Sunt amãnunte ºi amãnunte. Zici cã n-ai zis cã nunta a fost de þigani, ci cã mai mult ca sigur a fost de þigani. Pãi!?
Pentru cã am rãmas doar noi doi pe topic, pare cã mi te adresezi mie, aºa cã-þi rãspund. Nu am zis sã accepþi convenþia ºi cu atât mai puþin sã-þi placã. Am zis ºi cã anumite lucruri pot fi acceptate, iar altele categoric nu. Mai ales cã acelea care nu pot fi acceptate puteau fi foarte uºor evitate, chiar foarte uºor. Dar Mãlãele, ca ºi alþi regizori români, merge pe ideea cã mulþi... vede, puþini pricepe.
Am mai spus, lanul de grâu apare pentru cã abia în varã a primit Mãlãele banii de la CNC. Dar putea sã-l evite, dacã n-ar fi mers pe ideea cã puþini „pricepe”. Scena eroticã e pentru public, pentru un anumit gen de public, iar regizorul n-a vrut sã renunþe la ea, dar putea s-o facã sub un tufiº, ºi nu la pielea goalã în februarie, iar fata sã se întoarcã acasã cu fusta murdarã de pãmânt. Greºeala porneºte din scenariu, unde scrie, cum am mai arãtat: „Explozie de culoare primavaratica. Printre florile ce sarbatoresc acest inceput de primavara vedem fundul unui barbat ce apare si
dispare ritmic”. De unde explozie de culoare la sfârºitul lui februarie? De aici la lanul de grâu nu mai era decât o jumãtate de pas. Asta nu mai þine de amãnunt, de convenþie sau de basm, ci chiar de structurã. Dar cum am mai spus, nu conteazã cum este scris scenariu, sau dacã el cheamã la lecturã, ci conteazã cine l-a scris, când e vorba de concursul CNC.
Mireasa are o aºa reacþie când gãseºte medalia în pumnul fetei violate pentru cã ea crezuse, pânã atunci, cã trupele sovietice care fãceau manevre în coasta satului, ºi pe care nu le luase în seamã pânã atunci, aveau doar rolul sã ne apare de nemþi, cã ne sãturaserãm ºi de ãia, nu sã ne violeze fetele. Când îl vede faþã în faþã pe violator, relevanþa este cât se poate de evidentã. κi dã seama cã nu este un violator în trecere ºi cã ne va f… pe toþi. Colonelul nu mai reprezenta armata, ci chiar puterea sovieticã, adicã dictatura. Invoci lipsa trensiunii, dar în vremea aceea nu era nicio tensiune. Rãzboiul se terminase, comunismul nu pãrea sã poatã depãºi stadiul prezentat în film, statul mai putea fi pãcãlit, când era vorba de cotele obligatorii. Pericolul se întrevede abia la moartea dictatorului, când se consatã cã dictatura n-a murit. Din aceastã perspectivã, filmul putea fi conceput ca o comedie pânã aproape de final, când se putea trece brusc la dramã, la tragedie, dar fãrã paranormal. Alt regizor ar fi mizat doar pe dramã, dar nu ar fi adus spectatori în salã. Dacã tot i-a adus, ca sã le spunã un lucru atât de important, de grav, de dramatic, Mãlãele trebuia sã-i lase sã râdã cât mai mult, pentru ca palma pe care aveau s-o primeascã la sfârºit sã fie cãt mai ustrãtoare, pentru faptul cã nu am intuit, ca popar, pericolul care venea de la resãrit. Comunismul, dictatura. Nu era cazul s-o dea din nou pe glumiþe gen “s-a gripat cã…catul ãsta de aparat”, sau “ce aþi venit sã ne mai luaþi”. Acesta este stilul românesc, dar nu trebuia adoptat ºi de realizatorii filmului.

intai postez asta si dupa aia iti raspund:

http://www.cotidianul.ro/nunta_lui_m...nal-64099.html

Horaþiu Mãlãele a declarat modest cã nu se considerã cu adevãrat regizor de film. „Unii dintre prietenii mei, ºi cu asemenea prieteni nimeni nu mai are nevoie de duºmani, mi-au reproºat cã filmul meu este prea teatral, dar asta e ca ºi cum i-ai reproºa doamnei Bovary cã suferã de bovarism. E normal ca eu, actor ºi regizor de teatru, sã utilizez arsenalul pe care îl am la îndemânã”, spune actorul.

Deci daca pregatirea lui ar fi fost de bariton la opera, toti actorii din filmul lui ar fi urmat sa cante?

Aici am zis ca nu mai insist. Nunta REALA o fi fost de tigani - n-are importanta, oricum - cea DIN FILM nu.


Deci intelege ca nu e un violator sovietic aflat in trecere ci un reprezentant oficial al puterii sovietice. Bun. Ca daca era un sovietic in trecere mai treaca-mearga.


Ce spui? In 1953 comunismul era asa, o circoteca in aer liber? Nu incepuse deja cooperativizarea, din 49? Pacalirea statului era de fapt o lupta incrancenata intre tarani si oficiali. Se lasa cu batai si omoruri la greu. Chiar si revolte, dezorganizate, razlete, dar erau. Poate ar trebui sa te mai documentezi un pic.
Dar nu de tensiunea asta care tine de ISTORIE vorbeam, ci despre cea dramatica, din film. Aia nu exista, nu e construita. E totul asa un idilism bucolico-pasunistic satesc peste care vine la un moment dat amenintarea unuia rau cu medalii in piept cum ca daca nu opresc nunta e de rau. Si cam atat.

Am aflat ca la proiectia pentru presa nu a fost bine primit, aplauze razlete, nu s-a ras aproape deloc. Hai sa vedem ce zice presa incepand de maine. Deja m-am saturat de subiectul asta.

Nu vä mai legati de fleacuri.
Detaliul cu medalia n-are nici o problemä. Când o fatä de-o seamä cu tine moare violatä, dupä care vezi pe neasteptate un indiciu care-l identificä pe violator, e firesc sä ai o reactie spontanä de soc, oroare, spaimä, la modul "Vai de mine, ästa a fost!" nu stai sä te gândesti la toate detaliile si semnificatiile (c-a fost rus în trecere, sau reprezentant oficial sau nu stiu ce mä-sa).
La proiectia pentru presä a fost foarte bine primit. S-a râs si s-a aplaudat în limitele proprii unei vizionäri de presä - noi suntem mai retinuti de fel. Reactiile pozitive s-au manifestat în timpul discutiilor de la conferintä, si prin comentariile noastre personale.

iar luni la national s-a aplaudat indelung
si la cealalta proiectie in avanpremiera, la union, multa lume n-a reusit sa intre in sala

"comedia anului" (termen corect dpd tehnic, Nunta muta fiind singura comedie a anului) da semne ca o sa fie o lovitura si la box-office :) chiar sunt curios sa vad cifrele maine

Corect, in conditii normale. Dar cand e nunta ta si un tanc iti intra in casa daramand zidurile si vezi pustile atintite asupra ta, numai la fata violata de-o seama cu tine nu-ti mai sta mintea. E clar ca va fi rau, se vede cu ochiul liber, nu-ti mai trebuie vreo confirmare ca aia din fata ta sunt rai.

Dar, cum spuneam, I rest my case pana dupa cronici.

Dimpotriva, reactia Marei e CEA MAI NORMALA CU PUTINTA. Trebuie sa întelegi faptul ca acele personaje sunt oameni VII, cu o psihologie FIREASCA si cu atitudini si functii NORMALE. Toate explicatiile tale, cu rusul, cu tancul, cu casa, se situeazä într-o logicä teoreticä si analiticä, aflatä într-o relatie foarte indirectä cu realitatea. Fata aia nu sta sa facä eseuri moral-politice: "Stai putin, e rus in trecere, sau reprezentant oficial? Situatia e normalä, sau anormalä? Vine tancul sa-mi därâme casa, sau nu vine? Ca sä stiu si eu dacä sä tip sau nu..." :? Fata vede locul medaliei, si tipa - scurt!

faza cu " rus in trecere, sau reprezentant oficial" nu pornise de la mine, eu doar o sarjasem ca sa se vada cat e de caraghioasa. iar reactia miresei in fata pericolului imediat - tancul prin zid si pustile atintite asupra ei - cred ca primeaza fata de orice alte amenintari ar rasari prin gaura din tunica.
Altfel, e ca si cum ai spune ca tu cazi in prapastie si te temi ca odata ajuns jos te vor manca lupii.

Inca un lucru si chiar ca ma las de Nunta asta.

Exercitiu de imaginatie:
daca scoatem faza cu mireasa ingrozita la vederea rupturii din tunica, scade intensitatea secventei? Nu. Se intampla destule lucruri grave in momentul ala.

daca de exemplu ruptura aia era vazuta cand veneau aia 3 sa anunte oprirea nuntii, crestea tensiunea filmului? Eu zic ca da. Il definea mai bine pe "ingerul raului" cum a aparut sovieticul ala, si tot ce urma era sub semnul asta: amenintarea din partea unuia RAU. Noi il vedem cat e de rau dupa o palma pe care i-o tranteste lui Bindea si dupa faptul ca scoate pistolul. Poate sa zicem nu era el violatorul, poate un alt soldat care il insotea avea tunica rupta, whatever. Dar treaba era perceputa "pe timp de pace" si avea greutate. Nu amestecata printre daramaturi de zid, tancuri si impuscaturi.

3. daca scoatem de tot toata povestea cu violul si moarta si gaura din tunica, pierde ceva filmul? Nu cred. La ce folosesc? Sa zica aproape explicit ca sovieticii ne violau vietile? Bleah! Am mai zis undeva despre stereotipul asta al autorilor de film romani: un viol, o drama, doua violuri, o tragedie. Simplist.

Päi tocmai asta e: sub-plotul cu Smaranda (abandon, nebunie, viol, fantomä) e într-adevär inutil. Dar, odatä ce au fäcut greseala de a-l folosi, totusi, relatiile dintre el si plotul central sunt, la nivel superficial, corect rezolvate. Deci, ceea ce avem de reprosat, sunt lacunele din dramaturgie, nu procedeele de la nivelul regiei si al interpretärii (ca, în spetä, acest moment cu medalia, comentat peste mäsurä - si, în sine, corect).

ok.
We agree to disagree :)

Episodul cu medalia a intrat in colimator pur accidental, eu l-am mentionat, altul a replicat, etc. Sunt multe alte lucruri de discutat pe filmul asta, mult mai importante - si mai grave. Sa speram ca critica nu se va gudura pe langa Malaele si va zice una alta. Cat despre spectatori, ii doresc filmului cat mai multi.
Pana atunci, stand-by, in ceea ce ma priveste.

Iti garantez eu ca n-o s-o facä. Articolele ei vor fi laudativ justificate, analitic echilibrate, sever critice - sau, pe o altä axä, inteligente, mediocre si cretine. Nu mai e ca acu' dooj-treij de ani, când se gudura pe lângä filme gen "Tineretea noasträ, tineretea patriei", sau "Träim decenii de împliniri märete" cä altfel o transfera tovaräsii Dulea si Heghedus secretarä la scoala generalä din Cocârlati Vale.

Sigur ca nu mai e, au ramas insa sechele sau s-au format unele noi. Unii sunt atat de neinstruiti incat se bucura sincer la orice, altii au prietenii de protejat, unii au fost rai dar li s-au tocit coltii, altii nu vor sa faca valuri. Breasla e mica si vor sa aiba usi deschise peste tot. Mai ales cand treaba e calduta, cum e cazul aici, mai bine o scalda in directia indulgentei. Nu fac vreo comparatie ci pur si simplu ca barometru al starii acestei critici: cati au sarit sa desfiinteze Dincolo de America dupa cum merita? Prea putini, la nivelul aberatiei care este filmul. Si cam tot aia pe care-i stim ca au oo s-o faca. In rest, mucles si mers pe burta.

Ai dreptate, s-ar putea sä mai fi rämas vreo câtiva critici de factura asta - putini, neglijabili, pe ducä.


N-ai dreptate. Probabil cä, întrucât ai citit prea putine dintre cronici (cum tu însuti spui), încerci sä postulezi o ipotezä pe baza unui proces deductiv insuficient sustinut. Realitatea este cä virtualmente toti criticii au särit sä desfiinteze "Dincolo de America" dupä cum merita. Personal, n-am gäsit nici o cronicä mai binevoitoare - chiar te rog sä mi le aräti pe cele în cauzä, sunt curios sä väd cine-s buimacii care se gudurä pe lângä asa ceva. Dä-mi linkurile - sau, dacä articolele nu sunt pe net, orice alte surse de referintä, am sä le caut la Biblioteca Academiei, sectia periodice.

Hehe, ca exercitiu de stil sunä nostim, dar nu prea are acoperire în realitate.

Slava domnului, n-au fost cronici elogioase, atat mai lipsea. N-ai ce cauta altele in afara de alea pe care le stii.
Am citit putine pentru ca sunt putine, e drept ca au fost suficient de dure, dupa cum merita. Dar as fi vrut ceva mai de amploare, care sa aiba si efect concret - o mini-revolutie, ceva. Serbanescu e bine mersi, Barna la fel, filmul cica mai ruleaza (cu numele, de fapt) prin tara. Cred prea mult in puterea criticii? Se poate.

Categoric! O revolutie, fie si mini, ar avea de atacat si demolat un SISTEM bolnav si pervertit, dar solid în osificarea lui, care face posibile aberatii gen Barna-Serbänescu. Cum sä poatä critica românä de film asa ceva? Cel mult, ar putea sä PARTICIPE - la o revolutie, reformä, zi-i cum vrei, cu acoperire si în interior. Pânä si-n Decembrie, '89, Revolutia a fost posibilä numai fiindcä se formase o miscare anti-ceausescu si anti-comunistä pe toate nivelurile, si intern, si extern - altfel, nici o sansä...

N-am vrut sã intru în amãnunte ºi eram sigur cã mã vei trimite sã mã documentez. Ai sã te miri dacã am sã-þi spun cã eu am trãit acele vremuri. Au fost întovãrãºirile, colectivizarea ºi apoi cooperativizarea. Începuse în 49, dar s-a terminat, zice-se, în 62. În satul meu nu s-a terminat niciodatã, pentru cã era zonã deluroasã ºi s-a desfiinþat ºi întovãrãºirea. Aºa cã erau mari diferenþe de la o zonã la alta. În satul cu nunta mutã, comunismul era o circotecã, colectivizarea nu începuse, iar oamenii pãcãleau statul ºi nu se revoltau. Care e problema ?!
Cam atât în acest film. Cât voiai? Continuarea o ºtim din realitate, din cãrþi ºi documente, sau din alte filme. În filmul lui Mãlãele se vorbeºte doar despre un moment anume. Noi trebuie sã discutãm despre filmul pe care l-a fãcut el, nu despre altul, pe care l-am fi fãcut noi. Dacã nu era tensiune care sã þinã de istorie, nu era nici altfel de tensiune, era idilism. Despre construcþia dramaturgicã sunt alþii mai în mãsurã decât mine sã se pronunþe.
Cred cã filmul va fi bine primit de public. Spectatorului român dacã-i dai sã râdã, râde, dacã-i dai sã plângã, plânge, dacã le dai pe amândouã, ºi râde ºi plânge. Sunt convins cã Mãlãele s-a gândit la acest lucru. Nu s-a gândit, dar nu e singurul, la spectatorii care nu se mulþumesc doar cu atât. ªi se pare cã aceºtia sunt mai mulþi decât ceilalþi.

Stiu ca au existat asemenea sate, dar erau izolate, uitate prin munti. Or fi fost si prin zonele de dealuri.
Dar, in cazul asta, e cam greu de crezut ca trupele sovietice erau acolo langa ei (vedem tancurile facand manevre in vecinatate) iar satul era dintre cele care fentau colectivizarea si in care taranii se cacau in capul activistilor.
Cu forta represiva langa ei si activistii ar fi avut mai mult tupeu, si taranii ar fi fost mai speriati.

Nu e greu de crezut. Trupele sovietice abia veniserã. Dacã ar fi fost venite mai de demult, soldaþii ºi-ar fi fãcut apariþia la crâºma din sat, celula de partid ar fi avut apã la moarã, colectivizarea ar fi fost fãcutã, nunta mutã nu ar mai fi avut loc, iar Mãlãele nu mai fãcea filmul. Sau dacã îl fãcea, abia atunci nu mai era credibil. Nu fac o comparaþie, ci doar o trimitere, nici întâmplarea din filmul lui Spielberg , ET, nu este realã, dar regizorul o face credibilã. Ca ºi în Dictatorul lui Chaplin. Aici problema se poate pune ºi altfel, nunta mutã era fãcutã la miºto, o sfidare la adresa ruþilor. Era un joc acceptat de toþi, sau o bãtaie de joc, nu se punea problema cã s-ar fi auzit musca. De aceea, brusc, nuntaºii renunþã la muþenie, minimalizând pericolul. Numai cã sovieticii vin ºi-i bubuie. Cum am mai spus, dictatorul murise, dictatura nu. Cu aceastã nuntã mutã, filmul lui Mãlãele este original.
Eu tot aºteptam sã pui altfel problema, ca de exemplul în cazul medaliei gãsite în mâna fetei, ºi anume cliºeul folosit. Dar ºi aici sunt circumstanþe atenuante, se întâmplã foarte des în realitate aºa ceva. I s-a reproºat, pe bunã dreptate, asemãnarea cu violul din filmul lui Piþa.
Teatralitatea filmului “Nunta mutã” este o falsã problemã. Toþi îl cunoaºtem atât de bine pe Mãlãele încât facem imediat asocierea cu teatrul. Eu mã aºteptam la o catastrofã, dar Mãlãele s-a descurcat incredibil ca regizor de film, în condiþiile în care, nu numai cã nu a lucrat la alte filme alãturi de regizori consacraþi, dar a lucrat în teatru atât de mult, încât intervine deformaþia profesionalã. Pe lângã asta, sã fim corecþi, scenariul nu este scris chiar de el.
I se peproºeazã abundenþa bancurilor, dar în felul acesta avem ºi noi un film românesc cu replici inteligente.
Trecând ceva timp, imaginea echipei de paranormali s-a mai estompat ºi mi-a rãmas “Nunta mutã” ca un spectacul cinematografic autentic, rar întâlnit în filmul românesc.

Led-Ze-Pencil zice:

3. daca scoatem de tot toata povestea cu violul si moarta si gaura din tunica, pierde ceva filmul? Nu cred. La ce folosesc? Sa zica aproape explicit ca sovieticii ne violau vietile? Bleah! Am mai zis undeva despre stereotipul asta al autorilor de film romani: un viol, o drama, doua violuri, o tragedie. Simplist.[/quote]

Da, in mare parte, tratezi lucrurile simplist.In principiu iti turuie mintea, dar pe langa profunzimi. Daca tu esti un guru, atunci ingerul din film chiar ca e adevarat. Intreaba-l si pe Plesu.