Tocmai citesc asta acuma, in engleza, ca traducerea dupa titlu, ma cam sperie. Ce e interesant e ca romanul e partial inspirat din fapte reale si a fost publicat initial in Rolling Stone sub forma de reportaj.

Spaime si scirbe in Las Vegas poate fi cumparata de la Polirom cu 10RON.

Nu inteleg cum vine obiectia asta fata de carte, daca nu ai nimic cu filmul. Subiectul e acelas.

Pai in felul asta ai putea sa excluzi de pe lista ta de viitoare lecturi orice carte ecranizata.

hm, chestia asta cu diferenta intre carte si ecranizare e relativa.
de pilda, ecranizarile dupa romanele englezesti de epoca sunt mult mai bune decat cartile, cel putin in opinia mea.
pe de alta parte, nu am vazut inca o ecranizare indeajuns de buna a romanelor lui Dostoievski.
sau Zorba grecul, care nu a reusit sa depaseasca calitatea versiunii scrise a lui Kazantzakis.
asadar, dragomara, nu cred ca se poate spune ca, in general, adaptarea filmica e mai slaba decat cartea.

Magicianul lui John Fowles e o hidra, raspunzi unei intrebari si raspunsul se transforma in alte doua intrebari si tot asa... pana ce intregul se incheaga intr-un joc clar-obscur al unui jongler cu matriosci

Avem un tinerel cu hormonii saltareti ce se lasa atras intr-o sarada psihologica pe o insula izolata din Grecia, maestrul de ceremonii fiind un batran bogat si misterios care pas cu pas patrunde prin stimuli intelectuali si erotici (aici intra in scena doua gemene blonde ce il au pe vino'ncoa) in lumea interioara a tanarului, aceasta dovedindu-se a fi un tinut pustiit si macinat de furtunile instabilitatii morale; usuratic si lipsit de aptitudini scriitoricesti (la care in secret aspira), Nicholas Urfe, profesoras englez, este purtat pe culmile extazului si ale agoniei, pentru ca in final, oglindit in propria micime, neputincios si marunt, sa se arate incapabil de a invata o lectie sanatoasa siesi din experimentul de metateatru la care este supus, pe care nu il intelege si caruia nu ii sesiseaza subtilitatile; vesnic aspirant, rebel, nestatornic, Urfe este un anti-erou, un proteu intelectual, condamnat biologic la mediocritate si fragilitate a principiilor, un falsificator de imagine, fragmentar si ratacit in labirintul propriilor slabiciuni

Deci, o carte buna dar deprimanta; oricum, citind-o vei simti cum te arde soarele Greciei si cum ti se face pofta de apa sarata, de creste golase si de imaginarul mediteranean, univers paradisiac cu marea umbrita de pini si portocali, de maslini si vita de vie

Ok. Incearca De ce fierbe copilul in mamaliga, Aglaja Veteranyi. Te va surprinde brutalitatea cuvantului scris, purificat insa prin trairile intense din spatele realitatii dure.

Bunä recomandare, bravo!
Suptscriu si eu, Keepy!
Acu' niste ani, într-o searä, am deschis-o din curiozitate - si pân-sä mä dumiresc, trecusem de jumatea ei!

Foarte buna cartea, intr-adevar, dar cind vine vorba de Fowles, preferata ramine Colectionarul.:x

Cartea nu are strop de sentimentalism fad si figurile de stil limpezi si incisive si extraordinar de frumoase nu au nimic sforaitor, deci, eu consider ca am respectat cerintele. Nu cred ca era cazul sa-i recomand un lexicon. <):)

Exact ce mai lipsea, o chestie care sa rapeasca 90% din placerea cititului...

Arata cam cel mai bine dintre device-urile de gen pe care le-am vazut pana acum, dar pana cand nu o sa vina cu varianta dubla care se pliaza pe verticala la mijloc, sa-l pot tine in doua maini, eu nu cumpar nimic de genul.
Avantajele ar fi ca nu se mai face risipa de hartie, poti sa ai o biblioteca vasta fara sa te gandesti la lipsa de spatiu si care nu te complice la mutat, poti sa pleci cu cinci carti in vacanta fara sa cantareasca in valiza...
Dar momentam ma multumesc cu cartile clasice, in cativa ani o sa fim niste nostalgici, cei dintre noi care vor mai citi pagini tiparite.

Ultima carte citita este Rodul pamantului, de Knut Hamsun. Un roman rural, nu chiar asa cum m-as fi asteptat dupa Foamea. Acum m-am apucat de Copilul divin, Pascal Bruckner, de care am mai citit si recomand Luni de fiere (roman sado-maso) si Hotii de frumusete

The Amazing Maurice and his Educated Rodents, o delicatesa Terry Pratchett

Nota 10 pentru umor, aforisme si ritm antrenant, personaje credibile (ha ha, desi unii sunt soareci si o pisica :D care culmea! vorbesc, analizeaza si fac diferenta dintre bine si rau)

A must read, definitively !!!

"Drumul",de Corman McCarthy.Probabil am sacrificat filmul dar o aveam de ceva timp si cand am mai si aflat ca filmul vine abia in martie rabdarea mea s-a terminat.E un roman foarte cinematografic,e visul oricaru regizor.M-a prins foarte bine,cum se intampla foarte rar cu cartile la mine.Au fost cateva momente demne de un film,dupa intensitatea cu care le-am trait(vezi cazul folosirii primului glont,si finalul,care e sfasietor).Oricum,astept cu nerabdare filmul care pare chiar promitator(dupa poster,soundtrack si distributie,cele mai importante repere ale mele cand prejudec un film).

M-am apucat să citesc Sunt o babă comunistă! de Dan Lungu şi până acu cartea e frumoasă.

...şi am terminat de citit Unul, nici unul şi o sută de mii de Luigi Pirandello. Carta e un fel de Seinfeld literar. De la o mică remarcă, personajului principal îi răsar tot felul de idei şi întrebări.:)

Copilul divin
 

Credeti oare ca, daca ar sti ce ii asteapta, oamenii ar mai accepta sa se nasca?

Pe scurt, este vorba despre o mama insarcinata care decide sa-si instruiasca plozii nenascuti inca din primele saptamani de sarcina, ajutandu-se de tehnici moderne. La sase luni, cei doi gemeni ajung sa aiba intelectul unui student model, stapanind matematica, istoria, filozofia si stiintele naturii. Cu ceva timp inainte de a iesi in lume, cei doi afla ceea ce ii asteapta dincolo de adapostul matern, razboaie, molime, suferinte, astfel ca se intreaba daca sa iasa sau nu.

Voi scuipa pe mormintele voastre, Boris Vian. Cum am zis si in alalalt topic, autorul a pus pariu cu editorul lui ca va scrie un roman intr-o saptamana. Si l-a scris doar ca e mai degraba o "nuvela", termenul de roman fiind prea complex pt ce este aceasta carticica.
E foarte entertaining s-o citesti dar nu te alegi cu mare lucru la final. E povestea razbunarii unui barbat aparent alb de culoare, dar care se trage din negri, asupra unei bogate familii de albi, prin seducerea si uciderea celor 2 fiice.
Singurul motiv pt care o recomand este ca se citeste extrem de repede, undeva in jurul a 3 - 4 ore.

A pus un pariu ca va scrie un roman pulp intr-o saptamana :P si a mai scris inca trei pe acelas stil in afara de asta. Dar nu sunt reprezentative pentru Vian.

Sunt convinsa ca nu e reprezentativ pt Vian, altfel nu ar fi fost atat de apreciat, pt niste povestioare de spus in pauza de masa la cantina.