Ma bag si io in seama. Am reusit sa vad cam toate filmele nominalizate de anul asta, dar n-am rezistat sa vad ceremonia in direct. O sa-mi permit sa fac niscaiva comentarii:
GoNY : super film, jenant ca nu i-au dat NIMIC
Chicago : Misto, mi-a placut Richard Gere dansind...nu sint un fan al genului musical, dar asta nu mi-a displacut...parca totusi a fost un pic pueril...
Pianistul : Filmul putea sa se numeasca simplu "Evreul"..era tot aia..
8 Mile : daca nici asta nu lua, atunci cine???
Lotr : fara comentarii; trebuie sa-i dam cezarului ce-i al cezarului
....
NU AM VAZUT THE HOURS...E FRUMOS?...RICUTZA, AI CUVINTUL...

:D
da...mie mi-a placut enorm The Hours...o sa va bat mult timp la cap cu filmul asta...este genul de film pe care mai mult il simti...un film de atmosfera...un film superb...in mod cert trebuie sa-l mai vad o data!

Din cate am citit eu, este: " The filmmakers juggle and juxtapose three story lines but fail to come up with one cogent point, unless it's that life stinks, especially for sensitive married women who really love other women." sau "...watching this film nearly provoked me to take my own life. And if The Hours wins 'Best Picture' I just might."
Idea este ca...avem de vizionat un film care nu prea ridica moralul spectatorului....
Nu prea gust filmele care sunt exagerat de negativiste.

Polifanathic, exista o legatura intre cele trei povesti: Mrs Dalloway. Virginia Woolf a trait intr-o perioada destul de ciudata si un pic diferita de cea actuala, motiv pentru care filmul pare un pic bizar si probabil ca personajele sunt destul de greu de inteles....mai ales ca sunt femei...
Sa nu uitam ca viata Virginiei Woolf in sine este extrem de interesanta si ca ea s-a sinucis...nu era normal ca un film care are oarecum legatura cu ea, sa ilustreze exact atmosfera de atunci?...nu era normal sa ajungi sa intelegi de ce se sinucide?si cum ar putea sa fie un astfel de film vesel?

Iata ca si cea de-a 75-a ceremonie a decernarii premiilor Oscar a trecut. Cel mai important sau, cel putin, unul din cele mai importante evenimente ale anului din industria cinematografica s-a consumat.
Ceremonia in sine nu a fost o simpla perindare a castigatorilor pe scena, ci un spectacol de divertisment. Pe langa scurtele proiectii si momentele muzicale, glumele lui Steve Martin si nu numai au facut deliciul invitatilor din sala si al telespectatorilor. (Mi-as fi dorit sa rememorez aici pe forum cateva din momentele amuzante.)
In ciuda atmosferei de buna dispozitie, gala de anul acesta a fost marcata de razboiul din Irak. Nu ma refer la vestimentatia sobra a unor invitati sau la lipsa „covorului rosu”, ci la speech-urile mai mult sau mai putin pacifiste ale castigatorilor. Laureatul Oscarului pentru documentarul „Bowling for Columbine” a fost remarcat mai mult pentru discursul lui virulet insotit de huiduieli, decat pentru statueta castigata. In schimb Adrien Brody a fost aplaudat pentru cuvintele sale, in care isi exprima speranta intr-o rezolvare grabnica a conflictului din Irak. Mi-a placut cum a vorbit Nicole Kidman despre importanta premiilor Oscar in arta cinematografica, incercand sa justifice prezenta celor din sala la un asemenea eveniment in timp ce in alta parte a Globului se poarta un razboi.

Cum era si firesc au existat castigatori dar si perdanti. Printre cei care n-au luat laurii se numara si „Gangs of New York”. Din toate cele 10 nominalizari filmul nu a luat nici un Oscar. Daca „The Lord of the Rings: The Two Towers” a luat 2 statuete, atunci merita si filmul lui Scorsese macar una. Cel putin din cauza asta premiile nu au fost echilibrat impartite.
La Oscarurile de anul acesta au avut bafta cei nominalizati pentru prima oara. Adrien Brody, pe care l-ati mai vazut in „La hotarul dintre viata si moarte (The Thin Red Line)”, Catherine Zeta-Jones si Chris Cooper (daca nu ma insel) au fost nominalizati o singura data si iata ca au si castigat. Doar Nicole Kidman nu a „tintit” din prima, castigand insa la a doua incercare (a se citi nominalizare).
Ar fi bine ca „Chicago” sa fie pe masura celor 6 Oscaruri obtinute. Zic asta pentru ca „The Hours”, preferatul meu, a plecat acasa mai mult cu traista goala decat plina. Probabil membrii Academiei au votat acest musical ca fiind cel mai bun film deoarece aveau remuscari ca nu au dat anul trecut Oscarul pentru „Best Picture” filmului „Moulin Rouge”. „The Pianist” a castigat 3 statuete importante (rol principal masculin, regie & scenariu adaptat) ca o ultima dovada a valorii sale cinematografice, pentru cei care s-au indoit de acest film.
As minti daca as spune ca aveam o presimtire ca va castiga, insa faptul ca Eminem a luat Oscarul m-a uluit. Din toate melodiile nominalizate pentru cantec original chiar „Lose Yourself” n-a fost interpretata in cadrul ceremoniei, intrucat Eminem alaturi de Roman Polanski au „chiulit” de la gala de decernare a premiilor. Si apropo de cantec original, am fost placut surprins de calitatile vocale ale Catherinei Zeta-Jones. M-am mirat ca era asa de „plinuta” dar mai tarziu am aflat ca e insarcinata. Si totusi cand Annette Bening a fost prezenta acum 3 ani la ceremonia de decernare a Oscarurilor, fiind insarcinata in ultima luna, arata mult mai bine.

Imi inchei „pledoaria” cu speranta ca filmele invingatoare la Oscar vor sosi cat mai curand si pe marile ecrane autohtone.

CHICAGO 13 nominalizari / 6 Oscaruri
rol secundar feminin * scenografie * costume * montaj * cel mai bun film * sunet
THE PIANIST 7 nominalizari / 3 Oscaruri
rol principal masculin * regie * scenariu adaptat
FRIDA 6 nominalizari / 2 Oscaruri
machiaj * coloana sonora
THE LORD OF THE RINGS: THE TWO TOWERS 6 nominalizari / 2 Oscaruri
efecte sonore * efecte vizuale
ADAPTATION 4 nominalizari / 1 Oscar
rol secundar masculin
THE HOURS 9 nominalizari / 1 Oscar
rol principal feminin

Uite ca eu ma indoiesc in continuare de valoarea sa; m-as fi indoit chiar daca ar fi castigat toate Oscarurile. Filmul e plictisitor, previzibil si neverosimil din punct de vedere istoric.

Marturisesc ca nu am vazut "Pianistul" si deci nu imi pot expune parerea mea personala despre acest film. In schimb pot spune ca filmul a fost distins cu multe premii (Palme D'Or, Cesar, BAFTA, Oscar), fapt ce demonstreaza ca "The Pianist" a fost bine primit de critica de specialitate.
bogie, tu ai o parere subiectiva si pur personala despre acest film, de aceea propun sa amanam aceasta discutie in contradictoriu pana cand apuc sa vad si eu filmul.

Pianistul a fost si pentru mine o dezamagire. Desi impactul unor imagini poate fi puternic, mi se pare ca pelicula se subordoneaza seriei despre Holocaust - in linia Sophie's Choice, Lista lui Schindler. De data asta nu ne sunt prezentate lagarele de concentrare ci drama unui pianist privat de familie si de instrument. Locul lagarelor il ocupa ghetto-ul din Varsovia a carui redare scenografica este impresionanta. Roman Polanski se dovedeste a fi in primul rand un manuitor al imaginii (remember "Tess" !) si mai putin un inovator. Se pare ca a dorit sa contribuie cumva la rescrierea dramelor nazismului si, pana la urma, n-a reusit sa faca altceva decat sa repete o poveste. A devenit un cult al regizorilor evrei aceasta revenire asupra Holocaustului... Intr-un fel este fireasca date fiind dramele prin care, probabil, au trecut parintii si bunicii sai. Insa pentru cineva care a vazut filmele pe care le-am amintit mai sus, rescrierea povestii (chiar si cu toata centrarea asupra zbuciumului unui pianist) devine redundanta.
Astept un film despre Gulag ! Chiar ?? De ce nu exista nici macar un film dupa Soljenitin ? Raspunsul ramane deschis..
Cat despre restul filmelor nominalizate la Oscar, nu ma pot pronunta ferm asupra corectitudinii deciziei de a alege Chicago drept best picture. Le-am vazut pe toate, mai putin marele castigator. Nu cred ca The Hours este depasit de Chicago. Ar fi o surpriza prea mare.. Se poate spune ca filmul lui Daldry este deprimant, in nuante gri, ca te trimite cu gandul la sinucidere dar, luati aminte, filmul ar trebui sa se serveasca asezonat cu Doamna Dalloway. In acest fel kitul de instalare ar fi complet
Am mai scris despre The Hours si la sectiunea Despre film (in general).
Gangs of New York face parte din seria dedicata istoriei celebrului "The City". Langa el stau celelalte filme ale lui Scorsese: Varsta inocentei, Taxi Driver etc. GoNY nu trebuie privit ca o poveste a unei razbunari ci ca un document ce atesta nasterea in strada a civilizatiei americane. Unele fragmente m-au trimis cu gandul la "De ce trag clopotele ?". Ciudat, dar asa mi s-a intamplat. Un film despre mahalaua americana.. la inceputurile sale. Un personaj in care Daniel Day Lewis se scufunda si pentru care ar fi meritat Oscarul. Brody cred ca a fost cea mai proasta alegere..
Am zis !

Ai dreptate cu "Gangs of New York", dar aici parca nu are magia celorlalte filme ale lui Scorsese despre New York. Parca e cam dificil, nu neaparat mai violent, dar mai sec. Povestea cu baiatul care devine barbat nu prea tzine... Fascinant pentru actori, de la Neeson la Day-Lewis.