Asa, asa... =))

Ohohooo...! Am fost fumätor de Carpati (douä pachete pe zi!) din 1982 (când au încetat importurile - înainte, fumam BT), pânä-n 2005 (când mi-am pierdut ultima sipcä de cires, la Motoare; a mai urmat un an de BT-uri si alte balcanice cu filtru, si-n 9 august 2006 m-am läsat).

Coada la lapte, în spatele complexului, la cinci dimineata, cu sticlele goale-n sacosä.
Si cozile la I.C.V.A., tot cam pe-acolo, cu sacose pline de sticle si borcane. Nici visam noi la pet-uri!

sticlele de sampanie la 3 lei bucata! (cam tot 3 lei noi acum)
si vanzatoarea (de fapt cumparatoarea de sticle) care le verifica pe toate la gura sa nu fie ciobite.
unii puneau ulei ca sa-i alunece degetul. :))

Coada cam la orice: lapte, pui, oua. Se trezea bunica prima, apoi ma duceam eu, sa pazesc sacosele, k sa vina ea acasa sa faca mancare. Si cd aduceau, veneam cu catel cu purcel, k sa iei mai multe bucati. Margarina Rama, la pachet cubic cu hartie aurie, din care facea bunica creme cu gust naspa si colorate cu esente sintetice (de parca azi ar fi altfel; au doar alta denumire).
Corabioarele, cu gust pregnant de amoniac, pe care le cumparai k asa era trendul.

Jocul acela cu sticlele de plastic umplute cu nisip si pietricele (nu stiu cum se numea, da' l.am jucat si eu intr.o vara. Stransesem o punga de capace )

Gradinile din spatele blocurilor, din care furam morcovi, ceapa verde si rosii. Si tot la capitolul mancare: dude, mere padurete, merisoare, poroambe, coarne, macese, pe care le mancam nespalate. Si nu am facut viermisori, nici hepatita.

da, gradinile din spatele blocurilor, unde-si puneau proaspetii oraseni - de fapt tarani dezradacinati - culturile de rosii, castraveti si ceapa.
ce distractie!

iar cozile... aici 'e multe' de zis.
Dublatul cozilor: erau asa de lungi ca puteai sa stai intr-un loc, te imprieteneai cu vecinii, plecai si luai rand la coada, faceai si acolo prieteni, iar plecai la primul loc, mai schimbai o vorba. Si uite asa te alegeai cu 2 sticle de ulei in loc de una, cat se dadea - dupa nu stiu cate ore.

si erau zvonurile care circulau: cica in cartierul nu stiu care, la alimentara X or sa bage pui. Navaleau toti acolo, faceau randuri, se certau, si se dovedea in final ca a fost alarma falsa.

pai sa nu-l impusti?

Rad cd citesc, but it's so true! Atunci nu radeam, k erai fortat sa stai. Voiai sa pleci cu prietenii la plimbare, si nu puteai k nu venise mama de la servici, sa.ti ia locul. Si pierdeai randul.
In randul amintirilor de vaza - CHEIA. Pe care o purtai cu sfintenie la gat, legata cu sfoara sau snur(dupa cum erai de norocos). daca primeai cheia de gat, insemna k esti cineva. Am primit.o si eu, si am pierdut.o. Si mi s.a revocat dreptul (patetic, stiu; se pune faptul k la mine era in permanenta cineva acasa? )

sticlele de apa minerala cu capace ruginite pe interior si precipitate dubioase la fund, sau urme de ulei... :(

Borcanelele acelea mici de sticla, cu iaurt.
Blugii originali adusi din afara si dati "pe sub mana". la mine n.a mai ajuns moda, dar mama a avut o pereche de Levi's originali, pe care i.am mostenit eu. Pacat k nu se mai purta evazat atunci.
Si k tot vb de produse importate: cutiile de ness.

Cartile de Jules Verne, cu coperta alba cartonata, si numerotate. Am si eu vreo 10 din colectie.
Jocul cu jetoane rotunde si capete de animale (da' zau daca stiu cum se numea). Cel cu dacii si romanii, cu piese de plastic si format tridimensional. Mama, ce invidie am simtit cd o prietena l.a primit cadou!

oho, da!
o colectie faimoasa...eu am strans vreo 25 de volume.
pe de alta parte, tin minte ca in librarii nu gaseai absolut nici un roman politist.

cat despre jocuri, bineinteles ca preferatul meu era celebrul "Fotbal" cu jetoane pe un "teren" din carton verde.
mai erau si masinile teleghidate, extrem de greu de gasit.
dar cel mai grozav cadou primit de mine a fost un joc optic din rdg (costa vreo 80 de lei prin '85), in care exista si un fel de ochelari prin care vedeai doi soareci tridimensionali :)
asa, si sa nu uit aparatul ala de proiectat diafilme cu povesti...epidiascop?

Aveam si eu un aparat din acela, si vreo 20 de povesti si... poezii. Si aveam si un kaleidoskop, prin care te uitai si vedeai tot felul de modele facute cu multe oglinzi si bucati de sticla.

Si multi copaci pe langa bloc, in care ne cataram cu totii, si ne prefaceam ca suntem aviatori. Da' nu mai sunt saracii, k au fost taiati, sa se asfalteze aleea.

"Imputernicitul" blocului, care avea rol si de administrator si de presedinte de bloc.

si care intotdeauna avea ceva de comentat: k tipam prea tare, k nu respectam programul de liniste (la noi in bloc era pictat pe un panou si afisat la intrarea in bloc), k aciuiem animale puricoase, k mazgalim trotuarul din fata blocului, k vrem sa rupem picioarele oamenilor (asta in iarna cand ne.am chinuit cu totii sa facem derdelus in fata blocului si, culmea, am reusit)

imi amintesc ca stateam la cozi cu bunicii mei. Si ca ma uitam la bibeloruile de portelan din vitrinele florariilor.
Si ca deschideam televizorul si erau doar purici. Si-l tot aprindeam si stingeam ca poate-poate...

Si genericul de la Gala Desenului Animat din fiecare weekend.

Si imi amintesc si de bombonelele Cip.

Sticlele de lapte cu gatul gros si 'capac' din staniol si "inghetata polara"...

Sucul gretos de la cofetarie...

Filmele cu ingineri agronomi casatoriti cu doctorite, ea vroia la oras, el la tara, in final ea "se dadea pe brazda" si il urma la tara... =))

apropo de cozi- o faza la coada la cartofi: care de care se imbulzea sa isi aleaga cartofi cat mai mari `nu de aia de ``porci``, la un moment dat o doamna pune mana pe un cartof imens ,la care vanzatorul, smulgandu-i-l din mana cu toata puterea:``-nu tovarasa, ala e al meu``

Toti eram obligati sa ajungem "la tara", sa nu uitam de unde am plecat. eu plecam in perioada practicii la vie din umilul meu apartament de la etajul doi, in care m.am nascut (nu literalmente) si in care voi muri (posibil literalmente). Ce trebuia sa.mi amintesc despre tara, nu stiu si nici nu am avut ocazia sa aflu. k noi mai mult ne jucam, decat sa culegem struguri.
Un lucru am invatat, totusi. Cum sa fur struguri, sa aduc acasa.
Traiasca clasa proletara!

eu din ziua în care am făcut practica la "frigorifer" nu am mai putut să mănânc varză murată (la butoi) de la aprozar.

ca student caminist, aveai o zi pe luna cand faceai de serviciu la cantina: spalai vase, curatai cartofi, dadeai cu T-ul (ca nu erau mopuri) etc. Erau tipi de foarte mare valoare, unii aproape geniali, cu articole publicate in strainatate etc, care trebuiau sa faca asta si sa raspunda in fata bucataresei sefe. #-o :-q

a, si mai trebuia sa faci o zi de serviciu la poarta caminului - paznic.

Se pare cä suntem colegi de generatie - more or less...

almanahurile Scanteia, Flacara, Perpetuum Comic :) ...
si miraculoasa Colectie de Povestiri Stiintifico Fantastice...
tin minte ca am dat la schimb Cavalerul Pardaillan (2 volume) contra a cateva zeci de exemplare din Colectie...