Iosif Vissarionovici Djugasvili (Stalin) - Elena Dundovich
O carte foarte buna din care am aflan multe lucruri nestiute despre Stalin. Eu vi-o recomand si voua :).

Am mai citit cateva carti intre timp, dar trebuie sa va scriu despre cartea pe care sunt pe cale sa o termin. Este vorba de o carte masochista sau pentru masochisti. Sa explic: eu sunt o gurmanda (apropo de ultima discutie pe "arta gatitului"); imi place sa mananc si sa incerc orice fel de mancare, fie el vegetarian, thai, salate, supe orientale sau clasicele sarmalute. Am conformatia genetica, metabolismul si stilul de viata care imi permit sa incerc orice - a, am uitat de deserturi! - atata timp cat nu o fac in exces, si nu o fac. Anul trecut am petrecut 2 saptamani in Franta in Bretania si m-am indragostit de Franta si de bucataria franceza si de produsele lor - n-am mancat asa un unt gustos - de la supermarket - din copilarie, n-am mancat asa o carne de miel ever (desi aia e foarte proababil sa fi fost importata din Anglia). Oricum, intelegeti ca imi place mancarea si sa mananc. Ei, aceasta carte de Peter Mayle (un englez) Un an in Provence prezinta aventura unui cuplu de englezi ce isi cumpara o casa in Provence. Ce de "aventuri" culinare si culturale au - e super! Cartea e scrisa prin '89 daca nu ma-nsel si are, surprinzator, multe chestii asemanatoare cu ce vedem la noi (desi eu nu le-am intalnit neaparat cand am fost in Franta, dar am fost dupa 20 de ani si am fost in vacanta). Oricum - mouth watering - iti lasa gura apa dupa cartea asta (n-as fi crezut sa zic asa ceva despre o carte:) ). O recomand a se citi cand esti cu burta plina - chiar si asa e periculoasa! Si ii dau nota 8 din 10.

Ti-a placut mancarea din Bretagne??? :-O Noroc ca stau bine cu alcoolul, altfel pentru mine ar fi fost tare trist acolo. A trebuit sa rezist un an. Ouf, am supravietuit, dar cu greu.

Mi-a placut mancarea ce se poate cumpara si gati. Singura specialitate, in afara de Crepes si Galettes - care pentru mine au fost delicioase, am gustat doar niste carnaciori specifici care au fost scarbosi - n-am putut sa-i mancam. Dar calitatea materiei prime este super! Mie nu imi plac fructele de mare prea mult. Mi-au placut scoicile doar in Grecia si in Bretania si crevetii doar in Bretania - in rest, nu pot sa-i sufar. Ei, aia au fost foarte buni! Nu stiu cum gatesc ei acasa sau la restaurant - n-am fost decat la creperie, dar ma refeream la gustul produselor cumparate - carne, branza, unt, smantana, fructe de mare, peste, panificatie.

Aaaa, m-am linistit acum. Si pentru mine carnatii lor erau scarbosi, fructele de mare nu-mi plac defel, iar dulciurile nici atat. Acum inteleg.

Sa revenim la gusturi literare mai putin frivole: am citit azi a treia carte de Eric-Emmanuel Schmitt - nu stiu daca v-am mai scris de el. Am citit "Visatoarea din Ostende" - 5 povestiri minunate, sensibile, scrise cu mult talent si umor (la inceput, cand am luat cartea in mana, am citit "Vanzatoarea din Ostende" si mi s-a parut un pic ciudat titlul). Ce am mai citit de el: "Pe cand eram o opera de arta" - un roman un pic fantastic si "Domnul Ibrahim si florile din Coran". Are o scriitura foarte curata si lina, are umor si, ce imi place cel mai mult, simt asa un optimism din randurile lui, foarte fain, te face te simti mai bine. Plus ca pare foarte universal, la fel ca Murakami.

Apropo, am mai citit o carte de Murakami, povestiri 'Dupa cutremur" si, la fel ca la Schmitt, am avut o surpriza fiindca n-am citit nimic despre carte pe coperti, si ma asteptam ca povestirile sa aiba legatura.. My bad

Nu stiu ce sa zic, dar se pare ca am 3 scriitori contemporani favoriti pe care sunt dispusa sa ii adaug cartilor mai clasice din biblicoteca - Amos Oz, Eric Schmitt si Murakami - mai sunt si altii pe care ii cites cu placere, dar, ori n-am citit destul de ei in ultimul timp, ori nu m-au impresionat - in ultimii 5 ani - astia sunt the new-comers cei mai de luat in seama! Cred ca trebuie sa recitesc niste autori sud-americani!

Faine alegeri, MariaMona!

Mona,parca mi-ai fi raspuns mie la intrebari.
Un timp i-am dat si eu tarcoale lui Schmitt,atrasa de subiectele lui si de multele impresii favorabile de care se bucura printre cititoare.L-am tot frunzarit prin librarii,insa oscilam.
De obicei disting repede intre literatura si maculatura ; si tot destul de repede ma decid daca un autor e sau nu pentru mine.E un joc frumos asta,al alegerii : parcurg intotdeauna fraza de inceput ,imi spune foarte mult,apoi parcurg si alte fragmente,la intamplare.Nu arunc nici o privire insa pe final :D .
Ma scot din sarite recomandarile acelea de pe coperta a 4-a :standardizate,impersonale si exagerate,parca vor sa-mi vanda cosmetice,nu carti.Aproape ca sunt o jignire pentru ''consumator".
Asupra lui Schmitt nu reusisem sa ma decid cu un diagnostic preliminar,aveam unele suspiciuni ca ar putea fi un nou guru specializat in antidepresive ieftine pentru doamnele depasite de diverse situatii .
Asa ca,postarea ta i-a ridicat serios punctajul si sansele la mine:)

Am citit si eu 3 cartulii de Schmitt: Concert in memoria unui inger, Oscar si tanti roz & Domnul Ibrahim si florile din Coran. Reactiile mele fata de ele au fost extreme: primele doua mi-au placut enorm (*****) iar a treia m-a enervat rau de tot, parca citeam Coelho (*). Probabil ca adevarul valorii lui e undeva pe la mijloc, talent cu siguranta are, dar stilul lui mai light il recomanda ca un scriitor cu ale carui carti sa te relaxezi intre lecturile unor grei. Totusi Oscar si tanti roz iti va rupe sufletul in doua, e fix opusul unui antidepresiv ieftin.
In schimb remarc politica asta de marketing a Humanitasului (probabil in stransa colaborare cu a scriitorului insusi) - sa scoti carti din orice povestire:Oscar si tanti roz, Domnul Ibrahim si florile din Coran, Milarepa sunt povestiri scurte, le dai gata intr-o ora, puteau fi grupate mai multe intr-un singur volum. Dar de ce sa dai 25RON pe un volum de cateva povestiri cand poti sa dai 20RON pe o singura cartulie de sub 100 de pagini scrisa cu font mare, ce contine o singura povestire. Cu ce siretlicuri editoriale mai umbla si astia. (a se intelege ca tot paragraful asta e o gluma) :)

Ontopic
Citesc Demonul amiezii. O anatomie a depresiei de Andrew Solomon. Dupa doar 150 de pagini m-a secatuit emotional, e o carte ce te impovareaza sufleteste cu plumb, iti piseaza creierul, it depresses the hell out of you. Parca eu as fi un catar si scriitorul ar pune saci pe mine cu fiecare pagina citita. Atata inteligenta rece, ratiune cuplate cu atata durere descrisa rar mi-a fost sa citesc intr-o carte. Deci ii dau inainte, tot ce citesc ma capteaza complet.
Si nu, nu ma caut. :P Oi fi avut si eu tristetile mele in viata, dar in niciun caz ale mele nu se apropie nici pe departe la cotele descrise in cartea asta.
Sigalia, s-ar putea sa te intereseze, spuneai ca te fascineaza subiecte de genul asta. :)

varu,multam,pare intr-adevar pe profilul meu.
Pe mine de fapt ma fascineaza fericirea :D ; dar am descoperit ca intelegerea unui fenomen se poate face foarte bine (si) observand tocmai contrariul lui.
Apoi,ca sa fiu sincera,eu sa stii ca ma cam caut :))
Nu ca as avea chestiuni patologice, dar mi se pare ca pe un tipar hiperbolizat lucrurile devin mai clare,se developeaza esenta procesului.
Si cartile astea dure ma atrag tocmai pentru ca eu raspund foarte pozitiv la ele:cu cat ce-i acolo e mai infiorator,realizez – cum spui si tu – cat de bine stau de fapt.Asta e foarte inviorator,orice s-ar zice.

Daca o s-o citesti, sunt foarte curios sa aflu parerea ta. :">
Ceea ce spui tu e exact si menirea cartii: educarea si a celor din afara "cercului" prin punerea fata in fata cu fenomenul in toata complexitatea lui. Sunt si pasaje aride cu tot felul de descrieri de medicament(ati)e, dar cand ajungi la cazuri si la tot felul de tipologii e foarte intens scris. N-am citit ceva mai interesant, care sa ma prinda asa de tare in ultimul timp. Dar pe mine nu ma invioreaza, eu raspund cu toata empatia de care sunt in stare la text. Durere mare. :D

Am pus depresiile pe on hold sa mai trag aer in piept si am citit niste cartulii in weekend.


===============================

Stefan Zweig - Amoc. Obsedatul


What more can I ask for? :D
Bine ca a scris-o Zweig. :P

Obsedatul e acea novella celebra cu jucatorii de sah.

===============================

Stefan Zweig - Douazeci si patru de ore din viata unei femei

Asta parca mi-a placut cel mai putin dintre cele trei nuvele. Sigalia a avut dreptate ca Zweig se joaca cu emotiile noastre, stie sa construiasca incarcatura psihologica intensa, sentimentele izbucnesc in povestirile lui intr-un mod aproape naturalist. As vrea sa adaug si eu ceva la asta. Belle Époque a fost o perioada a lucrurilor bine asezate, a statorniciei, a conformismului social, a retinerii, a pudibonderiei chiar, cel mai important lucru in societate was not to lose face. Ori intr-un mediu social aseptic cum e asta, e interesant ca in nuvelele lui personajele sunt scoase din zona lor de confort, sentimentele tasnesc cu violenta, ard foarte repede, dar cicatricile sunt permanente. Nimic inainte, nimic dupa, totul pare la fel, dar totul s-a schimbat iremediabil. N-am studii de filologie sa stiu cum se numeste stilul asta (daca o exista un cuvant pentru asta) cand intregul destin al unui personaj e hotarat iremediabil intr-o unitate foarte scurta de timp (o ora, o zi) in care densitatea psihologica a conflictului (interior de cele mai multe ori) e de fier. N-aduc anii ce aduce clipa, asta e Zweig din nuvele. Imi place foarte mult acest stil din doua motive: primul e ca uneori asa e si in viata, n-aduc anii ce aduce clipa. :) Si al doilea e ca mi se pare ca astfel de texte au un enorm potential de a fi transpuse cinematografic. Se preteaza la filme facute aproape in timp real. Bine, sa nu le faca Wes Anderson. :D Am citit undeva alaturarea asta: 24 de ore din viata unei femei/Zweig, 2 ore din viata unei femei/Varda. Filme in genul lui Cleo, dar cu mai mult zvac.


===============================

Erich Fromm - Arta iubirii

N-as fi citit eu minuni din astea daca recomandarea nu ar fi venit din partea unei persoane in ale carei gusturi si grad de cultura ma incred. In primul rand un sens mai bun al traducerii e "arta de a fi permanent indragostit". In al doilea rand titlul e inselator, nu e maculatura de duzina de self help, are totusi o anumita tinuta. E mai curand psihanaliza explicata pentru mase, iubirea sub mai multe forme pusa sub lupa. Nu doar iubirea romantica, ci si iubirea materna, intre frati, pentru Dumnezeu etc., totul cu explicatii psihanalitice. Interesant, dar parca se putea mai mult. Nu stiu daca as recomanda-o mai departe, nici eu nu citesc in mod obisnuit asa ceva.

===============================

Julian Barnes - Niveluri de viata

I was moved to tears. Metaforic vorbind, ca nu-i nevoie fizic de lacrimi ca sa ma simt doborat. Este mult mai buna decat The sense of an ending din punctul meu de vedere, fara sa aiba nimic in comun cele doua carti. Acolo era sentimentul, senzatia unui sfarsit, aici e o constelatie intreaga a sentimentelor sfarsitului. E un tratat de disectie a durerii. E, daca vreti, continuarea povestii din Amour daca cel ramas in viata, barbatul, in loc sa-si piarda mintile decide sa puna pe hartie, sa scrie ani in sir ca exercitiu observational si ca exercitiu de a-si tine mintile intregi. Cat de cat. Iar corelatiile, piesele din puzzle, povestirile de care se foloseste ca sa ajunga la propria confesiune mi s-au parut genial asamblate. Partea cu iubirea nefructificata intre englez & Sarah Bernhardt putea sa fie si o nuvela de Zweig luata separat. :) Dar punctul de greutate al cartuliei e confesiunea dureroasa produsa de moartea sotiei & cum sa faci fata vietii de dupa. Bucata respectiva e opera unui mare maestru. A durut pana in maduva oaselor.
10/10

Daca filme nu prea am vazut in ultimul timp, macar am citit.

Ryu Murakami –"In supa miso" 8/10 In ciuda straniului personaj Frank și a unei explozii de sânge în stilul lui Tarantino de pe la jumãtatea cãrţii, este totuși unul dintre romanele potolite ale lui Ryu Murakami. Apar mai puţine idei șocante și mai multe reflecţii asupra diferenţei dintre civilizaţia americanã și cea japonezã, douã ţãri care au în comun izolarea, faptul cã nu au fost forţate sã se adapteze la nici o altã culturã.

Saul Bellow -"Ravelstein" 8/10 E o carte pe care trebuie sa o recitesc, simt eu ca mi-au scapat lucruri. Este cumva o joacã despre ce înseamnã sã scrii un roman, despre limitele, sau, mai bine, despre lipsa limitelor pentru acest gen de scriiturã care ne permite sã pãstrãm vitalitatea și complexitatea descrierii unei persoane. O biografie nu trebuie sã fie o înșiruire plictisitoare de date, fapte, întâmplãri, citate, ci poate fi la fel de flexibilã, de neașteptatã, de haoticã, de emoţionalã ca o amintire veritabilã.

Citatul meu preferat: "J’aime a` dire, quand on m’interroge sur Finnegans Wake, que je me le garde pour la maison de retraite. Mieux vaut entrer dans l’éternité en compagnie d’Anna Livia Plurabelle plutôt qu’avec les Simpson gigotant sur l’écran de la télévision."

Teleșpan -"Cimitirul" 7/10 L-am imprumutat dupa ce a fost ales romanul anului trecut de catre cititori pe un site de carti. Concluzia: se exagereaza, dom'le. Este un fel de roman-jurnal al unui homosexual român plecat în Londra, Adrian, un tip haios, care preferã sã vadã laturile amuzante ale situaţiilor de multe ori penibile în care se regãsește, care îi cucerește pe alţii cu dispoziţia continuã de a face haz de necaz. Multe episoade sunt rasuflate, iar comentariile despre lume si viata spre sfarsitul cartii sunt ieftine intelectual, dar talentul de povestitor face tot farmecul cãrţii, singurul motiv pentru care meritã sã citești romanul.

Dan Lungu -"Prozã cu amãnuntul" 8/10 Dan Lungu la începuturile lui. O colecţie de povestiri, inegale ca valoare, dar totuși niște exerciţii interesante de scriere, cu o deosebitã atenţie la detalii, cu personaje aparent mãrunte, dar care dezvoltã problematici generale și complicate.
Bãiatul din "Chetã la flegmã", prima povestire din carte și, totodatã, preferata mea, învaţã sã supravieţuiascã într-o lume haoticã și violentã într-un mod mult prea brutal pentru un copil.
"Rude nu am avut niciodatã. In general oamenii sãraci nu au rude, însã eu am avut prieten un câine. Unu’ bãtrân care abia se ţinea pe picioare, m-am împrietenit cu el pe malul iazului. Avea ochii blânzi și blana lãţoasã, de culoarea ruginei. Noaptea dormea cu mine, mã încãlzea la spate. Odatã m-am trezit cu spatele rece. Mi-a pãrut rãu dupã el, mai rãu ca dupã tata. Tata nu mã încãlzise niciodatã la spate."

Pedro Juan Gutierrez -"Animal tropical" 7/10 Era pe lista mea de scriitori din toata lumea la Cuba. Un roman care ia forma de jurnal cu remarci, opinii, povestiri foarte directe, spontane, deschise, fãrã nici un fel de inhibiţii sau cenzurã. Povestea unui don juan cubanez ajuns la venerabila vârstã de 50 de ani, dar cu vârtoșenia tinereţii relativ intactã și cu suficientã amãrãciune și deșertãciune adunate pentru a putea scrie o carte.
Se vrea un Henry Miller latino-american, sperând ca trãirile orgasmice povestite sã se transfere la nivelul scrisului, dar nu prea îi reușește. Cel puţin nu în cartea aceasta. Am înţeles cã "Trilogie murdarã la Havana" e mai bunã.

Dupa cateva luni de asteptare, am reusit sa imprumut de la biblioteca locala cartea lui Mo Yan "Obosit de viata , obosit de moarte " .
Destul de groasa cartea ( 730 pagini ) si destul de greu de deosebit numele personajelor la inceputul lecturii, dar acest impediment dispare pe masura ce te afunzi in jungla lui Mo Yan .
Firul narativ e usor de urmarit -un taran chiabur (Ximen Nao ) este impuscat la inceputul colectivizarii si ajunge in iad .Din iad este trimis iarasi pe pamant sa se reincarneze in diverse animale : un magar , un taur , un porc , un caine si o maimuta.Tot acest ciclu de reincarnari se intrepatrunde cu istoria Chinei de la instaurarea comunismului pana-n zilele noastre .E clar ca animalele astea sunt niste metafore ale transformarilor dramatice din societatea chineza .
Cartea te prinde repede pentru ca Mo Yan are un debit verbal fara asemanare si -ti descarca ditamai sacul cu minuni in fata ochilor .Are de toate, dramatism , povesti de dragoste , umor cat cuprinde , snoave si alte cimilituri locale si in plus apare si el ca personaj ( "Jinglong era un talent drept si la vedere.Mo Yan este unul cu strambatate si aplecare rea ; " un personaj pe care o suta nu-l sufereau si o mie nu -l placeau "
Rar am vazut prin alte carti atata autopersiflare ca-n ''Obosit de viata , obosit de moarte '' .Nu sunt putine momentele cand Mo Yan da de pamant cu alter egoul sau ce apare sub forma unui ''
baietica '' care se amesteca peste tot si face numai nefacute ( ''Baietica asta era si curios si las , si neputincios si plin de indaratnicie, si natang si viclean , neinstare sa faca nici fapte bune ale caror bun renume sa dainuiasca pentru posteritate si nici fapte rele care sa sperie Cerul si sa miste pamantul din loc -un personaj care vesnic provoca necazuri si de care ceilalti vesnic se plangeau '' sau ''Mo Yan -maimuta care si-a pus palarie si astazi face pe domnul , s.a.)
La cioace si glume nu-l intrece nimeni pe autor :''o sa ne prinda bucile radacini in casa voastra, si-o sa dam lastar '',''fiecare porc este un obuz lansat impotriva imperialistilor , revizionistilor si contrarevolutionarilor ...iar cele cateva scoafe ale noastre sunt in realitate portavioane care desfasoara ofensiva general impotriva ... ''sau '' -Tovarase secretar Hong , de azi inainte , vierii imi sunt tata si scroafele mama !
-Asa e bine ! a zis bucuros Hong Taiyue , avem nevoie de tineri care sa slujeasca porcii colectivi ca pe mamele si tatii lor .''
Limbajul e cam spurcat si de multe ori injuraturile de morti si de mama lovesc adanc in dusmanul de clasa si-l descumpanesc .
Apar si momente de umor postmodern - cainii care se aduna in piata la un flashmobbing , porcii care vor cocini ecologice :-O
Toate bune si frumoase in acest roman numai ca dupa vreo 500 de pagini parca Mo Yan isi pierde suflul si incepe sa bage cam mult din burta ca sa-si scoate povestea la capat . Excesul incepe sa sara in ochi si cartea gafaie ajungand sa semene cu o petrecere pe la 4 dimineata . Intra in scena toata recuzita de ''chinezarii '' : lacrimi garla , morti pe banda , un realism magic pe care eu nu prea-l mai suport , scenografia aia mitologizata( fata lunii , spiritul caisului , muntii de argint , s.a.) .Cartea ajunge in final amaruie si parca asisti la un film indian in care aia se impusca , se iubesc , canta si danseaza .
La sfarsit ,cartea asta iti da impresia unei nopti de betie in care ai avut parte de toate (bautura , iubire , fum de tigara , batai , capete sparte si politia chemata de vecini ) -un exces pe care nu ti-l poti permite mereu , dar prin care uneori e bine sa treci . Prea a vrut sa bage de toate in carte nea Mo Yan si asta ajunge sa oboseasca cititorul (:|
7.5/10

Cronica păsării-arc - Poate cel mai ciudat roman cu care m-am întâlnit în scurta mea călătorie pe tărâmul literaturii. Cred că necesită o recitire pentru că s-ar putea să fi scăpat anumite detalii. 8.5 / 10

Kafka pe malul mării - Puțin mai plăcut și oarecum mai aerisit decât cel de mai sus. Nu înțeleg fetișurile astea bizare ale japonezilor cu relațiile sexuale între două persoane de vârste nu tocmai apropiate :))

Închipuirile lunii și ale ploii - Ueda Akinari - Am găsit o referire la această antologie de povestiri 'horror' japoneze în Kafka pe malul mării și cu un efort 'considerabil' am reușit să găsesc cartea într-un anticariat. Surpriza a fost că ce-am citit n-a fost horror ci mai mult basme pentru adulți. Am învățat destule despre istoria medievală a Japoniei pentru că cel care a tradus cartea nu se zgârgește în a lăsa note de subsol cu referiri la fiecare nume sau an specificat. 7 / 10

Acum citesc Frankenstein și astăzi am cumpărat Maestrul și Margareta. Ar trebui să încep a citi mai multă literatură clasică.

''Literatura germană - de la Sturm und Drang la zilele noastre '' de Nicolae Balota o culegere de eseuri despre literatura de limba germana .Foarte interesant modul in care Balota culege ce-i mai bun si ce-i place din bogatul material pe care-l are la dispozitie . Goethe , Kleist , Thomas Mann , Kafka , Max Frisch , Siegfried Lenz ,H.Boll ,J.Rehn , R.Musil ,E. Canetti , s.a. sunt atinsi in treacat de analiza sa , destul cat sa-i faca pofta cititorului de viitoare lecturi din scriitorii amintiti . Asta e de fapt si rolul unui critic - sa straneasca apetitul pentru lucruri zemoase ,iar N.Balota isi indeplineste rolul cu brio .
Apare insa o mica -mare buba . Am cautat detalii despre N.Balota si am gasit monstrul ascuns in dulap . Nenea Balota a (cam ) fost un turnator destul de zelos . Ce-i de facut cu operele unor asemenea oameni ??? Cartile lor au valoare , dar autorii lor s-au compromis definitiv . Eu ciugulesc ce e bun prin cartile lor si las istoria si pe Dumnezeu sa-i judece pentru pacatele lor .
http://www.revista22.ro/top-5-cei-ma...-iv-11770.html

Citisem candva o nuvela despre un arhitect renumit care in tinerete proiectase un mare pod peste care treceau si trenuri . Proiectul sau e un mare succes si-l ajuta sa urce repede in cariera , dar arhitectul descopera o mare eroare in proiectul sau , eroare care putea duce la prabusirea intregului pod . Tace din gura , dar la orice furtuna mai serioasa se ingrijoreaza de soarta podului sau . La pensie se muta aproape de pod pentru a-l supraveghea mai bine .Are tot mai dese cosmaruri cu prabusirea podului si in fiecare noapte iese sa vada cum trece pe pod expresul de mare viteza. Ani de zile nu se intampla nimic , pana cand intr-o noapte cu mari vanturi, podul se prabuseste cu tot cu expres. :-O
Morala povestii - cum bine racnea /canta Eminem :

Ha! I got some skeletons in my closet
And I don't know if no one knows it
So before they thrown me inside my coffin and close it
I'mma expose it
I said I'm sorry momma!
I never meant to hurt you!
I never meant to make you cry, but tonight
I'm cleaning out my closet

Scheletele ies mai mereu din locurile in care le ascundem.Ies sau le scot altii .

Cum se impaca citirea de critica la literatura germana (care presupune ca ai citit de zor asa ceva), turnatorii de pe vremea lu' Secu si Eminem, nu stiu, dar e super fain ce-ai scris!!!

Initial, ca mama de fiica la liceu german, mama care n-a citit multa literatura germana, vroiam sa te intreb daca merita sa o cumpar pentru a ma documenta si a-i putea oarecum dirija lectura pe viitor, dar m-ai dat pe spate cu Eminem!!! I'm cleaning out my closet tonight as well, asa ca, serios, ar trebui sa caut aceasta carte sau ce mi-ai propune? Multumesc! (Mentionez ca am "prietene bune" profe de germana pe care le rog sa-mi dea o bibliografie, ceva, sa le citesc eu cartile inainte de momentul in care i se vor cere fiicei/fiicelor mel si tot imi promit de 3 ani de cand e fiica-mea la scoala, dar ... pauza. Chiar trebuie sa intru pe site-ul MEC ?!)

Nu e buna cartea pentru fetele tale . E destul de fitoasa, autorul facand parada de eruditie si bagand la greu citate in germana /franceza/greaca veche/latina /italiana . In plus leaga de critica literara alte domenii (filozofie ,istorie , istoria artei ,s.a. )
Eu am imprumutat cartea de la biblioteca . Sa-i torn turnatorului niste banuti in buzunare ?? Nein :P

Eminem a avut probleme cu ma-sa , dar multi scriitori aveau probleme cu tatii .Franz Kafka e cel mai cunoscut , dar si alti scriitori austro-ceho-germani nu s-au avut bine cu ''figura paterna '' . Sa ne mai mire faptul ca Freud a aparut tocmai in spatiul ala cultural ???

Mircea Cartarescu este umilit de replica literara data de Mihaela Radulescu .''De ce iubim femeile '' vs ''Cum iubesc barbatii'' . Celebrity Deathmatch B-)

Sunt doar eu sau Frankenstein e cam meh? Mă așteptam la ceva mult mai calitativ. Nu vreau să par misogin, dar se vede că e scrisă de o femeieB-) . Mult prea multe sentimentalisme nejustificate.

6 / 10

Pe Nicolae Balotă l-am găsit pomenit în Tortura, pe înțelesul tuturor, o foarte faină și amuzantă relatare a chinurilor la care au fost supuți deținuții politici în era lui Dej.
Acest Nicolae cică ar fi fost și el arestat pentru gânduri dușmănoase :)). La ce patimi aveau de îndurat, nu mă miră că unii dintre ei au devenit turnători...

Luminita Voina-Raut - “traducerile din poveste”

Luminitei Voina-Raut ii datoram cateva din cartile importante ale literaturii hispano-americane : a tradus Llosa,Cortazar,Sabato, dar si Juan Marse,Vidal, Luis Bunuel(“Mi ultimo suspiro”).

Ar fi un truism prafuit sa mai spun ca ….traducatorul de talent este el insusi un creator.Ascultati-o insa pe autoarea cum isi descrie relatia cu textul si scriitorii favoriti,in notele unei pasiuni aproape erotice:
“M-am indragostit pe viata de scrisul lui Julio Cortazar – spune ea.Citesc,inghit cuvintele lui Julio,ma absorb ideile lui,mi se pare innebunitor tot ce spune,actiunea curge lin si deodata ,cand te astepti mai putin se iveste miracolul,nefirescul,ceva care e totusi foarte posibil sa se intample in viata reala”.
Sau - “Exista ceva neobisnuit in scriitorul ,dar mai ales in omul Julio Cortazar:o perceptie aparte a realitatii,care noua celorlalti oameni,ne scapa parca,din neatentie.Un fond nelinistitor,irational si violent.O tensiune progresiva.Un alt unghi din care priveste lumea naratorul,fie el om,animal ori furnica.O fantezie,un joc,o toana specifica nebunilor sau copiilor,o depasire a limitelor si a conventiilor.Sondari abisale.Un hohot de ras in fata scriitorilor care-si pun guler si cravata pentru a incepe sa scrie.Deopotriva realist si fantastic.Inselator ca stil.De cate ori faceam o incursiune in scriitura lui,poposeam de fapt eu insami in alta dimensiune”.

Cum sa ramai rece la asa ceva ? Luminita Voina-Raut te molipseste cu aceasta incandescenta,vrei sa fii si tu astfel robit de povesti,sa fii si tu la fel acaparat de carte si autorul ei ,sa gusti,sa te bucuri,sa simti…

Avem asadar aici o carte despre carti (si asta e una din obsesiile mele livresti),o carte despre relatia intima a unui cititor cu spatiul culturii favorite.
Avem apoi o multime de detalii insolite din aceasta lume : aflu,de pilda ca Borges s-a apucat,la peste 80 de ani,orb de cateva decenii de studiul limbii japoneze – o limba,spune autoarea,in care exista douazeci de cuvinte diferite pentru cele douazeci de nuante de rosu existente.Ipostaza pe care Borges o explica dezinvolt,limba aceasta il pasiona,inchipuirea rosului prin negura timpului nu-l deranja,dimpotriva totul I se parea amuzant,un joc. Sau ca un actor american,inchis timp de 20 de ani fiindca ucisese un om,a petrecut tot acest rastimp din viata studiidu-l pe Beckett si jucand piesele lui.Ca Becket insusi il scoate apoi din inchisoare si vine cu el la Berlin pentru a lucra impreuna una din piesele celebrului dramaturg.Stranii destine,nu ?
Mai avem portrete si detalii private despre Aurora Bernardez Cortazar,sotia lui Julio(o fiinta de un calm olimpian,care la 80 de ani traia singura si fara angoase in centrul Parisului),despre sotii Patricia si Mario Vargas Llosa,despre Rodrigo Garcia un argentinian care face in Europa un teatru socant si bizar ,dezbracat de orice estetism(in piesa lui “Sa ucizi ca sa mananci”,singurul actor protagonist ia un homar viu,il atarna de un cablu,ii instaleaza un microfon in dreptul inimii,omul fumeaza,inimioara aia ticaie nelinistita,pe fundalul scenei este proictat un poem.Apoi actorul ia homarul,il taie exact ca la restaurant,il prajeste in tigaie si il mananca;asta-i toata piesa care dureaza fix 30 de minute,si pe care autoarea o plaseaza intr-un context de tot deliciul, cu toata filozofia aferenta.)
Mai avem note de calatorie prin cateva Case de Traduceri din lume(institutie similara Casei Scriitorilor) ,intalniri pitoresti,dar mai presus de orice ,repet – o capacitate extraordinara de a transmite bucuria lecturii si forta ei de a ne reproiecta viata in suflet,ca pe un ecran imens, asemenea un film nesfarsit.

bremen,
Si la caminul cultural de prin satele mosuo era mare bataie pe ea. O citititoare fericita. :))

Se tin de chinezarii aceste doamne respectabile . Vad ca sunt vesele si asta insemana ca au ''secret nocturnal 'visit' .Cea care-si ascunde zambetul dupa carte o fi primit mai multe vizite intr-o singura noapte ??? :"> :-O


M-as mai baga sa recitesc ''Moartea lui Ivan Ilici ''de Tolstoi pentru ca in ultimul an am citit mai multe carti despre moarte : ''Privind soarele in fata '' de I.D.Yalom sau ''Omul in fata mortii '' de Philippe Arries fiind cele mai bune . Moartea s-a strecurat si intre cartile pe le-am cumparat de la Bookfest-ul de anul asta .Ca la jocul de carti , cineva trebuie sa taie cartile . S-a oferit Neo sa le taie si sa faca moarte de om ;)
La poza asta au dreptul doar cei morti (sau presupus morti)

''Armata de cavalerie/Povestiri din Odesa '' de Isaac Babel . Un volum care aduna vreo 60 de povestiri scrise de Babel prin anii '20 .A mai existat o editie a acestei carti care a aparut la BPT pe vremea odiosului , dar banuiesc ca au fost cenzurate niste povestiri (cu totul sau doar fragmente ) .Au fost cenzurate sau ar fi meritat cenzurate acele povestiri in care imaginea armatei revolutionare (armata care lupta pentru succesul comunismului in Europa ) nu iese destul de onorabila .Babel nu se sfieste sa treaca cu vederea atrocitatile comise de armata bolsevica in campania poloneza : executii sumare , violuri , violenta asupra civilor , jafuri pe scara larga , s.a. Sa nu se inteleaga acum ca Babel ar critica metodele ''tovarasilor de arme '' pe care-i insoteste in calitate de ziarist/propagandist . Nici vorba . Intelectualul asta evreu cu aspect de tocilar premiant pare sa soarba toata brutalitatea omniprezenta , si s-o redea literaturii in forma poetizata . E fascinatia pe care intelectualii au avut-o pentru actiunile violente , lovituri de stat ,revolutii, razboaie .Mishima , Hemingway sau Cormac McCarthy l-ar intelege .

Avem o armata rosie debarasata de moralitate si pregatita sa ''beleasca dusmanul '' cu orice pret . Figuri feroce de cazaci se alatura celor ale comandantilor militari iresponsabili .Nici civilii nu sunt mai breji : toti cauta sa-si scape pielea , popi tradatori , femei care cedeza tuturor , vaduve care vor si ele ''sa se dedulceasca la barbati tineri '' ; o babuta fiind amenintata de un soldat cu pistolul pentru o ciorba ,se plange ca din cauza amenintarilor '' i s-a scarbit si nu se mai poate bucura nici de pacat >:) '' .In final soldatul se alege si cu ciorba si cu baba .
In alta povestire o femeie il paraseste pe gagiul ei pentru ca ala o sa lipseasca de acasa cativa ani , timp in care ea o sa nasca de cateva ori si o sa-si gasesca pe cineva care ''o sa scuipe acolo unde au scuipat si altii ''.
In partea care se ocupa de Odesa avem niste povestiri un pic mai senine : viata evreilor din Odesa in care se amesteca suferinta , prigoana si umorul . Asta se intmpla pentru ca Dumnezeu ''i-a asezat pe evrei intre rusi , polonezi si nemti ca sa sufere , in loc sa-i aseze in Elvetia , unde sunt munti inalti si vecinii sunt francezi ;) ''

Dupa ce am rascolit pamantul,am reusit sa pun si eu in sfarsit gheara pe ea,intr-o minuscula filiala de cartier a bibliotecii judetene.Si pe mine m-a trimis la cartea aceasta, cu precizarea ca trebuie neaparat citita, cineva care nu prea da gres cu recomandarile.
Sunt pe drum cu lectura,parcurg textele in salturi,ma intorc,reiau .Intr-adevar e un must read.
Autorul esentializeaza si expune cu o limpezime de cristal ,facand accesibile teoria si conceptele care explica fenomenul.

Ce sa vrei mai simplu si mai frumos decat atat:
Iubirea infantila- spune Fromm – urmeaza principiul :”iubesc pentru ca sunt iubit”.Iubirea matura urmeaza principiul „sunt iubit pentru ca iubesc”.Iubirea imatura spune :”te iubesc pentru ca am nevoie de tine”.Iubirea matura spune :’’Am nevoie de tine pentru ca te iubesc”.
Ceea ce revine la a crea prin manifestare, la a da, inainte de a cere si a primi.
Foarte interesante sunt si consideratiile despre capacitatea de a iubi ,cu ideea centrala ca - „paradoxal,capacitatea de a fi singur este conditia capacitatii de a iubi” ,cele despre pseudo-iubiri,categorie in care intra multe „mari iubiri”,ca si demontarea falsei credinte ca „potrivirea fizica si sexuala sustine iubirea in cuplu,o intimitate satisfacatoare fiind tocmai rezultatul iubirii si nu cauza ei.”

Ah, imi pare rau, n-am stiut ca-ti ziceam, o gasesti usor in format pdf la o simpla cautare. Intr-adevar, pare un fel de copie xeroxata, dar merge, am pus-o pe o tableta ieftina si asa am citit-o. O premiera si pentru mine sa citesc o carte in felul asta. Eu sunt de moda veche, nu suport sa citesc de pe kindle/iPad-uri/tablete, n-o sa fac prea curand trecerea la ele, asta a fost doar o exceptie.

Anyways, daca mai e cineva interesat:
http://www.scribd.com/doc/39885290/E...Arta-de-a-Iubi

varu,multumesc.
Link-ul e de retinut,pentru ca textul e genul la care - in caz de nevoie :)) sau dupa chef - merita sa te intorci oricand pentru inspiratie.Fromm e stimulativ.

Nici eu n-am experimentat lectura cartilor pe nici un fel de ecran.Am ajuns sa stau atat "conectata",incat atunci cand iau o carte in mana am senzatia ca ies la aer curat dintr-o incapere inchisa.
Mi se pare mai odihnitoare hartia,desi poate e doar o prejudecata de-a mea;am citit ca pe kindle de pilda nu-ti obosesc ochii,dar eu gasesc hartia odihnitoare nu doar in sens fizic,e o senzatie mai subtila care tine de austeritatea papirului comparativ cu display-ul digital.
Plus ca a fi de moda veche in unele privinte reprezinta ...un lux ;) Si eu am oarece inclinatii de genul:D
Asta nu inseamna ca sunt impotriva cartilor in format digital si nu ma gandesc ca probabil, ceva oi si pierde in alte privinte.

Mi-l amintesc si acum, l-am vazut cand eram in liceu, el era invitat pe la seratele lui Iosif Sava sau pe la alte emisiuni culturale, ba parca am vrut atunci sa si cumpar Caietul albastru, dar nu-mi amintesc de ce n-am mai facut-o, probabil chestiune de bani. Era un batranel cu o charisma irezistibila, un erudit veritabil, te hipnotiza prin farmecul cu care povestea, avea un ritm al frazarii domol, gratios, de batranel care nu se mai grabeste, care a ajuns la intelepciune, care a trecut prin toate si care a citit un munte de carti. Intr-adevar, eruditia lui era uriasa, pusa in valoare de un povestitor innascut, acaparant. Imi amintesc vag si ca avea imaginea unui om care facuse ani grei de puscarie politica, era imaculat din punctul asta de vedere, pe aceeasi scara cu Coposu, Diaconescu, Paleologu (si asta a semnat un angajament cu securitatea, dar sub torturi, a fost primul care a recunoscut singur si a fost gratiat apoi moral de societate). Acum aflu asta. :-& Pe de o parte e clar ca, spre deosebire de noi, omul asta a facut puscarie politica, nu stim ce inseamna sa treci prin asta, pe de alta parte ce scrie acolo e oribil. Se pare ca nu e cum spune iranianul lui Kapuściński: si oamenii cu gusturi ireprosabile pot deveni turnatori abjecti. Orice combinatie e posibila in natura umana. Si culmea!, cartea asta cu literatura germana m-ar fi interesat si pe mine. Prefer sa mai astept pana se clarifica situatia in capul meu fata de el, poate sunt mai justitiar decat e cazul.

Siegfried Lenz/Ora de germana e si pe lista mea scurta, Am cautat niste fragmente pe net sa vad cum suna in original si mi se pare foarte greu. As brava daca m-as apuca acum, dar peste 6 luni/1 an e posibil sa se schimbe situatia. E o carte care i-a placut foarte mult lui ALS.

============================

On topic:

Tan Twan Eng - Grădina ceţurilor din amurg
This one is a slow burner!
Sincer, daca nu era cu Malaezia, nu o cumparam. Malaezia e o tara destul de tanara, eu am prins 50 de ani de Merdeka, asa ca un om batran care are azi peste 70 de ani se confunda cu toata istoria ei de stat independent. Pe faptul asta divers mizeaza si scriitorul cand isi construieste romanul. Istoria din ultimii 70 de ani a cuprins calmul perioadei sub protectorat colonial britanic, al doilea razboi mondial in care japonezii i-au casapit cu aceeasi ferocitate si precizie tehnica utilizate de nazisti in Europa, a urmat o perioada de nastere incipienta a comunismului sub forma unei lupte de gherila prin jungla (contracarat politienesc si cu ochii inchisi la eventuale victime colaterale - context aprope similar cu cel din Indonezia/The act of killing), tensiuni interetnice (Malaezia e stat multietnic, melting pot de malay, chinezi, indieni, europeni etc.) ce puteau sa degenereze intr-un razboi civil urat, declararea independentei. O femeie aflata spre sfarsitul vietii, intr-un proces acut de deteriorare a memoriei, parcurge aceste etape intr-un drum sinuos cu salturi inainte si inapoi in timp, ca sa se impace cumva cu sine. Fiica de bogatasi chinezi din Penang pe vremea colonialismului, unica supravietuitoare a unui lagar de concentrare din al doilea razboi mondial unde fusese inchisa cu sora-sa, scolita in Europa, imbratiseaza o cariera de justitiara nemiloasa la ea in tara, se ocupa cu acuzarea & condamnarea criminalilor de razboi japonezi. In acelasi timp, in memoria surorii, trebuie sa construiasca o gradina japoneza, asa ca se angajeaza in tinerete ca ucenica la un gradinar japonez cu un trecut la curtea imperiala, esuat acum pe meleaguri malaeziene. Incepe un joc captivant ucenic-maestru pe un context national calau-victima, prilej pentru scriitor sa puna doua culturi asiatice total diferite fata in fata si sa le scoata in relief subtilitatile, dupa putinta lui. Uneori ii reuseste, alteori mi se pare ca baga chestii de cultura generala ca scriitura sa para exotica in ochii unui occidental. Nu vreau sa spoileresc mai mult, romanul merita citit, brodeaza placut pe mai multe planuri. Totusi, stiu cum miros locurile alea, ca atmosfera locala e asa si asa si impresia pe care mi-o lasa scrisul lui e ca a tintit un best-seller. Are mirosul unui best-seller, dar categoric e mult mai sus literar decat croitorii de best-seller. Si eu simt ca vreau mai mult, pe unii mai inovatori, nu doar pe cei care stiu sa livreze o poveste bine scrisa.

Nota 7/10, tind sa fiu mai ingaduitor cu asiaticii

============================

Thomas Bernhard - Der Untergeher / The Loser

Cartea asta nu a fost tradusa inca in romana si am incercat sa o citesc in original si mi-am cumparat si traducerea in engleza sa ma verific. Si cum germana mea e inca la nivel scolaresc, bineinteles ca m-am poticnit, cam o data la fiecare doua-trei fraze. Ma incurajez ca totusi Bernhard nu are cea mai usoara fraza, sunt si fraze mai lungi de o pagina, incongruente gramaticale (asa imi par mie, dar ce stiu eu :| ), mai multe voci in aceeasi fraza semnalate slab de punctuatie, sublinieri de cuvinte a caror noima nu o inteleg, e balamuc.
Structura e aceeasi ca in toate romanele lui Bernhard: un singur paragraf - toata cartea. Avem de-a face cu aceleasi variatiuni pe teme bernhardiene: geniul, ratarea, izolarea, existenta macinata de depresie, sinuciderea, trairi maladive la limita incestului, ura netarmurita pentru conationali. Toate lucrurile minunate cu care sa-ti educi nepotii. Citind un roman de Bernhard ai impresia ca te plimbi pe o banda a lui Moebius: folosind repetitivitatea intr-un mod maniacal inaintezi, dar inaintezi spre ceva pe care il cunosti/parca il mai vazusei inainte, parca esti tot la inceput si dupa zeci de pagini, te invarti in cerc, desi intre timp tu ai mers inainte, ai acumulat tensiune, esti prins deja in ghearele dracului. Acest scriitor este un monstru nu doar prin ceea ce scoate din tartacuta lui trepanata, ci si prin modul in care tortureaza limbajul. Il stoarce, il sugruma, ii testeaza toate limitele. The stream of consciousness, Bernhard style, obsesiv-compulsiv pana la ultimele grade de suportabilitate. Limbajul lui are ritmul unei melodii, se vede ca a venit in literatura din postura unuia care are studii de muzica la nivel de conservator, un muzician ratat, la fel ca personajele cartii. Actiune prea multa intr-un roman de Bernhard n-o sa gasesti, de aia nici nu se pot povesti fara sa cazi in ridicol, ar iesi niste rezumate de scoala primara, in schimb un stil ca la nimeni altul - indiscutabil. Mie mi se pare ca Cioran, Houellebecq, alti nihilisti pe care i-oi mai fi citit eu sunt toti niste pussies prin comparatie cu Bernhard. Asta e ala care a dus mizantropia cel mai departe. Sunt multi care zic ca ar fi meritat Nobel-ul in locul lui Jelinek, de parca ar conta asta. Sunt sigur ca nu are toate tiglele pe casa, n-am curajul sa spun ca e cel mai mare scriitor de limba germana al secoului 20 pentru ca mai am foarte multe de citit in viitor, dar e scriitorul care ma intereseaza cel mai mult in acest moment.

9/10

Bonus cu omul pe pelicula, sunt foarte departe de a intelege tot ce spune el acolo plus link catre un blog cu traducerea in engleza a fragmentelor din film, plus mult Bernhard in engleza pe blogul ala etc. etc.

Si tot despre austriecii cei excentrici -am cumparat "Intr-o noapte intunecoasa , ies din casa mea limistita " de Peter Handke .Pe caldura asta n-am chef sa ma mai deprime si Hanke , asa ca o mai las sa dospeasca .
Varule , daca ai chef sa fii deprimat ( again) si daca esti liber :

http://www.humanitas.ro/humanitas/%C...%83ria-humanit

Da, stiu. Ma tenteaza, dar nu stiu daca ajung in timp util, depinde si de programul din ziua respectiva. I-am facut si eu reclama domnului cu o pagina mai in spate.

Sedinta de autografe cu SMURD-ul parcat in fata librariei. >:)

Sper ca nu te dai lovit ca sa mergi la spectacolul asta programat la aceeasi ora cu sesiunea de autografe.Triunghiuri , femei , arta .:D
Rodica Popescu Bitanescu regizase ceva si -n cimitirul Bellu in " noaptea muzeelor "

Trei muze bantuind noaptea muzeelor. ȘOC & GROAZĂ! >:)

Un articol complet cu cateva trimiteri interesante :
http://www.bookaholic.ro/domnul-andr...depresiei.html

Parca ma vad pana la urma citind si asa ceva :D Desi varu m-a inspaimantat cu ce-i acolo si mai ales cu starea pe care i-a indus-o lectura.

Avea W .B .Yeats niste versuri in care ''Things fall apart; the centre cannot hold '' , dar mai potrivit mi s-a parut proverbul lui Mo Yan ''dracii cei mici , darama manastirea mare ''.Despre niste dracusori pusi pe facut dracii este vorba in clasica ''Criza constiintei europene 1680-1715" scrisa de Paul Hazard .

Religia institutionalizata si osificata incepe sa primeasca la sfarsitul secolului al 17 lea lovituri in ritm accelerat de la diversi critici , marginali artagosi pusi pe scandal .In afara de Spinoza, numele lor ne sunt astazi mai degraba necunoscute ( Toland , P.Bayle , R.Simon ,Fontenelle , s.a.), dar ei au fost in avangarda ''criticii '' si au facut primele sparturi in fortareata clasicista pastorita de Biserica .Dupa ei vor veni adevaratii tunari ai secolului al 18 lea ( Voltaire ,Rousseau , enciclopedistii , materialistii , ateii cu patalama , perversii - Sade , s.a. ), cei care vor demola totul ( religia , politica ,morala ) cu obuzele lor . Paul Hazard se opreste insa la dracusori si ii lasa pe diavolii cei mari pentru alte lucrari .

Ok, avem critica , indivizi pusi pe scandal cu textele sfinte si popimea , dar asta nu poate duce decat la anarhie , la vid si la pesimism . Ii dam pe popi jos ( de ''Dumnezeu'' inca e nevoie , desi ''Natura '' incepe sa-l inlocuiasca), dar ce punem in loc ??? Aici in scena intra altii , cei care au geniul constructiei in gene ( Leibniz ,Locke , Newton , s.a. mai mititei ) si care descopera ,reformeaza, inventeaza.Eforturile lor sunt pozitive si indreptate in mai toate domeniile care se cer reformate( stiinta , politologie , morala , drept international, religie , arta , etc . ) .Din cauza lor /datorita lor avem : parlament , sateliti , revolutii sangeroase, telefoane cu Android , certuri pe net si copii care pica bacul la matematica .
Cam despre asta scrie Paul Hazard - unii cu demolatul , altii cu construitul , de multe ori unul facandu-le pe amandoua .

O perioda scurta , dar fertila si plina de contradictii, o epoca de ruptura .Cele vechi sunt luate la puricat , rasturnate cu cracii in sus si ( de multe ori ) aruncate la gunoi .O adolescenta din care Europa va iesi transformata . Atunci s-a forjat modernitatea cu bune si rele .

O sa las aici linkul asta cu ultima mea obsesie:
Iubirea exactă

Bernhard nu e indeajuns de mult tradus in romana pe cat mi-as dori eu, iar in germana nu sunt atat de profi sa inteleg toate nuantele, chiar daca i-am citit o carte pana la capat. Asa ca orice articol de analiza a personajelor lui mi se pare un eveniment.
Iar articolul asta mi-a placut: are o structura logica, analiza cauza-efect, trage si o concluzie in urma unei demonstratii si mai e si frumos scris. Totusi nu pot sa ader la concluzia autoarei plasata in context:


Si in Der Untergeher e un barbat care dezvolta un fel de afectiune maladiva pentru sora-sa si cand asta fuge si se casatoreste in Elvetia, barbatul se duce si se sinucide in fata casei insurateilor. Probabil ca si acolo, daca o sa cauti cu atentie o sa gasesti pierderea reflexiei propriilor nu-stiu-ce. Dar la o privire de ansamblu a cartilor (n-am citit Vechi maestri), eu n-as arunca vina atata pe femei. Nu-ti sare in ochi asta. Singurătatea bărbaților la Bernhard e mestecata in suc propriu, indiferent ca trece o muiere prin cadru sau nu.

A citit cineva ceva scris de A..S.Byatt ???? Am vazut in anticariate gramezi de ''Natura moarta '' cartea dumneai ,la 2 lei . Pare interesanta , dar are vreo 70-800 pagini si face parte din nu stiu ce trilogie ,ciclu , saga si parca n-am chef sa ma inham la o noua odisee intinsa pe mii de pagini mai ales ca vin caldurile in cateva zile /saptamani .

Multe carti la preturi ridicole de la Nemira , Polirom , ALL ,Humanitas au inundat anticariatele ,dar cand sa le mai citesti ?? :-/ .Auzisem ca astia de la Nemira se cam falimenteaza singuri/intra in insolventa la cativa ani , doar ca sa nu-si plateasca furnizorii . Arunca apoi in anticariate gramezi intregi de ''nemire '' la preturi mititele

http://www.nemira.ro/lichidare-de-st...teaza-pret-asc

http://dilemaveche.ro/sectiune/carte...porno-tocilari


Si au inceput sa-si dea lovituri grele pe FB , pe bloguri , pe forumuri . Orgolii mari in joc .

Stiti vorba aceea - "a invarti cutitul in rana"? Pentru mine de multe ori aceste dureri si suferinte despre care am citit - in afara de faptul ca mi-au deschis mintea si m-au facut mai toleranta - aceste lucruri au fost fiecare in parte "un cutit in rana". Pentru ca pentru fiecare durere a altora eu imi vedeam binecuvantarile si ma rusinam ca ma plang de viata mea - eu inca traiesc, parintii mei traiesc sau au murit de moarte buna, la fel bunicii, nu am fugit in alta tara ca sa scap cu viata, nu mi-am vazut rude disparand, fiind arestate sau ucise sub ochii mei, nici macar oameni pe care nu i-am cunoscut, copiii mei sunt sanatosi, fericiti, sunt alaturi de mine, etc, etc, etc.
In fiecare carte trista, de istorie trista exista un cutit care taie in carne vie in constiinta mea. Recunoscandu-mi ignoranta in istorie, marturisesc cu tristete ca am crezut ca "holocaust" se refera doar la evrei. Marturisesc ca n-am stiut pana acum de holocaustul armenesc si de sutele de mii sau milioanele de armeni morti in conditii de necrezut - sau de crezut pentru ca le-am auzit despre evrei, doar ca holocaustul armenesc a inceput in anii 1890.
La fel de putin as fi crezut ca un politician din Romania sa poate gandi si simti si scrie precum Varujan Vosganian. Citesc acum cartea sa "Cartea soaptelor" - n-am terminat-o, mai am vre-o suta de pagini. Vreau sa spun ca din toate romanele triste sau mai putin, dar care redau fapte groaznice din istorie, nici unul nu m-a indurerat atat. Citind aceasta carte - un roman inedit chiar si pentru mine cititoarea - am simtit ca nu mai exista bucata de carne din constiinta mea netaiata in carne vie. Sunt ferfenita! Nu stiu daca il voi respecta sau vota vreodata pe politicianul Varujan Vosganian, dar stiu ca il voi respecta pe acest scriitor care atat de simplu - sau asa pare - ma face sa simt atata durere, tristete, rusine pentru neamul omenesc - cu lacrimi care, la fel ca in roman, nici macar nu pot curge....

Am vrut sa vad daca au la biblioteca mea ''Despre eroi si morminte '' , cartea lui Ernesto Sabato .
E acolo , dar in alta varianta . Ce plagiator si Sabato ăsta ! :">

http://aleph20.bmms.ro:8991/F/B69LR6...req uest_5=28


http://www.once.ro/images/eroi_si_morminte.jpg

Se sinucidea lumea si-n alte vremuri .

Din '' Substratul Patologic în Pesimismul Contimporan '' de Panait Zosin ( 1900 ) . Studiu inclus in volumul lui Octavian Buda ''Criminalitatea .O istorie medico-legala' , ed . Paralela 45

Scrisoarea unei femei care s-a impuscat (mortal ) in 1895 :( :

Vasile ,când vei primi această scrisoare , eu nu voi mai trăi .Sunt sătulă de viaţă care am dus-o până acum şi viitorul mă sperie .Într-adevăr nu este nebunie de a trăi ,dacă şi trăi se numeşte aşa cum am trăit eu până acuma : veşnic în grijă pentru ziua de mâine , totdeauna cu frică de viitor ,nici o zi fericită .Suferinţă şi mizerie , iată care este viaţă mea .Sunt sătulă şi obosită de o astfel de viaţă , deşi tu mi-ai spus că ai să mă scapi de necaz .
Dar , daraga Vasile , este să scap de unu şi să dau de altu , şi ceea ce fac acuma sunt mult Hotărâtă .Dacă nu aş fi avut încă speranţa , era de mult de când n-aş fi mai suferit .Dar dragostea mea pentru ţine m-a ţinut , caci ştii foarte bine cu câtă nebunie te-am Iubit .Ţi-am dovedit-o în orice ocazie .În schimb tu ai făcut tot ce ai putut să mă dezgust .
Mi-ai făcut atâtea mizerii şi ţi-ai bătut joc de mine cum ţi-a plăcut , aşa că am fost aproape de nebunie de multe ori .Mai cu seama acum de câtva timp am suferit îngrozitor , lucru de care tu nu ţi-ai dat socoteală niciodată pentru că tu nu ai inima şi eşti foarte egoist . Dar faci foarte bine , aşa trebuie să fie omul.Vasile dragă , nu crede că-ţi reproşez ceva , din contra sunt mulţumită că te-ai purtat aşa , căci dacă te purtai altfel ,te-aş fi iubit mereu şi aş fi suferit mereu , pe când aşa ne-ai scăpat de orice suferinţă .Nu crede că nu-mi pare rău de viaţă .Îmi pare rău, căci sunt încă tânăra, douăzeci şi nouă de ani, dar tu m-ai degustat de viaţă, am suferit prea mult prin ţine că să mai pot trăi .Cu toate aste te Iert de tot răul care mi-ai făcut poate fără voia ta şi te rog iartă-mă şi tu şi gândeşte câteodată la mine .Când voi fi la Morgă , te rog vino să mă vezi.Primeşte ultimul meu sărut şi fii fericit .Nenorocita ta , Ana ''
'Iubite Vasile , dacă vrei să-mi faci ultima plăcere , te rog foarte mult plăteşte spălătoreasă, 7 lei 50 bani ;n-aş vrea să mă blesteme ; şi la găzar am să dau 1 leu şi 75 bani, de vrei da-i franţuzoaicei sau servitoarei să-i dea .
Şi încă un lucru îţi cer .Te rog foarte mult , dacă sunt moartă , interesează-te niţel de mine , fă ceva cum vrei , arată-te că-ţi pare rău sau fă ce ştii ,dar fă ceva că lumea să vază .Înţelegi foarte bine că asta nu pentru mine , căci eu nu voi mai şti nimic ;dar pentru ţine , pentru că sunt câteva persoanecare ştiu cât de încurcată sunt şi au să vorbească multe pe socoteală ta .Vorbesc şi fără asta destul .Te rog , ascultă-mă , fă ceva să-ţi scapi reputaţiunea , fă ceva să nu te coste bani , pentru că n-ai .Te rog ascultă-mă căci eu ştiu ce vorbesc.Iartă-mă dacă-ţi dau un sfat ,pntru că nu vreau să ia dezagremente din cauza mea .Te sărut ,A.......''

Am inceput saptamana asta Possession de A.S. Byatt. Am citit vreo 80 de pagini, are in jur de 500 si m-a prins cat de cat. Intertextualitate and stuff....pare interesanta. O sa revin, daca-mi aduc aminte, cand o termin.

“Constance.Tragica si scandaloasa viata a Doamnei Oscar Wilde” – Fanny Moyle.

Formatia autoarei - producator si director in Departamentul Arte din BBC si in prezent manager de teatru londonez - explica in buna masura ceea ce mi se pare a fi nota definitorie a cartii si unul din atu-urile ei incontestabile.”Constance” este o biografie-documentar,fundamentata laborios pe baza unor surse autentice si pretioase, livrata cititorului in forma spectaculoasa. Fanny Moyle face istorie literara rece, in maniera unui thriller captivant.

Simpatia sa pentru eroina este evidenta din start,fara insa ca atasamentul ei sa degenereze intr-un subiectivism pagubos. Constance Lloyd,ulterior doamna Oscar Wilde – ne este infatisata ca o personalitate cu vederi progresiste,fascinata de cunoastere, care a avut un cuvant de spus in viata publica de la vestimentatie pana la politica, o femeie care si-a urmat cu perseverenta propriile interese si pasiuni.O feminista feminina as zice,care a simtit instinctual nevoia sa adauge vietii traditionale de sotie si mama o dimensiune strict personala.
Primul ei merit,acela de a se fi indragostit si casatorit cu un barbat de geniu, i-a pecetluit destinul in toate privintele .Rolul de sotie a unui literat avangardist si extravagant i-a stimulat valentele creative si militante,ca si explorarea multor directii neconventionale, din care ezoterismul la moda in epoca este doar un exemplu.A aruncand-o apoi intr-o drama teribila, pentru a-i releva in cele din urma calitatile unui caracter superior si o forta interioara impresionanta.

Constance si Oscar au trait prima faza a casniciei lor ,imeidiat dupa 1880, ca pe o aventura,experimentand cu succes gandirea liberala si principiile estetismului,curentul artistic reformator printre ai carui exponenti s-au numarat. Ca parte a unui cuplu cultivat si nonconformist,a carui modernitate consta in comuniune intelectuala si sprijin reciproc - simtul umorului,inteligenta si dragostea de viata a lui Constance au inflorit.
Foarte curand insa ,odata cu naserea celui de-al doilea copil,noutatea fericirii domestice paleste pentru Oscar rapid .
”Expert in arta de a crea senzatie,controversat si lipsit de remuscari,captivand lumea cu personalitatea sa magnetica,spiritul fabulous si harul de povestitor magic “– domnul Wilde este intruchiparea geniului si a arogantei coagulate intr-o individualitate imposibil de definit. Bon viveur,ii place sa incerce toate cararile vietii si are o fascinatie speciala pentru viciu.Pasul pe care il face spre homosexualitate este astfel usor de inteles si pret de ceva vreme el reuseste sa-si concilieze aspiratiile divergente,fara ca impulsurile sale fizice si casatoria sa intre in conflict.
Abilitatea lui Fanny Moyle de a analiza pas cu pas ce se intampla de aici incolo este magistrala.Caracterele protagonistilor, resorturile lor intime,tabloul epocii si societatea vremii - sunt puse intr-un ansamblu coerent si revelator :)

Drama care avea sa duca la cel mai celebru scandal din secolul al 19-lea si la ruina sociala, artistica si umana a lui Oscar Wilde incepe odata cu intrarea in scena a lui Lordului “Bosie” Douglas. Modul in care relatia cu acest tanar modest intelectual,vorace si egocentrist ajunge sa fie cea mai profunda si devastatoare poveste de dragoste din viata lui Oscar ramane un mister.
Este singurul aspect asupra caruia autoarea nu se hazardeaza cu nici un comentariu,din investigarea in rest extrem de minutioasa si pluri-argumentata a fiecarei miscari din scenariul cu final dezastruos.

Preocupata sa le asigure celor doi copii un viitor in marasmul care le-a inghitit vietile, Constance va manifesta totusi fata de sotul ei o grija si un atasament care raman extraordinare si astazi.Ele se explica nu doar prin faptul ca la nivel profund a continuat probabil sa-l iubesca,cat mai ales prin nobletea naturii sale.
Concluzia cu care Fanny Moyle isi incheie biografia este aceea ca “in timp ce Oscar a facut din intreaga sa viata o opera de fictiune,sotia lui a devenit in tot acest rastimp un poem de dragoste si statornicie:aceasta e probabil,adevarata tragedie din inima intregii povesti”.

“Tragica si scandaloasa viata a doamnei Oscar Wilde” nu este doar o recuperarea ce intregeste intelegerea uneia din cele mai controversate figuri a celebrului fin de siècle.
Este inca o ilustrare a faptului ca, la liniile de ingemanare ale istoriei,acolo unde o epoca se prabuseste si alta se naste, se ivesc si oameni predestinati momentului.Aparitii deloc intamplatoare care prin gandire, creatii si prin insasi viata pe care o traiesc – zguduie din temelii vechile esafodaje.

Suna tare fain ce ai scris, as citi si eu cartea.

Am scris sub impresia momentului,pentru ca am parcurs trei sferturi din carte in doua zile,aproape fara sa ma pot desprinde de ea.Ceea ce din pacate nu mi se mai intampla decat rar.
E un studiu serios care pune foarte reusit in lumina semnificatia evenimentelor.
Am citit recenziile facute volumului si toate sufera de lungime excesiva:)) ,dar cartea e atat de bogata si de constanta incat tinzi sa exprimi cat mai mult din ea.
Altfel zis ,Fanny Moyle m-a jucat pe degete.

Cea mai tare impresie de lectura peste care am dat:

hermann hesse - steppenwolf /lupul de stepa
pe masura ce o citeam am avut impresia ca e scrisa de... mine din viitor or something... creeped me out a little.
prima parte a cartii e geniala. a doua parte putin pe alta nota dar totusi foarte buna, recomand.

9.5/10


textul e un copy-paste de pe Softpedia,sectiunea “Ultima carte ?” http://forum.softpedia.com/topic/111...#entry15891613:-/

I-am cerut acum cateva zile colegei mele o carte si mi-a zis ca e de copii, iar eu i-am zis ca oricum citim carti de copii...

Ca cititoare eu sunt la fel cum sunt ca om - imi plac cartile serioase, scrise bine, dar imi plac si cartile fantasy, sf-urile, young adult reader books, sa zic asa. Am citit cu drag si sunt super fan Harry Potter, mai putin Lord of the Rings, dar le-am citit si pe alea, citesc cu placere aproape orice fantasy imi pica in mana cat de cat ok - Hunger Games, Seria Divergent, I am number four, chiar si Twilight. Asta e si nu mi-e rusine s-o spun :)

Cartea despre care spuneam la inceput mi-a atras atentia fiindca am vazut un trailer al filmului facut dupa carte si mi-a placut. Este vorba despre Darul lui Jonas / The Giver a lui Lois Lowry carte clasificata ca "children's book". Mi-a placut la nebunie! Ideea, felul cum e scrisa, finalul. Mi-a placut pentru lucrurile la care te face sa te gandesti. Am citit-o in jumatate de zi si am lasat-o acasa in ideea ca o voi pune pe fiica-mea sa o citeasca. Daca aveti inclinatii spre asa ceva - v-o recomand din tot sufletul! Nota 10!

trailer the giver

Am citit-o si eu in urma cu 8-9 ani . Mi-a placut foarte mult , dar nu mai tin minte nimic din ea . Cum a venit , asa a plecat .
La cartile lui Nabokov mi se mai intampla faza asta - sunt incantat de stil , dar subiectul il uit imediat dupa ce am inchis cartea . Din Lolita mai tin minte acel LO-LI -TA cu care se dechide cartea :"> :((


Avem si noi un topic pe cinemagia cu cartile mari pe care nu le-am citit/terminat . Iata ca si altii se ''mandresc '' cu rateurile lor :

http://totb.ro/jocul-umilintei-maril...u-le-am-citit/

"Îndrăgitul " scriitor Michel Houellebecq dă cărţile pe faţă in acest incendiar interviu.Dramele copilăriei , abuzurile la care l-au supus femeile , invidiile& duşmăniile de care a avut parte în mediul cultural francez.

http://www.lesinrocks.com/inrocks.tv...XT4TI.facebook

Am vazut si eu aceasta carte in librarii , dar nu stiam ca e scrisa de genialul Poponeţ .Acum stiu ....

O cronica competenta de la lansarea capodoperei :
http://www.vice.com/ro/read/cronica-...ul-poponet-535