Welcome to Dongmakgol (2005)

"pod de flori" korean cu motive si secvente copiate (la propriu!) din alte cateva filme recente (Mapado si Chungoon/Heaven's Soldiers numai doua care lea-am vazut eu) si o coloana sonora aproape plagiata dupa Going w. the Wind, altminteri imagini superbe ca din calendarele-stampe chinezesti si multa fuziune de lirism in partea melo..;

cinematografie la cele mai inalte cote, o imagine de clestar, fluturasi adaugati in post-prod, colorizari, pasteluri si boabe de roua, adevarata pornografie a detaliului .. si un procedeu inovativ, infuzie de dramatism prin slideshow de imagini la incetinitor, in scena vanarii mistretului, m-a trimis imediat cu gandul la scena scarilor din Potemkin :o , deh studiosi koreeni astia;

desi lipsit de originalitate si de un real beat, pentru necunoscatori s-ar putea sa aiba ceva efect, asa ca poate ajunge in selectia top five foreign films la Oscar, dar nu poate fi considerat Korea's best movie of 2005;

concluzia principala: industria de marketing sud-koreeana a ajuns sa atinga, daca nu sa depaseasca performantele productiei de filme in materie de eficienta, considerind recordurile de box-office atinse de acest film;

eastern flicks with killer chicks: :o

Hasami otoko aka Scissor Man (2005)

plot contorsionat, filmat ca la scoala primara, imagini austere o coloana sonora care zgarie urechea, niste politzai spasmodici ancheteaza o serie de crime cu fatuci gasite cu foarfeci infipte gat, un cuplu fantomatic apare la fiecare scena a crimei, pana totul se reduce la o personality disorder, nu merita efortul de a-l urmari pana in final;

Princess Aurora, aka O-ro-ra Gong-joo (2005)
mai tare Lady Vengeance - gagica+interpretarea (Uhm Jung-hwa), pacat ca plotul nu e prea sofisticat si nici prea mare actiune nu are;
facut de o regizoare! fosta actrita (Bang Eun-Jin), devine si mai interesant analizat din perspectiva feminina - abuzare, motherhood, imagine si editare mai mult decat Ok: broboane se sange, crimele relativ ingenioase si bloody enough, dozate bine intre raw violence si stil feminin - bataia cu avocatul in apartament cea mai reusita paarte -, personaje colorate si bine imbracate, acordurile flamengo, o sub-intriga love intre politai si mademoiselle - dar si alunecarea spre melodrama TV din final;
scena cu ultima razbunare sa mai atenueaza din surogat, too bad for the own throat cut... though genuinely korean as antiredemption;

Ca sa fiu sincer nu am citit prea multe posturi de pe discutia voastra incediara despre Asia Extrema.

Iubesc filmele asiatice, sunt leacul perfect anti-Hollywood, si nu ma refer la filmele cu fetite cu parul ud care ies din televizoare cand te uiti la nustiuce caseta.
Nu m-am straduit sa retin prea multe nume de referinta din cinematograful asiatic, doar Takashi Miike ca el imi e mai drag.

Cele mai tari filme asiatice care le-am vazut au fost Oldboy, Battle Royale si Ichi the Killer (my favourite). Altele ar fi Audition si Visitor Q.

Cea ma impresioneaza la Miike este faptul reda o nuanta de umor unor filme extrem de violente (Ichi the Killer) sau depravate (Visitor Q).

Visitor Q, de ex, nu cunoaste intelesul cuvantului Taboo, filmul are de toate : crima, necrofilie, incest, violenta domestica, viol, droguri. Dar tot reuseste sa fie unul din cele mai amuzante filme care le-am vazut.
La fel si cu Ichi the Killer, filmul e o explorare a violentiei, sadismului si masochismului, avem scene brutale de tortura, prostituate batute cu bestialitate si multe altele, dar filmul reuseste sa mentina un ton comic prin personaje de-a dreptul absurde.

Vezi ca am scos poza, era prea mare si se navigheaza greu pe pagina.

Perhaps Love aka Yu guo. Oi (2005)

love still sells :love: ;

asteptat cu nerabdare, mai ales dupa ce citisem numele lui Doyle la imagine (desi in credits nu apare deloc), pare cam filmul hong-konghez al anului dupa cat buzz s-a facut in jurul lui, propus si la Oscar, ma imbracasem si la tzol festiv..;

cam mult totusi, trecand peste infuziile de love story drama, e cam pueril..iti vine sa rizi aproape openingul de dans si voie buna aproape heirupist ca ca-n productiile bollywoodiene - pe urma am citit tot in credits numelee coreografului, un indian sau malayesian - partea cu povestitorul mi-a placut insa si la inceput si la sfarsit; deci ca musical - cam varza;

povestea - the love triangle din care pana la niciunul nu ramane cu persoana iubita, se stie, s-a frecventat, totusi inca tine si se vinde bine..oricat de lungita inutil si cam slow repetata chiar si ca refren, la distanta de doua scene; chestia cu film in film nu cupleaza foarte bine; imaginile sunt frumoase totusi, dublate si de muzica care devine mai normala pe parcurs, excluzind vocalizele de jale ca in Fantoma la opera;

actorii: Kaneshiro si Jachy Cheung foarte ok, tipa mai putin, puteau gasi una mai vampa pt. rolul de diva ce-l avea de indeplinit; funny guy povestitorul, care mai a tenueaza din tensiunea care se acumuleaza treptat..bune si folositore subtitrarile;

all in all, enjoyabil, pentru o zi de relax, dar numai in momentul vizionarii, nu atat de convingator incat sa comunica o emotie de durata;

~~~Happy Chinese New Year!$#%^^^

No problem.

Sympathy for Lady Vengeance sau ce are el in comun cu Kill Bill si Lady Snowblood. Cind vad femei in roluri de justitiari, imi vine sa inchid calculatorul. Cind ele au, in plus, si aure de sfinte, vorbim deja de filme sexiste. Cam asta e granita de-a lungul careia se orienteaza astea trei filme: un sexploitation in reverse, stilizat si singeriu. N-am putut sa empatizez cu doamna tinuta pe nderept in inchisoare, caci crima pusa in circa domniei sale e vizualizata prea tirziu in poveste, oarecum demonstrativa. Oh, tu, martira cu brat de foc. Tot filmul mi se pare o alta variatiune pe aceeasi tema, a razbunarii, in acorduri de clavecin (deh, se cerea dupa Vivaldi din Oldboy). Ca imagine, regie & shit, a royal treat, as always. Ca sentiment, o inima cu valva din plastic. Mai bun ca Oldboy, mai prost ca Sympathy for Mr Vengeance.

PS: Ctrl + F disturbing images such as two female inmates going at it. Underwater.


Top 5 cadre favorite ale luiChan Park-wook, cules de pe cinemastrikesback.com

1 The Foul King (2000)
Dir: Ji-Woon Kim

In this early film from the director of A Bittersweet Life (out now), a man sits in a metro station, devastated after his girlfriend has dumped him. Dressed in a business suit and pro-wrestling mask, he draws strange looks from people passing by. "The scene combined comedy and pathos, in a way that hadn't been done before, and gave a hint of the incredible director Kim would become," says Park.

2 The Housemaid (1960)
Dir: Ki-young Kim

A married man and the maid with whom he is having an affair enter a suicide pact but, after taking poison, he decides he wants to die by his wife's side. The jealous maid tries to stop him, hanging on to his leg as he staggers down the stairs, her head thudding against each step on the way down. "That one bizarre moment," says Park, "is the origin of grotesque humour in Korean film."

3 Memories of Murder (2003)
Dir: Joon-Ho Bong

"This is a film that comes very close to perfection," says Park. "And its ultimate high-point is a beautiful long-take of the detectives standing in a paddy field examining the murder scene. The movement of the actors, the camera and the sheer energy of the scene all help make it a moment of pure cinematic orgasm."

4 Last Witness (1980)
Dir: Doo-yong Lee

"At the time of its release, this hard-boiled detective story was drastically censored by the government," says Park. "But I was lucky enough to see it before it was cut and I remain convinced that it is one of the greatest films ever made in Korea. The final scene, in which the detective shoots himself in the mouth, expresses the awful frustration of Korean cinema at that time."

5 Joint Security Area (2000)
Dir: Chan-wook Park

Out of his own oeuvre, Park picks a moment from this moving thriller set in the demilitarised zone, in which an unlikely friendship between two guards from North Korea and two from the South ends in tragedy. "The final image is a chance snapshot taken by a tourist, and includes all four of the guards. It gives the film a poignant ending, but really I put it there so that the editors couldn't remove the earlier scene from which it is taken - in which a US tour guide makes a cynical remark about the Korean security act. I was proud to get that comment past the censors."

looks like exclusive home-made stuff, baiatul asta nu se uita si el la filme straine!? :)

apropo de secvente memorabiloe, un top al celor mai tari cinci scene din premierele annului 2005 (cules de pe Hancinema):

http://www.hancinema.net/korean-movie-news_4767.php

la care as adauga de la mine, on top of everything else, scena evadarii din A Bittersweet Life 8) ;

subscriu.

Blue Swallow, aka Cheong yeon (2005)

tearjerker pana la moarte, dar cu substanta narativa, nu de dragul de a da apa la crocodil, ca Sad Movie;

filmul are o gramada de atuuri care il recomanda din start: personaj real si inedit, epoca istorica interesanta reconstituita, fascinatia zborului, relatiile koreano-japoneze;

nu devine un omagiu adus primei femei aviator din istoria Koreei, pentru ca nu a fost un personaj triumfator, meritul filmului e ca reuseste sa transmita un sentiment inaltator dintr-un destin tragic si fara patriotardisme sau resentimente, din pozitie nepartizana: filmul e vorbit poate jumatate in japoneza, japonezii au si oamenii lor buni pe langa tortionari -- colega japoneza (amanta ministrului) cu care devine prietena si la un moment dat intrebarea, care ii este adresata eroinei: ce a facut patria pentru tine ca tu sa te simti indatorata? si cu toate astea... comunica un sentiment de mandrie nationala;

realizarea e OK, prima jumatate cu partea biografica curge mai expeditiv si superficial, ca si scenele aviatice propriu-zise -- nu e Aviatorul totusi, pentru ca in partea a doua sa se ocupe mai mult de latura sentimentala, bine socotit, scenele de tortura taiate scurt la montaj, dar destul de explicite, parca devin si mai crude alternate cu momentele de respiro, imaginea super ca de obicei;

all in all inca un plus la capitolul film recuperator si un castig in general pentru cinematografia koreana, prin perspectiva obiectiva abordata;

Aoi haru (2001)

Poate putin pretentios pentru gusturile mele. Totusi, un film foarte bun despre violenta din scolile japoneze, alienare, lupta dura pentru autoritate dintre tinerii pentru care viitorul numai o slujba buna si o familie nu inseamna. Soundtrack-ul punk e demential, merge mana in mana cu trairile violente ale personajelor. Regie brici.

spring korean maze,

Sunday Seoul (2006)
triptic de shorts, primul cu un varcolac coming of age, pledoarie pt acceptance - daca poate incapea asa ceva, nu prea lasa loc de cugetat ca se termina unde credeam ca de fapt incepe; al doilea despre un serial killer care isi gasescte ucigasul intr-un setup gore-passolinic - this one too flat by all standards; al treileea: mai tiribombastic, despre un easy rider aspirant de martial arts in cautarea initierii, dar si a unei razbunari care il orbeste la modul nefast, can't see the girl :( ..good riddance boyo;

My Boss, My Teacher (2006)
vandabil ca jopog sequel action-comedy, dar nu se ridical la nivelul originalului;
my dislike, eroul Jun-ho Jeong prea slab pt un sef mafiot, ca teacher da, luptele slab realizate, morala "respectati-i pe profesori" destul de cusuta cu ata alba, deznodamantul nasol cu fatuca love-interest m-a deprimat...that Dumb-Garl is funny dude :) ;

Lost in Love (2006)
cheesy love drama in a way that i don't like cheese, intinzandu-se enervant de mult in jurul acelorasi indivizi cu povestea lor microbiana in sens cioranian;

Running Wild aka Yassu (2006)

cand koreenii fac filme cum stiu ei, ies bine, cand incearca sa imite, ies mai putin bine, horrorrurile sunt un exemplu, avand ca inspiratie productiile japoneze si, mai rar action-flickuri ca Running Wild de exemplu, inspirate de pe la hong-konghezi;

Eexcelent debutul regizoral, bine saturata imaginea pt un action semi-noir aducand a imaginea filmelor politiste din anii 70-80, good lead actor (seamana cu Charles Bronson) - cam intempestiv, dar..plotul e simplist si copiaza clar dupa productiile hong-kongheeze cu politistul justitiar porniti in lupta personala impotriva unui mahjar mafiot..btw apropo de HK, a aparut deja Election 2 si se pare ca e si mai cri-mi-nal! ;)

deci plotul e prea simplist pentru un film korean, simpla vendetta? no way! no additional character development, no major twists, until the very end..;

salutabila prezenta in rolul prosecutorului partener a lui Ji-tae Yu (tipul cu razbunarea din Oldboy), super-actor good looking and good acting, plus a tipei care o interpreta pe sora-sa, daca am recunoscut eu bine fizionomia;

violence good enough, cruelty enough, fights all right, dar cel dintai asset ramane personajul ultra-temperamental scapat parca din lesa, real tazmanian-devil!!

so overall, good one, but not a landmark and still I expected from this title;

Shutter (2004) - Thailanda

Un film bun, in stilul Ringu si Ju-on. Nu la fel de spectaculos. Are cateva momente infricosatoare. Pacat ca spre final fura mult din Grudge (faza cu patul) - de fapt, si pe parcurs, dar intr-un mod decent :D Finalul, insa, e beton. Ananda Everingham joaca fain. Prietena sa, N. Thongmee, la fel. S-au gandit si thailandezii sa faca un horror despre spiritul nelinistit al cuiva "care a avut o moarte groaznica." Indraznesc sa spun ca n-au dat-o-n bara.

Holiday aka Holli-dei (2006)

titlu inspirat de melodia din coloana sonor de final, piesa cu acelasi nume a grupului Bee Gees, pe care eroul isi incheie destinul tragic..; scena este simbolica si atat de misto ca pare aproape plagiata, desi n-as putea spune de unde, acul coboara usor pe discul de vinil care incepe sa se invarta, in continuare prim plan pe platanul care se invarte si fundalul sonor cu melodia, in timp ce in planul doi imaginea blurata cu el si ea indreptandu-se cu incetinitorul spre fereastra spre care isi aveau indreptate pustile toata politia venita sa-l aresteze..;

otherwise, filmul este destul de conventional, bollywoodish chiar, tema baiatului cuminte ajuns la parnaie pe nedrept si apoi dupa ce evadeaza impreuna cu o gasca de vietzasi inamic public vanat e autoritati, cand de fapt tot ce si-ar fi dorit el era sa fie un om normal;

scene si caractere zugravite in tushe groase dar culori vii, dezumanizare si omenitate, un comisar director de inchisoare sadist si ventriloc, pretty bollywood-style as I mentioned before.. :hmm:

Vazui de curand doua Tsui Hark, Seven Swords (2005) si Blade (1995). Primul dintre ele, si ultimul in ordine cronologica, se vrea un fel de combinatie de Hero si "Tigru si Dragon", adica intre cinema-ul chinez de succes si cinema-ul chinez de succes international. Alegere gresita pentru Tsui Hark din pacate, oricat de mult mi-ar placea filmele lui. A, da, si probabil s-a vrut a fi si un "Sapte samurai" jucat cu actori si sabii chinezesti.

"Blade"e mult mai misto. In primul rand pentru ca sunt mai putine sabii in joc si deci actiunea e mai concentrata (in "Seven Swords" nici nu apucai sa tii minte numele celor sapte eroi). Desi pare o clasica poveste de razbunare (tatal ucis, fiul nu se simte prea bine din cauza asta si vrea sa treaca la actiune), sunt pe parcursul filmului cateva secvente in care Tsui Hark "deraiaza" cu succes, in intelesul bun al cuvantului. Mie mi s-a parut de antologie secventa in care fiul "razbunator" (care intre timp isi pierduse o mana) apara ce-a mai ramas dintr-o casa de chirpici arsa impotriva unei benzi de calareti mascati.

Election 2, aka Hak se wui yi wo wai kwai (2006)

ca o haita de lupi care incep sa se sfasie intre ei de la o simpla adiere de sange;

continuarea la primul si probabil pentru viitor titlul de referinta absoluta in materie de HK mob flicks, convulsiile din interiorul triadelor si psihologia interlopilor chinezi;

Johnny To la apogeul maiestriei cinematografice, comparabil cu Scorsese, dar cu o detasare demiurgica, parca negandu-se pe sine insusi, parca fara interes comercial sau de de a-si savura gloria prin incantarea spectatorului cu povesti sau twisturi care ung la inima, intrerupe scenele unde vrea el, lasa schimbul de replici neterminat si pare mai dezinteresat ca un zeu olimpic de destinul personajelor sale, le lasa doar in virtutea instinctelor primare a devorarii reciproce in lupta salbatica pentru existenta;

care lupta este o fatalitate, ca si in Nasul 2, cand fiul outsider ajunge sa preia sefia clanului, la fel si aici, personajul cel mai respectabil si fara ambitii de marire ajunge in prim plan dupa ce seful haitei vrand sa-l dea la o parte din precautie in perspectiva viitoarei realegeri, si-l pune de fapt pe cap. Neacceptand conjunctura de a se vedea exilat, baiatul cuminte ajunge prins in vartejul intern al luptei pentru putere din cadrul "societatii";

iar o data intrat in lupta, doar fundul iadului e limita: ceea ce la sfarsitul prequelului abia se releva, ca un corolar la existenta oricarui lider care incepe abia adulmece puterea -- nimicirea completa a competitorului, chiar si cand acesta nu mai reprezinta o amenintare si resorturile inimaginabile pe care le declanseaza constientizarea luptei pentru suprematie in adancurile inunecate ale mintii umane-, in partea a doua To dezvolta admirabil si cu rabdare de psiholog;

cruzimea, rod al aceluiasi resort intunecat, distilata la maxim fara impuritati gore-gregare, inegalabil redata in acest film, peste orice scena cu gangsteri nemilosi din filmele americane sau chiar koreeene, contribuie si personajul interpretat de Louis Koo cu fizionomia de gheatza si fara urma de ezitare in transformare lui radicala, dar mai ales este meritul regizorului, imaginea si sunetul pe scena hacuirii din adapostul cu caini si ce urmeaza..incremenesti;

se termina inconclusiv, dar asta pare a fi on purpose, tocmai ideea de a nu da o satisfactie moralizatoare, ci sa lase spectatorul sub impresia anterioara a hemoglobinei la temperatura de cavou pe muzica de Gluck si inflexiuni de erhu. Evident inca un tertip de-a unchesului To, despre care nu mai am nimic de zis, decat sa fie sanatos si sa faca si partea a treia 8) .

un link (un pic offtopic) dspre japanese cinema (n-am mai gasit threadu cu carti dspre film - aici: http://www.umich.edu/~iinet/cjs/publ...filmburch.html
download e posibil. :)

I don't read books, they ruin the movies for me.
:)

Draga domnule Iisus, Jeepers Creepers.
Iti scriu acest mesaj ca sa stii ca de doua zile ma straduiesc sa revad Ichi the Killer. Afara este cald, iar eu sint racit la pat, asa ca alta optiune nu prea am, decit sa revad filme vechi, ca nu am rabdare sa ma uit la filme noi si lungi.

Am vrut sa diversific putin si am comis un act iconocasnic: m-am uitat la Ichi the Killer, Hong Kong cut, cu dublarea in limba spaniola. Ma uit la el cite un sfert de ora, mai bag un ceiut. In tineretea mea, acest Ichi era foarte hip, cu yakuza ala blond si cu copilasul torturat in tinerete, care acum a devenit inger razbunator. Daaaaa-te-n cacat: SFX penibile, fara pic de fior asisti la decapitari, dezmembrari si alte automutilari. Am incercat sa dorm dupa-amiaza cu Ichi the Killer pe fundal, dar tocmai cind atipeam au inceput protagonistii sa oracaie, asa ca m-am enervat si am scos filmul. Cine cacat e Takashi Miike asta? Face filme la kilogram, toate la fel, la fel, la fel: yakuza, singe, unghiuri ciudate de filmare, cite un suflet de copil ratacit, povesti dezmembrate si, chipurile, sic si soc. Du-te, frate Miike, la copiii otaku si da-i pe spate cu basnele astea. Eu nu mai am chef de tine.

Singura bila alba e ca am recunoscut acum o secventa de discutie intr-un bar, intre un imbecil japonez si o japoneza ucigasa, omagiata de Tarantino in Kill Bill.

cînd faci cîte 4-5-6 filme pe an, e normal sã mai ºi ratezi jumate sau mai mult din ele sau, mai bine zis, sã nu mulþumeºti pe tatã lumea cu toate. ªi mai ales cã nu prea face filme de autor. subiectele, scenariile sunt majoritatea mediocre (fiind ale altora), dar cum filmeazã... jos pãlãria!
Eu dacã e sã rãmîn cu un singur film de la Miike, acela e The Bird People of China. aici totul, inclusiv scenariul mi se pare genial.

hm........nu e prea multa agitatie aici.Nu se mai uita nimeni la filmele asiatice?mie imi plac in special cele koreene.Numai de astea am vazut dar cred ca is tari.ma uit in special la comedii imi puteti sugera unele?

Buna seara domnilor si fratilor intr-ale noptilor nedormite, litrilor de cafea baute si ochilor rosii. Frumos topic!, si interesant pe deasupra.Nu am apucat sa citesc totul dar cred ca merita sa impartim topicul in doua, cumva. Doresc sa facem cumva o deosebire intre cinematografia japoneza si restul asiei. Nu stiu daca este binevenit acest lucru, dar asa simt!
In ciuda nick-name-ului trebuie sa marturisesc ca sunt, totusi, un cinefil modest( si poate ca si "un cinefil modest" este cam prea mult spus!) dar dornic de filme cat mai interesante.

Marturisesc ca nu am putut sa vad Old Boy pana la capat, desi am incercat de doua ori, si ca am sa incerc sa-l revad.

Va urmaresc cu interes!
Toate cele bune!

cum scena locala cam lancezeste -- a lot of bullsit pe ecrane lately..singurele excitatii ce mai vin din zona asiatica, with no drums and rolls.

Dog Bite Dog, aka Gau ngao gau (2006)

ultra-violent noir scapat din orice lesa de valori morale sau redemptive, inca un landmark pentru cinematografia hong-kongheza second best movie of the year dupa Election, daca nu la acelasi nivel sau chiar peste, prin nihilism si tenta original-sordida..;

it's not good-cop against the bad guy, e politistul brutal care tortureaza martori si informatori impotriva hitmanului dezumanizat care impusca ostaticii fara a clipi si isi descopera umanitatea on the way fara a avea vreo revelatie, doar cu acelasi automatism cu care isi sugruma victima in momentul anterior..; autorul are insa grija insa sa curme orice empatie pt. ucigas fara justificari, lasand spectatorul intr-un gol de judecata: care-i om si care-i caine..nu ca ar avea ceva cu organele legii sau cu criminalii apostati, it's just "creatures live at the expense of other creatures", cum spune sec motto-ul din final;

doua roluri de exceptie -- Edison Chen, baiat finutz prin alte flickuri mai vesele si triste - in rolul hitmanului cambogian abrutizat running for his life si Sam Lee, in rolul politistului vanitos fara mama fara tata - unul ucide pentru a trai, celalat obsedat de ideea ca e omul legii merge pe principiul "scopul scuza mijloacele" pe calea afirmarii, devenind traumatizat de experienta intalnirii cu asasinul si ajungand pana la dezumanizarea totala, in final..;

mai speram inca la un deznodamant vindicativ, dar judecand retrospectiv, la atat de gruesome content, nu se putea..everyting it's doomed..final demn de o tragedie antica, inclusiv decorul; cantecul de jale si acela taiat scurt de genericul de final auster.

roundoup of few recent korean releases seen over the summer,

My Scary Girl, aka Dalkom, salbeorhan yeonin (2006)
too lame for a jopog-comedy, too cliche for a romance, doi amorezi inepti si o actiune foarte superficiala, funniest punch line in the movie un betiv care striga la cuplul de indragostiti care se sarutau in parc: "Because of the internet Korea has become a porn republic!" :)

A Bloody Area, Guta-yubalja-deul (2006)
most original and most funny, uimitor prin minimalism si prin cat talent in jocul actorilor si in inspiratia regizorului, fiecare secunda dintr-o insiruire de situatii anoste si fiecare schimbare de fizionomie devine un izvor de expresivitate sursa de energie si de noi intorsaturi; antinomia dintre stilul personajelor, Mercedesul intzepenit in mamaidanul rural, si un efect absolut hilar creat printr-un trucaj banal -scena porcului care ranjeste intercalata intr-o poveste total serioasa -- very, very cool piece of fun 8) ;;

Apt. (2006)
grudge-themed horror flick, nothing special, nothing original, un apartament blestemat o stafie care se taraste si scrasneste din unghi si un final care strica si ce mai ramasese bun din film: gagica din rolul principal :( ;

Typhoon, Taepung (2006)
super-producutie, dupa toate standardele koreene si chiar internationale, remarcabil chiar si numai prin raza de cuprindere -- actiunea se desfasoara in mai multe tari: China, Thailanda, Malaysia si chiar Rusia, cu locatii, personaje si dialoguri destul de veridice, inca un pas mare pentru cinematografia koreana, prea ancorata in local pentru valoarea ei..; Actiunea destul de piperata cu infuzii de melodrama si insuficient de captivanta, dar cel putin povestea e una coerenta si bine sustinuta.

Bloody Tie, Sasaeng gyeoldan (2006)
foarte muncit gangster flick, suficient de grafic, bine regizat si
foarte bine jucat de cei doi eroi, known gangsters-busters :hmm: .

Arang (2006)
same old grudge theme, but in a detective note remindful of H -- unul din filmele koreene de referinta -, construit dupa reteta clasica: pretextul - actiunea/investigatia - deznodamantul actiunii - TWISTUL - deznodamantul final;
partea horror este aproape un cover-up, treptat ancheta politista castiga in greutate si inclida balantaa filmului, iar in final este aproape demontat tot mitul si se releva toata poveeste..very effective;

The Host, Gwoemul (2006)
the monster super-movie of the year! :w00t:

Filmul care a spart toate recordurile de audienta in Korea, comparabil prin realizare cu orice productie a genului hollywoodiana: efecte speciale, cinematografie si drama, de la un regizor - Joon-Ho Bong, de talia lui Spielberg, ca maestru al suspansului si cinematografiei de actiune..;

absoluta dihotomia contrastelor, oribila creatura cu aspect de caracatita-gozilla aparuta pe malul fluviului Han intesat cu oameni aflati la relaxare si frigarui, goana prin multime, fuga scapa cine poate, bizare acte de eroism si nepricopsitul family man, care se trezeste ca i-a fost rapita copila de monstruoasa creatura... urmat de odiseea familiei disfunctionale in cautarea vizuinii monstrului prin jungla de canale adiacente fluviului, impotriva oricarei ratiuni si a tuturor restrictiilor impuse de armata..;

tipicuri locale specifice care adauga in flavor si atenueaza caracterul comercial al filmului dar si un iz de playing to the masses care prind o data intrat pe frecventa, i.e. anti-americanismul ciuca criticilor square-heads occidentali si stereotipuri sociale koreene folosite mai mult ca pretext pentru situatii hilare: melodramatismul tragi-comic, the virus-scare si coruptia fuinctionarilor din sistem..;

speaking of tragic-comic, cea mai incredibila scena vazuta vreodata, redata in slow motion, momentul cand tatal clampauc realizeaza ca tine de mana o alta fata si nu pe copila lui ramasa in calea monstrului, -- secventa de comic burlesc dar in acelasi timp furnicatoare de un impact terifiant pe imaginea cu strigatul mut al victimei..;

Song kang-ho, anti-eroul total, probabil cel mai complet actor korean, functioneaza pe toate registrele posibile de la dumb-f*ck la beast-killer, dar si capabil de cele mai dureroase manifestari de efuziune sau tragism, ca in President's Barber sau Antarctic Journal..;;

ireprosabile efectele speciale, marca Orphanage - havoc, perspective dar si close-upuri subtile pe fizionomia monstrului, scenele cu creatura fandand printre pilonii podului, ca si goana prin multime;

poate la modul cel mai atipic ca monster character build-up, creatura scoasa la iveala inca din primele minute, fara tertipuri tipice filmelor cu monstri, unde intai i se vede coada, pe la jumatea filmului un sfarc iar la final dantura..;
nemaifiind aparent nimic esential de relevat pe parcurs, restul filmului este dedicat in intregime pe personajele umane si dramei lor, fara a scadea cu nimic interesul pentru monstru..; abaterea atentiei spre tribulatiille personajelor, cu aparitii fulgeratoare ale creaturii in momente in care atentia deturnata subtil- tertipuri de maiestrie regizorala --cel putin o scena de spaima totala in care intreaga sala a sarit de pe scaune intr-un tipat de shock si groaza genial 8) ..;

alteori raman insa momente de agonie prelungita umplute doar cu tristetea ca nu se mai poate indrepta nimic..si aici iarasi dinstinctia intre categoria hollywoodiana in care totul e bine cand se termina cu bine..;
obisnuit deja de la regizorul care a dat Memories of Murder si Antarctic Journal, redand ca nimeni altul neputinta si fatalitatea ca fapte de viata alaturi de eroism si dreptate, fara a se anula reciproc, ci co-existand; un final de super-happy-end cu eroul familia reintregita si devenita normala si fericita in their super-boring life ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, ar fi fost too cliche -- in schimb (anti)-eroul devenit vigillante cu puscoacea in brate in noptile lungi de iarna, way more cool:)

Tajja: The High Rollers, aka The War of Flowers (2006)
before the f*cking DVD, yes! :happy:
Korea's second biggest movie hit of the year, de la regizorul lui "The Big Swindle", cu Yun-shik Baek si Cho Seung Woo, in relatia maestru-ucenic si Kim Hye Soo ca femeia fatala.

Complicat de inteles jocul de carti (hwatu), dar fizionomia si interpretarea actorilor make sense enough, flashbackuri inserate fara sa-ti dai seama imediat si un storyline cm fragmentat. Pana si imaginea artistica paleste in comparatie cu alte korean movies, iar cliseele gangsteri duri nu pot fi evitate.
Ceea ce ii da filmului savoarea este insa caracterul alert al actiunii si vitalitatea personajelor, parca desprinse din filmele anilor 70-80, camasi colorate, ochelari si fitze a la belmondo si gagica cu sani naturali arcuindu-se senzual ca Sophia Loren, un personaj secundar mai pacalici ca jokerul din carti -- si un erou principal care alterneaza intre manios-razbunator la detasat-seren. Momente de actiune si comedie la un loc si binenteles, jocului de carti ca patima - profesionisti si amatori, escroci si fraieri, fisicuri, jetoane, whisky, fum de tigara, si invingatorul ia totul... 8) ;

Not quite happy end, dar nici melo si ce-i mai important, lasa o portita deschisa pt. un sequel..mai ales ca those card skills took some time to learn :)

filme asiatice
 

Am vazut mai demult un film cred k thailandez... super film shi nu mai shtiu qm se num :( dak shtzitzi ceva filme thailandeze.... Asta despre care vb eu era despre un tanar care pleak din satul lui k sa reqpereze un cap de la o statuie sacra din satul lui......super film da pacat k nu mai shtiu qm se num:(.... sper sa shtie cnv... :?

ong-bak.

Exiled, aka Fong juk (2006)
Johnny To's latest gun porn, toss a coin for luck, kick the empty red bull can and shoot it in the air for a warm-up. 8)

set in Macao, cartier modest no big sets, nothing fancy, only the usual cast of HK suspects: Nick Cheung, Simon Yam, Francis Ng, Anthony Wong, Suet Lam toti gangsteri, cu vanitati si afinitati personale;

acelasi stil de bun povestitor si maestru al actiunii la To, mereu plusand cand ai senzatia anticipezi urmatoarea miscare: umilirea adversarului before execution - in public, cruzime - shooting the victim already dead, sau haz de necaz in clipele de ragaz - the bookie personaj burlesc in hotelul retro care ofera hit tips, sau datul cu banul pentru a decide urmatoarea miscare.

and of course there is karma - good things happen to good people - descoperirea transportului de aur dupa ratacirea in the wilderness mai ceva ca in o mie si una de nopti, and the expiation - getting rid of the really bad guy and saving the innocent mai important decat fuga cu potul cel gras.

excelent soundtrackul pe corzi ca si in Election, mereu se potriveste peerfect pe tensiunea si dinamica personajelor, stilul gangster spaghetti dur dar subtil pe trairile interne, camera perspective move from upside down, si secventa eerie redata cu incetinitorul si post-procesata din showdownul final, virtutile morale ale povestii de camaraderie in sine.

Happy Chinese New Year everybody! :)

Kids return (Kidzu ritan)

Poveste despre maturizarea a doi liceeni, merele stricate din liceul lor. Previzibil, unul din ei trece de la terorizarea colegilor si gainarii marunte la a deveni un membru a lumii interlope. Celalalt are o sansa de a ajunge cineva datorita talentului deosebit de boxer.

Kids return ar putea fi considerat un film gen Hallmark, dar Kitano tine la protagonistii sai si refuza sa-i judece. Viata e grea pentru toata lumea, intr-o Japonie prezentata ca o tara cu probleme sociale si economice. Chiar si cei care invata si muncesc din greu pot sa rateze, asa ca in atmosfera pluteste o melancolie adanca. In pofida simplitatii, atat personajele cat si povestea suna autentic. Kitano pare sa spuna ca pana la urma ceea ce conteaza e sa fii tu insuti si sa-ti pastrezi simtul umorului. Pentru el asta pare a fi reteta supravietuirii intr-o lume dura care altfel te-ar distruge.

.....
 

haidetzi mey chiar nu shtie nimeni de filmu de care v-am povestit? :((
:(( shi mia plaqt atat de mult ....:(( da aqm ash vrea sa il mai vad da nush qm se numeshte:(( shi vad k nimeni nu shtie :(( va rog dak shtitzii pplss

Oare in ce limba vorbeste -=xXx=-? :? Parca seamana un pic cu romana, dar e greu de inteles si se pare ca nici el nu prea pricepe ce-i zic altii.

PS: ONG BAK!

ce glumetz eshti ... nu am intzeles prima oare ...
aa shi mai am o intrebare :D
vreau sa vad shi eu un fil shi nush qm se numeshte ... mia povestit cnv de spre el shi yo va intreb pe voi poate ma ajutatzi.. sal iau sal vad
ii depsre un baiat care creshte un pui de elefant.....shi dupa un timp vin uni shi ia elefantzii sai duk la un abator shi baiatu asta merge in cautarea lui....q un thailandez.... sper sa shtie cnv... plsss:P ms mult :) :hmm:

Dorm (Dek hor)

Nu sunt genul de spectator care se lasa usor impresionat de un film, dar atunci cand te astepti sa vezi un horror cu 80% sanse sa-l opresti dupa primele 10 minute si te alegi in schimb cu un film remarcabil, nu poti sa nu fii entuziasmat. O scoala bantuita e departe de a fi o tema originala, insa in Dorm e mai degraba un pretext pentru regizorul Songyos Sugmakanan de a crea o atmosfera unica.

Nou venit la internatul scolii, Ton se confrunta atat cu dificultatile integrarii cat si cu teama de a da peste una din fantomele care, conform povestirilor noilor sai colegilor, se gasesc din belsug in preajma. Intr-un mod interesant insa, filmul se metamorfozeaza intr-o vizune fantastica (la propriu si la figurat) asupra maturizarii si prieteniei. Sugmakanan creaza o lume la limita subconstientului, privita simultan prin ochii unui copil si prin prisma experientei. Daca povestea, altfel destul de reusita, ar fi fost la nivelul imaginilor si atmosferei, atunci as fi riscat sa zic ca Dorm e o capodopera. Chiar si asa, mi-a amintit ce simteam cand am devenit prima data interesat de filme asiatice de calitate - senzatia de imprevizibil, bucuria de a descoperi o lume intreaga de imagini si senzatii noi. :)

Made in Hong Kong

Unul din foarte putinele filme care m-au facut sa raman fara cuvinte, privind in gol la final. Inca nu pot sa-l comentez, poate dupa ce se vor mai aseza un pic scenele in minte. Exceptional.

din selectia NYAFF 2007, unde filmul japonez a fost king of the hill :)

Freesia: Bullets Over Tears, Furîjia (2007)
nihilistic prin decoruri si atmosfera, rece ca o sala de cinematograf unde au uitat sa dozeze A/C-ul, dar numai la suprafata, actiunea intr-un in viitor apropiat, o societate in care statul lichideaza pe condamnati trimitand echipe de asasini cu permis sa lichideze infractorii, un asasin ramas cu sechele din nui experiment militar in copilarie - devenit aproape masina de ucis, singura licarire care il lumineaza si il mentine uman este imaginea unei fetite pe care, el insusi copil fiind a salvat-o de la inghet in cursul aceluiasi experiment, acum ea e sefa agentiei care se ocupa cu lichidarile, he is the most important asset. Cand echipa de asasini esueaza, si se lasa cu un macel in masa, vina cade pe umerii ei si el trebuie sa o protejeze. Detalii minimaliste mai sugestive decat o mie de cuvinte, coolness chiar si in agonie, si suficient de violent cat sa nu bata pasul pe loc;


Retribution, Sakebi (2006)
tema grudge refurbished in maniera detectivista - cu Koji Yakusho in rolul de detectivului surmenat care ancheteaza o serie de crime, in care cel putin una din ele pare comisa de el insusi. Chilling prin atmosfera de realism indusa de ancheta politiei interpusa cu manifestarile stafiei victimei;

Nightmare Detective, Akumu tantei (2006)
la fel, combinatie de film politist si horror, in regia lui Shinya Tsukamoto, ancheta politiei intr-un lant de crime provocate prin sugestie..asasinul-linie-fierbinte isi convingea/hipnotiza victimele sa se sinucida, vorbiind la telefon iar sinuciderea avea loc in somn - apucau ce nimereau si isi faceau harakiri. Un personaj care are capacitatea sa intre in visele oamenilor este convins de politis-ta din rolul principal sa descopere asasinul.Confruntarea dintre killer si dream detective in visul detectivei, devenita urmatoarea victima potentiala - asasinul care castiga puteri noi cu fiecare nou victima - este golit pur si simplu de energia negativa, printr-un sir de mutari ca la sah...;

...and the absolute winner of hearts and minds,
Memories of Matsuko, Kiraware Matsuko no isshô (2006)
:love:
Ce se alege dintr-o viata de om, irosita din preaplinul iubirii, Matsuko o fiintza care a stralucit in tinerete dar care a avut parte numai de ghinioane -- devenita la un corp diform si abrutizat, obiect al oricarui dezgust, while still alive - si pana la urma gasita moarta pe maidan, dupa ce ajunsese in ultimul grad al decaderii sociale, traind intr-o camaruta mizera, inconjurata de gunoaie, nespalata si neingrijita, ostracizata si rupta de lume...;

cu o asemenea perspectiva a ratarii si degradarii umane expusa inca din inceputul filmului, pentru eliminarea din start a oricarei sperante de redemption si de simpatie cu eroina, greu de imaginat ca se mai poate construi din flashbackuri o poveste altfel decat demna poate de cel mai trist personaj care a trait vreodata.

dar nu patetismul e speciaitatea lui Tetsuya Nakashima, terificul autor al Kamikaze Girls de acum doi ani, mai profund de aceasta data, dar cu acelasi stil demential de de combinatie j-pop mtvist+ musicall + decoruri mirobolante stilizate in imagini ultra-pastelate si saturate la maxim, postprocesate cu, fluturi, pasarele si gladiole pe firmament, perspective obtuze transition cameras din toate directiile. Fotografie de basm, secvente de vis cu electro-socuri de cosmar, pitoresc, agonie si sublim inlantuite pe aceeasi linie melodica, muzica si coreagrafia top-notch 8).

life's a bitch pentru eroina Matsuko (Miki Nakatani) si nu e clar daca latura instant comica pe care o adauga autorul filmului in orice moment de tragism aduce usurare inimii, sau adauga la tragedia personajului.

asemanarea cu Vivien Leigh, pictoriale si opening titles&credits ca in Gone with the Wind mai mult decat un tribut adus filmului ca fabrica de vise, leitmotivul pantofilor fermecati si a cararii catre taramul fericirii si nostalgia intoarcerii acasa din Wizard of Oz, versul "reach out, stretch up high" , alte influente ca Amelie, Moulin Rouge si chiar Citizen Kane;

actul recuperatoriu nu putea sa lipseasca totusi, pentru a implini dreptatea si se releva ca un as din maneca regizorului-scenarist doar catre sfarsitul filmului sub forma unei carti de vizita pe care nefericita eroina o avea in mana in momentul cand si-a gasit sfarsitul - povestea si semnificatia acelui petic de hartie este si mesajul filmului, la fel precum fostul partener abrutizat in inchisoare descopera credinta, anume ca dincolo de orice ironie si deznadejde exista prieteni pe lume si speranta unui nou inceput.

Li Gong se marita cu un barbat pe care nu-l cunoste in "Red Lantern":
http://www.youtube.com/watch?v=LanZThe-ehY
Aici ea canta in "Shanghai 's Triad":
http://www.youtube.com/watch?v=B8R-pE8OQ_A
Fool moon ,beautiful flower...
http://www.youtube.com/watch?v=5LKxTDXBOgU
Andy Lau:

Kazunari Miyomia

Leslie Cheung:

Tatsuya Fujiwara

Ken Watanabe

Takeshi Kitano,cineast complet,regisor,scenarist,si interpret,japonezul e deja un nume de referinta.Plimbat si pe la festivaluri di filme,internationale.Vazut un film extrem de violent,"Brother", despre gangsteri,yakuza,subcultura moderna americana,cu un finale care aminteste cumva de Ghost Dog.

de Kitano am vazut Hana-Bi (care m-a bagat in ceata) si mai accesibilul si mai recentul Zatoichi ... m-au facut sa-mi dau seama ca il prefer totusi pe Kim Ki-Duk :)

A Better Tomorrow:

http://www.imdb.com/title/tt0092263/

Ati vazut Gwoemul? Eu l-am vazut prima oara la TIFF si l-am revazut la TV.
http://www.imdb.com/title/tt0468492/
Cum vi s-a parut?

Foarte misto.

in Asia extrema mai intra si Indonezia, Thailanda, Malaezia (nu cred ca am scris corect da mi-e lene sa caut).....e un regizor foarte tare acum in Indonezia, foarte pe val, voi comunica numele mai tarziu il am scris pe o foaie acasa :) care are un film de tip docudrama despre problema poligamiei la musulmani :)

de asemenea stiu si de existenta unor regizori thailandezi (tot imi scapa numele dar il aflu mai pe seara)

voi aveti ceva informatii in zona asta?

Apichatpong Weerasethakul si Pen-Ek Ratanaruang sunt 2 tineri regizori tailandeji buni

şi Nonzee Nimibutr şi Wisit Sasanatieng sunt foarte buni

Apichatpong Weerasethakul nu-mi place de nicio culoare.

Regizorii cunoscuti thailandezi fac de obicei filme interesante din punct de vedere vizual,dar cu scenarii proaste. N-am reusit inca sa rezist pana la sfarsitul vreunui film de Apichatpong Weerasethakul sau Pen-Ek Ratanaruang. Syndromes and a Century mi sa parut in particular unul din cele mai plicticoase filme pe care am incercat vreodata asa le vad. Si Last life in the Universe a lui Nonzee Nimibutr a avut viata scurta pe hard-disk-ul meu. :p

De fapt, dintre regizorii mentionati nu vazut pana la final decat The Unseeable a lui Sasanatieng. Un horror destul de banal, dar cu elemente traditionale thailandeze care ii dadeau o nota de originalitate pentru mine. Cred ca singurul film thailandez care mi-a placut vreodata a fost Dek Hor (Dorm)

Last Life in the Universe e al lui Ratanaruang. şi acesta şi altele din filmele lui (le-am văzut pe toate) pe mine m-au ţinut cu respiraţia tăiată. unele le-am şi revăzut (Invisible Waves, 6ixtynin9).
iar de Nonzee Nimibutr, OK Baytong m-a impresionat profund, mi se pare o capodoperă, de la idee la rezultat, totul e genial.

The scent of green papaya, am auzit multe multe lucruri bune de filmul acesta vietnamez http://www.imdb.com/title/tt0107617/

nominalizat in 94 la Oscar si are de asemena cateva premii castigate.


multumex pt numele de regizori Thailandezi, incerc sa vad ca gasesc.