personaje unul mai enervant ca celalalt, replici din topor si apa - multa, care tzashneste din toate ungheerele timp de circa 80% din film..cat se lupta grupul de 7-8 indivizi care aleg sa-si ia soarta in propriile maini sa caute o iesire la suprafata dupa ce vasul e rasturnat de val...; seturile cu vasul si interioarele destul de impresionante si costisitoare, CGI-ul si redarea catastrofei realiste, dar in rest mai nimic, nici o tensiune reala pe parcursul aventurii grupului, nici o reactie/comunicare cu lumea din afara, mai moare cate unul, asa sa nu devina chiar boring, many flaws, scremete, tzipete si replici stupide sau inutile;

kinda flop cu 20 mil. incasari for a week-end high-budgeted premiere, dar destul de adecvat la ce ofera, locul doi sub M:i III, sa zica mersi;

vazut si primul trailer consistent la Superman, which is strikingly resembling to the original ceea ce deja imi pute a lipsa de imaginatie si deci remake gratuit; in schimb Pirates of the Caribbean 3 shows some good imagery, I bet it will do great!

mda, Herzeleid+review = misto; punem Day Watch-ul pe lista.

altminteri vazut "Friends with Money"-- destul de haioasa comedie. Cast de zile mari: Catherine Keener, Frances MacDormand, Jennifer Aniston-- care e chiar comica-- plus Joan Cussack (care a fost chiar grozava in School of Rock).

few recent movies,
in ordinea inversa a numerelor de pe tricou.

The Devil Wears Prada (2006)
..and so does the Pope.

Nu mi-a placut duduia all along, nici la inceput lalaie si boccie,
nici "emancipata" cu tzoale de firma si fasolea la display, nici merite dosebite in afirmarea ei, iritant sconcsul ei de boyfriend si gasca lor de coate-goale, this lady still a tramp..;

Meryl Streep insa e bestiala in rolul editorului sef al super-revistei de moda care dicteaza toata ordinea mondiala in materie de trenduri, minimum de efort, maximum de talent, replici distilate in maxime fulgeratoare, detalii subtile: figura pala, "That's it!" abia soptit, ridicatul sprancenelor, tzuguiatul buzelor, autocontrolul perfect, fara excese caricaturale;

de fapt ea si Stanley Tucci in rolul art directorului fac tot filmul si ii confera savoarera inspirationala, evident cu contributia din umbra autorilor cartii/scenariului;

merita mentionate si cele cateva piese originale pe coloana sonora,
piesa din opening, printre alte gingaluri recognoscibile, si bineinteles splendoarea garderobei de $1 milion care se falfaie prin toate seturile.

------

Superomu in super-izmene,
super-copiat, super-clichee, super-boring, super-manwhore in nazi arthouse outfits;

Cars (2006)
Too slow for my drive for something original;

------

Nacho Libre (2006)
Delicious fun, cum numai Jack Black poate sa fie in felul lui, original si ludic; Spanglishul mexicanez catchy, maicuta love-interest e frumusica, pustiul durduliu, iar pasiunea lui de a deveni luchador pentru cauza nobila e genuina; filmat cu curu', but who cares, merge la matineu;

A Prairie Home companion (2006)
Super film, curge lin ca o balada pe muzica country sustinuta live de artisti amatori si derulata molcom pe unde hertziene pentru soferi intarziati si alti noptatici, un pretext de stylish '50s cu inimaginabile resurse de fun, Kevin Kline ca un Columbus mai metafizic, dialogurile saturate in aer de epicureism que sera sera..;

am mai retinut doua trailere cool for the hot summer:

The Barnyard, belea de animatie, to be released in August, on my list already;

si

My Super Ex-Girlfriend, cu Uma Thurman, chiar si numaia ca parodie la Superman, l-am marcat deja;

..on the opposite side, au inceput deja sa se dea trailere la World
Trade Center, deja imi inspira neincredere;

nacho libre are o bila alba pentru originalitate si pentru ca nu se ia ff in serios, dar per total, scartatie din greu. e cam lung pentru cat de (ne)-funny e si pentru de cate ori te intrebi in timpul filmului 'mai e mult?'. am impresia ca daca iesi de la film, cate un sfert de ora, de cateva ori, si intri la loc, n-ai pierdut nimic, actiunea se va lega, asa de bine e facut. ;)

he means 'columbo'... am bifat deja filmu, e-n topicu de berlin

Pirates of the Caribbean: Dead Man's Chest (2006)

Yo ho, ho, it's Captain Jack back from the dead, mai faimos decat Jack Daniels and it's making history :w00t: ..box office history;

Depp devine figura emblematica in rolul piratezului, trademark de 99 de carate --there's no treasure in the movier btw, Disney da lovitura big-time; Nu exista un quest pt o comoara in film, comoara e Captain Jack toata lumea intreaba de el, toti asteapta ceva de la el, chiar si cand e pe tusa..;

Filmul e lung (2h30) si se misca greoi la inceput, scene cam de opereta si engleza britshita, abia pe la jumate incepe sa prinda actiune;

Muncit din greu insa -- Gore Verbinski is a pro, plotul convulsiv dar consistent, fantoma Olandezului zburator manifestata in brate de caracatita uriase care sfarma tot..costumele si scenografia sunt excelente inclusiv machiajul personajelor - masca lui Davy Jones si figura oachese a lui Depp cu plete si doi dinti de tinichea aurie, locatiile exotice, Kiera knightly obosita.. 8) ;

Desi nu atat de coerenta actiunea pe tot parcursul, compenseaza cu scene hilare si destul de imprevizibile: Jack incercand sa roada un deget pe tron la canibali, joaca permanenta cu busola sugubeatza, cheia cufarului ascunsa in barba fiorosului water ghostlord, si faza-de faza in final cainele providential intronat rege de canibalii ramasi fara Jack;

Dar cel mai pretios din tot filmul e idea de pirat nu atat viteaz cat sugubatz, combinatia perfecta intre joker si juveete, sau Prostul din tarot si Magicianul la un loc, fara lege si fara teama, care mereu pluteste in necunoscut acolo unde ii indica busola, pe care oceanu cu toate vagaunile paamantului nu pot sa-l inghita..sau daca-l inghit, nu-l pot digera si-l scuipa. si asa mai apare un sequel :lol:

l-am vazut si eu... recunosc ca si acum mai am nelamuriri despre plot... :D cam lung, dar funny on average.

Scoop (2006)
Play it again, Woody! :)

Revenit la forma clasica, neuroticul cu exces de cerebel Woody, virilizat de Scarleta-muzeta, mai ceva ca iepurasul Energizer :D ;

Inspiratie pura - tot scenariul a fost scris dupa ce Johanson i-ar fi spus in gluma dupa Matchpoint ca ar vrea sa joace cu el intr-un film - rezultatul: shtick perfect intre diva senzuala si aschilopatul bosorog angoasat Splendini :lol: - prestidigitator semi-ratat, fara vreo tenta libidinoasa (la cei 70 de anisori.. "singurul lucru excitant e o cina fara indigestie" apud sus-numitul), ceea ce ii asigura autorului doza maxima de sarcasm si auto-ironie; of course sub-constientul din cerebelul supra-dilatat poate sa fi avut alte ratiuni, but that's a different scoop..;

ce mi-a placut cel mai tare a fost subtilitatea cu care ia misto societatea londoneza aristocrata, de la ironiile disimulate printre complimente si binecuvantari inclusiv cu referire la stocul genetic, la referirile la pajisti, limba si circulatia pe dreapta..; E ca si cum Woody ar fi fascut tot filmul pentru acelasi public american, cu tinta directa spre propriile-i origini. De aici si auto-referentialitatea, se subintelege de la sine, cum sa evite "teme grele" ca propria-i evreitatea sau problemele de familie :hmm: .

Plotul e suficient de lucrat cat sa duca in spate show-ul celor doi, Scarlet suficient de buna actrita cat sa ramana serioasa la replicile irezistibile ale "detectivului" Splendini 8) , Hugh Jackman joaca decent ca love interest si suspect, fauna si decorurile british ca de locatie.

Wonderful movie, de asteptat si revazut pe DVD, de sperat si cu extras.

---------------------------------------
other recent premieres,

Miami Vice (2006)
not my side of the block, prea slinosi cei doi protagonisti pentru gusturile mele, Colin Farel - big farth, nici la nasturele de jos al sacoului lui Don Johnson nu se ridica, celalalt enervant ca orice cioroi pe post de partner din motive comerciale, bunaciunile asiatice sa le lase hollywood-ul in pace, ca pot avea alte intrebuintari, ca de exemplu sa-mi faca mie teriaki ::)

My Super Ex-Girlfriend (2006)
Atat doar ca e mai decent decat porcaria de You Me and Dupree (aparute in acelasi timp), in rest cam penal. Uma gives all the juice 8) , Anna Farris strica toata ciorba, cea mai proasta actrita in cel mai prost rol. Misto ideea de parodie la Superman, dar niste efecte speciale de doi bani - powerpuff girls..pff;

A Scanner Darkly (2006)
Times, they are a-wastin' :(
o pierdere de vreme cu pretentii, pentru drogati with issues. Chestia cu animatia continuu miscatoare - too much pork for just one fork - mi-am sclintit globulele oculare de pomana; R Downey ce mai anima canvasul, in rest nothing - zero barat, Keanu e un looser si-n film ca si in real life, Winona e previzibila..;

Little Man a aparut de curand..si din cate am auzit e super marfa ;) [/b]

HARD CANDY
un thriller foarte bun
de mult timp nu am mai vazut asa un film
te tine in suspans de la inceput la sfarsit

"The Texas Chainsaw Massacre:Begins" 2006 nu a aparut inca la CINEMA ROMANIA.

deci l-ai vazut, nu?

fcuking brilliant...best of 2006 so far!

Snakes on a Plane (2006)
the most muthaf*cker movie of the year!

experienta unica - vazut intr-o sala plina cu o audienta icnind si chicotind pe toate registrele posibile, de la aplauze ironice pe genericul penal de cheap TV soap (SoaP :P ) la tzipete de soc si voma de cum apar serpii in calduri si culminand cu hohote isterice la cele mai oribile scene de muscaturi si panica... :w00t: ;

filmul e un B absolut, no action, no hero, no moral issues - nu ca n-ar exista, dar nu au greutate si nu le ia nimeni in seama, ceea ce conteaza e doar factorul groaza - the fear factor - frica, oroarea ancestrala de serpi, un grup de oameni intr-un spatiu inchis, impreuna cu serpi "drogati" care ies cu sutele de prin toate ungherele si se strecoara pe sub haine si sar direct la beregatzi, la ochi si la...alte parti sensibile :o ..;

total neverosimil ca situatie, dar atat de simplu ca ingredientee - efect absolut total. serpii tarandu-se silentios pe sub scaunele cu pasageri adormiti, cazand cu mastile de oxigen si sarind direct in fata la mai simpla miscare - personaje sumar-caricatural redate la inceputul fimului tocmai pentru a savura ulterior oroarea prin care trec - atat doar de reprosat ca au supravietuit cam prea multi la sfarsit :hmm: ;

Samuel L. Jackson - singurul nume din cast, nu face mare scofala, dar toata lumea stie ca el e starul si de aceea la el nu sar serpii.. :D acelasi stil si limbaj unic, cu cel putin o replica care va ramane tot atat de iconica ca si propria-i personalitate: "I've had it with these muthaf*ckin' snakes on this muthaf*ckin' plane!"8) ;

in concluzie un film care la capitolul gretzosenii intrece toate pornosagurile horror cu zombi, vampiri si sadomasochisti retardati, dar cu efecte colaterale incredibile de adrenalina si comedie involuntara;

----

Also laughable most recently, but candid laughs only --

The Barnyard (2006)
sau vaci petrecareti!

vaci la masculin, pt ca desi poarta uger, eroul e mascul - o chichitza care mi s-a parut destul de funny;

Tot atat de funny si mai "normala" este si animatia goofy made by Nickelodeon, decat super-computer-programmmed-precision-based-every-single-animated-object-lead-to orgasm by Pixar and Disney;

Cateva momente savuroase, in chefurile si farsele puse la cale de taurasul Otis & prietenii - scena petrecerii din grajd mai ales, cu recitaluri de-a dreptul reusite, dar in a doua jumatate aluneca prea mult in latura melodramatica si moralizatoare, ceea ce nu era cazul, putea iesi un super film de desene animate pentru adulti;

greu de crezut ca e foarte gretzos. probabil ca nu stii tu ce-i aia gretzos intr-un film.

Mi-a placut si mie foarte mult Lucky Number Slevin, desi un picut ciudat realizat in opinia mea si un pic cam direct, dar a fost ok.

Cat despre Dead Man's Chest, dupa ce toti criticii il desfiintasera, si toti ziceau ca e nu stiu ce porcarie, m-am bucurat sa vad ca mi-a placut, mai ales de Davy Jones. Si am si mari sperante pentru a treia parte care o sa vina la primavara. Interesant cum o inima care ascunde o cutie muzicala te poate trada.

pe felia lui Bellhop, sperand ca nu se supara ca-i tin isonul:

The devil wears Prada-- exact aceleasi impresii, Meryl Streep grozava, la fel si cateva personaje secundare, chiar si 'Emily' cea cu accent britanic mi s-a parut reusita. Mai putin insa Anne Hathaway si gasca ei de prieteni, toti falsi pana la greata. Per total insa filmul mi-a placut, chiar mult. E adevarat ca actorii care nu mi-au placut nu aveau nici roluri prea elaborate, cam prea schitati in rolurile lor 'pozitive', what can u do then with that...



Pirates of the Carrabean-- fun, fun, dar definitely forgettable...

ca tot veni vb de Sam "the man" Jackson - Afro Samurai
http://www.afrosamurai.com/ - aveti si trailer acolo ...

.permiteti sa sugerez lecitina?

Pirates nu e un film care sa ramana per siempre. E mai mult un joc, o atmsofera. Cand joci canasta sau septic nu memorezi fiecare partida. Iti place jocul in general. Asa e si cu piratii astia...

nu are cum sa fie forgettable daca lasa in urma macar o scena memorabila... si aia cu roata de moara va fi parodiata la greu, macar in urmatoarele desene...

The Departed (2006)
copiat fara jena si fara mari adaugiri, se tine bine pana in final, desi nu aduce nimic original.

Are cam 90% din scenele si personajele originalului Infernal Affairs, inclusiv, preludiul cu ucenicia celor doi ivani, sedintele la psiholoaga si secventa aruncarii sefului-politist de pe bloc dupa intalnirea consiprativa filata;

Am sperat totusi ca Scorsese va adauga ceva nou, o perspectiva noua la povestea aproape persiflanta informatorul cel bun vs. politaiul cel rau..neahh, nu se sinchiseste el prea tare, nimic original nici macar fata de alte filme cu mafioti; aceleasi faze cu intimidari si castigarea increderii, partea de background plainly sucks - redata cronologic si expeditiv, niste personaje fara subtilitati: Jack Nicholson intre desen animat si ospiciu, Matt Damon acelasi caracter parsiv cum l-am mai vazut, DiCaprio acelasi actor prost cu moaca de adolescent enervant, partea de introspection/relatia cu psiholoaga atat de misto si subtil redate in IA, o rezolva scurt Billy-boy cu un futai for stress-relief .. :hmm: ; o alta scena celebra - schimburile de mesaje prin telefoanele mobile in cursul tranzactii mafiote in desfasurare si sub urmarire-- slab exploatata/finalizata;

partea buna a filmului: ca ramane captivant pana in final si acesta este meritul principal al lui Scorsese. Trecand peste toate deja-vu-urile, filmul nu treneaza de loc si nu da senzatia de artificial sau deplasat. Are bineinteles si cateva contributii personale excelente: Nicholson himself, pana nu devine excesiv-grotesc, dar mai ales Mark Wahlberg si Alec Baldwin mi-au placut. Dialogurile - foarte explicite, presarate cu cu injuraturi si referinte rasiale, si schimburile dure de replici overall; Spre final filmul aluneca eventual spre thriller, desi fara o tensiune deosebita, fara multe confruntari si actiune, mai mult vorbe si joc de-a soarecele si pisica.

Un singur lucru insa, poate conteaza mai bine de 60 la suta la impresia artistica, the very ending - scena din final, foarte dintr-o bucata, foarte originala si foarte reverberanta - very cool ending, big plus 8) ;

dintre premierele saptamanii,
Prestige (2006)
unimpressed.
ceea ce Black Dahlia e pe langa Hollywood Land, asa e Prestige pe langa Illusionist, un flop cu pretentii, creeaza niste asteptari pe care nu le onoreaza in final;
un story chinuit de la cap la coada, cu actul trei care ar fi trebuit sa fie punctul culminat transformat in melodrama ieftina; Nolan, un regizor despre care am ajuns sa cred ca e prost, nu prost regizor, ci pur si simplu retardat, prost ca nu-l duce mintea, pacat de Christian Bale intr-un rol excelent dar care nu este valorificat, pacat de atmosfera de fin de siecle, pacat de becuri si de David Bowie in rolul lui Tesla.


Saw III (2006)
jigsaw redivivus.
cel mai slab din serie, mai excitant e clipu' cu pelicanu care inghite porumbelu;

si mai sumar in personaje si mai sarac in idei noi, conceput ca Jigsaw's final act, desi parca murise in al doilea, dar iata-l ca traieste si are ceva probleme cu capul..;
cel mai scarbos din tot filmul e o operatie pe creier pe care i-o face una din victime si un sentiment gretzos de solidaritate cu saracu' de el, pana cand in final mai trage un act, cu un ultim horcait..puah :sick: ;

Casino Royale (2006)
Ich bin Bond

un Bond repezit si necioplit, 99% transpiratie, 1% inspiratie;

fara gadgeturi, maniere si stil, in schimb actiune gen Van Damme si blood sweat and tears mai ceva ca-n ca-n Salariul Groazei; aproape ca m-a pufnit rasul cand ii zice tipa dupa ce fusese batut si torturat ca-n Evul mediu cu maciuci la coa*e ca daca ar fi ramas din el doar un deget si zambetul (sic!).. :sick: tot l-ar fi iubit (ca la inceput), crap! m-a dus gandul la Terminatorul care se recompunea din orice fragment;

proasta inspiratie Daniel Craig, cu moaca de ofiter nazist pentru simbolul rafinamentului britanic in materie de spion universal, daca l-as fi suspectat cumva de vreun dram de umor as fi sperat sa-l vad aparand la un moment dat deghizat cu sapca de SS si sa-l aud "Ich bin Bond..";

un Muntenegru provincial ca locatie pentru cazinoul p*lii, senzatia de decor/background local de figuratie - un texas hold'em boring si niste playeri impotenti, un agent CIA care vorbeste cu "fratioare manca'ti-as io's de la Langley" si un bad guy care de fapt e doar o marioneta.

Gagicile..doar doua si alea cam slabute, sex zero, chemistry zero, romantza cu deznodamant previzibil, ea falsa la capataiul lui in statiunea din riviera budvana --and almost everyone in the audience thinking:
"dude, forget about the bitch, where is the money?" :?

in rest, snippets de prin other movies si pac-pacuri..btw. pana si faimosul Beretta inlocuit cu un Magnum sanatos si cu amortizor, ca sa fie mai fudul, pe masura mocofanului :hmm: ;

Apocalypto (2006)
everything you ever wanted to see from National Geographic extravaganza to family bonanza ..on crack! :w00t:

2h+ de adrenalina pura in niste decoruri de-ti taie rasuflarea si cu un cast de no-name autentici mai tari ca o duzina de vedete...nici nu stii la ce sa fii atent mai intai la cat e de veridic: limba inedita, fizionomia si machiajul, miscarile, costumele, scenele de lupta corp la corp, megalopolisul mayash in panorama CGI & detalii cu toti ciumatii si ligioaiele de rigoare, sacrificiile umane ca ritual religios ajuns pane et circus...;

apocalyptic poate fi considerat doar ca decoruri si impresie artistica, in afara de setup nu e cu nimic mai religios sau filosofic decat Braveheart,
pur si simplu odiseia faamilymanului care scapa din robie: Kunta kinte aka Jaguar Paw doing jungle drift si facandu-le de petrecanie la urmaritori one by one..; extraordinar personajul si transformarea lui, de la inocent la razboinic, admirabila antinomia intre cetatea-cloaca stacojie care traieste artificial prin sangele jertfelor cu care ii sunt stropite zilnic daleele de piatra si in care monarhul e un cadavru viu si jungla verde vie, care duduie de clorofila, mediu normal si sanctuar pt lui Talpa-iute Jagpaw et. fam.;

violence -rrrrated rrau de tot, de la ghioage la capatzana si femei si copii macelariti *live* la sange tzashnind din teste ca in anime..basca faza cu capetele rostogolite pe trepte ca bilele loto;; ggg..but hey, this is it! asta este rostul violentei sa patrunde in sinapse si sa trezeasca mecanismul adormit sau atrofiat - asteptarea, indreptatirea, partea justitiara -the awakening and the revenge, actul catarctic dupa toata agonia, and you'll never be the same again..;

Zica dujmanii lui Mel ce-o vrea, de de data asta a nimerit-o, nu stiu daca era din apa amazoniana, sau.. ;) ;

Un film promitator: ultimul film al lui Julie Taymor:

Across the Universe

despre anii saizeci, muzica Beatles, Vietnam war, etc.

In stilu-i caracteristic, Julie vine cu scenografie, colaje, animatie... si muzica lui Elliot Goldenthal again.

I just can't wait. My favourite couple.... Julie and Elliot :love:

time for some new movies, enough about last year oldies :hmm:

Smokin Aces (2007)
half hitmen contest, half black comedy and a bit of surreal, to sleek for just an action flick 8)
aduce a lucky # slevin si a guy ritchie pre-madonna stuff, but different flavor si are cateva scene total out-of-cliche, almost surreal: scena filmata in western sunrise light in care the gothic nazi retard killer isi consoleaza victima pe un soundrack de adagio sau the kung-fu kid-freak showing his moves to the barely alive shooting survivor cum-dement;

Dialogurile excelente, plotul-so and so, shooting scenes and violence OK, cu atatia killeri pe platou tentatia de a-i macelari pe toti intre ei e mare, dar nu se intampla chiar asa si finalul e unul decent..; Jeremy Piven very OK in rolul principal, obisnuit cu el doar ca supporting actor si partener de dialoguri prin filme caldicele, are momente cu adevarat bune - iarasi dialogurile tarantinoesti ssave the pork, dar si interpretarea lui, the blown red eyes and the card tricks..other cast ok, Ryan Raynolds, Ray Liotta, Andy Garcia and Jason Bateman f*cked up a + :) ; Ben affleck just a small part, before he gets wacked..cu o rafala de mitraliera din primul razboi mondial :o ;

\in a capsule, its' the alternance of guns' and talks, goofyness and sobriety, dozate in a good pace;

second weeke'd premiere,
Epic Movie (2007)
or just yet another crappy-parody movie :sick:
nisste actori patetici care cand nu au ce face se pocnesc unii pe altii, situatii total deplasate care nu se leaga, nu noima nici haz, am iesit cand a inceput the 'hairy beaver' sa-si dea limbi cu faunul din Narnia after finding each other and before the 'white bitch' was going to kill them all..;

premiera de exceptie this week-end:

Zodiac (2007)
in sfarsit, Fincher is back si aproape de nerecunoscut,
cu un film de mai bine de doua ore si jumatate care nici thriller, nici politist, nici de actiune nu se poate numi, mai mult un fel de documentar de investigatie..dar superb realizat.

n-a mai ramas aproape nimic din atmosfera grim fincheriana din Seven si Fight Club, chiar si Panic Room pe insinuate, pe care l-am apreciat la fel de mult la viata lui..;

realizat - nu inspirat!, dupa povestea reala a serial killerului Zodiac, care a terorizat San Francisco la inceputul anilor '70, pana ce lumea a uitat de el si n-a fost niciodata confirmat intr-o versiune oficiala, filmul se orienteaza pe latura cea mai anosta, ancheta politiei si a unui caricaturist pe cont propriu - pentru a-l desoperi pe ucigas; anosta pentru ca nu duce la prinderea killerului si politistii pana la urma claseaza cazul; obsesia caricaturistului de la SF Chronicle (Jake Gyllenhaal in film/Robert Graysmith in real life) insa continua si ajunge sa lege unele detalii care se duc la concluzia ca unul dintre suspectii anchetati anterior este autorul crimelor, pretty boring, caricaturistul pana la urma a scris o carte, iar suspectul/Zodiac a murit de moarte naturala inainte de a se redeschide cazul si-am incalecat pe-o sa;

modul cum e facut filmul arata insa obsesia lui Fincher insusi ca perfectionist si mizantrop ce este, de la precizia detaliilor in creerea atmosferei Bay Area din perioada post-hippie, masini, strada cu reclame, interioarele, tinutele si conversatiile personajelor si feelingul de cooperativa munca in zadar, totul pe hartie si prin fax, conversatii telefonice, decodarea mesajelor killerului transmise in scrisori cu doua timbre, cautarea de detalii printre mii de pagini consemnate pe mai bine de un deceniu, indicii, piste false, iarasi discutii..si intre timp killerul mai loveste o data, in cele mai idilice si neasteptate momente. Crimele in sine nu sunt foarte sofisticate, dar infiorator de directe..intr-una dintre ele chiar cu detalii grafice ceva mai mult decat necesare; Robert Downey Junior excelent in rolul redactorului care se ocupa de crime, ploaia - care chiar daca nu atat de frecventa ca motiv recurent, este prezenta si un excurs intr-un subsol creepy chiar daca inofensiv, scenele care alterneaza de la cadrele office space la panoramele verticale ametitoare creeaza o senzatia ciudata de hipnoza. Uneori au loc schimburi de cuvinte iesite din context, funny, alteori pur si simplu imaginea se intuneca subit incheind o scena, la care auzi o voce de f*cking teenage retard in sala: "That's it?"

Nepotrivite titrarile cu locatia si actiunea aflata in desfasurare, gen CSI.

Pana in final killerul trece chiar pe plan secundar, detaliile devin tot mai stufoase, toata atentia filmului se centreaza pe personajul caricaturistului, si aici ar fi poate de reprosat regizorului, ca s-a orientat de la inceput pe versiunea "scrisa" a istoriei Zodiac killerului, efectiv just facts, no twist si nimic altceva din ceea ce s-ar fi putut specula. Rezultatul: un foarte bun documentar de investigatie, dar ca 'film' nimic ravissant. Nici nu poti deveni solidar cu eroul in questul lui de a ajunge sa-l priveasca in ochi pe killer si sa-i dea de inteles ca stie ca el este, nic nu-l poti detesta pe killer, intrucat nu stii daca este el acela, decat daca iei de bun rationamentul celuilalt. Ar fi fost poate mai interesanta o abordare inconclusiva si cu un dram de imaginatie gen "Memories of Murder" care ramane astfel inegalabil ca serial killer movie 8) ;

300 (2007)
doua duzini de no-names britanici, mai neciopliti ca vikingii din reclamele Capital One, rasi la pectorali si fandand martial in fata ecranului verde, decupati si lipiti pe backgrounduri smooth-blurate, and Shake it babe. :hmm:

filmat doua luni si post-procesat un an de zile, frame cu frame, eliminand orice detaliu/noise care ar distrage atentia, accentuarea imaginilor care tin de iluzia optica in defavoarea detaliului, cu voiceover de povestitor care explica ce vor sa faca ca pentru retarzi pana si dialogurile simplificate pana la redundant in fraze sterile si note muzicale martiale fara finish.

camera moves in toate directiile ca in playstation games cu stop pe cadru ca pentru a prinde cel mai bun unghi cand sulita strapunge gatzii si mandibulele, sau in jurul personajului care se lupta anticipand directia din care vine urmatoarea lovitura, sangele tsasnind all-over din toate directiile in jet nepixelat, mamelucii persani intzolizi cu ninja outfits si scarry movie masks, Xerxes in Dennis Rodman body-piercing alure cu j-de mii de bratari, cercei si inele prin toate sfarcurile, si tarabostele spartan cu ceata lui de chippendales in slipuri Speedo de p'ele ultimul ragnet..cu mantii purpurii si scuturi argintii, sau probabil doar placate cu staniol, de se infigeau sagetile in ele.

cu atata destrabalare CGI, aproape ca urasti scenele statice in care se mai si discuta, mai ales ca sunt saracacioase de tot ca decoruri de studio ieftin canadian si de-a dreptul ..jenante in continut verbal. Inainte de a-l imbrancii pe solul persan in putzul fara fund Leonidas tarabo cu accent de Glasgow ranger se uita la soatza care da din cap aprobator, which makes him look kinda pussy..sau cateva momente care vor sa sugereze lascivitatea in care se lafaia Xerxes, par ca o scena de striptis intr-o carciuma de tzara. Singurul moment exciting - excitatia oracolului delphian, care reveleaza niste sfarcuri destul de naturale. :w00t:

ca pana la urma mor ei toti 300 se stie, or at least asa spune legenda, motivatia ce-i mana pe ei in lupta nu este insa explicata - intarzierea accesului armatei persane pentru ca grecii sa se poata mobiliza - asa cum e expusa povestea in scenariul de graphic novel devenit film, cei trei sute de fantastici par mai degraba niste fanatici cu care e greu de simpatizat sau de a le aprecia calitatile, ca si in benzile desenate, e doar sheer gluttony of senses spre imagini mai viscerale - o violenta inofensiva si cam obeza.

Apocalypto

Chiar daca poate nu-ti plac de obicei filmele cu un erou mare si tare care se bate si sparge tot ,"jaguarul" bestial care-si apara familia si pamanturile , filmele lipsite de subtilitate cu un parcurs si un final oarecum previzibile ,Apocalypto are forta .Mie mi-a placut.Probabil asta datorita tensiunii permanente create prin modul in care a fost scris ,filmat, jucat . Violenta extrema amplifica acea tensiune , te surprinde .Si e bine cand un film te surprinde cu ceva
Si Tarantino,Gibson si probabil multi altii stiu cum sa foloseasca asta in favoarea filmelor lor.
Imi place faptul ca este limba respectiva, distributia , atmosfera . Te pacaleste bine .

Totusi mi s-au parut ciudate unele miscari ale camerei(desi majoritatea scenelor mi s-au parut foarte ok filmate ,editate,etc ) si din pacate nu stiu exact sa descriu ca sa-mi explice si mie oamenii care se pricep.Unele foarte statice sau usor ametite cred. Oricum, nu-mi dau seama daca senzatia mea ca au parut neslefuite si oarecum lucru de amator a fost gresita . Probabil a fost si scenele respective sunt bine asa cum sunt.

Oricum, nu este un film pentru oamenii care au o problema cu mult rosu,mult verde si multe piercinguri :w00t:

Ostrovul
 

Mai nou numai filme colorate care iti dau batai de inima. Dar despre "Ostrovul" lui Pavel Lunghin ce ziceti? 8)

among most recent premieres..

Shooter (2007)
badass Mark Wahlberg doing justice for good, luaind actiunea pe cont propriu, Charles bronson-style, but... personality goes a long-way;

filmul e doar comercial, nu inventiv de situatii noi, introduce personaj secundar ajutator cam stupid dar util la nevoie, iar personajul central ramane undeva in categoria van-damme/steven seagal, care nu au ceva de comunicat si nu lasa o amprenta..; regia si scenariul proaste, fazele de actiune lente si boring, the chick -OK with nice curves and some funny accent;

singurul lucru worth seeing, impuscaturile direct la capatzana de la +2 mile distanta si scena cu targul cu fata de pe muntele inzapezit, remindful prin decor si protagonist cum ziceam al unui Love and Bullets...asteptam si un final pe masura, cu senatorul corupt pedepsit de la distanta, la o aniversare ceva, wahlberg descinde in cel mai banditesc mod posibil si ii casapeste pe rezidenti..not cool. :x


Black Snake Moan (2007)
batranul si marea desucheata. :o

SLJ si Christina Ricci in cea mai inedita combinatie, original si excelent realizat, un film numai bun de Postul mare, Samuel L. Jackson still the man -- arata ce inseamna un actor mare chiaar si intr-un rol de duzina, G_d-fearing southern oldman care nu mai aare nimic decat casa si gradina si ghitara de sub paat sa-si cante bluesul amar, dar lasandu-si totodata amprenta de tough guy: "say you love me nigger, say you love me again.." amenintator catre fostul tovaras pentru care l-a parasit nevasta.

cum se dezvolta relatia intre doua personaje aflate la poluri total opuse - negrul taran de dinainte de colectivizare care-si castiga existenta lucrand pamantul si vanzand zarzavaturi la piata si fatuca alba nimfomana traumatizata (Christina Ricci) si solutia radicala aleasa pentru vindecare: legarea cu lantul de calorifer si exorcizarea pe muzica blues. :shock:

antologice imaginile cu ea arcuindu-se obraznic in chiloti si tinuta din scurt cu lantul printre razoare si transfigurarea care are loc pe notele sunetelor chitarii eelectrice in noaptea neagra furtunoaasa.

excelenta muzica, excelenta prestatia rapsodului popular Lazarus/SLJ in rolul de band lead singer, excelenta atmosfera de communion in birtul local si feelingul de buna dispozitie si impacare.

Transylvania, ultimul film al lui Tony Gatlif. Cu ce altceva decat cu si despre tigani, in obisnuita-i maniera: multa muzica (buna), poveste, caractere, toate schitate minimal, ideea generala fiind: "Libertatea (si muzica) above all". Surprize majore insa: Asia Argento in rolul italienecei indragostite de un tigan roman si venita sa isi caute iubitul prin tara lui Dracula, iar Birol Unel (tipul din Gegen die Wand! don't u love this man?) pe post de consolator and not only ;) (se repeta putin povestea din Gegen die Wand... ) gasit prin aceeasi tara. Amandoi (dar mai ales Birol) sunt magistrali si dau greutate filmului.

Puncte forte: Gatlif is getting better and better at it, i.e., muzica, montaj (ma rog, cat inteleg eu) si pe deasupra si unele scene inspirate: candelabrul venetian atarnand de cablul de curent electric si luminand feeric padurea si drumurile desfundate.

Daca e sa ii reprosez ceva ar fi urmatoarea chestie: daca e sa compatimesc cu soarta unui personaj, as face-o mai mult si mai cu inima daca as inteleg un pic mai mult despre ele: de ce sufera, si ce anume din trecut le face sa urle asa de tare (e o scena in film cu Asia care urla cat o tine puterile, asa cum numai ea stie... dar singurul lucru pe care il stim despre ea e ca a lasat-o barbatu-sau. ) Ineficient, as zice. Dar in fine, nu pare ca Gatlif sa se priceapa la povestit si la subtilitati. Altminteri, I enjoyed.

:love:
Unde l-ai vazut?

a fost la TIFF (inclusiv în bucureºti), în urmã cu aproape 1 an, deci nu e deloc "nou ºi recent lansat".

pardon, atunci.

(l-am vazut la cinematograf. in franta insa. :))

haoleu europo ce moderna esti....te duci in Franta sa vezi filme cu barabule :)

Am ras (ca sa citez din clasici). Daca zic insa si ca pe langa asta am mai vazut fro' doua filme, din care unu' romanesc ("A fost sau n-a fost" ruleaza prin partile alea!) ce-o sa mai zici?,,, :) But anyway. I'll let you in charge, as I am enjoying this section greatly.

Grindhouse (2007)
doua la leu si de rest bomboane agricole.

mixed feelings, hohote de ras la porno-gore-festul cu zombi a lui Rodriguez si trailerele belicoase, dar plictiseala mare la Tarantino: crack-bags junkie chicks si fetisisme girl powa si car chases/crashes; celebrele dialoguri tarantinoesti - derizorii, plotul - oversimplist, the vengeance action -retarded; singurul personaj interesant - maniacul stuntman Mike, depreciat lamentabil de la crying like a pussy pana la linsajul neandertalian..;

poate prinde vazut doar ca mistocareala conceputa la betie si facuta pe banii altora ("brought to you by your friends at the Weinstein Company" scrie la unul din trailere) si proiectat pe vreun perete de mahala nu dat la multiplex :hmm: , tot bullshitul despre tribut al filmelor de categorie B filmelor saptezeciste - no way: the chicks - jegoase si neozeelandeze pe deasupra :hmm: (cel putin una dintre ele), decorurile - prea e filmat prin coclauri rurale - no desert :( ; imaginea searbada uneori pare de serial TV - Tarantino himself si pe post de cinematographer sucks! nu le are si se vede. Vanishing Point de vazut ca prerequisite.

Mr. Brooks (2007)

devine simpatic Mr. Brooks (Kevin Costner), chiar daca premisele nu il recomanda: serial killer by nature, fara motivatie, are hobby-ul de a ucide in timpul liber, de preferinta cupluri. Ca o pornire careia nu-i poate rezista, ca un viciu, nu din vreun resentiment, sau sechela. Constient ca nu e frumos ce face, are remuscari si incearca sa-si curme dependenta de viciu participand la reuniunile alcoholicilor anonimi. In plus este businessman stimat si respectat, sot si parinte de familie iubitor.

Aceasta este doar personalitatea sa vazuta, instinctul ucigas e cealalta jumatate a sa, intruchipata ca alter ego (William Hurt), cu care se confeseaza, face brainstorming si ocazional..haz, in situatii benigne.
Dar care mai ales ii serveste intuitia, ceea ce il face sa fie cu un pas inaintea intuitiei spectatorului..o reactie dezaprobatoare a alter-ego-ului, precede o decizie pe care personajul urmeaza sa o ia si pe care spectatorul isi da seama abia dupa, un hohot de ras precede hohotul de ras al publicului la o situatie bizara, foarte interesant construit jocul.

Cand situatia se complica insa, alter-ego-ul nu il ajuta si chiar intra in panica si atunci eroul trebuie sa-si foloseasca ratiunea pura pentru a rezolva problemele, punandu-si viciul de a ucide in slujba binelui aproapelui.."How do you feel?" este intrebat, - "Dirty" raspunde el dupa ce mai comite o crima, nu de placere, ci pentru a intari un alibi pentru o persoana draga. Crima nu este redata, doar senzatia de apasare, de care nici macar jumatatea malefica a personalitatii duale nu se bucura. La fel, nu sunt redate numeroase alte detalii din "faptele bune" ale lui Mr. Brooks, doar rezultatul lor.

introducerea celui de-al treilea personaj, martorul intamplator care isi ofera tacerea in schimbul asistarii la o noua crima - are rolul de a sublinia dinstinctia si calitatea personajelor. Unul se lupta cu viciul de a ucide, celalalt doreste sa savureaze crima.

Demi Moore ca detectiv cu personalitate, e OK; nu se intalnesc niciodata, nici macar din intamplare, desi senzatia unei legaturi intre ei care pluteste in aer. El afla totul despre ea si ii serveste mingi la fileu, ea nu afla nimic despre el, dar isi face treaba cu sarguinta; in final el o suna sa o intrebe de ce a vrut sa devina politist si ii multumeste frumos pentru raspuns; ea "rezolvase" deja cazul "ucigasului cu amprenta" si nu va stii niciodata cine a sunat-o. :)

Rescue Dawn (2007)

ecranizare a povestii adevarate a pilotului american de origine germana Dieter Dengler, cazut prizonier in mainile vietkongilor, dupa ce avionul i-a fost doborat in cursul unui bombardament, in Laos, in 1966.

catapultat la sol, cu avionul in flacari, este capturat imediat de partizanii locali, speriat si dezorientat initial, torturat si amenintat just for a little reality check - apoi inchis intr-o tabara alaturi de alti cativa confrati americani si doi trei colaborationisti locali, de unde evident planuieste sa evadeze.

senzatia initiala de wtf you bomb us for - o data ajuns in mainile localnicilor saraci si suparati, la care el: "I only wanted to be a pilot"!, apoi the usual crap ca detinut in conditii mizere, evadarea, jungla ca inchisoare naturala si ..un final decent de glorios, cum sta bine oricarui Vietnam/POW/war movie, cu o idee sentimental-gratificatoare;

Christian Bale is a funny guy, reusind sa redea pitiorescul de proaspat hamerikan naturalizat si spiritul practic german de acasa al personajului Dengler - fura un cui din care face un mic speraclu de desfacut catusele cu care erau legati, mananca carcaleti fara probleme cand ceilalti vomita, sau cand ajunge in tabara, la primul contact cu confratii care erau prizonieri de mai bine de doi ani, prima intrebare cu care e asaltat: "Who won the World Series?" la care el descumpanit: Sorry man, i don't follow baseball :lol: ;

o poveste despre adaptare, supravietuire si evadare spusa dintr-o perspectiva luminoasa, fara resentimente si fara excese de eroism, Werner Herzog aduce omagiu omului, nu vreunei si cauze, in ecranizarea povestii lui Dengler, despre care mai facuse si un documentar anterior. Una dintre cele mai nostime faze, in timpul unei perchezitii impromptu este gasit un ciob de sticla asupra unuia din prizonieri si o vietkoanga cam nervoasa incepe sa urle la detinut, el o cheama sa ii explice ca era un obiect folosit for shaving, dupa care iii zambeste cu un "Howdy!", and she smiles back to him - :) ;

The Bourne Ultimatum (2007)
bourne to kick-ass! 8)

Incepe unde se terminase Supremacy, cu Bourne left for dead (si fara tricou ;) ) in Moscow, unde incerca sa se intalneasca cu un contact, pentru a afla informatii despre identitatea sa. Nu mai apuca, politaii rusi intrand pe fir si abia scapa cu viata. Alea erau chiar imagini din precedentul, cred. Six weeks later, apare teleportat la Londra pentru o noua intalnire conspirativa, de aici la Madrid, apoi Tangiers (Maroc) si back home in NY for the final act.

Fara flashuri cu avioane care se inalta si coboara si check-in-uri prin aeroporturi, el este pur si simplu acolo unde trebuie sa fie si nu pierde vremea. Timp in care baietii de la Centrala scaneaza globul si culeg orice bit de infomatie si dot de comunicatie care sa le dea un indiciu pe unde se afla, si in general reusesc sa tina pasul destul de bine.

Jason Bourne (Matt Damon) - the ultimate rogue agent, imaginea perfecta a agentului special fara identitate, aparent fara personalitate, figura stearsa si aparent bonoma, insa agil ca o cobra, capapabil sa scape din cea mai abila supraveghere si la nevoie sa-si puna in aplicare instinctele
si trainingul ucigand chiar si cu mainile goale si scapand si din cele in cea mai imposibila situatie. Fantezia perfecta oricarui muritor de rand, in filmul escapist absolut al anului, in era supravegherii atotcuprinzatoaare. Nu intamplator si ales Londra pentu o parte a actiunii, cel mai supravegheat oras si in cel mai aglomerat loc public, gara Waterloo.

Plotul e irelevant, actiunea e high-octane: tras si montat intr-o avalansa de cadre in permanenta miscare - regizorul Greengrass cu boala lui de filmat cu camera hand-held, imaginea shaking all the time, nici macar cand stau de vorba la masa nu e imaginea stabila - dar nu-ti da dureri de cap ca-n alte filme, de data asta procedeul pare sa-si fi gasit rostul si perfectiunea: actiunea bine ritmata, locatiile reale populate si eroul permanent in prim plan, dau filmului un realism extraordinar.

Chiar si scenele de lupta corp la corp, par foarte...barbatesti, chit ca nici nu ai timp sa sesizezi pumnii si picioarele facand contact cu corpul adversarului. La aceasta contribuie si stilul de lupta - krav maga, kali or whatever, in care orice obiect aflat la indemana devine arma letala - il tintuieste la perete pe asasinul din Tangiers cu o carte si il stranguleaza cu un prosop de baie! No f*cking James Bond here, no gadgets & fitze. Un aparent dezinteres al regizorului pentru surroundings, chiar si urmaririle parca nu sunt facute de dragul spectaculozitatii filmului ci ca o necesitate iar busiturile si rasturnarile de masini sunt taiate scurt..pai ce porno-crashuri ar mai fi facut el Michael Bay, evident doar in studio, nu pe strazile New-Yorkului in plin trafic :P .

Personaje - Damon in person kicks ass, unul dintre cei mai completi actori ai momentului, David Strathaim in rolul super-bad-directorului de operatii care il vrea mort trimitand "asset"-urile cu orice ocazie and the chick - Julia Stiles frumusica, contributie mai ales la urmarirea din Tangiers - una dintre cele mai tari scene de actiune/suspans vazuta prin filme lately.

alte premiere mai recente:
I now pronounce you Chuck and Larry (2007)
Super-funny guy Adam Sandler in comedia fara complexe a verii, some toilet-humor ici si colo, usor la misto despre gays dar si serious touchy notes si o combinatie de personaje bine asortate. Jessica Biel underweary wet is hot-hot iar in catwoman suit looks cool-cool :w00t: ..;

Sunshine (2007)
o aberatie Sci-Fi, la care am aterizat din intamplare, de la regizorul "28 Weeks Later", about some dudes plecati cu naveta sa bombaardeze soarele care se stingea;
"thriller" cu toate motivele sci-fi posibile despre spatiu, de la Forbidden Planet la Odiseea Spatiala si Alien si foarte manipulativ construit, inclusiv cu imagini subliminale si dead poetry, pana cand catre un final, regizorul isi da arama pe fata si filmul devine pure horror, moment la care n-am mai rezistat :sick: ...;

summer clearance movies...from bad to worst:
Rush Hour 3 (2007)
Thanks H'wood for inventing Chris Tucker, sa nu moara si Jackie Chan de foame la baatranetze..; si bine ca mai exista soferi de taxi francezi inimosi gata sa-i salveze fundul la nevoie.

Invasion (2007)
Nicole Kidman mai patetica ca Agnes din jokes, cel mai worst remake ever.

War (2007)
inca o duma cu Jason Statham, devenit o obisnuinta lately, too bad ca il trage cu el in rahat si pe Jet Li - care in rolul de hitman misterios cu voce pitzigaiata - sounds like a bad joke, japanese characters totally fake, action, camera etc ca in filmele B, C, D, E... de acum 20 de ani;

"Ponytail doesn't make you look cool, hip or young" -- playing the tough guy when you're just an ordinary actor doesn't help either! :hmm: .

doua filme cu actori cumsecade "parodiind" - e cuvantul cel mai decent spus, filme cu gangsteri si pac-pac si regizori care descopera colectia "HK pentru toti".


Death Sentence (2007)
Kevin Bacon, un actor altminteri respectabil ajunge la cutzite, carabine si bazuci cu o banda de hispanici rai-rai, dupa ce fiul sau e ucis la intamplare de ceata de raufacatori. Se transforma subit din office insurance middle-age guy in skinhead, isi cumpara un arsenal intreg si porneste la razbunare. Nu conteaza ca se clatina la fiecare impuscatura si se sperie si de propria lui umbra, he's going after the bad guys. Povestea se rupe, secventele nu se leaga, dialoguri ca la iarmaroc, totul devine o cavalcada de shoot-outuri si blow-upuri, din care nu mai ramane nici o speranta vie..; :( too bad, putea fi un good remake dupa Death Wish.


Shoot'em Up (2007)
Clive Owen this time, un alt gent relativ cumsecade, playing some nobody British smart ass -Smith, in acelasi registru ca si in Children of Men, haituit for whatever reason dupa ce salveaza un bebelus abia nascut de banda de raufacatori care vroiau sa-l omoare. Monica Belucci in rol de prostituata lactobar ambulant cu un accent oribil si injurand tiganeste in italiana.

scenariul dee la plesneala la delirant, adevarate benzi desenate in miscare, impuscaturi din picaj ca in filmele hong-kongeze, taie cordonul ombilical al nou-nascutului cu o impuscatura, sare de la etaj cu copilul in brate si aterizeaza in masina ca John Wayne pe cal, impusca sapte oameni rai dintr-o rafala ca croitorasul cel viteaz si din orice pozitie chiar si cu gagica in plin sex - which adds points to the orgasm ;) , sau in final dupa ce ii zdrobesc degetele si nu mai putea trage cu pistolul pune gloantele intre degete si apropie mana de semineu declansand impuscaturile :huh:, dialoguri si nostimade in doi peri de un ridicol funny - "better be a man with a pussy in your hand than a pussy with a gun in your hand" :lol: . Not a bad idea sa se mai faca cate un film asa trashy self-parodic din cand in cand, cu trimiteri la influente si referinte (Hard Boiled in acest cest caz este primul care imi vine in minte, mai ales pentru fazele cu bebelusul) de un asa little jeg nu-si va mai aduce aminte nimeni, insa originalul va fi cautat :hmm: .

gata cu flopsurile verii, time for the heavy stuff 8)

Eastern Promises (2007)
Inodor si incolor ca vodka. Si la fel de tare.
Conceput ca storyline pe motivul peren prostituata, copilul & personajul salvator - ca pretext pentru o incursiune in rarunchii societatii mafiote rusesti.

Functionand dupra propriul mecanism, vory v zakone - criminali legiuiti, ca orice grupare mafiota are la baza familia, legatura de sange si loialitatea, cladita in inchisori. Gerintrificata insa ca forma sociala, trebuie intretinuta cu fine cuisine - bors, sampanie frantuzeasca, si sange de minore deflorate. Eventual si cu cate o jertfa umana, care insa mereu trebuie injunghiata, pentru scurgerea sangelui. Apoi cadavrul trebuie bine lucrat prin taierea degeteelor si smulgerea dintilor. Nimic nu poate iesi din propria lege care i-a fost scrisa decat cu pretul unei translatii fluidice, ca jertfa pentru perpetuarea entitatii sociale. Environmentul umed londonez insa nu e prielnic, dilueaza semnificatia ritualistica si depreciaza mecanismele functionarii “normale” societatii traditionale alienate: “It never snows in this city, that's why there are so many queers” spune Semyon. The queers – sunt oile negre, pretextul, orice pare iesit din matca, este amenintarea generica la puritatea sangelui si la bunul mers al lucrurilor. Cu parshivenia ruseasca tipica de care el insusi avertizeaza - "never trust a Russian" tot el orchestreaza inobilarea si sacrificarea celui mai de pret asset al familiei, ca miscare radical in incercarea disperata de a-si salva propriul pool genetic de la discontinuitate. Nu are motive sa fie mandru de propriul sau fiu Kirill - despre care se vorbeste ca ar fi ..queer, dar nu poate sa-l sacrifice, ca Abraham pe Iacob, dand in schimb pe mana hingherilor animalul sau cel mai de pret pret. Kirill, la randu-i isi omoara cel mai bun prieten, sub acuzatia ca ar fi queer, pentru a iesi din propriul cerc al slabiciunii.

Cronemberg - old school hag - nu stie el sau nu-i pasa de sensibilitati, nici scenariul nu e nemaipomenit de lucrat, doar materialul uman exceleaza si ramane preocuparea de baza. Scenele sunt decupate sumar si lipite ca intr-un mosaic, fara nici macar o translatie decente. Preludiile sunt pentru novici, el mare doar interest in clear trades, getting to the point, taierea in carne vie. La un moment dat, in numai un minut se succed 5-6 imagini total diferite, fara alterarea firului narativ: imaginea unei gloate de suporteri in drum spre stadion, un jet de urina pe o piatra funerara, o beregata sectionata rapid cascandu-se lent la 180 de grade, un accordionist cu par lung (queer?) cantand cu patos “oci ciornaie” la urechea unei babe decrepite. Alteori, din cea mai banala discutie culinara sau conversatie de familie sar adevarate srapnele care tintesc mereu atentia vie a spectatorului, senzatia ca nici un cuvant nu este in plus.

Caracterul eclectic si jocul minimal personajelor dau toata greutatea filmului. Vigo Morgestern in rolul lui Nikolai - soferului/bodyguard al familiei mafiote, cu accent de rus adevarat, tatuaje pe tot corpul si morga de strigoi, plus occasional funny, duh!– cel mai complex personaj. Ritul de initiere prin care trece la admiterea in societatea secreta prin ruperea simbolica de familie si personalitaate si tatuarea de stele pe genunchi si omoplati, ca “ungere” pentru coborarea in zona tenebrelor. Dualismul personajului, cum este revelat in prima parte, ca traind deja “in the zone”, la intretaierea dintre viata si moarte, se scurcircuiteaza pe traseul shamanic catre iad, o data ce a primit initierea, in confruntarea cu fortele abisului venite sa-l devoreze, din care daca reuseste sa supravietuiasca are loc renasterea si totodata caderea in lume, gol si plin de sange ca un nou nascut. Dualismul, ramane ca marca a personalitatii, dat al sortii, dar devine unul profan in a doua parte -, desi aspiratiile sale la sefia societatii par sa nu fi fost chiar vorbe goale. Interesant de vazut intr-un posibil sequel. Scena luptei din sauna – gol pusca cu cei doi asasini veniti sa-l casapeasca – va ramane una de referinta in istoria filmului, infiorator de crancen redata pana la ultima suflare.

Naomi Watts does Ok, Vincent Cassel cam neconvingator in rolul fiului ratacitor. Armin Mueller-Stahl, un nume de care n-am auzit – excellent job in rolul patriarhului mafiot.

The Brave One (2007)
Prea subtire ca intriga pentru un asa titlu asa de pompos si prea multa vorbaraie pe durata celor doua ore.
Sigur, Jodica traumatizata rau dupa ce e batuta de banda de golani care ii si omoara boyfriendul, dar involuntar apare si senzatia de get over it, amplificata si ambiguitatea cu care eroina se raporteaza la incident/trauma - relatia cu detectivul investigator, proiectia propriei experiente in talk-show-ul radiofonic - o fac greu de empatizat. Cum imaginatia scenaristului si resursele actoricesti se cam epuizeaza, de pe la jumatatea filmului deja toate asteptarile se indreapta catrea descoperirea criminalilor, la care se ajunge intr-un final si aici cateva sclipiri dar deznodamantul revansard in care acelasi detectiv bagacios intervine ca un fundas in aparare - diminueaza din calitatea actului.
Anyways, e deja al doilea film cu tema justitiara intr-un rastimp cam scurt, sper ca nu devina un trend cu motive socionomice.

Manda Bala aka Send a Bullet (2007)
ordem e progresso vs. man bites frog.

Documentar insolit despre cea mai f*cked up country in the world - Brazil.
Unde printre altele se practica cresterea broastelor in broscarii construite cu subventii din programe guvernamentale pentru saraci si cum nimeni nu sta sa numere broastele din bazin cum ar numara vacile de pe camp, banii alocati ajung in buzunarele politicienilor corupti.

alte ocupatii featured in the movie: servicii de securizare antiglont (car bulletproofing) pt. masini de bashtani (only $55K coco for your $450K Audi, pretul corect), chirurgie plastica pentru victime de rapiri - taierea urechii victimei pentru a grabi rascumpararea este procedura standard-, un rapitor fara scrupule dar cu idealuri nobile, politisti din brigada anti-kidnapping care pozeaza in rambo dar nu prea reusesc sa faca mare lucru fiind depasiti de situatie, un procuror general vesel care spune ca important e sa zgaltzai coada marelui balaur al coruptiei, nu sa-l invingi de tot si imaginea definitorie a coruptiei - baronul local care isi cumpara voturile cu populism ieftin si bani si scapa nepedepsit din orice scandal.

fascinant filmul nu doar prin ineditul informatiei si situatiilor prezentate -dar si prin modul cum surprinde felul candid in care vorbesc cei intervievati despre realitatatea junglei urbane, pe note suave de bossanova: ochii sticlosi ai oportunistilor care promoveaza implanturile de chipuri RFID drept gaselnitza viitorului pentru localizare in caz de rapire, o tanara care rememoreaza supliciile indurate, fiind tinuta in captivitate doar cu televizorul chiar in saptamana Hitchcock la TV si medicul chirurg care o opereaza si care vorbeste cu patos despre modul cum a perfectat el mestesugul implantului auricular ignorand literatura de specialitate. Cu parul vopsit si vorbind o engleza stricata individul nu inspira prea mare incredere, dar asta pana cand bisturiul face prima incizie si spectatorul asista inmarmurit la operatia pe viu de implant de ureche construita din cartilagiu extirpat din chiar pieptul pacientei - abia atunci realizezi valoarea omului - man of his times.

motiv recurent al fimului - batracienii, de la stadiul de mormoloc, la wings servite pe terasele localurilor din Sao Paulo - orasul cu 20 de milioane de locuitori in care everything is overpriced si inegalitatile sociale sunt crunte, unde au loc rapiri in ziua amiaza mare si unde singurul loc sigur este... in aer - printre altele detine si recordul celor mai multe elicoptere aflate in proprietate privata.

broastele cateodata se dedau si la canibalism, inghitand exemplarele mai fragede --totdeauna apucandu-le de cap, explica ingrijitorul, dar nunai cand le e foame. La oameni, cel mai ugly caz de amputare se intampla cand urechea victimei este smulsa nu taiata, spune doctorul-minune.. uneori chiar cu dintii; :huh:

Cum ai facut rost de el? L-ai downloadat sau ai gasit DVD-ul de cumparat?