subscriu.
moartea la venetia nu este un film la care-ar trebuii sa se 'ridice' alt film... never.

ups.

sorry.

sint inscris pe vreo... well, nu mai stiu cite, forumuri. probabil ca am deja un soi de identity problem.

asta e trolling pur. o spuneti pt. placerea de-a provoca reactii.

nope, really. eu care ma cert cu alshi p-aci, nu sunt de accord cu el numai ca sa provoc publicul.... din contra, l-as contrazice for the fun of it. but then again, i'm no whore.
am fost tare dezamagit de visconti.... mai intai in 'moartea la venetia' iar apoi si in 'goetterdaemmerung'....

iar eu sint a sincere whore - asa k, ce am spus dspr 'moarte la v' stands true! kiar mi se pare un film supraevaluat (k si 'calauza'), ceea ce nu scade meritele lui visconti (respectiv tarkovski): pur si simplu, trebuie cautate elsewhere... k sint :lol: (am uitat sa trec - printre my favorites viscontis - sublimul 'senso', si poate si 'vaghe stelle dell'orsa')
so, nae baby, fa bine & pune mina pe niscaiva titluri viscontiene! pot si fi dublate in ceha...

Si in final cum a murit ? :lol: ... Am mai avut discutia asta pe un alt forum si toata lumea se intreba cum a murit . Citindu-ti mesajul tind sa iti dau dreptate , pentru ca nu vad motivatia pentru care ar mintii Lurren , asta doar in cazul in care stia de faptul ca Jack era gay ... dar si in cazul asta nu prea are sens ca vorbea cu Ennis , si nu cred ca in 20 de ani ( daca stia ) nu si-a dat seama ca Ennis nu e partener de pescuit ( sorry eu am vazut filmul in engleza si nu stiu exact traducerile ) .

Totusi indiferent de felul cum a murit ma inclin in fata lui Ang Lee care a reusit sa faca un final atat de .... frumos , ciudat , dar mie nu mi s-a parut un final trist ci un final ... frumos .

apropo de kestia asta - mie atitudinea sotiei lui jack mi s-a parut putin ostila fata de ennis... as in she had a suspicion about what was going on. n-a mai avut nimeni aceeasi impresie ?

@ ALS

'moarte la venetia' nu mi s-a parut DELOC de o 'calofilie obositoare' (si zic asta, culmea, in conditiile in care eu l-am vazut la cinemateca in alb-negru !). eu n-am citit romanul lui thomas mann, dar, dupa cum stiu ca ar trebui sa abunde in comentarii filosofice... oare cum puteau fi transpuse pe ecran ? in ce priveste conceptiile despre frumusetea perceputa subiectiv s.a.m.d. - mi s-au parut perfect integrate. ramane visconti-ul meu preferat. :P

Brokeback Mountain – westernul înºelãtor
Magda Mihãilescu (Gândul 25 Februarie)


Nimic nu-i rãmâne, pânã la urmã, lui Ennis Del Mar, eroul supravieþuitor din Brokeback Mountain, decât o ferestruicã de cabanã amãrâtã, prin care sã intre puþinã luminã ºi atât. Nu sã vadã lumea. Ang Lee ºi operatorul Rodrigo Prieto (Amores Perros) insistã, în finalul filmului, asupra acestui mic „cadru în cadru”, opus maiestuozitãþii munþilor a cãror imagine stãpânise de atâtea ori ecranul. Aceea a fost lumea cea adevãratã, care merita sã fie privitã. Acolo evadase vreme de aproape douãzeci de ani, câþi au trecut din acea îndepãrtatã zi a tinereþii sale, când întâmplarea l-a adus alãturi de Jack West. O pornire de moment, stimulatã de singurãtate, de teama în faþa necunoscutului, se va transforma într-o pasiune distrugãtoare. Vieþile amândorura vor fi date peste cap, în ciuda asumãrii ritmurilor obiºnuite ale existenþei: familie, copii. Spaþiile vaste ºi ocupaþia temporarã a celor doi – îngrijirea, mânarea oilor – au fost numai bune pentru a da naºtere etichetei de western. O formulã cheamã alta: western gay, spãrgãtor de tabu-uri în interiorul unei categorii socotite osificatã. Dar ºi violul, act multã vreme interzis în cinematograful american, a pãtruns în western încã din anii ’50. Amintesc doar crâncenul început din Rancho Notorius, al lui Fritz Lang. Spun toate acestea pentru cã circulaþia unui film închis în mediocritatea formulelor reducþioniste poate îngreuna accesul cãtre miezul lui. Din mitologia genului, Brokeback … (ecranizare a nuvelei cu acelaºi nume a Anniei Proulx, deþinãtoare a unui premiu Pulitzer) pãstreazã acordul fundamental dintre om ºi naturã. Cine nu intrã în salã pregãtit sã vadã, dupã cele scrise, câte în lunã ºi în stele, „o poveste cu homosexuali”, va depista, poate, o primã sursã de emoþie chiar în aceastã adecvare. În primele scene dupã instalarea la munte, de fiecare datã când bãnuim cã unui prim plan al unuia dintre cei doi tineri îi va rãspunde chipul celuilalt, semn al atracþiei irezistibile, Ang Lee, cineast al fineþii deturnãrilor, ne contrazice banalitatea aºteptãrii: privirea lui Ennis (Heath Lodger) nu o cheamã pe cea a lui Jack (Jake Gyllenhall), ea bate mult mai departe, se pierde în imensitatea peisajului, ca ºi cum de acolo ar putea sã aparã, cândva, rãspunsuri la întrebãri încã neformulate. ªi chiar vor veni, de-a lungul anilor în care se vor regãsi acolo, cu preþul propriei demolãrii, a antrenãrii unor fiinþe nevinovate în cercul distrugerii. Dacã în westernul clasic dimensiunea temporalã este absentã, Brokeback Mountain impresioneazã prin progresia duratei. Este ºi ceea ce îl catapulteazã dincolo de orice canon. Vieþile eroilor – în familie, în societate – se scurg paralel cu secretul lor, mai bine sau mai prost pãzit, pânã în clipa golirii de sens, a unei istoviri din care nu a rãmas decât amintirea. Ca în Podurile din Madison County. Este ceea ce a înþeles, înaintea spectatorului de azi, acea mamã din America anilor ’60, când întinde, tãcutã, o pungã în care prietenul fiului sãu mort îºi va împacheta o rãmãºiþã a trecutului. Singura.

da, frumos... asa cum ma asteptam de la madi. mi-a placut k pune accentul pe deturnarea genului si pe durata - a contre courant cu 'sefa' ei de la gindul, c.m. ;)
kestia cu durata e f importanta in film (eu am scris k e 'un film al timpului care trece si al sentimentelor care ramin' si am facut ac. analogie cu 'bridges of madison c.'), dar madi staruie si asupra detaliilor, ceea ce f bine. un singur 'detaliu' prost retinut: este jack twist!

pt notorious

nu exista 'romanul' 'moarte la venetia', ci o nuvela cu ac. titlu, scrisa de thomas mann. si nu, nu abunda in consideratii filosofice. si e mai buna (mult!) decit filmul, pe care l-as descris - scurt - k 'kitschul putrefact'. visconti si-a prins urechile in propria lui estetica & gust pt decadenta... incearca sa-l revezi; filmul nu se mai tine. capodoperele sint altele.

si eu am avut clar impresia asta. nu e ostila doar fata de ennis, dar si fata de memoria lui jack (oricum, probabil ca in ultimii ani relatia lor se degradase puternic). in povestire, annie proulx zice: 'no doubt about it, she was polite but the little voice was cold as snow.'

in momentul in care ea ii povesteste cum a murit, senzatia mea a fost ca recita ca un robot o poveste inventata. ca si cum ea ar fi stiut adevarata cauza a mortii lui jack, insa aceasta fiind prea embarasanta, a inventat o poveste decenta pentru cei care intreaba, iar acum o recita pentru a n-a oara. ca nureen stia despre jack, mi se pare ca reiese si din reactia ei la cuvintele lui ennis, 'we was hearding sheep on brokeback one summer, back in 63'. in momentul ala tipa baga o mutra shokata si efectiv icneshte, de parca ar fi primit o lovitura scurta. probabil ca in momentul ala isi da seama ca brokeback nu era un loc imaginar pt jack, ci o chestie reala. si deci ennis era cel pe care ea avea de ce sa fie geloasa.

si by the way. cind tatal lui jack (care pare si mai ostil) spune 'tell you what, I know where brokeback is' parca vrea sa spuna 'I know who you are, and what you and jack have been doing there.'


-superba observatia.

Tocmai faptul ca mi s-a parut ca e inventata povestea m-a facut sa ma intreb cum a murit Jack . Insa nu cred ca Lurren era atat de ingrijorata , si mai ales nu geloasa ... Jack chiar ii spune la ultima lor intalnire ca el isi poate tine casatoria prin telefon. Lurren avea un anumit statut si nu ii convenea sa divorteze , de aceea a pastrat realtia , insa era la fel de constienta ca si Jack ca nu e o relatie reala .


Nu cred ca tatal lui Jack avea macar vre-o idee vaga despre el ... el era doar dezamagit ca Jack nu se tinu-se de promisiune ( Jack ii spusese ca va veni cu Ennis sa refaca ferma )

'geloasa' n-a fost cuvintul potrivit, indeed. sa zicem mai degraba ca lureen avea motive sa-l deteste pe ennis.


sint de acord ca e discutabila interpretarea. autorii filmului s-au jucat mult cu subtilitatile. insa tind sa cred ca tatal avea, daca nu o convingere, cel putin o banuiala in privinta vietii ascunse a lui jack. batrinul nu pare sa aiba nici o durere pentru moartea fiului sau intr-un accident. ci e angry, cu fata unui om care stie:


el pare sa aiba sentimentele contradictorii ale omului dintr-o familie protestanta, traditionala, care trebuie sa sufere rusinea ca fiul sau a fost ucis pentru ca practica sodomia.

but again, sint de acord ca filmul e genul care te lasa cu intrebari mai degraba decit sa-ti puna totul pe tava, si tocmai aici sta de fapt the beauty of it. (la fel ca intrebarea legata de ultimele cuvinte ale lui ennis, 'I swear'. he swears what?)

Am citit mai multe cronici romanesti (si nu numai) la “Brokeback Mountain” si cred ca s-a cazut deja intr-un delir al interpretarilor. Aproape toata lumea care accepta filmul se intrece in a formula tare, memorabil, daca se poate socant. E si aceasta, dupa gustul meu, un semn al provincialismului. Iata ce fraza tranteste Iulia Popovici:
”Cu un Heath Ledger impresionant in combustia sa interna, un Jack Gyllenhaal fragil si nelinistit, o Michelle Williams intr-o bolgie a furiei si a neintelegerii, "Brokeback Mountain" e o "Casablanca" a inceputului de mileniu, o poveste despre o iubire imposibila, mai puternica decat oamenii, care distruge suflete si vieti (ale protagonistilor, ale celor dragi lor); o dragoste care - cu vorbele lui Gustavo Santaolalla (nominalizatul la Oscar autor al muzicii) - n-ar fi putut niciodata sa dureze”.
cine vorbea in "Dilema veche" dsp masura si bun-gust?

Cam la aceeaºi categorie boxeazã ºi Alexandra Olivotto în ultimul numãr din Rom. Lit. (25 Feb. 2006)

" ...În Brokeback Mountain, eºti martorul dezagregãrii psihice a unor personaje ( mai mult decât douã). ªtii sau, cel mai corect spus, intuieºti destul de devreme cã ea se va produce ºi nu oricum,ci în lanþ, fãcând alte numeroase victime. "Vinovatul e prea difuz ca sã existe, iar circumstanþele atenuante nu se închesuie nici ele. Urmãreºti dezagregarea cu sufletul la gurã, sperând cã existã vreo portiþã de scãpare.Pânã la urmã tocmai acest fel încrâncenat de observaþie declanºeazã o implicare totalã a spectatorului.Dar, cum, de la un punct era de aºteptat, filmul te pãrãseºte fãrã sã-þi aloce vreo rezoluþie satisfãcãtoare, fãrã sã îþi dea senzaþia cã existã vreo "fãrâmã de absolut" în povestea de dragoste pe care ai urmãrit-o. Doar este, ºi atât."

Vorba unui amic:" iatã, dragã silver: existã oameni care se exprimã mai greu decât noi!" lol

asta deja e prea de tot

partea asta nu-i rea.

Sunt gretoase chestiile astea.

useful tips:

http://www.sfgate.com/cgi-bin/articl...VGMTGVUG31.DTL

funny, eh?

faza cu asezatul in sala e de milioane ! :lol:

Mie mi-a placut. Singurul lucru care ma deranjeaza e reactzia masculilor feroce din sali, care sunt sa nu zic ce pe ei... watch your @$$es boys!!! :hmm: