Cand vine vorba de moarte nu e nici o fita, Windom. Altii mai fac alegeri.

Banuiesc ca au mai suferit si alte femei de asa ceva. Ma rog, aici e vorba de psihicul fiecaruia pina la urma...

Windom, nu credeam că serveşti asemenea mizerii!

Mi se pare de prost-gust acest tip de umor. Nu e nimic amuzant în faptul că o femeie depresivă s-a sinucis lăsând în urmă o familie îndurerată.

Nu e nimic amuzant. E trista importanta care se da fenomenului. Tipic romaneasca, de altfel.
De ce nu ne place noua oare sa spunem lucrurilor pe nume si sa tot dam dovezi de falsa piosenie, btw?

„Din cei 2.586 de sinucigaşi, cât a înregistrat anul trecut România, doar 10 la sută sunt femei, conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS).” (Citește articolul complet în ziarul Gândul.)

Nu prea ma uit la televizor, dar ma indoiesc ca s-a mai auzit vreo ceva important legat de ea care merita atentie in ultimii multi ani (nu stiu daca a facut vreodata ceva care sa merite atentie). Nici acum nu ma uit la televizor, dar sunt sigur ca multi sunt cei care s-au gasit sa zica, acum ca a murit, ca a fost o mare artista si alte chestii care dupa parerea proprie sunt si mai de prost gust. Tipul ala de a scris pe blog nu a facut decat sa spuna adevarul intr-un mod mai putin placut. De ce ar merita MM mai multe lacrimi decat un sinucigas necunoscut de la stirile de la ora 5? Sau decat o persoana violata sau ucisa de exemplu? O sa ajungem sa-i plangem si pe Becali, Guta, Fernando si eu mai stiu cine in ritmul asta...

Nu zic ca ar trebui sa radem de moartea lor sau sa ne simtim bine, eu de exemplu sunt indiferent, oameni mor in fiecare zi, daca m-as apuca sa plang pentru fiecare numai asta as face pana la sfarsitul vietii. Ma enerveaza in schimb atentia asta...

simplu: ratingul
ocazie minunata pentru unii de a mai aparea pe sticla, iar pentru altii sa se lanseze din neant.
este josnic! intotdeauna s-a profitat de asemenea evenimente nefericite.
rusine celor care intra cu picioarele in viata privata a oricui!

Nu am nici un fel de simpatie pentru oamenii care aleg sa se sinucida.Sunt atatea alte optiuni de a iti continua viata.Viata este cel mai mare dar,este un miracol.Cine alege sa nu si`o traiasca merita tot dispretul.

Tocmai asta era ideea!

@redmen
Eu prefer să nu îi judec pe sinucigaşi. Nu ştiu ce a fost în mintea ei când a comis gestul şi cât de limpede a judecat - dacă a mai judecat - în momentele acelea.

Depresia e îngrozitoare, nu ţine de fiţe, mai ales când duce la asemenea rezultate.

In cazul asta,depresia tine de fite daca s-a omorat tocmai de ziua ei.

da, aici e ceva, intr-adevar, o nota de teatralitate.
e un pic de sadism sa iti alegi o astfel de zi.
dar, dincolo de orice, cred ca e cumplit sa ai ganduri sinucigase.
sa o lasam sa se odihneasca in pace.

Nu stiu cit de in pace se odihneste. Voi, astia cu dogmele crestine stiti mai bine cum e cu sinucigasii si ce teritorii viziteaza dupa moarte...

cred ca pe morti ii lasa rece


Banal, pana la un punct. S-a trezit dimineata. Si-a baut cafeaua si a luat micul dejun. A fost la repetitii, era foarte aproape de finalizarea unui nou album. A fost la cumparaturi cu sotul ei, facand pregatiri pentru ziua ei. Discutia normala despre alegerea tortului de ciocolata. Au cumparat tortul si l-au bagat "la rece". Ajunsa acasa, a ras, a stat cu sotul pana la ora 1 noaptea. S-au dus amandoi in pat, dupa ce el a felicitat-o.. El a adormit, ea s-a sinucis... cu pesticid. Pe tortul din frigider scrie "La Multi Ani!", la fel si pe buzele unui copil orfan in varsta de un an.

Nu a inghitit mult pesticid, Madalina a fost suficient de calculata astfel incat, sa nu faca risipa. Oricum, nu ea cumparase pesticidul, ci o prietena de a ei, care acum tine in mana chitanta udata de lacrimi. Amica ei, cea care traieste, va trai probabil o viata chinuitoare si paranoica pentru ca a scos portofelul la casa de marcat.

Madalina Manole a fost suficient de grijulie cu criza, astfel ca in aceste vremuri dificile economic, ea i-a scutit pe sotul si copilul ei de plata uinei persoane la intretinere. Pe podeaua relativ noua, calca incet si greu un sot, devenit oficial vaduv, nu mai are energia de acum cateva zile, si nici nevasta. Sta si priveste absent copilul sau mintit, care isi continua pasi cu aceeasi dificultate. "Mami a plecat. Vine inapoi" sunt cuvintele simple pe care fiul le-a inteles. Cu fiecare zi care trece, el va intreba "Unde e mama?". In cimitir, va vedea crucea mamei sale, o cruce frumoasa: alba si din marmura, exact cum si-a dorit sa primeasca de ziua ei. Pe mormant zac aprinse lumanarile, nu mai sunt pe tort. Dar nu vor arde mult, adierea moarta a cimitirului le va stinge, suflarea Madalinei nu mai exista.



Toate astea s-au intamplat sau se intampla, in timp ce, ea s-a intors acolo unde stia ca ii este locul, la televizor si la 2m sub pamant.

Doar ca orfanul nu e in centrul atentiei, cui ii pasa de el? Sfinta Madalina e in lumina reflectoarelor. Pardon, a fost. Cindva.

Cine semneazä bancurile nesimtite din textul de la #673?

Fac exceptie de la propria regul, iti raspund la un post.

"Bancuri nesimtite". Sunt bancuri cinice, daca tu vrei cu disperare sa le consideri bancuri. Ele sunt mostre de viata si moarte. Mostrele sunt cinice si reale. Sunt date de principiul cauza-efect, consecinta se rasfrange asupra multora si cu aceste consecinte ziua are in continuare 24 de ore si soarele rasare dimineata.

Un banc prost, sadic si real, e acela in care o persoana se sinucide de ziua sa de nastere, iar copilul mic, si atat de mult dorit, sta cu cadoul in mana si plange.
Inainte de sinucidere, ea trimite mesajul "Nu e vina voastra. Va pupik", pe urma isi ia viata.

Revino-ti din pudibonderie. Viata nu e roz, viata nu e facuta din clisee.

Sotul s-a dus linistit si calm in pat, alaturi de nevasta lui. Au adormit. El s-a trezit si ea nu, pentru ca ea s-a sinucis.

Tu ce parere ai? Crezi ca vreodata barbatul ala va putea sa explice asta? Incearca tu sa-i spui motivul, alege unul din clisee care te drogheaza, ai o colectie intreaga.

Sinuciderea unui anonim nu e atât de importantă ca suicidul unei persoane cunoscute, cum nici imoralitatea (sau poate chiar contravenția, infracțiunea) comise de un om obișnuit nu se compară cu cele cu autor celebru. Cu ceva timp în urmă a fost semnalat aici un film de scurtmetraj în care eroul, deprimat de atmosfera târgului său de provincie în care nici măcar cinematograf nu mai există, ia o supradoză dintr-un calmant cu un nume original, care începe cu „f”, parcă, și moartea lui e anunțată la postul local de radio. Dacă realizatorul ar fi fost - știu eu? - f'un Polanski, O(N)G-urile care luptă pentru prevenirea sinuciderilor ar fi declanșat un scandal monstru, dar așa...

Pânä când mesajul #673, cu toate sarcasmele insolente, de o impietate crasä, la adresa unei persoane recent decedate, pe care le contine, precum si cel chipurile "justificativ", vor fi sterse sau editate, iar specimenul îsi va primi avertismentul cuvenit, îmi rezerv dreptul de a prezenta scuzele de rigoare tuturor celor care au bunul-simt de a citi acest topic si a comenta în el asa cum se cuvine.

Să nu fim totuși îndurători cu suicizii. Batjocorirea și pângărirea memoriei lor, oricât de josnice par, servesc prevenției fenomenului sinuciderii. Artista a comis, orice s-ar spune un omor de sine de o brutalitate extremă. Gândiți-vă că aceia care își deschid venele sau iau supradoze pot fi salvați, cum pot da greș și cei care se aruncă în gol sau în apă. Există chiar și cazuri de persoane care s-au aruncat în fața trenului și au supraviețuit. Până și disperații care se împușcă în cap riscă salvarea, dacă nu ating cerebelul sau bulbul rahidian, ci numai telencefalul - adresați-vă pentru detalii specialistului neurolog Cristi Puiu. Manole a optat pentru o variantă de o eficacitate și de o brutalitate extremă - ingerarea unei substanțe letale într-o doză care ar fi ucis pe loc un elefant. Să nu-i acordăm circumstanțe atenuante, să nu ne fie milă, să nu-i respectăm alegerea, ca să prevenim alte nenorociri.