Shakespeare si Cervantes au murit în aceeasi zi...

Amza Pellea si Nichita Stänescu, la o zi diferentä...

Bergman si Antonioni, tot la o zi diferentä...

...si chiar azi (färä sä fi aflat), Collins si-a pus "Blowup", l-a savurat asa, pe-ndelete... (prima vizionare "constientä", cä alea din copilärie nu se pun), si pe urmä am avut cu el o discutie de vreo orä despre film... Ce regal! Chiar si acum, dupä atâtia ani, si atâtea vizionäri, încä-i mai gäsim valente noi, încä ne mai vin idei sä-l descifräm în câte-o cheie la care pân-acum nu ne-am gândit...
Intrebäri mai mult sau mai putin în joacä:
- Oare crima aia chiar a existat? Nu cumva si-a imaginat-o el? Nu cumva a väzut în fotografii ceea ce i-a dictat propria lui imaginatie? Cum s-ar integra, într-o asemenea ipotezä, cadavrul-manechin?
- Finalul: înfrângere sau victorie? Capitulare, sau adaptare...?
- Elicea: omega, semnul infinitiului, evident... care "sparge monotonia liniilor drepte"...
- Personajele din jurul lui: care sunt "linii drepte", si care nu?


- "I am in Paris..."

Sä-l ierte Dumnezeu, cä mult aur ne-a däruit... Aur si cadou, si curat, si etern.

semn

ma bucur pentru Collins ca apreciaza Blowup - unul din primele 5 filme in topul meu all times. fereste-l, cat poti, de influente gen carmiminune...

Don't worry, el e un influentator, nu un influentabill. :sleep:
Multam pentru gândul cel bun. :) :love:
Sä nu deviem prea mult de la topic.

Colectivul Atelierului Electric PRAM-AMC din cadrul societaþii SCRS Termoserv Craiova SA este alaturi de ing. Bezna Aurel la greaua durere pricinuita de decesul tatalui.

nope, murisera ca si entitati in cinematografie, de-abea acum au expirat si fizic..dar vorba aia D-zeu sa-i ierte :((

Cel mai important mi se pare faptul ca instantiau conceptul de "urma", asa cum nervurile unei plante de acum milioane de ani se imprima in chihlimbar, ramasita de carne a unei lumi la care nu mai avem acces concret, dar a carei nostalgie ne bintuie in mod necrutator. Pentru mine existenta fizica a acestor oameni era, ea insasi - lasind la o parte pelicula-mostenire ce depune marturie despre ei si despre lumea mintii lor - foarte importanta. Pentru mine, a fi contemporanul lor a insemnat a fi partas la un fel de cataclism, a fi (aproape) in miezul lucrurilor in acel moment esential in care s-a produs o fractura (mintea lui Bergman, mintea lui Antonioni, modurile lor de a privi au generat fracturi).
Aceste doua morti sint teribile, simt ca eu insami, cea care am existat fizic odata cu ei, am disparut intr-un fel.

si totusi...parca atunci cand a murit Fellini, emotiile au fost mult mai prezente in toata media internationala...

Foarte adevärat sentiment, si cât mi-e de familiar! Prima oarä l-am avut în 1976, la Cräciun, când a murit Chaplin.

Asta intr-un articol care nu face referire la Persona, Fragi salbatici sau A saptea pecete, ci doar la filmele lui care au luat Oscar pentru film strain.

"La dolce vita" de...Bergman? :huh:

cica propriile filme... :D

Chiar remarcam intrigat, parcurgând comemorärile din diverse ziare, cä "Persona" si "Fragii sälbatici" strälucesc prin absentä! :?

E evident cä la aia cu "propriile" s-a strecurat o eroare pe undeva. Nu e verosimil ca o persoanä care foloseste referiri la "La dolce vita" sau "...Hulot" sä i le atribuie pe amândouä, în aceeasi frazä, cu bunä (ne)stiintä, lui Bergman. Cel mult un copist care-a särit un cuvânt sau un rând.

Nu va impacientati, pe tv. e si mai grav. Asta nu e o stire pt. presa de la noi, pur si simplu trebuie sa umple spatiul de emisie/rubricile cu ceva.

@stie el
Am un sac de carbuni, ti-l donez, vine iarna.

Florian Pittis

:(( RIP Florian Pitis

off... RIP

Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare...

fragment din Utima scrisoare, de Beniuc, interpretata de Florian Pittis pe vremea cand era la Pasarea Colibri....

Stiam de câtva timp cä se apropia momentul...


Dar...

Mama mä-sii...

Si Motzu, dom'le, si MOTZU???



Cel mai important, acum, e sä ne gândim la tot ce a fäcut el pentru cultura rock, si cultura muzicalä, si cultura româneascä în general, atunci, în anii '70-'80, când eram închisi în lagär.
A fost unul dintre aceia care made a change.
Linistit, calm, modest, si ferm, plin de credintä, a fäcut parte dintre cei mai importanti care au spus NU crimei si nebuniei, care au stiut sä se revolte eficient si util, care ne-au ajutat sä rämânem oameni.

Si-mi mai amintesc sclipitoarea lui parodie recitativä la "Scrisoarea III"...
...si pantomima la "Lordul John".

Dormi în pace, Motzule.
Nu te vom uita niciodatä.

@keepwalking

urmeaza sa ne spui ceva din eugen frunza? dan desliu?...


Cu speranta ca nu se supara nimeni, amintesc si eu o poezie de Emil Botta care reda atmosfera aceasta apasata, provocata de disparitia intr-un interval scurt de timp a atator personalitati artistice:


Remember

Ce departe esti, întunecata mea iubitã,
prin peretii odãii te vãd ca prin sitã,
si te-aud chemându-mã ca din altã planetã
si-mi scrii poezii pe obrazul de cretã.

E posibil, e posibil oare sã nu pot muri,
sã-ti aud vocea suind treapta noptii, si suind in zi,
sã mã ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
sã te zãresc în somn de la o mie de leghe?

Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
sã mã auzi cîntînd chiar cînd voi fi murit,
sã mã vezi aieve în cereasca oglindã,
si în pãrul meu stele sã se stingã si sã se aprindã.

Dar sã nu te superi dacã sãrutul meu va fi rece,
dacã dragostea mea ca un frig o sã te sece,
dacã îmbrãtisarea mea te va face sã suferi
aducîndu-ti aminte, nu, sã nu te superi.


(Nota: amandoua poeziile au fost publicate in anul 1937.)

nu, dar chiar mi-a placut acea poezie recitata de Pittis....
ce daca e scrisa de Beniuc?