"Scriitor in comunism (niste amintiri)" de Stefan Agopian. O carte de memorialistica minunata care te tine cu sufletul la gura ca un thriller (daca esti interesat de viata pe vremea comunismului, de scriitori cunoscuti - Nichita si mai putin cunoscuti din acea perioada, daca nu esti pudipond). Stefan Agopian are un stil foarte usor, plin de umor (doar e de-a lui Catavencu), trece de la o chestie la alta cu usurinta si fara sa deranjeze. Plus ca are o groaza de amintiri valoroase. M-am bucurat de cartea asta foarte mult, am ras singura si m-am delectat cu amintiri despre poetul meu roman preferat - Nichita, despre vremuri de care doar am auzit sau despre cele pe care le-am trait copil fiind. Nota 10 si v-o recomand din suflet. http://www.elefant.ro/carti/biografi...ri-217007.html

Intru pe la libraria Eminescu si văd la noutăţi cartea lui Vasile Zărnescu (? ) "Gogoriţa Holocaustului ", o tâmpenie antisemită. M-am uitat pe net şi iată cu ce goange se ocupã nenea ăsta .

http://deveghepatriei.wordpress.com/...elea-codreanu/

http://deveghepatriei.wordpress.com/...ontrolul-ment/

Ori e dereglat rau nenea, ori eu nu mai joc Angry Birds ever.... =))

Refugiul - Nicholas Sparks

Dacã filme nu prea am mai vãzut, mãcar am citit.

Matei Visniec -"Sindromul de panicã in Orasul Luminilor" 10/10
Este al doilea roman pe care il citesc de Visniec. Incã are 10/10 de la mine, dar dacã mai continuã cu aceleasi subiecte mã voi plictisi repede.
Ca și "Dezordinea preventivã", "Sindromul de panicã..." este tot un fel de distopie cu o adiere autobiograficã.
Panica derivã din perspectiva eșecului pe plan scriitoricesc a unor autori entuziaști cã au un mesaj interesant de transmis, derivat mai ales din încãrcãtura apocalipticã a universului comunist pe care o aduc în luminosul Paris, nesãţios de povești teribile despre sisteme politice inumane împotriva cãrora sã se revolte în bunul spirit franţuzesc.
Dar scriitorii au surpriza sã își vadã visurile spulberate în ciuda unui succes literar rãsunãtor, dar efemer. Așa cã ajung sã formeze grupul numãrul 5 al domnului editor Cambreleng, umbre scriitoricești nedumerite de uitarea nedreaptã la care sunt condamnaţi de o piaţã editorialã pe ale cãrei reguli nu le înţeleg pe deplin.

Ray Bradbury -"Fahrenheit 451" 10/10
Mai recuperez si eu din "marile" carti pe care le-am ratat.
"With school turning out more runners, jumpers, racers, tinkerers, grabbers, snatchers, fliers, and swimmers instead of examiners, critics, knowers, and imaginative creators, the word intellectual, of course, became the swear word it deserved to be. You always dread the unfamiliar."

Panos Karnezis -"Infamii marunte" 8/10
Este o colecţie de povestiri despre locuitorii unui mic sat, fără nume şi uitat de lume, din Grecia, plasat cumva în afara timpului (deşi perioada este una modernă). Incă de la început (în prima povestire satul este afectat de un cutremur puternic care scoate din pământ până şi sicriele din cimitir) ne este clară lipsa oricărui viitor pentru această comunitate condamnată la dispariţie prin uitare. Deşi unii săteni se mai duc pe la oraş cu diverse treburi, în principal lumea este cea care vine în satul care stă pe loc (şi la propriu, şi la figurat).
Povestirile îţi lasă impresia că Panos Karnezis a scris mai mult ca să păstreze amintirea acestei lumi faţă de care îi poţi simţi afecţiunea, deşi tonul (şi structura totală a cărţii, de altfel) este de multe ori critic şi acuzator pentru pasivitatea ei în faţa auto-distrugerii prin neimplicare, resemnare, refuz de schimbare, decât dintr-o plăcere de a scrie, de a experimenta cu frazele, de a construi un text literar sofisticat.

Gary Shteyngart -"Absurdistan" 7/10
Mişa locuieşte în Sankt Petersburg, este fiul celui de-al 1238-lea cel mai bogat om din Rusia, trăieşte cu nostalgia paradisului american pierdut (studiase la Accidental College, s-a mutat în Manhattan, se îndrăgostise de o stripteuză pe jumătate puertoricană, pe jumătate negresă, Rouenna, femeia vieţii lui, desigur, şi a devenit dependent de psihoterapia doctorului Levine cu care îşi continuă din Rusia şedinţele la telefon pentru 350 de dolari pe oră) din cauza tăticului care i-a făcut de petrecanie unui magnat de prin Oklahoma.
Prin urmare, Mişa s-a ras pe bot de viza americană, singurul lucru care îl zdruncină din inerţia oblomoviană a celor jdemii de kilograme (este foarte gras) şi care-l face să lase confortul casei pentru a călători în micul, dar plinul de petrol, Absurdistan unde are promisiunea unui paşaport fals belgian.
Nu regret că am asteptat sa o găsesc redusă la 10 lei (2 ani la rand a fost 15 lei la Kilipirim si m-am incăpătanat să nu o cumpăr -bine am făcut).

Iris Murdoch -"The Bell" 9/10
Ca să scap de nostalgia de a citi un clasic care mi-a scăpat (mi se mai întâmplă), am luat-o pe Iris Murdoch. Când nu mai ai chef de literatură contemporană, de jocuri stilistice şi de structură narativă, când vrei să fii sigură că nu vei înjura cartea pe care ai ales-o, e aşa o binecuvântare să citeşti un roman frumos construit, armonios ca o piesă muzicală, în care este evident că autorul ştie ce pune în text, că a studiat bine personajele, că are o grijă preţioasă pentru coerenţă.

Mo Yan -"Sorgul rosu" 9/10
„Sorgul roşu”e pe lista mea de lectură după ce, evident, Mo Yan a luat premiul Nobel pentru literatură. Romanul, care are, de fapt, forma unei colecţii de povestiri (nici nu sunt sigură dacă este clasat ca roman), este o succesiune de perindări temporare centrate pe perioada invaziei japoneze din 1945 şi ocuparea zonei Shandong pe urma filonului personal al destinului propriei familii, pornind de la tinereţea figurii dominante şi puternice a bunicii. Instituţiile care să reflecte o autoritate ce poate reglementa lucrurile dispar şi, în acest eşec cultural şi organizaţional, nu mai există nici o barieră în faţa distrugerii umane în cele mai diverse (şi pe alocuri dezgustător de inventive) moduri.

A. D. Miller -"Snowdrops" 10/10
O Moscovă actuală, verosimilă, plină de gangsteri, de îmbogăţiţi peste noapte, de dansatoare de strip-tease (plus servicii adiţionale) în căutarea unui bărbat care să le întreţină, bătrâni văzuţi ca o masă indistinctă, ţintă sigură pentru escrocii financiari şi imobiliari.
Comentariile despre lumea moscovită sunt unul dintre motivele pentru care mie mi-a plăcut cartea (chiar foarte mult, de altfel).
“Most of the front doors to the individual apartments were made of axe-resistant steel, but had been prettified with a sort of leather padding –a fashion that sometimes made it feel as though the whole of upscale Moscow was a low security asylum.”

Stie cineva vreun program decent de tip TTS ( text to speech) pentru Android ??? Am incercat cu Google TTS si tableta ''incepe sa vorbeasca de una singura '' si face pe-a nebuna .
Am niste carti , dar chiar n-am chef sa le citesc pe o tableta . Daca era vorba de un e book reader mai mergea . As vrea sa -mi citeasca o tanti la ureche si eu sa adorm ca un bebe .(:|

bremen, n-am avut rabdare cu Possession. Am abandonat-o, deocamdata.

In alta ordine de idei, tocmai am terminat Middlesex de Eugenides. De foarte mult timp n-am mai citit o carte asa de faina. Am fost absorbita total de personaje, de America anilor 20-30-40-50-60-70.... Incredibil roman.

M-am învățat și eu în ultima vreme și renunț să citesc până la capăt o carte care nu-mi place . Probabil că '' mănânci tot din farfurie '' din copilărie încă mă făcea să citesc o carte începută , chiar dacă nu-mi plăcea . Gata , viața e prea scurtă pentru chestiile care nu-ți plac , mai ales dacă le faci de plăcere .

Iată ce-i scriam cuiva apropiat luni seară :

Citesc şi eu ( în sfârşit ) SOLARIS-ul lui Stanislaw Lem . Bun , întunecat , claustrofobic , aseptic .Am citit vreo 100 pagini şi -mi pare rău ca n-are mai mult de 290 .
"Nu eram nebun ! Ultima rază de speranţă s-a stins .Am deconectat emiţătorul , am băut restul de supă din termos şi m-am dus să mă culc . " Asta o să fac şi eu .






Am aflat azi dimineață că Valentin Nicolau a murit marți seară . A fost patronul editurii Nemira , locul unde a apărut Solaris , locul unde au apărut marile cărți ale sf-ului .Îi mulțumesc pentru cărțile minunate pe care le-am citit cu ajutorul Nemirei .
Valentin Nicolau s-a dus sa se culce , dar emiţătorul încă transmite .

Dumnezeu să-l odihnească .

Citesc Ultima noapte de dragoste..., bârfitorii ar spune că e cam târziu, dar mai bine așa decât niciodată. Sunt surprins de mediocritatea în care se zbate cartea. Stau și mă gândesc, oare chiar n-au găsit un roman subiectiv mai bun pe care să-l pună în programa pentru bacalaureat?

Pe un ton mai amuzant: Te îndeamnă la misoginism și preacurvie. De ce ai vrea să-i înveți pe adolescenți astfel de lucruri? :))

Stai sa vezi ce invataturi capat eu din ''In raspar '' cartea lui Huysmans pe care am inceput s-o citesc ieri . E vorba de Jean De Esseintes, ultimul vlastar al unei familii de nobili , un pervers vlaguit de rele si ajuns impotent . Acolo rafinament , estetism si decadenta cat cuprinde .

Isi aminteste nenea asta de un pusti de 16 ani pe care l-a intalnit candva si pe care a hotarat sa-l duca pe calea cea buna . La dus la un bordel de lux si ''i-a facut cinste '' .In plus i-a platit acestuia un abonament de 3 luni in amintitul stabiliment apoi i-a taiat brusc finantarea sperand ca micutul mucos( devenit dependent de viciul luxos )sa se transforme intrun infractor dispus sa faca orice pentru a-si finananta dezmaturile . Totul pentru a mai forma un dusman impotriva societatii pe care-o ura
Strasnic profesor in ale vietii hatisuri >:)

Ma gandeam la absenta unui asemenea ''model '' care sa-mi deschida ochii in frageda mea tinerete
cand am luat o cazatura pe o pojghita de gheata tocmai cand ma intorceam de la munca . Nu m-am lovit tare , dar mi-am murdarit un pic pantalonii .
Ce vicii , ce profesori ??? Pana sa-ti vina viciul de hac , iti rupe gheata gatul .:))

Ce as mai citi in noul an . Am dat un scurt tur pe siturile principalelor edituri de la noi ,si iata ce mi-a facut pofta .

http://share.pho.to/8gVbw

That's an interesting list! Eu nu-s convinsa de Bertrand Russel asta... Am citit The Conquest of Happiness si mi s-a parut o mare de platitudini pe care le puteam spune si eu cu un dictionar langa mine. Ma rog...exagerez but you get the point.

Thomas Bernhard ...is extrem de curioasa de el. Am tot flirtat cu ideea de a-i cumpara vreo 2 carti weekendul trecut dar am prea multe care asteapta sa fie citite, deci am renuntat pana luna viitoare. N-am citit nimic de el. Tu ai citit? tin minte ca lui varu i-a placut mult.

Mi-am luat Infinite Jest de David Foster Wallace. Sta pe un raft, usor terifianta. Asta a ta e mai subtirica? Poate incep cu altceva :D

Am citit romanul ala al lui DeLillo. E bun dar nu se ridica la nivelul lui White Noise dupa parerea mea. Desi e foarte bun.

Anyway....have fun reading!

Asta e programul pe hartie , dar la fata locului se schimba multe .Lectura mea depinde de ''mood '' , de vreme , de luna plina , eclipse , s.a. . Plec dupa un Cehov si ma intorc cu un 'Erotikon bizantin '' >:) ( chiar mi s-a intamplat asta ) .Astept cartile astea pe rafturile ...bibliotecilor si voi cumpara ce-mi place si ce-mi permit .

E misto sa-ti faci liste vizuale pentru ca tii minte mai usor cartile si sari pe ele cand le zaresti in librarii sau in biblioteci .

Pe unde o fi Varu ?? Ce-o mai citi ???

Recent mă confrunt cu o maladie destul de gravă :)) ... nevoia de a cumpăra cărți. Am momentan vreo 15 cărți pe care le-am cumpărat în ultimele două luni și care așteaptă să fie citite și totuși, azi am mai cumpărat două. Dacă trec pe lângă o librărie nu mă pot abține să nu intru în ea...

Oricum, am cumpărat Invazia ( Dean Koontz ) și Cititorul ( Bernhard Schlink ). Cu Dean Koontz am 'relații' mai vechi și-mi place foarte mult cum scrie, iar Cititorul o văd recomandată peste tot, așa că de ce nu? :))

Aveam de ceva vreme carticica asta prin casa si am zis s-o citesc . Nu mi-a placut ,am si citit-o pe derulare rapida , dar tot am gasit ceva cat de cat in ea .Ciuperci , farmacisti , golaneala . Cam atat . Dupa ce i-am citit parerea omului asta despre consoarta mi-am dat seama de ce s-a inhaitat el cu alti derbedei si a plecat brambura de acasa .





''Între femeie şi bărbat s-a iscat mai nou o duşmănie .Bărbaţii şi femeile sunt în ultima vreme certaţi unii cu ceilalţi, fără nicio excepţie.Eu , de exemplu , nu mai am de mult vreun duşman -nici nu aş mai fi în stare de aşa ceva -, dar dacă s-ar pune problema , atunci ar fi o femeie .Nu numai că nu suntem iubiţi , dar , mai mult , suntem duşmăniţi .
Şi dacă îşi mai bagă coada şi dragostea, atunci asta numai pentru a porni un război .Mai devreme sau mai târziu , femeia iubită va fi dezamăgită, aşa sau aşa , de tine şi tu nici nu vei şti de ce anume .Ea va spune că şi-a dat seama cu cine are de a face , dar nu îţi va preciza în ce fel a făcut asta .Şi niciodată nu te va lăsa să uiţi că te-a descoperit .Pentru că în acelaşi timp nu te mai lasă niciodată singur , în orice caz cu mult mai puţin decât înainte , în relaţia voastră.Şi prezenţa ei permanentă nu te va lăsa deloc să uiţi ce crede rău despre tine .Tu însuţi nu te consideri un escroc , mincinos şi om fals şi ai dori să-i fii un bărbat la fel de bun cum erai la începutul relaţiei .
Dar eşti nevoit să te vezi în toate aceste ipostaze: în ochii ei şi cu ochii ei ,care începând de acum nu te mai scapă din supraveghere şi care, orice ai face sau nu ai face , ar descoperi o confirmare a părerii ei proaste, a dezamăgirii ei crunte .
Poţi să faci ce vrei : eşti şi vei rămâne un bărbat descoperit .Nimic nu o mai poate surprinde pe femeie .Chiar dacă reuşeşti să-i îndeplineşti şi cea mai secretă dorinţă la care a tânjit toată viaţa , ea va ridica cel mult din sprâncene .Şi dacă ţi-ai da viaţa pentru ea, ea se va apleca rigidă asupra ta şi va avea grijă ca măcar ultimele tale clipe să nu vezi altceva în faţa ochilor în afara chipul ei ....

Şi oare de ce bărbaţii moderni şi femeile moderne nu se lasă reciproc îm pace , măcar pentru o vreme ? ''

E isterie mare dom'le cu 50 de umbre astea. Cred că nu e nevoie să mai adaug nimic.
http://www.piticigratis.com/2015/02/50-shades-of-grey/

Am terminat azi Ignoranta. Mi se pare absurd faptul ca e considerata una din cele mai slabe carti ale lui Kundera. E singura din cele pe care le-am citit pana acum (dintre romane mai am de bifat doar Gluma si Identitatea, nu prea te mai poti dezlipi de el dupa ce incepi sa il "frecventezi") in care autorul renunta complet la zagazurile umorului detasat si a scepticismului ironic si lasa valurile de tristete, regret, melancolie si singuratate sa se reverse fara nici o opreliste.

Totul tine de stil .Daca ii da nea Ion lui Gigel cu ranga in cap ,lumea il numeste criminal nenorocit pe nea Ion . A facut o crima prosteasca ''ajutat '' de bautura si de dusmania veche dintre el si Gigel . Prosteste , fara stil .
Aceeasi crima in paginile unui roman are insa alte conotatii . Un personaj diabolic comite o crima folosind niste metode sofisticate - avem stil , avem valoare . O fapta demna de povestit si( pentru unii ) de copiat
Asa e si bataile astea la fundul gol . Sa-ti fugaresti nevasta cu facaletul -e rusinos si de prost gust . S-o legi de calorifer , sa-i pui la casti radio Trinitas in timp ce tu mananci prajituri in fata ei stand in chiloti si uitandu-te la Fashion TV - asta e tortura cu stil >:)

N-am citit niciodata nimic scris de Kundera :"> Il am pe lista de mai multi ani , dar inca nu ne-am intalnit . Mi-a placut mereu titlul asta '' Viata e in alta parte '' In ce parte o fi nu stiu , dar m-a fascinat mereu ideea de dincolo .Nu neaparat de dincolo de viata , ci dincolo de usa vecinului , dincolo de statia la care cobor , dincolo de granita , dincolo de Terra , s.a.m.d. Mereu e un dincolo care te face sa visezi si uneori sa-ti fie frica .
Dincolo- morcovul pe care orice magar spera sa-l apuce :((

Eu am auzit de el de cand a mentionat (pe aici sau in alta parte ) Aniela, careia ii si multumesc cu ocazia asta, ca Nemurirea e romanul ei preferat.
Imi pare rau ca nu l-am descoperit mai devreme, m-a lovit destul de tare, daca te mai intersectezi cu el (cred ca e la moda, e prin toate librariile) si nu ai o alternativa care sa ti se para mai atragatoare, merita din plin.
(ala e si titlul meu preferat, dar dintre romane cele mai bune mi se par Cartea Rasului si a Uitarii, Insuportabila Usuratate a Fiintei si Nemurirea).

wow, ce memorie ai! eu ar trebui sa-l recitesc pe Kundera (cum iti dai seama ca imbatranesti? iti creste lista de carti de recitit). Nemurirea mi-a sters toate amintirile despre cartile lui (si eu le citisem pe toate, dar Nemurirea m-a darmat total). Nu-mi mai aduc aminte in mod coerent decat de La valse aux adieux, un fel de Muntele vrajit de vaudeville de Herculane. A, si mi-a trimis o prietena La fete de l'insignifiance anul trecut. dar nu prea mi-a placut. Seamana cu Memorias de mis putas tristas al lui Marquez (din punctul de vedere al raportului cu tot ce a scris inainte, ca altfel nu prea au nimic in comun). Sunt cateva idei interesante in ea, dar farmecul Kundera lipseste, e ca si cum a mai scris si el ceva, ca prea se da in stamba Murakami de-i innebuneste pe toti cu ritmul in care scoate carti. Sau poate ca sa le aduca aminte celora de la Nobel ca inca mai e in viata.

a, si a murit ieri Assia Djebar :( concurenta mea preferata la premiul Nobel. je suis triste, ca sa zic asa. :(

+1 pt Kundera, desi e atat de popular ca probabil n-are nevoie. Eu sunt mai previzibil si cel mai mult m-a prins Insuportabila usuratate, dar Nemurirea e 2nd best in gusturile mele. In general cam tot ce am citit de el mi-a placut, dar in afara de Insuportabila usuratate toate cartile lui mi s-au parut inegale. Poate chiar si ea a fost, doar ca intr-o doza mai mica. Si Viata e in alta parte are parti misto, cum au si Iubiri caraghioase, Cartea rasului (m-a prins cel mai putin, my fault maybe) si altele mai subtirele (ca nr de pagini). De citit Kundera, evident.

Asta a fost si prima mea reactie dupa ce am citit Sarbatoarea Neinsemnatatii, m-am simtit frustrat si jefuit :)) (e nesimtit de scumpa cartea in raport cu numarul de pagini, profita astia din plin de numele autorului). Credeam ca a facut un efort minim pentru un ban in plus.
Da' am citit cateva eseuri si interviuri de ale lui si mi-am schimbat parerea, nu cred ca si-ar bate joc in felul asta de "mostenirea" lui, tine prea mult la ea. Mai degraba si-a restrans si eficientizat mijloacele de expresie. Chiar o rasfoiam zilele astea si am dat peste cateva pasaje care m-au intristat putin, nu mi-am dat seama prima data cand am citit-o dar acum mi-a fost clar ca Kundera a ajuns la limita maxima a pesimismului (era unul in care personajele se plangeau de faptul ca pana si umorul, care a functionat ca ultim refugiu in fata unei lumi lipsite de sens si-a pierdut din putere si altul in care un personaj isi dorea nu numai ca intreaga omenire sa dispara ci si ca aceasta sa nu fi existat vreodata).
Daca Nobelul e atat de politizat pe cat se spune ca e, sansele lui Kundera sunt minime dupa scandalul din 2008.

Liviu, mie mi s-au parut destul de apropiate ca si valoare (alea 3 pe care le-am mentionat deja in varf si restul cam la acelasi nivel). Din Cartea Rasului...mi-au placut foarte mult cateva capitole, vreo 2 m-au lasat rece dar celelalte compenseaza din plin.

''Întunecare '' de Cezar Petrescu citită între Crăciun şi Revelion. Prost aleasă perioada , dar tot am rămas cu ceva :
'' balerină şi corupătoare de sexagenari '' . Un fel de Black Swan pe stil vechi .De dat spre comentare la bac .

voiam doar sa adaug in ceea ce-l priveste pe Kundera (care-i si unul din preferatii mei) ca usuratatea fiintei e preferata mea si mi-a mai placut mult si Valsul de Adio si Gluma. N-am citit inca Nemurirea, o pastrez ca pe painea calda sa nu cumva sa ramana fara lecturi de Kundera. :D

Si Viata e in alta parte suna atata de fain dar pentru mine a fost o dezamagire destul de mare. Nu-mi dau seama de ce. Poae ar trebui recitita.

''Inamici publici '- schimb epistolar inte Bernard-Henri Levy ( BHL) si Michel Houellebecq . Doua personalitati diferite reusesc sa inchege un dialog foarte savuros. BHL - filozof/eseist/scriitor cu priza la poporul privitor la tv ( cam ce ar vrea sa ajunga la noi Liiceanu -Plesu - Patapievici ) si M.Houellebecq -scriitor mizantrop , plin de idiosincrazii , traitor in Irlanda . Discuta astia doi despre cate-n luna si-n stele fara sa plictiseasca : propriile vieti ,politica,terorism ,literatura , religie , dusmanii lor , filozofie , s.a.
BHL e mai pedant , MH transant , sec , dar tonic .
Cartea a aparut la Polirom prin 2009 .

Nu credeam ca o sa fiu vreodata induiosat de MH , dar mi s-a intamplat atunci cand am dat peste pasajele in care-si evoca copilaria . A fost crescut mai mult de bunici fiind parasit de mama sa, dar si de tatal sau , un alpinist/salvamontist . A avut doica malgasa . Mama sa este destul de sifonata din toata povestea . O femeie excentrica , medic anestezist ,intrata in tot felul de grupari hippie/secte si calatorind prin toata lumea .In fine , o mama denaturata pentru MH si sora lui .
Tocmai cand avea loc acest schimb epistolar intre cei doi scriitori , mama lui MH se gaseste sa publice o carte despre fiul ei in care-l mangaie gingas descrindu-l ca '' un gunoi , un derbedeu , o lepadatura , s.a. '' Baba nu se lasa si-i promite in caz ca-l intalneste ca ''o sa-i sparga dintii cu bastonul '' >:) :-O .Dragoste de mama in toata puterea cuvantului . Nici nu e de mirare ca MH a ajuns sa scrie cum o face .

As vrea sa gasesc un asemenea dialog si in spatiul nostru cultural ,cu sau fara bastoane la dantura

Daca stiti ceva titluri care sa se potriveasca in lista de mai jos va rog sa imi spuneti si mie, incerc sa ma sochez si nu gasesc 8-|

Femei, Charles Bukowski
Sange Satanic, Cristina Nemerovschi
Particulele Elementare, Michel Houellebecq
Calatorie la Capatul Noptii, Louis Ferdinand Celine
Furie, Salman Rushdie
Complexul lui Portnoy, Philip Roth
Sufocare, Chuck Palahniuk

Pe caldurile astea numai de lectura nu-mi arde , dar am vazut doua carti interesante in librarii . Ma bucur ca astia de la Nemira nu se multumesc doar sa reediteze ci vin cu noi titluri in seria PK Dick .


Intre timp trag de vreo 3 saptamani de ''Matura sistemului '' cartea lui Foster David Wallace . Prea multa imbarligatura , un pic de umor . multa oboseala Ma oftica asemenea carti pentru ca nu sunt destul de proaste ca sa le abandonezi , dar nici atat de bune incat sa fie memorabile .

Ceva soft: "Născuţi morţi" - Martin Amis
http://www.polirom.ro/catalog/carte/nascuti-morti-1457/

Ceva hard: "Inimile celor patru" - Vladimir Sorokin
http://www.editura-art.ro/carte/inimile-celor-patru

Camilo José Cela - Cristo versus Arizona

Thanks. Desi mi-a trecut deocamdata o sa le incerc si pe astea cand o sa am timp sa mai trec pe la BCU. M-am uitat dupa ele prin librarii si evident, nu am gasit nici una.

Sa-i fac un pic de reclama aici.




Clarice Lispector - Patimile după G.H.

Se spune despre ea ca are frumusetea Marlenei Dietrich si talentul literar al Virginiei Woolf. E speciala pentru ca in Brazilia este considerata cel mai important scriitor modern al tarii, dar traducerea prozei ei scurte complete in engleza va fi publicata abia zilele astea, asa ca s-ar putea (zice-se, nu zic eu) sa avem de-a face cu o mare scriitoare a secolului 20, de magnitudinea celor mai mari (acolo langa Virginia Woolf, Kafka, Borges, Nabokov etc.), descoperita abia in secolul 21. Reactii inainte de aparitia cartii in engleza: 1, 2, her editor.

In romana au fost traduse in ultimul an doua romane ale ei. Patimile după G.H. e un roman-solilocviu, filosofic, metafizic, fara nicio actiune, insiruire de meditatii mistice intr-un limbaj poetic cu totul aparte, genul de carte care poate starni orice reactie din partea cititorului, de la "geniu!" la "aberatie". Eu am uitat sa ma dau jos din metrou citind cartea asta. :)
An occasional glimpse of beauty from her:

Parinti si copii de Turgheniev , buna , de 8,5

"Capul lui Decebal" carte mai veche de prin '70 dar foarte tare, cel putin pentru persoanele interesate de carti istorice si mai ales de cele ce au in prim-plan razboaiele daco-romane.

Felicitari, Saiaj!
Te rog sa-mi spui si mie, deoarece ma intereseaza romanul, daca cumva l-ai gasit pe net pentru ca eu nu l-am gasit.
Multumesc pentru un eventual raspuns.
Despre urmatoarele romane cu daci stii ceva?
N. Radulescu-Lemnaru - Burebista
Mircea Alexandrescu - Coroana lui Burebista
Vasile Andru - Noaptea Împaratului
A. Calafeteanu - Caderea Sarmizegetusei
Paul Tamas - Umbra lui Zamolxe
Laurentiu Liviu Faighel - Barbarii

S-a apucat cineva de bobinat la Solenoid ?

La 800 de pagini si 75 RON iti trebuie ceva vointa.

„Vreau să scriu o dare de seamă despre anomaliile mele. În viaţa mea obscură, în afara oricărei istorii, şi pe care doar o istorie a literaturii ar fi putut-o fixa în taxinomiile ei, s-au întâmplat lucruri care nu se întâmplă, nici în viaţă şi nici în cărţi. Aş fi putut scrie despre ele romane, dar romanul tulbură şi ambiguizează sensul faptelor. Aş putea să le păstrez pentru mine, cum le-am ţinut până acum, şi să mă gândesc la ele până-mi crapă capul în fiecare seară în care stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri. Dar nu mai vreau să le păstrez doar pentru mine. Vreau să scriu un raport, deşi nu ştiu încă în ce fel şi ce-am să fac cu paginile astea. Nu ştiu nici dacă e timpul potrivit pentru asta. Încă n-am ajuns la nici o concluzie, la nici o coerenţă, faptele mele sunt vagi fulgerări în netezimea banală a celei mai banale vieţi, mici crevase, mici inadvertenţe. Formele astea informe, aluziile şi insinuările, accidentele de teren uneori insignifiante în sine, dar căpătând, luate-mpreună, ceva străin şi obsedant, au nevoie de o formă ea însăşi nouă şi neobişnuită ca să poată fi relatate. Nu roman şi nici poem, căci ele nu sunt ficţiune (sau nu pe de-a-ntregul), nici studiu obiectiv, fiindcă multe dintre faptele mele sunt singularităţi ce nu se lasă reproduse nici măcar în laboratoarele minţii mele.“


Daca n-as fi stiut, as fi pariat ca trebuie fie un fragment din Paulo Coelho. Realizez ca e vorba de un personaj si nu toate personajele sunt si mari scriitori dar ... wow ... there's some really baad (i mean baaaad) writing all over.

Oricum ar fi saracul personaj, nu poti in secolul 21 sa te mai prezinti in fata cititorului cu "stau ghemuit sub pătură, pe când afară ploaia izbeşte furios în geamuri" samd si sa-i ceri 75 de lei.

O avea vreo legatura cu furtul de curent electric ??? Te bransam de nu te vad (cei de le Electrica ) .

Mie-mi placeau cronicutele lui din defunctul ( ?) 7 seri . Imi amintesc cum povestea el de nu stiu ce excursie a scriitorilor prin tara . Au ajuns la unul in gospodarie , la o nunta /botez si la aia era un obicei frumos - plimbatul miresei /nasului cu roaba prin beci . Mai era ceva cu o gaina cu tigara in buze , dar nu stiu daca era in aceeasi gospodarie .

Daca as ramane de la fiecare scriitor macar cu atata si tot ar fi bine :P Cultura , taica !

Narcis si Gura-de-Aur (Hermann Hesse)
Suflete zbuciumate (Stefan Zweig)

Mi-as dori sa vad niste ecranizari bune dupa aceste doua romane.

a apucat cineva sa citesca vreuna din cartile astea de Houellebecq ?
http://www.polirom.ro/catalog/carte/...i-luptei-1918/
http://www.polirom.ro/catalog/carte/...ementare-4509/
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/supunere

Yeah, why? (in afara de "Extinderea...") Daca intrebi pt. ca nu stii cu care sa incepi cred ca e irelevant. Mi se pare ca centrul de greutate in toate romanele lui e reprezentat de personajul principal, iar asta e (cu mici variatii) cam acelasi peste tot...Asa ca daca o sa-ti placa oricare roman al lui Houellebecq o sa vrei sa le citesti pe toate, chiar daca se repeta...daca nu, nu.

Le-am "testat" pe toate 3 dar m-am declarat invins. Le mec mi s-a parut mai mult un speculant, mai putin scriitor.

da , ms, intrebam pentru ca incepusem harta si teritoriul ,care e interesanta, dar vream altceva mai cu zvac

Well, am citit Inimile Celor Patru. De fiecare data cand o sa aud de expresia "nu ma mai f**e la creierii capului" o sa ma gandesc cu drag la ea.

In ultima vreme (last two years or so, pre-Interstellar oricum :P ) am inceput sa manifest un interes mediu fata de cartile de popularizare a stiintei (in special fizica si biologie). La ultima citita (Bang! Istoria Completa a Universului) m-a amuzat faptul ca numele unuia dintre cei trei autori era Brian May- ia te uita, mi-am zis, il cheama ca pe chitaristul de la Queen. Cand am cautat informatii suplimentare despre carte am aflat (usor stupefiat) ca intre cei doi exista de fapt o stransa legatura si anume sunt una si aceeasi persoana. Da, chitaristul de la Queen e si om de stiinta cu un doctorat in astrofizica...that's kinda cool and also fuck him for being so awesome.
Acum am inceput "The Demon Haunted World" de Carl Sagan si ma consoleaza usor gandul ca si experienta lui de liceu seama cu ce ziceam in discutia cu Anemona:
"I wish I could tell you about inspirational teachers in science from my elementary or junior high or high school days. But as I think back on it, there were none. There was no soaring sense of
wonder, no hint of an evolutionary perspective, and nothing about mistaken ideas that everybody had once believed."

''Vegetal'' de Danut Ungureanu si Marian Truta . Am avut etno-pop acum avem si etno sf .:D .Actiunea cartii se petrece undeva prin anii ' 70-80 si-l prezinta pe Milu , un pusti de 14 ani , dintr-un sat napastuit ,care incearca sa supravietuiasca invaziei plantelor . Toate legumele si cerealele au devenit agresive si se dau la oameni si la animale. Verziturile-si fac de cap si pun in pericol omenirea : "


Un lucru era limpede : cu lanurile nu poţi să ştii niciodată .Luni în şir , poate ani , se lăsau hăcuite .....şi pe urmă, fără veste , se repezeau .Loveau orbeşte câte-o ogradă , omorând tot ce prindeau , oameni şi dobitoace ..
De ce făceau aşa , nimeni nu ştia să răspundă.Cine-ar fi putut să le înţeleagă ? Că doar nu judecau .N-aveau nicio ţină.....

Văzuse moartea .Oameni şi dobitoace , la un loc .Muriseră de bătrâneţe , de oboseală sau din nebăgare de seamă , sfâşiaţi de plante, ori în întâmplări prosteşti .Văzuse oameni care a doua zi nu mai fuseseră .Îi mâncase lanul verde ca şi n-ar fi fost vreodată .ASta era lumea pe care-o ştia .Şi mai ştia că nu fusese aşa dintotdeauna .

Mai vorbea lumea că vreme de câteva zile, o săptămână, verdele o să doarmă, o să-şi tragă sufletul după atac .Însă niciodată nu trebuie să-nchizi ochii lângă lan . ''


O carte decenta pentru nivelul sf-ul romanesc . Nimeni nu scapa de porumbul ucigas !


http://tesatorul.blogspot.ro/2014/06...a-vegetal.html

Mai aruncam ochii si pe o carte despre istoria Romaniei . Un strain care scrie despre istoria noastra - Glenn Torrey ''Romania in primul razboi mondial ''. Destul de tehnica aceasta carte cu multe detalii despre bataliile importante purtate de armata romana in primul razboi mondial . Lucruri stiute sau mai putin stiute :

- Romania a intrat in 1916 in razboi exact cum a intrat in UE- a negociat mult , dar tot nepregatita a intrat . Armata era neinstruita corespunzator , erau mai multi generali decat maiori , ,planurile de razboi au fost diletant alcatuite , echipamentul militar era depasit calitativ si numeric , s.a.

- Fara eroismul soldatilor nostri din vara lui 1917 nu mai pupam noi Romania Mare , poate ramaneam cu una mititica, microscopica ; fara diviziile deplasate in luptele de pe frintul nostru probabil ca Puterile Centrale ar fi spart frontul din vest si altfel s-ar fi scris istoria , sau nu .Alti experti sustin ca fara resursele capturate de centrali de la romani , in special petrol , economiile acestor tari ar fi colapsat inca din 1917.
- Sa nu-i uitam pe soldatii rusi , aproape un milion pe tot frontul nostru , care au luat parte la marile batalii ( Marasti , Marasesti , Oituz) din vara lui 1917 . Rusii au avut cam aceleasi pierderi ca armata romana 20.000 -25.000 de morti/raniti/disparuti .
Sunt curios daca la anul cand vor avea loc comememorarile legate de 100 de ani de la marile batalii vom avea si oficilitati de rang inalt de la Moscova . Putin facandu-si cruci si aprinzand lumanari la Marasesti ???


- Celebrii Erwin Rommel si Rudolf Hess au luptat pe frontul romanesc si au fost raniti in aceste batalii .

- O anecdota - dupa mobilizare , un soldat roman se intoarce in Bucuresti si ajungand acasa isi gaseste copiii in grija unor soldati germani care se jucau cu ei . Nevasta era iesita la plimbare cu un ofiter german . Mi se pare corect , cand iti permiti sai ai un neamt pe post de baby sitter , nu vad de ce ti-ai mai bate cu capul cu taiatul cepei .

- in final Romania a iesit bine de tot , chiar foarte bine : Transilvania , Basarabia , Bucovina , Cadrilaterul . Toata insa cu un mare sacrificiu uman datorat luptelor , dar marit din cauza incompetentei si coruptiei politice si militare .

Tudor Chirilă - "Exerciții de echilibru"

Colecţionarul, de John Fowles.

Dacă ar fi fost doar cronica unei iubiri imposibile, romanul lui Fowles poate că ar fi fost de valoare medie - deşi, la cât e de bine scris, ar fi căpătat oricum o notă de cel puţin 8. Însă fiind povestea tragică a incompatibilităţii a două lumi, văzută pe rând prin prisma celor două personaje, Ferdinand, cel veşnic incapabil să-şi depăşească condiţia, deşi îşi doreşte cu ardoare să o facă, un simplu colecţionar care nu-şi poate lua zborul către azimut, precum o face chiar fluturele pe care îl pune în colecţia sa - un om simplu în felul său, deşi cu pretenţii, şi Miranda, o studentă la Arte Plastice, materializarea intelectualităţii şi a complexităţii umane, înainte de a reprezenta întruchiparea eternului feminin, romanul-şoc al lui John Fowles este fără îndoială o capodoperă (în opinia mea, cel puţin).

Astazi, pentru ca vine vacanta, voi propune un potpuriu de... carti cu cantec, romanesti, "slagare" mai noi sau mai vechi, asta depinzand de momentul cand ati deschis dvs ochii.
Haideti, sa facem nominalizarile, un termen mult mai popular multimilor de oameni de la filme, desi aici nu se va castiga nici un glob, nici macar globuri de Craciun, deoarece intentia nu e de a premia cartile, ci de a se citi.
Bineinteles ca sunt multi scriitori din care sa alegi. Astfel, nu ar putea sa lipseasca clanul Musatescu sau multi altii, tot la fel de bine, dar asta aveam eu in retetar.
Incepem cu un profesor in scrieri vechi si mereu noi, Valentin Silvestru, care ne imbogateste atat material cat si spiritual prin minunata sa carte, "Arta imbrobodirii".
Cititorul va avea ocazia sa dobandeasca niste cunostinte demne de apreciat, urmand a le folosi ulterior dupa bunul plac.
Urmatorul listat la bursa cartilor de vacanta, cu un indice la fel de ridicat, este Cornel Udrea, cel care ne pune in tema despre "Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi", o adevarata... mini enciclopedie, o colectie de scrieri foarte utila, asa cum spuneam, cel putin acum, pe timp de vara.
Al treilea scriitor, Ioan Grosan, si el pretendent sa ajunga in mainile voastre, dupa ce ne-a amuzat cu pribegiile din odiseea sa spatiala, banuiesc ca ne propune arta sa, 100 ani de zile la Portile Orientului, etaland cu un stil foarte placut d'alea d'ale noastre. Scriitorul, pentru cei carora le plac delicatesurile, foloseste si arhaisme de efect, dar nu abunda, numai atat cat sa dea savoare, actiunea fiind datata pe la 1600.
Rememorand, inca de pe prima foaie cand "M", intrebat ceva de navalitorii tatari, raspunde nepermis de frumos, in italiana "io no capisco", iti dai seama ca te asteapta un roman foarte promitator.
Romanul este o oaza de literatura intr-un imens desert de carti actuale.
Desantul mai contine sociologia unor gaini de rasa oferita de Dan Lungu in Raiul gainilor.
Romanul, scris in strafundurile lui intr-o gama minora, ridica praful mahalalelor pentru a fi vazut si de cei care, poate, nu l-ar fi vazut in mod obisnuit. iar personajele cartii orbecaie in el ca intr-o furtuna de nisip in desert dupa niste partituri in gama majora, cu barfe, zvonuri si umor. :)

Dimitrie Cantemir - Istoria ieroglifica