Multumesc frumos.... Nu faceam basca sau ceva de genul asta... Chiar nu stiam asa multi... ignorantul de mine... si .. ah, in opinia ta, care e cel mai bun(argumente)?...

eh, imi ceri cam mult de data asta :D
cum crezi k m-as hazarda la un 'top' al confratilor mei? sint, si eu, un 'om intre oameni' - cu majoritatea ma intilnesc saptaminal la vizionarile de presa, cu altii/altele - la festivaluri, etc.
hai sa zic - fara a incerca s-o dau pe dupa piersic - ca nu cred ca sint deosebiri fragrante (wow! a iesit asha... vroiam sa scriu 'flagrante' ;) ) intre oamenii pomeniti, la capitolul pasiune pt cinema, cultura, pregatire profesionala etc, ci diferente - firesti - de sensibilitati in functie de virsta, temperament, etc.
nu cred c-ar trebui sa lipseasca - in orice caz - citiva 'lupi tineri' (blaga, kirilov, cretzulescu, gorzo), doua persoane la fel de tinere, dar mai moderate (bratan & chiriac) & doua persoane dure & incomode (voda & sava)...
satisfied?
problema ar fi ca oricare dintre acestia sa stea la ac. masa cu alde carmazan, nicolaescu, saizescu & altii din ac. aluat... just for the fun of it: inkipuiti-vi-l pe valerian sava 'face to face' cu nea sergiu, in ac. juriu!!! :P unul (v.s.) - 'cu miinile curate', celalalt (s.n.) - 'pt citiva dolari in plus' ;)

Mda... stiu ca am cerut cam mult... Dar mi s-ar face pielea gainaaaaa daca as auzi de un juriu format din critici, in Romania adica,... De ce? Pai... nu stiu de ce, dar parca va vad ca va paruiti pe acolo ... ca unul zice ca nea Puiu e jumate cat nea Sergio sau invers.... :P

Hai sa bem cand bani de droguri n-avem
 

Manifest

Suntem patetici dar ne tratam

punctu unu

Elizabeta de Batory avea un joc preferat.
Cum ar fi sa va interesati de el si sa il jucati intre voi?
pe mine m-ar distra foarte tare si cred ca ar fi si o solutie fiabila pentru iesirea cinematografiei autohtone din impasul actual, peren, whatever.

punctu doi

Starea de fapt de pe cinemagia.ro ma face sa ma gandesc la vorba preferata a unui mare teoretician bioenergolog "ignorare humanitas est"

punctu trei

pazeste domne pe omul bou de alte animale

punctu patru

considerati primele trei puncte de suspensie si luati in serios pe al patrulea

punctu cinci (punct ochit punct lovit)

exista cinemagia punct hu; nu credeti ca v-ar prinde bine o briza noua?

punctu sase (triplu)

ma facut mama oltean saracu de mine si deci impreuna si deopotriva cu semenii mei ma inchin inclinandu-ma

punctu sapte

o sa trec pe la spital sa va aduc niste compot

punctu opt

imi frec genunchiul de genunchi tibia de tibie, peroneele se cam plictisesc

punctu noua

incerc sa fiu intrinsec

punctu zece (care-i si intrece)

in tara asta decat sa faci film mai bine ti-o iei la laba; din pacate cu actualii autori lucrurile asrea doua sunt congruente

punctu de vedere

daca ar exista un sampon antiprostie anti vederi inguste anti pseudo eruditie anti invidie nu l-ar cumpara nimeni.

v-am pupat pe portofel,
coco (ce sa-i faci... m-a facut mama baron local)

ps sau punctu forte

Leo are u playing hard to get? that makes me wet! :)

copyu de mai sus suna a reclama la laxative, nu?

Bine ca sunt io destept

Helmis again dupa filmul de anul trecut, care inca n-a iesit dar am auzit ca e varza???
Sunt curios de unde ai auzit ca filmul e prost? Eu am auzit ca este ok. Oricum, inainte de a-mi spune parearea, trebuie sa il vad, ca ”gura targului” poate spune multe. Stie cineva cand este premiera?

God, pare o reclama la parfum rusesc

inteleg ca n-ai vrea sa te "pierzi" intr-un albastru slav?

simpatic personaj acest coco-flacara-vie. patimas, deschis&direct, nonconformist, seducator, expresiv&aluziv, insinuant, complotist, cunoscator, ubicuu, romantios-aburos...
se pare ca cinemagia e un spatiu prea mic pentru virtutile sale...

Sunt de acord cu Herbet. Tipul asta de Cristi Puiu pe unde apare lasa o dara de cartier Salajan: agresiv, inclusiv cu oamenii care l-au ajutat sa se lanseze, ca in Romania nu se poate altfel. L-a atacat pe Pintilie dupa ce acesta l-a sustinut inclusiv la Cannes - cam urata chestia. Acum, dupa atata scandal a obtinut finantare. Ridicol! Cred ca ar trebui sa se anuleze tot concursul ca asa multi puteau protesta, de ce tocmai Puiu sa fi primit finantare dupa ce a facut scandal? Ah, era sa uit, cand a castigat Puiu cu scenariu Marfa si bani nu era cumva Gulea la CNC? Puiu-Gulea... Suna intersant si asta.

e old news kestia cu gulea & puiu... a primit 'banii', a facut 'marfa', iar acum s-a certat si cu gulea & fiica & ginerele (th. ciulei).
am scris o data ca puiu e cel mai mare dusman al sau (al lui cristi puiu); acum imi vine sa zic ca va fi - si va ramine - singurul sau prieten ;)

Old, old, dar ar fi bine sa nu se uite, ca e reprezentativa. Oricum, bine ca a primit finantare, acum sa arate ce poate, ca in Marfa si banii nu prea m-a convins. Vorba aia: ”Fiecare pasare pre limba ei piere”. Si ce se tot da atata mare cu premiul ala de la Berlin? S-a mai spus doar: conjunctura, pilele... De altfel, au mai primit si altii premi, la Cannes, la Venetia si stau in banca lor.

Ce treaba are faptul ca nu-ti place marfa... cu pasarea care pre limba ei piere? si care conjuncturi sau pile?

E simplu: nu cred ca Puiu va face un film bun din finantarile pe care si le-a smuls cu dintii de la CNC. In ceea ce priveste pilele si conjunctrile de la festivalurile internationale cred ca s-a ma vorbit pe forum despre asta.

ce tristete! intr-un peisaj cinematografic dezamagitor si un mediocru ca Puiu poate fi subiect de larga dezbatere...

Patetism si revolta
 

Filmul este fara indoiala, un pictor al omului dar al unui om deplin in care viata coexista cu moartea, victoria cu infringerea, increderea cu deznadejdea si frumusetea fortei cu expresia grotesca a neputintei. Este interesant de urmarit, de-a lungul intregii istorii a filmului romanesc cum punctul de vedere al realizatorilor de film dublat de acutul lor simt moral, isi modifica perceptia exterioara si launtrica asupra lumii.
Fiecare dintre cele trei mari compartimente ale acestei opere – scurt-metrajul, documentarul si lung-metrajul – trec prin aceleasi etape, suporta aceleasi schimbari ale unghiului de privire si se supun, finalmente, acelorasi radicale transformari de natura morala, formala si plastica. Aceste schimbari au, in linii mari, un singur sens: din punct de vedere moral, ele marcheaza involutia, erodarea si emacierea pina in pragul extinctiei; din punct de vedere formal, planul concret isi pierde vitalitatea, mai intii in beneficiul unei anumite generalizari, pentru ca, in final, sa se ajunga la unul abstract-alegoric(peren in cinematografia romaneasca ; iar, din punct de vedere artistic, din perspectiva stricta a limbajului, subicetele devin mult mai fluide, angoasele regizorilor-autori se intoarc oarecum spre sine si nu mai descriu atit o forma definita, cit o stare ambigua si o atmosfera la limita dezagregarii. Cu alte cuvinte, pe masura inaintarii in timp, film-makerul roman devine tot mai putin increzator in materialitatea lumii, in realismul ei tangibil, si se apropie insesizabil de pateticul situatiilor, de intelegerea limbajului cinematografic ca vehicul, ca purtator al unor conventii, al unor coduri asumate, dar si ca purtator al propriei sale realitati.

Insa, in ciuda faptului ca traseul acestor filme de autor post-decembriste(toate) este unic, artistii percep diferentiat cele trei segmente ale filmelor realizate. In ceea ce priveste subiectul uman, adica figura umana puternic individualizata somatic si psihologic, intervalul de la particular la general, de la concret la parabola este "inbogatit" de patru noi tipuri de film . Primul dintre ele este acela al filmului cu identitate precisa, in care se inscriu(chiar daca nu pe fata) chipurile unor importanti artisti si oameni publici Aceste filme, dincolo de valoarea lor artistica nula, de calitatile indoielnice si de incapacitatea lor de a surprinde si de a defini fizionomia launtrica a evenimentelor, nu au o valoare directa, epica, de imagine riguroasa, netransferabila, a unui model inconfundabil si exemplar. Cel de-al doilea moment cinematografic isi largeste semnificativ sfera de cuprindere, gradul de generalizare si cimpul de referinta: aici intra acele filme ce identifica mai degraba virste si tipuri umane decit personaje concrete. Chiar daca in spatele acestor filme exista un model anume, ele nefiind doar rezultatul combinarii unor informatii vizuale diverse, acel model se topeste in ideea generala si alimenteaza doar meditatia spectatorului asupra vietii si asupra unui tipic uman generic. De altfel, aceste filme sint tratate mult mai liber in comparatie cu cele amintite deja, limbajul este mai spontan, iar interesul pentru detalii – de decupaj sau de recuzita – evident mai scazut. In cel de-al treilea val pot fi incadrate filmele politice si acele imagini, putine la numar, dar de o mare importanta pentru configuratia traseului cinematografului autohton si a clarificarilor morale in care sint reprezentate, printr-o subtila metonimie filmica, mai degraba principii decit persoane . Desi intre filmele cu identitate precisa si acestea din urma nu exista la prima vedere nici o compatibilitate de ordin formal sau plastic, ele sint solidare totusi, prin faptul ca ilustreaza acelasi tip de tensiune a gindirii si aceeasi modalitate de redefinire a ideii sociale romanesti.

Daca filmul reprezinta, fata de planul realului cotidian, un refugiu in realitatea fictiunii artistice, in plan existential si moral el inseamna, cum am mai spus-o deja, prin insasi ambiguitatea lui fictiune/real, ludic/grav, festiv/dramatic un pas enorm catre portretul romanului spectral, al romanului de dincolo de orizontul diurn. Libertatile regizorului-scenarist merg aici si mai departe prin combinarea un anumit hieratism al reprezentarii personajului cu semnalul discret al unui expresionism cromatic ca o prefigurare a neantului romanesc din fundal.
Cinematograful romanesc poate fi considerat la prima mana un pandant, o reflectare sau o dublura zoologica a umanului: maimuta pe jumatate hilara, pe jumatate ofensatoare prin statutul ei caricatural in relatie cu umanul. Filmul romanesc actual nu este din pacate primul pas catre o drastica sanctiune pe care creatorul sa o aplice omului in reprezentarile sale ulterioare. El sugereaza discret nu o pitoreasca prezenta de inventar asa cum s-ar putea crede la prima vedere, ci un insotitor insidios al umanului si semnul peremptoriu al unei iminente regresiuni. Pastrind, oarecum, aceleasi date ca cele pre-decembriste, insa aducind totul intr-un registru cromatic grav, in care preponderente sint culorile de pamint, filmul merge in acelasi sens, ba chiar mai departe, si in scurt-metrajele din cealalta categorie. Reprezentari elementare, realizate cu aceeasi lipsa de libertate ca si fratele sau mai lung, in cadre largi si fara insistente pe detalii, scurt-metrajul studentesc, dar, mai ales, dar mai ales cel CNC introduce notele unui expresionism iconografic, inexistential, si asigura trecerea directa spre dramaticul ciclu pe care l-as numi simplu 360grade de patetic sau mai simpul cinema romanesc.



Ce sens au toate lucrurile scrise mai sus?
Ce rost are sa ne zbatem zilnic, sa luptam cu viata?
Ne nastem ca sa invatam. Ne traim adolescenta prin scoli si licee. Pe masura ce crestem apar tot mai multe probleme. Apoi apare familia. Te lupti zi de zi cu ceilalti, intr-o monotonie permanenta doar ca sa aduci cativa bani acasa sa poti sa traiesti cu ai tai. Batranetea nu aduce decat decaderea organismului, boli si izolarea tot mai mare de lume. Apoi, la un moment dat se termina tot.

Care e marele scop in viata ?

noroc cu filmul romanesc si cu www.cinemagia.ro

P.S. cinemagia e un spatiu virtual prea mic pentru virtutile mele

Re: Patetism si revolta
 

Iata,fara indoiala,avem printre noi un contabil.Noroc bun!

the comeback

http://www.ziua.ro/display.php?id=23510&data=2004-08-24

Ati citit articolul lui Gica Preda din Observatorul Cultural din aceasta saptamana? Scurt si la obiect. Imi place mai ales cum este catalogat Cristi Puiu in acest articol. In orice caz, Preda are perfecta dreptate.

nu kiar: are dreptate pina la final... ;)
public o scrisoare deschisa catre gica in nr urm. al observatorului cultural.