tailgunner ne loveste rar si bine. A se vedea si comentariul de la Sin City. Bv !

;) iti spun eu, sigur a adormit si juriul la filmul asta, dar probabil ei au visat frumos.

Poate le place slanina in stare pura...

Fuck it, nu pot rezista...vin sambata dimineata 8)

32 gr. 2 le matin (Betty Blue) - Mi-a placut filmul asta... peste asteptarile mele. 9/10 Imaginea, muzica, jocul actorilor - superbe...
Desi iesirile maniaco-depresive ale ei ar fi putut da o alta tenta filmului, regizorul a reusit sa surprinda, pina la sfirsit, caldura relatiei dintre protagonisti, chiar si dupa moartea ei.

.ultima shuta de metri inainte de lazarescu...raman circumspect :sleep: dar totusi oarecum entuziasmat.

Moartea domnului Lazarescu

este un film facut bine! filmat din mana, parca aparatul tremura mai mult si, poate, mai putin studiat decat la dogmaticii pe linie Trier/Vinterberg.
actorii joaca excelent si mi-a placut faptul ca Puiu l-a chinuit pe Ion Fiscuteanu la fel de mult precum a chinuit-o Trier pe Emily Watson in Breaking the Waves. dialogul e fain, personajele-s bine creionate, tragi-comicul sanatatii romanesti.

numai ca mie filmul nu prea mi-a placut. nu m-au mirat/emotionat/ravasit caznele la care-i supus Lazarescu Dante Remus, poate si pentru ca am fost de curand implicat intr-o poveste asemanatoare (fara sa fiu mutat din spital in spital, ci doar lasat sa astept - cu mita data :x - pana mi s-a facut lehamite de tate doftoriile din lume).

in schimb filmul trebuie sa placa occidentalilor, pentru ei drama lui LDR poate avea un impact sentimental puternic (si sper sa scoata Puiu banii pentru toata seria pe care si-a propus-o!!! ca omul merita, a muncit serios). pentru mine, cel putin, a fost vorba doar de o re-cunoastere a starii de fapt, iar de asta nu ca m-am saturat, dar nici nu ma anima asa mult incat sa merg sa mai vad filmul o data duminica dimineata.

Moartea dlui Lazarescu a fost exact asa cum m-am asteptat, adica excelent. Ceva mai pe larg, mai tirziu. One more thing: atita lume la un cinema romanesc eu nu am mai vazut niciodata. Sala Republica, ce are peste 1000 de locuri, a fost plina ochi, oameni si in picioare, si pe scari, si ramasi afara. Impresionant.

Asa a fost si in Iasi, sala arhiplina..mancatori de cacat oficiali, care au aplaudat in nestire...dar lucrurile au intrat in normal in zilele urmatoare....cam 20 de oameni pe seara la filmele festivalului :).

Ziua a sasea am ratat-o, din motive de studiu si - apoi - oboseala cronica, dar am recuperat ceva in a saptea:


The Heart Is Deceitful Above All Things: (*) (*) (*) Juriului CineMagia se pare ca i-a placut, eu am cam strambat din nas. Merita un premiu, pentru eforturile Asiei Argento.


Iar seara, doua filme foarte bune, in contrapunct:

La zizanie: (*) (*) (*) (*) (*) He-he-he... Cum se putea sa ratez eu asta? Excelentu duet(/l) comic intre de Funes si Girardot, atmosfera relaxata, muzica frumoasa, rasete si aplauze in sala.

Moartea domnului Lazarescu: (*) (*) (*) (*) (*) Face parte din categoria filmelor care mi-au placut (sincer), dar despre care nu as sti cum sa vorbesc. Cred ca, la ora acesta, nu pot decat sa zic ca a fost extraordinar de bine regizat; nu am simtit decat pentru putine momente plictiseala, desi sunt doua ore jumate de pelicula.
(Totusi... Dante si Virgil? :?)

bai, dar in Bucuresti cind o sa apara 'Moartea d-lui Lazarescu'? toata lumea l-a vazut, deja ma apuca frustrarea.. :)

vine, vine! la elvira popescu, la 'retroacTIFF' ;)

In etapa a opta, un singur meci:


Extraordinarele (neobisnuitele?) aventuri ale domnului Vest in tara bolsevicilor: asa, pe la (*) (*) (*) (*), pentru perioada in care este realizat si inchizand ochii la propaganda... Lectie de montaj... Umor bizar si satira... Acelasi DJ DuBase... Si P.S.: Daca la "Caligari" anul trecut am mai inteles ceva din title cards, de data acesta doar cuvinte izolate, precum "komfort", "Vesta", "mister" si "teatr"; insa actiunea a fost foarte usor de urmarit doar cu ajutorul imaginilor (si a muzicii), cu toate ca ceva lume a parasit sala.

Lost and Found

cinci filme-ntr-unul singur, fiecare precedat de un moment animat (sau un 'clip-pixilation').
1. scurtmetrajul bulgaresc - parintii serbeaza acasa in bulgaria casatoria fiului cu o frantuzoica (quebequeza) chiar in fata cascadei Niagara. frumos, dulce-amar 9
2. Cristi Mungiu - Turkey Girl: mama in spital, tatal prins in treburile gospodaresti, fata tre sa mearga dintr-un sat bistritean sa rezolve cu medicii bucuresteni operatia mamei sale. povestea ei si a curcanului care trebuia (alaturi de alte elemente) plasat doctorilor. 9
3. filmul bosniac, cel mai slab, face o evidenta nota discordanta in ast peisaj, despre 2 fetite nascute in aceeasi zi in Mostar, in spitalul tocmai bombardat. note documentaristice pe marginea vietii celor 2 fetite in acest oras divizat. 6
4. filmul maghiar - cel mai bun. el se ocupa de psihologia sinucigasilor, ea a ramas acasa langa mama sa; sint frati, mama lor moare, se reintalnesc. filmat excelent, cateva cadre amintind de expresionismul german, porniri incestuoase, fiori!!! 9,5.
5. filmul sarb - o fosta stewardesa vinde acum bilete in tramvai, fiica ei vrea sa plece in CUba dupa barbatul pe care l-a cunoscut de numai trei zile, un batranel retraieste cel de-al doilea Razboi Mondial, un politist coase coblen, cu totii ajung sa se cunoasca. 8.

animatia de final (pare-se un filmulet, asadar e posibil ca proiectul sa fie alcatuit din 6 scurtmetraje). despre nastere, precum in finalul Odiseii Spatiale 2001. frumos.8,5.

per total (*) (*) (*) (*) , asadar merita vazut!

Ryna - surprinzator de ok, filmat excelent, se vede ca e coproductie. Totusi scenariul scirtiie. 6.5/10

Palindromes - un film ciudat, cu o idee geniala: rolul principal e interpretat de 8 actrite diferite. Aduce in discutie o problema serioasa - avortul - si o analizeaza din mai multe unghiuri, fara a parea sa ia partea cuiva. Totusi unele scene sint cam fortate. 7/10

A Hole in My Heart - e cam ciudat sa te uiti la un film, sa iti placa, si cei din jurul tau fie sa plece, fie sa comenteze cu voce tare de ce duda e. Moodysson zicea inainte de film ca doar 21% din public like his movie. Restul nu. Eu fac parte din prima categorie. Chiar daca e ciudat, dur, si foarte foarte greu de digerat. Unele scene sint superbe (eg: cea in care Eric isi pune plasturii pe ochi, sau cea in care cheliosul alearga prin cimp). 7.5/10

smecheria este ca intalnesti & socializazi cu un enorm public cinefil, ca opinia ta conteaza (nu uitam premiul de popularitate al publicului), ca te duci la un party cinefil seara de seara... adica mood-ul conteaza ! ;)

Nu-mi plac gloatele, masa.
LOL !
Asta da.

decreteii (*) (*) (*)
se putea ceva mai bine, dar e un subiect tare: cum nu se mai avorta in romania lui ceausescu.
si consecintele
unicul, adevaratul tarzan (*) (*) (*) (*)
despre johnny weismuller
l-am preferat pt ca e pt tv, si deci nepretentios, dar are un tuch de ironie foarte nimerit
moartea dlui lazarescu (*) (*) (*) (*) (*)
desi nu nu am fost vreodata fan cristi puiu, filmu e colosal
fara alte comentarii (care-s de prisos)
palindromes
(*) (*) (*) pentru film
(*) bonus pentru cinism. deci 4/5
a hole in my heart (*) (*) (*) (*) (*)
cand ma gandesc ca lam tinut vreo 3 luni prin casa pe vhs is n-am avut chef sal vad nu pot decit sa ma felicit pentru lene
nu e ceva de vazut singur
pentru ca e prea intens
da, e si gratuit, si metaforic, si circular si visceral
dar e al naibii de bun, intr-o liga a lui, proprie si personala
ermetic si fascinant
nu las revedea nici batut

Dark Horse - sub Noi :( , imprastiat si cam fara directie, cum zicea Leo - parca asta ar fi filmul de de debut al lui Kari.
Anyway, e placut, se zambeste, se chicoteste da' n-are chestia aia de face din baiat barbat. 8/10

Moartea domnului Lazarescu - a hole in my stomach. Recunosc ca m-am dus la filmul asta avandu-l pe Puiu deja pus pe un inceput de soclu , deci ar fi trebuit sa fie un mare flop sa nu-mi placa.
Am vazut la tiff filme cu zoofili, pedofili, violuri, crucificari, incizii craniene, sectionari de tot felu' totusi asta a fost cel mai greu de suportat film al festivalului.

Daca la inceput eram doar spectator, faceam mofturi ca imaginea e prea miscata, ca sunetu' e tipic pentru cinematografia romaneasca (noroc de subtitrarea in engleza) well, usor usor, filmul a intrat in mine. Cred ca la final, 2/3 din spectatori aveau aceleasi simptome: dureri de cap si ficat umflat. N-am mai simtit un film atat de personal de la No Man's Land.
Puiu ne-a dat la ficat, sper sa primesca trofeul pentru asta 10/10