poate... nu stiu... oricum, cazuri in care titlul sa nu fie explicat (efectiv) in film mai exista, nu?

da, exista. intotdeauna m-am intrebat de ce se numesc respectivele filme asa 'Clockwork Orange' sau 'Postman Always Ring Twice' sau 'Bananas' etc si nu am gasit vreo explicatie efectiva in filme. poate doar in cartile dupa care s-au facut cele ecranizate si pe care nu le-am citit... chiar ma gandeam sa deschid un topic in care sa cer explicatii pt anumite titluri.

La astea doua m-am gandit si eu...

Oare? Daca te-ai fi gandit,acum deja erai in postura cunoscatorului.

PS: Burgess e kiar usor de descifrat.

Nu am zis ca nu stiu ce inseamna titlurile respective. Bine, la "The Postman Always Rings Twice" nu sunt foarte sigur, pentru ca nu am citit nimic ca sa ma verific. Dar "Portocala mecanica" stiu ce inseamna si m-am prins dupa ce am vazut filmul, inainte sa citesc cartea (si trivia de pe imdb.com). Deci mda...

Ma rog, e mai usor sa interpretezi titlul "A Clockwork Orange" decat titlul "Elephant". Mai ales ca al doilea are, dupa cum se vede, mai multe interpretari...


P.S.: Sunt curios, in "To Kill a Mockingbird", filmul (pe care nu l-am vazut), este explicat titlul?

Burgess wrote that the title came from an old Cockney expression, "As queer [meaning strange] as a clockwork orange", but that he had found that other people read new meanings into it1. For instance, some believed that the title referred to a mechanically-responsive (clockwork) non-human (orang, Malay for person). Burgess states in his later introduction, "A Clockwork Orange Resucked", that a creature who can only perform good or evil is "a clockwork orange -- meaning that he has the appearance of an organism lovely with colour and juice but is in fact only a clockwork toy to be wound up by God or the Devil." Rumour had it that Burgess had intended to name the work "A Clockwork Orang" and was thus hypercorrected to the form we know. In his essay "Clockwork oranges"2 he says that "this title would be appropriate for a story about the application of Pavlovian, or mechanical, laws to an organism which, like a fruit, was capable of colour and sweetness". This title alludes to the protagonist's conditional negativistic responses to feelings of evil which prevent the exercise of his free will.

Yes, I knew that...

Cu "The Postman Always Rings Twice" sunt ceva mai in ceata...

Metafora lui Burgess e mai mult satirizanta decat stiintifica.
Iar James Cain a fost mult mai prozaic: un prieten scenarist, Vincent Lawrence, trimisese un script unui producator si astepta nerabdator raspunsul, adica postasul. Si cand nu era langa fereastra, toata atentia ii era asupra soneriei. De unde sa stie el ca postasul suna intotdeauna de doua ori?
Oricum, nuvela lui Cain s-a impregnat f mult in cinematografie, de la neorealismul italian pana la sangvinicul Tarantino (evit sa folosesc stupidul termen "iconoclast" folosit asiduu pe acest forum).

Instigare la cultura?? Mesajul tau nu are nici o logica. Nu inteleg daca ti-a placut sau nu, sau doar ca este plictisitor.... Un lucru este sigur: te-ai uitat la filmul asta cum mai uit eu la reclamele dintre filme...(alea la detergent).....

Sangvinicul Tarantino si melancolicul Wong Kar-wai, sau cunoasterea lumii dupa Marx neuromantul. Termenul iconoclast nu este stupid , iar cei care stiu sa il folosesc inteleg si ca este foarte potrivit in cazul lui Tarantino, regizorul iconoclast, unde iconoclast este 1 : one who destroys religious images or opposes their veneration or 2 : one who attacks settled beliefs or institutions. Acum iti fac si putina teorie de film: The Art Film has become a traditional genre, divisible into two sub-genres, Minimalism and Anti-Structure, each with its own complex of formal conventions of structure and cosmology. Tarantino, un cunoscut anti-structuralist (tributar lui Rashomon; vezi spre deosebire Lynch, un alt iconoclast care challenges head-on cursivitatea cronologica in film) rastoarna si el farfuriile pe care sint ornate secventele, ca intr-un bufet suedez. Our mighty party breaker este un calcator in iconocastroane.

In primul rand Tarantino nu e un inovator, ci un compilator.
Apoi, cele doua sub-increngaturi se refera la fluenta naratiunii.
Si acum loveste-ma cu "iconoclastul" tau!

PS: Imi asum eroarea folosita.

filmul asta ar trebui mutat cu totul la rubrica Hypnotic de la Iconoclast. ;)

In primul rind, Tarantino este un inovator. Faza asta cu compilatia, desi existenta si in operele pre-Kill Bill, nu este in totalitate verificata decit in KB. Apoi, cele doua sub-genuri (aici nu e biologie si nici padure, sa vorbim de sub-increngaturi) nu se referea doar la cursivitatea/ fluiditatea naratiunii ci la structura filmului, per total. Atita vreme cit o conventie cere ca filmul sa inceapa de la punctul A si sa se termine la C trecind prin B (asta ca sa vorbesc de cele trei acte ale story-ului, in buna traditie americana; mai exista si cele 5 'acte' ), el este un film cinstit. Cind filmul incepe in C si ajunge in A, aia este cu siguranta anti-structura, si nu are legatura cu fluenta naratiunii. Anti-structure inseamna mai mult de atit: Inciting Incident, Antagonist, Turning Points, Self-revelation, etc (termenii astia ti-i explica teoreticieni ca Syd Field sau Robert McKee). Atita vreme cit Tarantino rastoarna majoritatea din cele amintite de mine mai sus, el este un iconoclast, un inovator. Iata si un citat: The heart of McKee's teaching is classical design/structure, which for him is a combination of the "classical" five-part narrative structure (inciting incident, progressive complications, crisis, climax and resolution) and the three-act story. He takes great pains to defend classical structure, contrasting it with minimalism and the avant-garde (which he defines as reduced structure and anti-structure-i.e., you have to know the rules to break them). Tarntino stie regulile si le rupe, ca atare nu doar compileaza ci innoieste. Banuiesc ca stii si tu ca atunci cindcombini doua valori de baza (albul si negrul) nasti o culaore noua, gri-ul. Sa iti dau acum si varianta lui Umberto Eco despre pluritatea surselor si originalitate? Tarantino nu e in avangarda film-making-ului doar prin faptul ca schimba la fata, sa zicem, film noir (Reservoir Dogs, PF) ci si prin faptul ca este ofensiv vizual (acum nu mai imi da iar exemplul lui A. F., ca japonezii sau asiaticii in g-ral ii umplu de singe pe amindoi).

PS: Imi scot iconoclastul din pantaloni si te lovesc, dar nu peste gura, ci peste umeri, ca ei sint vinovatii care iti sprijina capul.

lasand pt cateva minute portocacalele mecanice si soneriile si postasii la o parte ( si revenind la topic)
l`am citit pe gorzo in b24fun si am inteles ce pot gasii unii oameni fascinant si extraordinar la elefant.
si mi separe just. chiar este un articol misto
faza e ca tre lasat un spatiu, o marja de eroare ca sa nu cazi in capcana lu vansant
( tipu porneste de la ideea "toti ma crede destept, deci gaseste ei ceva legaturi si explicatii")
ce nu este de condamnat de la un individ care e constienbt de cat de over-over-over iunflated e parerea criticilor si fanilor dsp el

Da, e dragut articolul si le urez tuturor celor care s-au "plictisit" la film, sa-l citeasca.

Articolul din B-24-Fun este total nefocusat si, in afara de asocieri bizare cu thrillerul (eu as aconsidera Elephant un chiller), mai contine si niste cugetari de genul: "normalitatea e o stare artificiala, iar haosul una naturala", adincimi pe care orice cititor de Hobbes le cunoaste. Nu imi place articolul.

Elephant (titlul derivã din parabola conform cãreia niºte orbi examineazã diferite pãrþi ale unui elefant, dar nici-unul nu-l recunoaºte în întregul lui - metaforã a imposibilitãþii adulþilor de a înþelege lumea adolescenþilor)-explicatie luata din cronica unei doamne/domnisoare de pe liternet.

Nu stiu daca gvs a vrut,insa filmul apare si ca o antiteza la toate magariile hollywoodine despre liceele americane.Majoretele isi baga degetu in gat ca sa nu se ingrase,ochelarista nu mai ajunge regina balului.
Si se chinuie van sant sa le faca pe toate sa para atat de normale ca o da in diverse,apare la un moment dat un negru care zici ca o sa-i salveze pe toti(in buna traditie americana),tzeapa,nu scoate doua cuvinte il omoara astia(fara negru asta filmul era mult mai sarac),apoi apare directorul scolii care se pare ca scapa,tzeapa iar,cade si asta.Si uite asa se naruie tot ce stiai despre America,iti arata van sant "adevarata America".

Ma intreb cati patinti si-au retras copii de la lectii de pian dupa filmul asta. :lol: :lol: :lol:

O alta magarie e asocierea jocului pe calculator cu actiunile celor doi,un fel de "nu va lasati copii la tv/calculator,o sa-i distruga".Mai bine ii incuiati in beci cu 100 de volume de carti.(Instigare la cultura)

Mesajul filmului e clar,imbratisati nefericirea celuilalt daca nu vreti sa ajungeti kebab.

In Romania toti criticii l-au imbratisat ca mare opera de arta,cateva steadycam-uri,un fur elise si o mana de actori neprofesionisti nu inseamna opera de arta,cel putin nu cat sa ia premiu la Cannes.

Ma plictiseste enorm valul asta de filme antimericane facute de americani(mai ales dupa 9/11) avandu-l in frunte pe Moore.Are romanu' o vorba-cum iti asterni asa dormi.

Sa inteleg ca pt tine orice asimetrie inseamna automat nasterea unei aure inoclaste? Ricciotto Canudo afirma ca "la cinematograf, arta consta in a sugera emotiile, si nu in a raporta fapte". Tarantino, de exemplu, ne prezinta caligrafii sangvine, nu ne impune sangele ca o noua bautura racoritoare (asta ca sa vezi si tu cat de nesuprapusa este definitia "iconoclasta" ce singur ai prezentat-o).
Imi explici si mie daca Free-Cinema e o conceptie iconoclasta sau una inovator-progresiva?
Nu prea faci diferenta intre a inova si a destabiliza.
Intr-adevar termenul de compilator e prea neconcludent pt Tarantino, mai degraba e vorba de arta-melanj. In rest, iti propun o lista de iconoclasti(termenul asta e preferabil pt o metafora de articolas, nu pt o pecete estetica) : D. W. Griffith, Eisenstein, Elia Kazan, O. Welles, noul val francez, cei 3 magi Free-Cinema si lista e lunga pana la Tarantino.
Ai vazut 'Anima' de Titus Leber?

PS: deocamdata capul meu e sustinut un atlas functional (dar n-aveai de unde sa stii terminologia exacta).
PPS: iar lovesti sarmana arta plastica in locuri fragile: albul si negrul sunt non-culori. retine macar atat.

Daca din trasaturile semnalate de mine la Tarantino, tributare anti-structure, tu ai inteles doar 'asimetria' (care, de altfel, nici nu are ce cauta acolo), inseamna ca orice discutie cu tine pe tema asta nu va fi decit un aberatio ad integrum (I coined the expression) si asta din simplul motiv ca iti lipseste fundamentul teoretic. E ca si cu limba engleza: nu pot sa te invat diferenta dintre you lyrically talk about films si you on-topic(ally) talk on films, pentru ca tie iti lipsesc basics-urile si, in consecinta, nu stii ce inseamna either. Iconoplastia lui Tarantino apare in primul rind in felul in care Tarantino zugraveste - ca nimeni altul pina la el - cinele cele de taina din underbelly-ul american, unde Iisus lipseste, dar nu lipsesc nici hotii, nici miracolele. Iconoclasmul sau se manifesta insa in alt loc, pe care ma vad nevoit - cu durere in suflet - sa ti-l semnalez: Tarantino nu remixeaza filmul negru, sa zicem, ceea ce ar constitui o inovatie. Tarantino inventeaza un gen nou: artsy gangster movie (au mai activat pe aici si the overrated Coen Bros, dar comparatia nu este valida). Cind inventezi un gen nou, rasturnind multe din traditiile si topoi filmelor vechi, atunci da, draga doctore, putem vorbi de un iconoclast. In ceea ce ii priveste oe Griffith, Eisenstein & co. aberezi cu gura mare, pentru ca aia sint niste inovatori ai limbajului cinematografic, un limbaj care de abia isi osifica alfabetul asa ca, in lipsa unor canoane, nu puteau fi in nici un caz niste eretic autori de apocrife. Filmul documentar, sa zicem, are un pionier, pe Flaherty (banuiesc ca ai auzit de Nanook of the North), care invata generatiile ulterioare de cineasti (Martin & Osa Johnson - Congorilla, Baboona, etc) sa zica "a", "e", "i", "o", etc. Acest Flaherty e pentru documentar ce e sa spunem O. Welles pentru fiction features: un pionier, defrisator de paduri, ins ain nici un caz un destabilizator intr-o lume (cinema-ul) care de abia acum invata coerenta. Daca vei un destabilizator, ti-l propun pe Lang cu "M", desi, si aici, expresionismul si kammerpsiele au mai degraba legatura cu inovatia decit cu destabilizarea. So, to restate it, you is wrong.


PS: Metafora de imagistica Leonardo Da Vinci cu atlasul functional mi se pare second hand, nefericita si, alas, mult prea clinica pentru gustul meu.

PPS: Cu tristete imi dau seama ca imi esti un sub-adversar (dar asta nu te pune sub mine, relax): nici nu am zis ca albul si negrul ar fi culori ci valori de baza (ti-a scapat termenul? nu-i nimic, il mai scriu o data: valori de baza), sau, daca vrei tu, pentru imbogatirea lexicului plastic, mai ia o ebosa: albul si negrul sint tonuri. Stii, ca atunci cind spun ca tonul meu fata de tine este condescendent, functionind ca lumina si cei zeec sefiroti: descendent.

Il pot gasi pe net? (articolu, adica...)