uitasem ceva:
nu prezenta filosofiei in film o gasesc deranjanta! ci prezenta ei ostentativa, sublinierea ei, tusarea ei...
godard o foloseste intr-un mod funny, e o joaca... atunci cind spune, in MascFem, ca sintem copiii lui marx si ai Cocai Cola, jlg nu se apuca sa analizeze sociologic compozitia societatii contemporane si nici nu discuta marxismul si nici nu deseneaza o teorie a consumismului sau mai stiu eu ce legat de Coca cola. cind militeaza impotriva razboiului din vietnam, in acelasi film, o face printr-un gag, nu printr-o detaliere academica a neajunsurilor oricarui razboi... godard construieste in asa fel incit filosofarea apare ca o placere postfilmica, a spectatorului!

pe cind la aronofsky simbolurile sint prezente manifeste. el da si ideea, da si o demonstratie universala (exhaustiv pare a dori sa fie) incit sa fie clar ca are dreptate si, mai ales, ca el stie ca are dreptate. atunci noi ce mai facem? aplaudam cunostiintele lui? eu unul nu o fac! din acelasi motiv nu mi-a placut deloc The Thin Red Line: pur si simplu vedeai actiunea.. iti trezea anumite sentimente, apoi auzeazi gindurile tale pe ecran, monologate interior de personaje! pai daca in film e si actiunea si gindul tau despre actiune... de ce sa mai vad filmul? aronofsky, in fintina, la fel ca si mallik in the thin red line, imi par lipsiti de o anumita decenta: aceea de a da credit spectatorului ca e capabil sa faca el insusi, in analiza sa, legaturile cu lumea, sa puna el in context cultural evenimentele din film, sa le dea el coloratura si dimensiunea potrivita!

imagineaza-ti cum ar fi fost scenele din cabinele peep-clubului din finalul Paris,Texas-ului, daca Travis incepea sa-i povesteasca lui Jane relatia lor in motive cosmice, biblice, orientale, in bule, pomi ai vietii sau calatorii in timp prin intermediul unei carti!

din punctul meu de vedere, aronofsky face un film in care cauta sa dea spectatorului totul, idee, mesaj, demonstratie, context cultural... fiindca el, regizoru, crede ca spectatoru e prea putin capabil sa ajunga la o asemenea imagine a durerii legate de neimplinirea amoroasa. si ce face, in acelasi timp? ne arata cit e el de destept!

cit priveste faptul ca motivele receptarii mele negative ar fi fost preexistente filmului... mi se pare normal! pina la urma ne desfasuram activitatea in concepte si idei deja invatate, formulate (adica preexistente).. judecam lumea in termeni deja stiuti... eventual ei se pot reformula, preciza - in prezenta unui eveniment rascolitor, se pot face conexiuni noi intre ceea ce deja stii, atunci cind te izbeste ceva intr-o desfasurare artistica - precum e un film.. dar, altfel, cred ca orice judecata e circumscrisa formarii naostre culturale existente in momentul vizionarii unui film, ca sa raminem la cazul de fata.

no, ma duc imediat sa vaz Parfumul!
:P

i totally agree

Me too.

'tis not my cup of coffee nor my glass of lemonade si oricat de frumoasa ar fi rachel weisz pe moartea tot nu vad cum as fi rezistat mai mult de 50 de minute, mai ales ca secventa in care regina spaniei isi trimitea conchistadorul in cautarea pomului vietii a fost un crunt flashback al gastritei procurate la codul lui da vinci :((

nu cred ca are vreo legatura.. e drept, e cam penal, si cam pe acelasi vein al misticismului de gospodine, pe alocuri, dar e mult mai misto facut.

Cu ceva intirziere am vazut si eu filmul. E un film de vazut... Mi-a parut rau ca:
1. Povestea contemporana a fost ca un miez al intregului film in jurul caruia au gravitat alte doua povesti mai putin slefuite, de parca regizorul ar fi obosit la ele

2. Pe alocuri filmul e emotionant, dar dupa fiecare chestie buna vine una proasta si ...te oftici. M-am ofticat, de exemplu, la momentul intilnirii lor in fata desenului. De ce trebuia ea sa spuna in mod aspru ca "Moartea inseamna renastere?" Stilul asta de dat cu mucii in fasole a continuat pina la sfirsit.

3. Exact ce nu trebuiie sa faci intr-un film cu teme grele regizorul a tinut mortis sa faca, desi putea foarte usor sa evite: sa nu spui explicit vorbe mari. Macar sa nu pui majuscula daca tot vorbesti de iubire, moarte, etc. A facut-o fie nedelicat, fie nedublat de nici o autoironie sau simt al umorului. Rezultat: momente penibile.

4. Cele mai proaste momente ale filmului mi s-au parut cele misticoide. In nici un caz nu m-a trimis la dictionar. Din pacate demonstreaza ca el ar trebui sa mearga la dictionar. Asta ca esenta. Ca realizare mi s-au parut de un kitsch total.

Marele merit al filmului mi s-a parut ca este incercarea de a vulgariza si de a aduce publicul la intrebari esentiale. O face totusi intr-o maniera diferita de ceea ce am vazut pina acum, poate din cauza ca este adaptata la publicul de azi. Intrebarile care mi-au ramas dupa film nu au fost nici despre sensul vietii nici vreo La ce bun viata? etc. Ma intreb numai unde se termina imaginatia regizorului si unde incepe imaginarul colectiv in toata chestia asta? Unde se termina ceea ce a vrut regizorul sa spuna si ceea ce a crezut ca vrea publicul sa spuna prin regizor (sau sa auda de la el, ma rog)? In functie de raspunsul la intrebarile astea cred ca filmul ar putea sa dea masura crizei spirituale prin care trece azi Occidentul.

Eu cred ca ai un stomac (prea) sensibil.

***

@ ZENO:

De acord cu multe din punctele tale. Nu contest, filmul este penibil in unele momente. Dar daca trecem cu vederea? Nu, pai cum s-ar putea?... criticul casca ochii la defecte si-i inchide la partile bune.

***

La cat s-a cheltuit pe filmul asta, nu s-a gandit nimeni (inainte sa-l batjocoreasca mai mult sau mai putin) ca banii se scot de la multime, si nu de la 'telectuali cu gusturi fine?

Traiasca 300!

Pentru ca nu savarsesc reviewuri savante la filme daca nu-i interes, am supersofisticat atata:

"finally vazui The Fountain
Imagine faina, mi-a placut unghiurile inedite ale camerei, coloana sonora ok, joc actoricesc pe masura.
Cateva idei ce pot fi extrase din film ar fi:
-simturile mele sunt pacatele mele
-singura certitudine e nemurirea, care vine din spirit, tradus in film prin legatura dintre fiintele vii, viata si moartea fiind doar aparente
Mesajul pe care il transmite filmul, cu sensibilitate, este speranta."

cica intentioneaza sa-l "refaca" :D
detalii aici: http://www.cinematical.com/2008/12/0...-the-fountain/

no sa-i uram la mai mare...

mie unul mi-a placut varianta actuala foarte mult

Recunosc că m-a cam depăşit logica filmului. M-am rătăcit prin cele trei lumi, cât pe ce să mă pierd cu totul. Inel, copac, viaţă, moarte, iubire, aşteptare, încredere, trecut, prezent, viitor, curaj... toate puse într-un film. Sună bine şi promiţător, deşi ceva parcă lipseşte sau poate e în plus. Nu ştiu... nu îmi dau bine seama.
Totuşi din punct de vedere vizual mi-a plăcut enorm, iar Hugh Jackman a jucat chiar bine. Îmi place cum îi stă încruntat. :)) [lucru pe care îl observasem şi la Wolverine].
Citind cronica lui Pitbull m-am mai liniştit... it's not me, it's them. :P

tre' sa il revad neaparat ca am adormit de mai multe ori in timpul filmului

Mie mi-a placut. E un film provocator.

de aia ma provoaca sa il revad

Cam aşa sunt eu cu "Ashes and snow". Dar tot nu mă las, anul ăsta îl văd tot. :P

I second that. E un film bun.:)

N-am înţeles nimic din el şi chiar l-am aşteptat cu interes.Praf..nu mi-a plăcut deloc.:-&

Eu nu inteleg de ce filmul asta e incadrat la SF. In fine.

Ce tin eu minte din filmul asta, e ca l-a urmarit curios pana la final, am prins franturi de idei, dar nu am prins o idee generala, o revelatie, asa cum m-as fi asteptat.
Ce m-a marcat, si lucrul pentru care imi voi aminti mereu de acest film, e o idee, ce deriva dintr-o idee a filmului. Daca moartea ar putea fi "vindecata". Daca moartea nu e ceva natural, nu e ceea ce trebuie sa fie, ci o conditie anormala, o pacaleala nenatural , o boala, careia i se poate descoperi un tratament. Filmul merge pe ideea ca nu e natural, ca nu e in armonie cu universul ca acel cercetator sa gaseasca "elixirul vietii vesnice", insa mie mi-ar fi placut daca s-ar fi mers invers, pe ideea ca ar fi descoperit acel elixir, si ce consecinte ar fi avut asupra omului, asupra felului sau de a trai, asupra spiritualitatii, care practic ar deveni un aspect desuet al naturii umane.

...