:lol:

Ma tenteaza,ma tenteaza! :lol:

Art. 27. - (1) Sprijin financiar automat pentru succes de public se acordã producãtorilor ºi regizorilor unui film realizat în condiþiile prezentei ordonanþe, denumit film de referinþã, care a realizat în sãlile de cinematograf sau alte sãli destinate vizionãrii cu public un numãr de spectatori plãtitori definit ca prag de referinþã.

(2) Pragul de referinþã pentru filmele româneºti se stabileºte de cãtre Centrul Naþional al Cinematografiei la începutul fiecãrui an, pe baza datelor statistice înregistrate în sãlile de cinematograf din România, în anul precedent, reprezentând media numãrului de spectatori înregistraþi la aceastã categorie de filme.

(3) Modalitatea de calcul al sprijinului este prevãzutã în regulament.

(4) Sprijinul financiar automat pentru succes de public se acordã numai la cererea producãtorului, exclusiv pentru producþia unui nou film, în condiþiile prezentei ordonanþe.

(5) Aceastã sumã se acordã separat, în proporþie egalã producãtorului ºi regizorului filmului, pentru realizarea unui nou proiect cinematografic, dacã acesta a fost declarat câºtigãtor al concursului de selecþie organizat în condiþiile prezentei ordonanþe.

(6) Sprijinul financiar automat pentru succes de public se acordã producãtorilor doar pentru filmele româneºti sau în coproducþie cu participare româneascã.

(7) Sprijinul financiar automat pentru succes de public se acordã regizorilor în situaþia filmelor în coproducþie cu participare româneascã doar în cazul în care au încheiate contracte ferme.

(8 ) Sprijinul financiar automat pentru succes de public este un sprijin financiar nerambursabil.


Ai zice ca sunt bine intentionati vizavi de succesul de public. Si ca producatorii ar fi interesati sa aiba succes la public. Dar nu le iese, nici cnc-ului nici producatorilor.

Eu sunt unul dintre aceia care se duc si la teatru (nu pt ca mi se pare fancy ci doar pentru ca imi place sa vad si altceva decat filme) si la cinema (si aleg mai intai filmul dupa care ma uit la ce cinema ruleaza).
Problema ca romanii nu se duc la cinema nu cred ca poate fi rezolvata asa cu una cu doua. Motive se gasesc destule si argumente la fel, pornind de la costul biletului si pana la salile insalubre de cinema.
Daca romanul prefera sa-si petreaca timpul in fata televizorului in loc sa iasa din casa si sa dea niste bani sa vada un film este alegerea lui de consumator. Nu-mi vine sa cred cand aud producatorii de film plangandu-se ca nu vine lumea sa le vada operele si se ascund in spatele subtirimii culturale a multimilor sau a lipsei de cinematografe, in loc sa-si dea seama ca filmul in vremurile noastre este o marfa. Daca aceasta marfa nu este vandabila nu se vor contrui cinematografe si lumea nu va veni in cele deja construite.

Dar de ce nu consideram atunci si teatrul o marfa? Sau picturile, sculpturile? Muzica s-a dovedit a fi si marfa, e drept. Dar Ateneul are totusi salile pline, si Opera. La vernisaje vine lumea, si nu doar pentru piscoturi. De teatre nu mai vorbesc. De ce am retrogradat filmul la o simpla marfa si nu mai poate fi si arta? Nu mai vrem Fellini, Bergman, Antonioni, Tarkovski, Menzel, etc? Ne-am sastisit?

Faza e cã la noi unii se screm sã facã artã ºi fac fâs, alþii se câcâie sã facã marfã vandabilã ºi fac un pleosc peste care se trage apa.

Interesant...
sa fie filmul o arta aflata in declin?

Sau romania, o tara in cadere libera?
Ca pe dincolo mai rasare cate ceva.
(Culmea ca spunem asta tocmai cand am luat jde Palme si de Ursi!!! :) )

Ursilor astora le lipseste cateodata coada.
Vad ca Bogdan Mustata a luat 4.43 pentru un scenariu aflat in concursul din vara anului trecut.
Sunt lucruri care se bat cap in cap...

Pai si unele Palme sunt de fapt trifoi. Sau megatrifoaie.

chestia cu nota e discutabila: ba e pusa pe nedrept, si scenariul e de fapt bun, ba scenariul e prost si mustata nu e bun scenarist (o zi buna de plaja nu era dupa scenariul lui) ci o fi doar bun regizor. Ba a dat-o si el de gard o data, cum li se intampla multora. Acum luam in serios notele de la cnc?

Pana sa fie o arta in zilele noastre filmul trebuie sa fie in primul rand o marfa. Nu cred ca trebuie sa generalizam cand vedem sali pline in Bucuresti la teatre sau opera. Teatrele sunt pline pentru ca, pentru un oras de cel putin 2 mil locuitori, sunt putine, iar aceasta forma de arta este considerata deasupra filmului. Asa cum teatrul s-a reinventat atragand oamenii in sali pe la mijlocul anilor 90, cinema-ul trebuie sa supravietuieasca in lupta cu TV-ul si DVD-urile.
Daca ne bazam pe o mana de oameni care se duc la filmele de arta, la filmele multi-premiate la festivalurile internationale sau pur si simplu la filmele mai putin comerciale (ma includ si pe mine aici) nu vom avea niciodata sali pline.

si atunci revin cu intrebarea mea cheie: cum se face ca si la filmele americane cu superbugete (pe care noi n-o sa le avem in veci) salile tot sunt aproape goale? Mai precis, ce minuni ar trebui sa faca cineastul roman ca sa rezolve asta?

(zici ca teatrul e o forma de arta mai presus de film? vom vorbi despre asta)

Chiar si super-prostiile americane au putini spectatori pentru ca acel public prefera sa manance o saorma la fast-food sau sa pirateze in fata televizorului ultimele filme, in loc sa piarda timpul prin cinematografe.

Raman totusi la ideea mea cum ca "filmul romanesc" sau filmul in general trebuie sa faca mult mai multe pentru a scoate spectatorul din casa decat sa se prezinta ca un produs de calitate.

Recunosc fara mandrie ca am stat la coada (fortat de imprejurari) sa intru la "300" si la ultimul "Piratii din Caraibe".
La teatru eu fac rezervare cu 2 sapt inainte de spectacol pentru a lua bilete pe cand la orice cinema mergem, la orice ora si la orice film gasesti bilete fara probleme. Cam asta ar fi diferenta majora. Dar eu nu cred ca cele doua arte sunt in concurenta pentru ca majoritatea publicului care se duce la teatru NU se duce cu aceaiasi frecventa si la cinema (eu le impac foarte bine pe amandoua).

Poate ca cineastul roman ar atrage spectatorii in sali cu vizionari gratis. Romanilor le plac lucrurile gratis, luate pe de-a moaca.

Pai stai ca te contrazici: tocmai ce spuneai ca filmul trebuie gandit ca o marfa. Nu o s-o dai gratis. Dar totodata recunosti ca marfa americana nu se vinde bine la noi, ca mai bine pirateaza omul si-si ia de banii aia saorma. Bun. Deci daca nici americanii nu stiu sa faca marfa din film, cine mai stie?
Luandu-ne dupa cresterile economice din ultimii ani ar rezulta chinezii.
Asta ar trebui sa faca romanii? Filme chinezesti?

(si de ce sa nu se prezinte ca produs de calitate filmul romanesc? :huh: ce sa zica: "ia, am iesit si eu in lume sa ma fac de ras"?)

Desigur ca filmele pe gratis erau o exagerare, dar cine stie consumatorului trebuie sa ii dai un pic sa devina dependent dupa care poti mari biletul asa cum fac unele teatre bucurestene.

Calitatea e relativa si s-a vazut ca nu e suficent sa faci sali pline nici daca iei Palm D'Or-ul si sunt sigur ca nici daca lua Oscarul nu avea mai multi spectatori (din pacate). Dar eu sunt optimist si cred ca cinematograful romanesc se va ridica din mocirla odata cu societatea per ansamblu, iar spectatorii (asa pretentiosi cum sunt) isi vor gasi fiecare nisa lor.

aha, ok. deci filmul romanesc s-a nascut talent si moare speranta. sau murim noi cu speranta.

Dar as vrea sa revenim asupra afirmatiei:


nu zic ca e falsa sau adevarata, as vrea doar sa dezvolti putin (fiind un forum de cinema nu de teatru, e normal sa tin totusi partea filmului)

Nu stiu daca cele doua arte se pot compara intre ele, dar pentru dragul conversatiei voi incerca cateva argumente pentru sustinerea afirmatiei mele.
1. Teatrul se intampla acum si aici, e live, observi orice greseala a actorilor, nu exista montaje, dublaje si efecte speciale.
2. Pana acum nu stiu de vreun forum dedicat teatrului, ci doar filmului - de unde pot trage concluzia ca teatrul este un produs de consum mai rafinat decat filmul, nu oricine poate comenta teatrul (se pare).
3. Nu am vazut pe nimeni la teatru mancand seminte/floricele sau comentand zgotos - exista cred un respect mai mare decat la film pentru cei din jurul tau.
4. La teatru ai posibilitatea sa iti expui parerea direct despre produsul pe care l-ai platit (iesind din sala in timpul piesei sau aplaudand la sfarsit) si poti fi sigur ca actorii recepteaza mesajul tau.

Repet inca o data ca nu pot pune in aceiasi balanta teatrul si filmul, asa cum cred ca nici una dintre arte nu o exclude pe cealalta, eu fiind un spectator fidel amandurora.

Eu am lucrat in teatru o perioada in calitate de consultant artistic si am plecat din teatru in cinematografie pentru ca sunt foarte dezamagita de ce se intampla in prezent in teatrul romanesc si in teatru in general!
Astazi, teatrul este o imagine derizorie a ceea ce ar trebui sa fie teatrul, de fapt: una e dramaturgia si teoria teatrala si cu totul altceva ceea ce se vede pe scena. Multi regizori de teatru au doar o pospaiala de cultura teatrala, unii habar nu au de teorie teatrala, de estetica de sisteme teatrale, lucreaza la libera inspiratie, la repetitii ai impresia ca ce viseaza noaptea ( cosmaruri!) vin a doua zi la teatru sa le monteze pe scena!

@ cornel:

Nu m-ai convins. Raspund pe puncte, corespunzator la ce scriai mai sus.
1. Teatrul e live si filmul nu, si ce? Comparam mijloacele de exprimare? Asa ar insemna ca o pictura care a ramas aceeasi de 400 de ani n-are nici o valoare, pt ca nu e live si nu-l vedem pe pictor executand-o? Ce zici tu, ca teatru nu are montaj, dublaj, efecte speciale etc mi se pare un minus al teatrului, la care mereu incearca sa-i gaseasca solutii fanteziste.
2. Or fi, n-or fi forumuri de teatru nu stiu (e drept, tamara intra pe aici sa mai arunce cate o duda) dar concluzia ta e exagerata. Faptul ca exista forum de cinema nu inseamna ca filmul poate fi comentat de oricine iar teatrul nu. Inseamna ca in materie de film toti isi dau cu parerea iar despre teatru nu prea vrea nimeni sa vorbeasca. Daca a scrie pe forum ti se pare o ocupatie demna numai de vulg, e buba. Ca deja ai scris.
3. Seminte floricele si comentarii nu ai sa vezi nici intr-o sala unde se proiecteaza Desertul Rosu (ca sa iau un exemplu la intamplare). Sa nu amestecam caii cu magarii. E ca si cum as spune eu ca la teatrul de revista se intampla tot felul de marlanii si as concluziona: iata care e atmosfera de la teatru!
4. Nu vad de ce asta face teatrul o forma de arta superioara filmului. Nici nu mai intru in amanunte.

@ mafalda

ma vad obligat putin sa te combat: regizorul nu trebuie sa fie Enciclopedia Britannica pe doua picioare care in plus mai pune in scena si spectacole. Evident, nu trebuie sa fie un analfabet. E necesar insa sa-si cunoasca drumul lui, sa aiba cultura suficienta pt a urma acel drum, sa fi studiat cateva zeci-sute de ore in directia aia si in cele colatereale pt a avea o imagine de ansamblu (personala) si sa aiba si celelale calitati si oua pt a fi regizor. Ca sa exemplific: Picasso nu-s convins ca era o biblioteca ambulanta, nu-s convins ca-si cunostea foarte bine macar contemporanii, dar e si normal: n-avea timp de asta pentru ca lucra continuu, si o facea genial. In felul lui foarte personal. Are mii de lucrari, pictura, sculptura, ceramica, instalatii etc. Nu pare un soarece de biblioteca.
Asadar, daca un regizor da impresia ca face ziua ce a visat noaptea, nu e neaparat rau. Poate viseaza frumos, ca Picasso. El e AUTOR, iar asta nu e egal cu academician profesor doctor in domeniul respectiv.
Problema e ca multi doar mimeaza, simuleaza comportamentul de AUTOR fara a avea nimic inauntru.

@Led-Ze-Pencil
Nu mi-am propus sa conving pe nimeni, eu doar am expus cateva argumente (cat se poate de subiective) pentru care mi se pare ca un spectacol de teatru este superior unei proiectii cinematografice. Este o simpla parere care pentru mine nu are nevoie de argumente, pur si simplu asa simt. Daca tu ai pareri pro sau contra astept sa le citesc.

@mafalda
Eu nu m-am referit aici la teatrul ca institutie ci doar la ce ajunge la spectatorul platitor de bilet. In directia abordata de tine filmul cred ca se descurca mai bine intrucat se pot face si filme independente (vezi A fost sau n-a fost) dar pot exista si esecuri lamentabile pe bani publici (vezi Logodnici din America). Si daca ce viseaza regizorul ala noapte face oamenii sa vina teatru nu mi se pare o problema, intrucat pe mine ma intereseaza ce vad pe scena sau ecran nu cum s-a ajuns acolo (cum s-a facut).

Un punct forte al filmului romanesc ar fi ca in ultimii ani este premiat si apreciat in strainatate pe cand despre teatrul romanesc nu am auzit sa fi castigat ceva, dar se pare ca publicul de acasa nu tine cont de premii si recunoasteri internationale.

Mai! Mie nu-mi place ca ma duc la teatru si vad tot felul de trasnai contemporaneizate.
Cand ma duc la un spectacol cu o piesa de Shakespeare vreau sa vad Shakespeare! ( nu ce a facut Andrei Serban cu Regele Lear la Bulandra!)
Cand vreau sa vad un spectacol cu piese de Eschil, Sofocle, Euripide, vreau sa vad tragedia antica si cultura graca si nu securisti pe scena! samd.
OF! Regizorii de teatru nu mai tin cont de curente artistice, stiluri... au o singura obsesie: sa transmita corespondentele actuale ale unui text clasic, ceea ce nu ar rau, daca ar sti cum s-o faca.