E un film bun si interesant! Carrey isi face datoria de bufon al Hollywood-ului inca odata... :o :sleep: :w00t: :huh:

I'm sorry, nu cred ca ai vazut acelasi Eternal Sunshine of the Spotless Mind ca si restul lumii.

Da, si eu cred ca acel "Eternal sunshine..." pe care l-a vazut alakazam avea un titlu mai scurt care incepea cu "liar" si se termina tot cu "liar"... Fara suparare... :D :) :P

total în dezacord cu prima idee, total de acord cu a doua idee.

Total de acord ca in Eternal Sunshine, Jim Carrey isi "face datoria de bufon al Hollywoodului"? Cum poti sa sustii in mod serios chestia asta? OK, hai sa zicem ca ai niste motive rezonabile pentru care iti displace filmul sau pentru care il consideri prost (fapt cu care sunt la randul meu in total dezacord), dar e absurd sa afirmi ca aici ai de-a face cu un Jim Carrey bufon. Si asta vine de la cineva care nu suporta rolurile "funny" ale lui Jim Carrey.

eu îl suport uneori în rolurile funny. m-am amuzat la Bruce Almighty sau la Me, Myself & Irene, de exemplu (filme pe care le vãd o datã, mã distrez ºi gata. nu sunt filme de artã). Dar se pare cã mai mult de atît nu poate. Drama nu i se potriveºte. ªi ESOSM dovedeºte cît de ridicol e în astfel de roluri. A fãcut un rol excelent (cel mai bun al lui, în opinia mea) în Truman Show care nu e chiar de comedie. Totuºi, acolo era perfect pentru personajul sãu care trebuia sã fie unul de marionetã. n-a strãlucit nici în Majestic sau Man on the Moon, dar tot s-a descurcat mai bine ca în ESOSM.
evident, cunosc pãrerea majoritãþii despre acest film (pe care l-am vãzut de 2 ori, a doua oarã foarte atent) dar am avut destule polemici în trecut despre el ºi nu-mi face plãcere sã mai revin. pe scrurt, îl consider semi-genial (premisa ce a stat la baza lui, nu rezultatul) ºi semi-ratat (pentru cã a reuºit sã omoare o idee, neexplorînd-o sau explorînd-o prost, banal, fãrã imaginaþie; iar alegerea actorilor n-a fãcut decît sã adînceascã eºecul).

Mi-e greau sa vad pe cineva caruia ii place Jim Carrey, in orice rol. Desi trebuie sa recunosc ca asta e doar parerea mea personala. Nu cred ca am mai vazut alte filme cu Jim Carrey in afara de "Stralucirea eterna.." si de "Lemony Snicket...", fortata de imprejurari, pentru ca altfel am senzatia ca ramaneam la filmele pe care le-am vazut inainte de astea ( adica nici unul).
Ideea de baza a filmului e ... hai sa nu spun geniala, insa e pe aproape, insa pe parcurs s-a intamplat ceva , de la scenariu la filmul de pe ecran a aparut , in mod inexplicabil , un fel de alergie, si in final ideea aceea a fost pe ici pe colo mutilata.
Nu ma intelegeti gresit, imi place filmul , e unul din putinele filme in care Elijah Wood ( care desi frumusel e un pic cam sec ) joaca bine - adica rolul unui patetic - am senzatia ca e natural aici. Insa Jim Carrey, care trebuie sa fie actorul principal ,teoretic ar trebui sa duca in spate tot filmul ( doar lumea de acolo se invarte in jurul personajului lui ) face singurul lucru pe care il face tot timpul : e Jim Carrey. Am vazut filmul cu placere, nu pentru ca Charlie Kauffman e scenarist sau ceva de genul asta ( ma face sa am senzatia ca pe la Hollywood daca esti diferit esti si genial, ceea ce nu e chiar adevarat) ci pentru ca e un film bun. In final nu prea m-a mai interesat cine joaca in film. Pentru nu joaca chiar asa de prost. Am vazut eu oameni care au luat "Zmeura.." pentru filme premiate la Cannes ( ... sau era Berlin).

Mie mi-a placut filmul si nu l-am considerat niciodata pe Carrey un bufon. e un tip extrem de simpatic care a dovedit ca poate juca orice tip de roluri.

cred ca Eternal Sunshine.. isi merita nota de pe IMDB.

greoi, alambicat, incalcit, abscons...nu m-a convins!

Ghost reporting
 

De unde ai tras tu concluzia ca l-am vazut? Eu doar am afirmat ca este un film bun si interesant si ca Jim Carrey isi face datoria de bufon al Hollywood-ului inca odata... Nicidecum nu am spus ca l-am vazut... Mi-am dat cu parerea... Doar presupunand... E ceva rau in asta? :o

Da, e ceva rau in asta, avand in vedere ca Eternal Sunshine nu e comedie, ci drama, iar asta e unul din cele mai serioase (si mai bune) roluri ale lui Jim Carrey. Si mi se pare total stupid sa vii cu chestii de gen "e un film bun si interesant" fara sa-l fi vazut, si fara ca macar sa stii ca nu e comedie.

:lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol: :lol:
Am filmul asta in PC , special pt a invata ceva din el tinand cont ca pregatesc de 2 ani o drama de dragoste si mai ales ca filmul asta cu bufonul de...Carrey :lol: ha ha ha ha ha ha ha...(Scuzati-mi rasul, dar nu ma pot abtine) a castigat premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original - scris de 3 oameni printre care si Charlie Kaufman, unul dintre cei mai originali scenaristi ai noului val de la Hollywood, ce a scris "Adaptation" - un film f util oricarui scenarist, film avandu-l in rol secundar chiar pe Mr. McKee in pielea propriei persoane - autorul "Story-ului", carte dupa care s-au facut filme cum ar fi Casablanca, considerat filmul cu cel mai bun scenariu din istorie.
Si omul mai vrea sa fie scenarist...
Thanks Cazeemeer! Poate fi inceputul unei frumoase prietenii. :) Sa nu uitam in ce context s-au intalnit Old Shatterhand si Winnetou, :lol: si apoi legatura dintre cei doi. :)
PS: Vei avea o surpriza placuta (de la mine) referitor la filmul clasic sau/si european.
Respekt!

Nu se joaca McKee pe sine insusi. E jucat de Brian Cox. Iar Casablanca nu s-a facut dupa nici un fel de carte a lui McKee. Dimpotriva, McKee considera Casablanca filmul cu cel mai bun scenariu, si il da ca exemplu. Scenariul de la Casblanca nu numai ca n-a fost scris cu vreo carte de scenaristica in gand, dar nici macar n-a fost scris complet la inceperea filmarilor - pana la filmarea sfarsitului nu se stia exact cum vor termina filmul.
Enough trivia, ce nu inteleg eu e cum poti sa apreciezi Adaptation si in acelasi timp sa elogiezi regulile alea de screenwriting care duc cinematografia la mediocritate. Kaufman tocmai asta satirizeaza in Adaptation.

Inseamna ca am inteles gresit de la silver_boy...referitor la Brian Cox , si mie mi s-a parut cunoscut tipul si juca al naiba de bine pt un teacher of screenwriting.
Pai din film am inteles de Casablanca chestia aia, desi m-am gandit ce cauta "Story" in 1942???. In fine, asta a zis-o personajul McKee in finalul scenei de la restaurant (local).
Am gasit pe net scenariul la Cittizen Kane si iti dau dreptate, pe vremea aia inca era un experiment arta scrierii filmice. Inteleg acum de ce nu se gasesc scenariile filmelor clasice pe net.

Cazeemeer a scris:

Apreciez orice film inteligent, original (chiar daca exclude credibilitatea), SF uluitor, orice poveste care iti lasa dupa vizionare senzatia aia de meditatie in continuare la subiect, ce te duce sa cauti pe net si biblioteci mai multe informatii.
Despre ce reguli de screenwriting vorbesti? Ce am postat la Vreau sa fiu scenarist?
Orice om care vrea sa scrie un scenariu bun, excelent, genial, original, ia-o cum vrei, ar trebui (opinie) sa studieze o arie mai larga izvorata din punctul sau sensibil, din nucleul scenariului sau. Nu intelege ca eu elogiez numai ceva anume, sunt inca in perioada de cautari, sunt incepator, cand voi avea o varsta si o experienta, voi reusi sa triez mai bine avalansa de informatii cu care sunt "bombardat". De exemplu pt un scenariu de LM pe care il pregatesc de ceva timp am inceput (intentionez) sa citesc un roman romanesc, 2-3 carti straine, + cateva filme apropiate ca gen (si idee) de ceea ce vreau sa scriu (pt a invata ceva si pentru a ma feri de copy-paste-uri); in afara de toate astea ai nevoie si de un material abstract (arid chiar) teoretic de scenaristica. Esti ca un fotbalist (talentat ca brazilienii sau calculat ca nemtii) care pe langa antrenament, conditie fizica, vizionare de meciuri, studiul adversarului, are nevoie si de un secund tehnic.

de (re)vazut. e mai bine de un an de cand l-am vazut, si ma bucur ca n-am uitat metafora luminii ca vehicol pt dragoste, refuz al uitarii si cui in care se agata cu toata incapatanarea speranta unei zile de maine. o zi noua fara lumina n-ar putea exista. am ramane toti in intunericul unei nopti prelungite.

Oricat de buna ar fi ideea stergerii amintirilor pe care le ai cu o persoana este inevitabil faptul de a nu te lovi de ea din nou. Si oricum, la ce ajuta sa uiti ceva? Eu sunt adepta "daca nu mi se intampla x lucru nu eram azi aici" ;)

cinema virusat
 

Salutare tuturor,

Am citit in mare parte parerile voastre si "m-am minunat" cand am vazut ca nu v-a placut acest film, dar, ma rog, fiecare cu parerea lui...

Vreau sa contribui si eu la acest subiect si sa va arat cat de mult mi-a placut ESOSM, insa cu detalii... poate ca prea multe detalii, sub forma unui articol scris de mine in 2005; acest articol a fost "comprimat" in urma efectuarii unui eseu cu acelasi nume pt cursul Postmodernism din anul IV, facultate de litere, specializarea: comunicare si rel pub - de aceea am fost atat de serioasa...:


CINEMA-ul “VIRUSAT

De-acum 30 de ani cinema-ul a fost “virusat” cu un nou curent de filme. Unii le-ar numi postmoderne (prin largirea sensului unui concept deja existent), altii surrealiste (privite ca aventura a imaginatiei). Aceste filme se deosebesc de alte genuri prin deconstructia preconceptelor noastre si/sau construirea altora pentru a da o noua viziune asupra realitatii curente. Se pare ca metoda de a descrie cel mai bine aceste filme este doar de a le cataloga “ciudate” pentru ca suntem introdusi intr-o lume total straina noua, percepand valorile & normele socio-culturale propuse de regizor dar adaptate realitatii din zilele noastre.

Va invit sa patrundem impreuna intr-o poveste de dragoste creata de scenaristul Charlie Kaufman si pusa in scena de regizorul Michel Gondry in filmul “Eternal Sunshine of the Spotless of Mind” – intr-o viziune absolut originala… postmoderna.

Postmodernismul poate fi privit ca un virus care distruge tot ce e conventional, facandu-si prezenta acolo unde nu te astepti si sub diverse forme. In detaliul sta postmodernismu’ dar il poti intelege si combate numai daca detii “soft-ul” impus de societatea in care traim.

Primul semn de instalare a acest virus apare in titlul acestui film prin faptul ca este greu de retinut, continuandu-si traseul in tema filmului: prin derularea inversa a relatiei dintre Joel (Jim Carrey) si Clementine (Kate Winslet) prin flashback-uri in timp ce amintirile relatiei lor sunt sterse din mintea lui Joel de catre echipa Lacuna (companie specializata in procesul de stergere a memoriei).

Urmatoare victima este subiectul filmului devenind intru totu’ ciudat si complicat – in pregeneric e prezentat in mod firesc inceputul unei relatii dintre Joel si Clementine pana la momentul dramatic al stergerii memoriei din mintea fetei.
La aflarea vestei, Joel este cuprins de ghearele deznadejdii, iar suferinta ii porunceste sa faca acelasi lucru. Cand Joel e supus procedeului de stergere a memoriei, povestea tumultuoasa de dragoste se deruleaza invers in fata ochilor nostri, fiind martorii unor amintiri tumultuoase si captivante. Aceste clipe sunt date uitarii pentru a face loc reaparitia clipelor pline de tandrete si optimism, ceea ce-l determina pe Joel sa se indragoseteasca din nou de Clementine, chiar daca stie ca nu mai poate sa ramana cu ea, incercand sa ascunda amintirile cu ea in amintirile cele mai umile ale copilariei.
Desi pare un mod neobisnuit de a spune o poveste de dragoste, scenaristul a dorit sa-i ofere mai mult realism.
Relatia de cuplu incepe cu momentele de plictis unul fata de celalalt la care ajung doi oameni de obicei si se termina cu cele de inceput in care se simteau foarte atrasi unul fata de celalalt, pentru ca atunci cand personajele isi reiau relatia, ele sa stie deja cum va evolua.

Filmul a fost realizat utilizand foarte putine tehnici speciale sau artificiale, fiind filmat intr-un still apropiat de cel al documentarului. S-au folosit efecte simple (create prin dispozitive si metode folosite la inceputul cinematografiei, neutilizand nici o metoda digitala), trucuri de filmare realizate cu ajutorul camerei, iluzii optice. Amintirile sunt construite din mici bucati, fragmente, impresii, scenele si personajele fiind combinate intr-o maniera impresionista. Disparitia fizica a amintirilor tangibile ale lui Joel a fost realizata la modul practic, adesea prin inlaturarea unor piese din décor.

Din dorinta ca totul sa para cat mai real si cat mai palpitant cu putinta, regizoul Michel Gondry a decis sa nu puna mare pret pe sediul firmei Lacuna care utiliza echipamentul de stergere a memorie (conceput dupa casca folosita ca dispozitiv de scanare a creierului pentru tumorile cerebrale dificil de depistat) – alt element postmodern - pentru a nu da impresia unui film SF.

Timpul este afectat prin fragmentarea lui in 2 axe temporale simultane: toate personajele secundare trec prin propriile lor povesti micute care se petrec toate intr-o singura noapte spre deosebire de povestea lui Joel si a Clementine care se deruleaza pe durata a 2 ani. Prima axa se indreapta spre viitor, iar cea de-a doua - spre trecut.

Scenariul, regia, mijloacele tehnice - montaj, variatia unghiurilor de filmare - si prestatia actorilor ne-au ajutat sa percepem valoarea atat a amintirilor pline de suferinta cat si a celor minunate dintr-o poveste de dragoste.

Come on, fara copy/paste! Vreau si eu sa citesc pareri proprii :)

sst
 

intr-adevar n-ai de unde sa stii cata munca am depus pt acest eseu si cu cata pasiune am analizat acest film.

am vrut doar sa va arat ce inseamna si cum se analizeaza un film din unghiul meu de vedere... dar pana la urma e doar un forum, un nivel la care se poarta discutii mult mai "lejere" si , ca urmare, am sa ma conformez.