Amen to that.

Pentru cei influentabili, orice e periculos, nu trebuie sa sufle regizorii sa sufle in iaurt ca sa nu dea apa la moara unor sociopati. Eu nu consider ca un artist are vreo datoria morala fata de societate. Un regizor are ca target un public care e in stare oricum sa distinga binele de rau. Marea majoritate a persoanelor nu vor face bombe cu nitrat de sodiu pentru ca s-au uitat la Fight Club. Daca exista trei oameni care vor face asta, nu regizorul este vinovat pentru problemele lor psihice, care ar fi putut fi declansate oricand de cu totul altceva. Presupun ca nu sunteti de parere ca pentru masacrul de la Columbine e vinovat Marilyn Manson.

Oscar Wilde a spus un foarte mare adevar (nu singurul pe care l-a spus) - There is no such thing as a moral book or an immoral book. Books are well written or badly written. That is all. . Asta se poate aplica oricarei arte, inclusiv filmului.
Si Nabokov a spus si el ceva pe aceeasi tema: Style and Structure are the essence of a book; great ideas are hogwash.
Ce naiba, noi ne uitam la filme si citim carti strict pentru poveste si morala? Ganditi-va numai ca Hamlet are o poveste urata care poate fi rezumata in trei propozitii.

Imi amintesc de perioada in care pentru toate sinuciderile din armata vinovat era Marilyn Manson. Cum, necum, fiecare sinucigas avea pe perete un poster cu Manson... Il dadeau la PRO(st) TV (si pe omul nostru si pe Manson), aflau cu totii care a fost cauza gestului necugetat, problema era ingropata pina la urmatorul caz, cind iar era scos posterul cu Manson...

Al dreq Manson asta cati fani avea printre soldatii in termen! =))

Cred totusi ca este un aspect important punerea intr-o lumina deosebita a unor idei si concepte eronate. Nu zicea chiar urat Oscar Wilde, doar ca citatul nu se muleaza ok pe realitate ci doar la un anumit nivel. In acest sens un exemplu bun este acela al avertismentelor cu privire la continut care stabilesc anumite categorii de varste la care vizionarea anumitor filme nu este indicata. Copiii sunt cei mai influentabili si in cazul lor chiar conteaza ce informatii primesc pentru ca le pot lua cu naivitate ca fiind valide. Revenind la un nivel mai inalt, nici eu nu apreciez in multe cazuri filmele care nu au moralitate pentru ca mi se par automat filme proaste. Sunt si cazuri (rare) in care acest gen de idei sunt prezentate artistic ceea ce imi schimba parerea, dar nu si gandirea sau cazuri in care iau acea situatie imorala ca pe un lucru din care am ceva de invatat. Deci se pune clar problema de maturitatea celui care vizioneaza filme in care este promovata imoralitatea, de ceea ce iau ei din acele filme. In acelasi timp si cei care par si se cred influentabili se pot trezi cu anumite idei inserate in subconstient.
Filmele, in aceeasi masura ca si starurile, mass-media etc , sunt datatoare de trenduri si idei ;) .

Moralitatea in filme... da e destul de bine dak ca e destul de amplificata ideea,dar daca regizorul a bagat moralitate in film si a fost o idee proasta strica filmul

Asta intr-o lume relativa, vorba thread-ului, pt ca oamenii sunt inca depaaaarte de a fi niste fiinte (foarte) rationale. Nici cel mai intelept om din lume nu ar suporta sa traiasca prea mult timp inconjurat de ideii si emotii negative. Daca scopul moral al artei - banuiesc- ca nu este pus de nimeni la indoiala, se pune problema mijloacelor. Daca catharsisul lui Aristotel se poate atinge si prin emotii negative, prin care oamenii isi cunosc latura intunecata si isi exorcizeaza demonii, sau daca nu doar o hranesc... si are dreptate Tarkovski cand spune ca o opera de arta tre' sa aiba in spate, prin definitie, o idee ultima pozitiva, si sa nu fie lipsita de speranta. Acum pariez ca primul lucru care va vine in minte sunt happy-end-urile gretos de siropoase marca Hollywood, dar pana la urma daca, ne-am obisnuit sa fie prost facute nu inseamna ca sunt de lepadat a priori. Abundenta de pesimism si intuneric care castiga tot mai mult teren (uitati-va pe listele cu cele mai reusite personaje care sunt dominate autoritar de villaini) nu inseamna ca asta e calea corecta de a face film, ci ca raul e muuult mai confortabil de recreat datorita statutului privilegiat al acestuia pe care il are in univers - e peste tot, e gratis, nu tre' sa te lupti ca sa-l cunosti ci doar sa incetezi sa te lupti. Binele artisitc nu poate izvori decat de la cei (putini) care l-au atins, l-au conoscut, si la izvorul carora s-au conectat (Asta-i tot de la Tarkovski) . Eu am fost atins si socat de multe cele mai multe ori de cele mai sumbre si murdare descoperiri artistice dar, daca generalizez cazul meu (si altele cateva din ext. ), as zice ca omul are tendinta sa se detaseze de acestea si sa le ingroape, hranindu-si spiritul tot din rarissimile dar infinit mai puternicele amprente ale frumosului. La fel ca in viata - obtii rezultate si cu motivatia negativa dar abia daca se compara acestea cu cele calauzite de motivatia pozitiva.
Totusi, eu sunt si pt moralitate si imoralitate in arta, si bine si rau, si frumos si urat, pt ca in univers e si intuneric si lumina, iar adevarul si echilibrul nu pot fi atinse decat dupa ce (iti) cunosti extremele. Repet, accept ambii polii, dar numai cu conditia ca acestia sa fie ancorati in realitae, sa respecte legile dupa care... (eram sa zic "a facut Dumnezeu lumea" dar nu vreau sa-mi sara unii in cap) functioneza universul.

Cineva (parca Fassbinder, dar nu sint sigur) spunea odata ca menirea artei e sa te bulverseze, socheze, sa te zgiltiie din temelii. Doar astfel spune cu adevarat ceva. Daca vreau moralitate sau fericire, citesc Turnul de Veghere. Fericirea moleseste arta, adoarme simturile. Arta frumosului in film a devenit desueta datorita kitschului hollywoodian, asta-i realitatea.
Adevarata arta ignora moralitatea deoarece aceasta e un concept menit sa o sufoce. Parerea mea.

Apropo de Fassbinder (daca el era) pastrez si eu in caseta cu bijuterii aforistice doua piese de aceeasi culoare.
Lars von Trier: "A film has to be like a stone in the shoe" .
J.L.Godard: "My aesthetic is that o the sniper on the roof " .
Numai ca eu nu le-as ridica la rang de regula.

Daca vorbim despre ''moralitatea mic burgheza '' arta are dreptul s-o satirizeze si sa-i arate ipocrizia si inconsistenta.Daca vorbim despre marile teme morale ale umanitatii ,lucrurile se schimba .Razboiul ,Holocaustul ,genocidurile ,amenintarea nucleara ,foametea care afecteaza sute de milioane de oameni ,epidemiile ,prostitutia minorilor ,coruptia politica si economica ,sclavia,distrugerea mediului inconjurator- teme fata de care artistii au obligatii morale.Cine se indoieste de moralitatea unor filme precum : Apocalypse Now ,Au revoir les enfants ,Cainta ,Dr.Strangelove ...,Lista lui Schindler ,Hotii de biciclete ???
Nu poti sa stai neimplicat fata de o catastrofa si s-o tratezi ''obiectiv '' .Artistii nu sunt de pe Uranus .

Bremenezule, în filmele de mai sus nu e vorba de moralitate, ci de umanism (sau de umanitarism, dacă vrei).

Artiștii nu au obligația morală de a lupta cu relele de care pomenești (dacă o fac, asta se datorează în primul rând profilului lor psihologic militant), ci pe aceea de a nu reprezenta aceste rele ca pe ceva dezirabil sau justificat ori chiar și numai tolerabil. Moralitatea în artă se referă la echilibrul dintre crimă și pedeapsă, și nu e vorba numai de justiția legală, ci în primul rând de cea înfăptuită de autor.

Pai tocmai aratind relele ei lupta impotriva lor.Arta este arma lor cu care ii socheaza (trezesc) pe ceilalti.Nu a facut ''Arhipelagul Gulag '' mai multe impotriva comunismului decit o gramada de lucrari stiintifice scrise desovietologii din Occident ??

Bine, dar nu văd ce relevanță are afirmarea moralității unor opere prin excelență morale (chiar moralizatoare). La rubrica asta, după ce s-a încercat fără succes definirea eticii în artă - unii confundând categoriile ei cu cele ale esteticii de pildă - s-a trecut la negarea imperativului moral și a funcției moralizatoare, a finalității morale a artei. Cu atât mai mult nu înțeleg ce legătură are invocarea unor pelicule situate dincolo de orice suspiciune de imoralitate, când interesantă era tocmai invocarea unor cazuri la limită, controversate.

Gasesti si destule filme controversate dar acum traim intro perioada de relativism moral si este bine sa reamintim (uneori ) ca nu toata lumea aruncat etica la tomberon.Nu vezi ca azi toti se dau detasati si obiectivi .Tot mai multi cred ca etica a pierdut definitiv lupta cu estetica.Nimeni nu mai condamna ,nimeni nu mai ridica vocea in mod acuzator -tinde sa fie considerat depasit ,bosorog moralizator.
De exemplu un regizor este intervievat de un reporter cu clasicele intrebari.La un moment dat artistul tine sa precizeze ca :''prin acest film eu n-am vrut sa judec sau sa condamn (consumul de droguri ,prostitutia,bigamia :)) ,jocurile de noroc ) ci doar sa arat o alta fata ,bla bla.'' De parca daca le condamna facea un pacat capital.

cum ziceam pana si filmele sunt datatoare de trenduri si atunci de ce sa nu se incerce aruncarea unor pastile benefice care sa imbunatateasca principiile si gandirea cinefililor? cum auzisem spre exemplu faza ca se indeamna sa fie prezent cat mai des exemplul unei mese luate in familie cu alimente sanatoase si nu faimoasa scena in care americanul comanda mai stiu eu ce galeti pline de la kfc si le infuleca pe canapea in fatza tv-ului. astfel de elemente patrund in subconstient mai mult decat credem.

Înțeleg, bremenezule.

Să vezi fază! Voiam să te trimit la cugetarea aia a lui Gorzo cu Polițist (adj.) catalogat drept „film ateu”, dar am constatat că cel care o postase fuseseși chiar tu! :))

Au gasit astia o traducere la titlul unui film dar cred ca se potriveste pentru orice hermeneutica a unei opere :''Fiecare vede altceva " (Vantage Point ). :P

Umanism nu prea e, dar de umanitarism sau umanitate putem vorbi, iar acestea pot fi considerate fara probleme ramificatii ale moralitatii.
Daca moralitatea e cea la care te referi tu, inseamna ca ar trebui sa ramanem la stadiul de basm, unde binele triumfa intotdeauna, sau sa avem numai "crime si pedepse" dostoievskiene?
In spatele tuturor reprosurilor, de orice natura, pe care le aduc contestatarii unui produs artistic, se ascunde in final ideea ultima ca nu e realist, nu e natural, nu e ca-n viata... nu respecta legile universului. Iar in viata raul nu isi primeste intotdeauna pedeapsa cuvenita (cel putin nu in viata asta) .

sau fiecare interpreteaza cum vrea.
in orice societate exista reguli. a le respecta e obligatia fiecarui individ in parte si asta inseamna a fi moral.
in realizarea unei opere de arta, inclusiv un film, n-ar trebui sa existe constrangeri,ci doar retinere din partea autorului,daca vrea.

Nu-mi răstălmăci vorbele. Arta nu este și nici nu-și propune a fi o reproducere fotografică a realității, că atunci e documentar.
Unde am spus eu că binele trebuie să învingă întotdeauna în film? Dar apropo, ce ai tu în vedere atunci când spui „binele”, că s-ar putea să vorbim de două lucruri diferite.
În orice caz, IMORAL NU E CA BINELE SĂ FIE ÎNFRÂNT CI CA ÎNFRÂNGEREA LUI SĂ NE FIE LIVRATĂ CA O VICTORIE, ORI INVERS: TRIUMFUL LUI, DREPT DEZNODĂMÂNT TRAGIC.