Cartile de la MariaMona sunt si zip-uite pe transfer: https://d.transfer.ro/mobi_book-tran...jul-588934.zip ca sa fie mai simplu. Doar ca lista din link-ul ei este reactualizata.

Yukio Mishima -The Sailor Who Fell From Grace With The Sea 10/10

Mã strãduiesc sã îl înţeleg pe Mishima încã de când i-am citit “Sea of Fertility”. Deși stilul m-a hipnotizat întotdeauna, nu aș putea spune cã îi înţeleg 100% ideile din romane. “The Sailor Who Fell from Grace With the Sea” cred cã este cea mai accesibilã care a lui. Este plasatã în Japonia de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, într-un port, loc foarte potrivit pentru a sublinia o serie de constraste care dominã romanul : mare/uscat, singurãtate/camaraderie, rãzvrãtire / domesticire, integritate/compromis.
Este cumva imaginea a ceea ce poate fi consideratã decadenţa Japoniei din acele timpuri : lipsitã de glorie, dar în plinã ascensiune economicã, prinsã în nebunia consumerismului, ingratã faţã de rãdãcinile sale, faţã de tradiţii și siguranţa propriei supremaţii, victimã a modelului de bogãţie și frumuseţe propus de Occident.

"Real danger is nothing more than just living. Of course, living is merely the chaos of existence, but more than that it’s a crazy mixed-up business of dismantling existence instant by instant to the point where the original chaos is restored, and taking strength from the uncertainty and the fear that chaos brings to re-create existence instant by instant."

Cristina Nemerovschi -Ani cu alcool si sex . Bineînţeles 10/10

Deși mi-a plãcut mai mult "Sânge satanic" pentru nostalgia și deprimarea lui M. în momentul în care ajunge sã se distanţeze de libertatea și nepãsarea tinereţii, oprindu-se temporar în suspendarea nici unei alegeri, am râs temeinic mai tot timpul cât am citit “Ani cu alcool și sex”. Si mi-am gãsit un nou personaj preferat, A., cel care ia viaţa în mod firesc, cu ajutorul a suficient de mult alcool și a oamenilor de care are nevoie ca sã nu se deprime.

Dan Lungu -Cum sa uiti o femeie 7/10

Un roman de pseudo-dragoste și regãsire dupã tot felul de eșecuri, de la cele din dragoste pânã la cele existenţiale. Bineînţeles, îl avem pe Dan Lungu din celelalte cãrţi, cu umorul sãu hâtru și cu metaforele și descrierile care te iau pe neașteptate.
Deși romanul nu a fost unul chiar pe gustul meu, mi-au plãcut fragmentele cu limacși. E adevãrat cã aduceau puţin a Cãrtãrescu, dar chestiile astea cu re-obiectivarea dupã mocirla subiectivã în care ne gãsim dupã o poveste de dragoste eșuatã pe mine mã lasã cam indiferentã așa.

Un film de arta pune accent pe imagine si atunci atrage in principal oamenii cu simt estetic comun. Fanii filmelor cu Steven Segal, apreciaza actiunea si bataile. La Avatar toata lumea vorbeste de efectele speciale. Deci as spune ca oamenilor carora le place un film, le place deseori din acelasi motive.
Sper ca nu te consideri crestin, pentru ca iubirea fata de aproape nu pare sa te caracterizeze in mod deosebit. Iar un "fost crestin" intelege deseori mai bine ce inseamna suflet din punct de vedere religios, decat cineva care n-a crezut vrodata.
Credeam ca e evident din descriere ca nu ma refer la tine.

Ce-am mai citit in luna asta profitand de vremea ( inca) destul de racoroasa. Carti care se ocupa de etica , morala , credinta si alte subiecte greu de inghitit pe canicula care abia acum se anunta .
‘’In ce cred cei care nu cred ‘’ Umberto Eco in dialog cu Carlo Maria Marini , cardinal catolic . Probleme grele abordate in dialogul epistolar de cei doi ganditori : binele / raul , avortul , feminismul ,bioetica , s.a . La sfarsitul cartii mai se baga –n discutie si alti cunoscuti intelectuali intalieni . Firul rosu al cartii este urmatoarea intrebare a cardinalului : ‘’pe ce se bazeaza etica celor care nu si –o fundamenteaza pe credinta in Dumnezeu ‘’ . Raspunsuri diferite , dialog de clasa , fara lovituri la gioale si fara trmiteri la originile materne. La 160 pagini , format mic – de citit intre Bucuresti –Ploiesti pe tren .

‘’Amurgul datoriei ‘’ Gilles Lipovetsky - filozoful francez analizeaza decaderea datoriei in societatile occidentale si modul in care golul lasat de aceasta a fost umplut ( sau nu ) de alt liant social .Dupa ce datoria impusa de biserica ( fata de Dumnezeu si fata de oameni) a devenit desueta s-au impus noi datorii omului occidental . In locul lui Dumnezeu trebuia sa slujesti tara , munca , familia ,sanatatea educatia, s.a . Dupa al doilea razboi mondial si aceste valori au inceput sa fie erodate intai in discurs apoi in practica . Am ajuns astfel in epoca hedonismului in care datoria nu mai poate fi bagata pe gat nimanui fara inevitabile proteste . A murit ‘’ trebuie sa….. ‘’ si ‘’ societatile noastre au suprimat toate valorile legate de sacrificiu , fie ele comandate de viata de apoi , sau de finalitati profane , cultura popular nu mai este hranita de imperativele hiperbolice ale datoriei , ci de bunastarea si de dinamica drepturilor subiective , iar noi nu mai recunoastem obligatia de a ne atasa de alticineva decat de noi insine ‘’
Am mai citit numeroase carti in care este condamnat egismul omului postmodern dar Lipovetsky e mult mai subtil si nu cade in capcana asta .El arata paradoxul actual - desi nimeni nu ne mai oblige sa facem anumite lucruri , noi insine am internalizat regulile si ne reglam din mers . Muncim/invatam mai mult chiar daca pare ca nu ne obliga nimeni , ne ingrijim mai mult sanatatea fara sa mai fim speriati de campanile de showuri medicale morbide care-i speriau pe bunicii nostrl . Tragem de fiare , facem cozi la cabinetele de chirurgie estetica tocmai pentru ca stim ca astazi totul depinde doar de noi . Fata de stramosi suntem mai liberi dar paradoxal suntem mai exigenti fata de noi insine .Cine a fost batut de mic cu biciul ,se flageleaza singur in lipsa calaului . Daca inainte datoria era ca raia si se tine scai dupa noi , astazi e in capul nostru desi noi credem c-am scapat de ea .


‘’Caini de paie .Despre oameni si alte animale ‘’ John Gray - o obraznicatura de carte aparuta la Humanitas . John Gray asta nu trebuie confundat cu John Gray ala cu’’ barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus ‘’. Pentru primul Gray nu conteza de unde sunt barbatii si femeile ci faptul ca astia sunt niste animale , femeile fiind mai apropiate de catele decat de venusiene. Asta e punctual lui de vedere: suntem niste animale infumurate care incercam mereu sa scapam de animalitatea noastra . Am inventat pentru asta religiile ca sa ne simtim legati de zei , i-am abandonat apoi si pe acestia si ne-am crezut fiinte rationale ,creaturi care-si construiesc singure destinul . Am idolatrizat noi notiuni : libertate , progres ,stiinta , democratie ,pace ,s.a . Gresit crede nenea Gray care vede progresul tehnologic neurmat de un progres etic ba din contra doar profitand de tehnologie am putut sa ne macelarim mai bine. Nici tabara ecologista nu-i spune nimic asestui ganditor care chiar se mira de intreaga vaicareala legata de posibila disparitie a umanitatii . Cum ar fi scris Nietzsche ‘’Ce sta sa cada trebuie impins ‘’ .Omenirea e in pericol ?? Tough luck . Sa le lasam copiilor nostri o planeta curata ?? N-are rost , oricum ei vor fi niste idioti care vor duce mai departe procesul de distrugere asa ca ce rost are sa ne chinuim noi pentru ei .
Nu se potoleste deloc Gray si ataca in continuare alte moaste care ne sunt dragi : liberal arbitru – teapa ca nu prea e . Lumea nu e facuta de noi si niciodata nu vom controla in totalitate consecintele deciziilor noastre .
Eul nostru – nici asta nu sta prea bine la o analiza serioasa si aici Gray ii da dreptate lui David Hume . Suntem fragmente disparate , legate in mod artificial . Nu ne intelegem pe noi insine si ne mintim singuri ca sa ne dam o coerenta . Suntem o colectie de intamplari bizare pe care le insailam cu ajutorul memoriei pentru a da nastere unui ‘’caine de paie’’.
Munca este la randul ei apreciata prea mult si avem iluzia sa credem in progres adica in ‘’idolatrizarea timpului ‘’ , in convingerea ca lucrurile sunt valoroase nu prin ceea ce sunt acum , ci prin ceea ce ar putea deveni candva . Ar trebui sa ne relaxam mai mult si a preferam contemplatia in locul activitatilor noastre sisifice care nu fac decat sa mascheze propria noastra inutilitate si insignifianta .
Concluzia : ‘’Alte animale nu au nevoie de un scop in viata . In mod paradoxal ,animalul uman nu poate trai fara un scop . N-am putea oare sa ne gandim ca scopul vietii este pur si simplu acela de a privi ? ‘’


Cum scria Salinger:’’ Mie îmi plac cărţile care, după ce le isprăveşti, simţi c-ai vrea ca autorul să fie cel mai bun prieten al tău şi să-l poţi chema la telefon ori de câte ori ai chef ‘’. Eu cu baietii astia astia as face un chef . Pe Eco , pe cardinal si pe Lipovetsky ii pun sa aiba grija de butoaie pentru ca mai au un pic de morala in ei . Lui John Gray ii torn cu eu cu palnia si-l tin departe de gagici . Omul are in vod evident apucaturi de haiduc .

Caldura mare si lipsa de chef in ciuda cartilor ieftine si multe .Ieftine in anticariatele cu preturi de 1 leu sau 2 lei .
''Dodsworth '' de Sinclair Lewis . Un milonar cam la 50 ani isi vinde fabrica de automobile si satul de oraselul lui mohorat din America se hotaraste sa calatoreasca cu nevasta-sa prin Europa. Zis si facut numai ca omul nostru nu se poate adapta la noua cultura si se simte peste tot in plus . Muzee , palate ,catedrale -toate sunt infulecate pana la satietate de acest om pragmatic .In plus incepe sa se simta batran si instrainat fata de nevasta lui .Nevasta care simte ca intinereste si prinde chef de viata . Petreceri , sindrofii , cercuri sociale sofisticate si un sot care-i pare tot mai mohorat si artagos. In plus cineva parca ii toarna doamnei in chilotei niste furnici si madama incepe sa se combine cu tot felul de barbati stilati /aristocrati . Bietul nostru milionar incearca s-o aduca pe calea cea dreapta (mai ales ca intre timp devenisera si bunici) dar n-are cu cine .In final vede omul nostru ca trece viata pe langa el cu viteza asa ca se combina si el cu o aristocrata stilata . ''Sam simtea ca acasta sfanta a imoralitatii il convertise , si ca deschisese o poarta spre paduri uriase , pajisti colorate , si chipuri binevoitoare ......Daca ea are dreptul se destrabaleze , atunci am si eu dreptul asta ..''
Lectura placuta , ironie fina , persiflarea turismului , o muscatura sanatoasa in carnea feminismului care abia incepea sa puna kilograme pe el.
Am vazut si ecranizarea cartii facuta in 1936 dar mi s-a parut slabuta .

Urasc copertile. Auzisem mai demult ca Salinger nu lasa editorii sa puna vreo poza pe ale lui pentru a nu canaliza mintea cititorului. Pai asa ! Daca stau sa ma gandesc cred ca e singurul scriitor caruia i-am citit toate cartile. Si nu mi-am propus asta. Dar pe undeva, faptul ca nu mi-a agasat frumosii mei ochisori (certified rating) cu nushce poza penala tre sa fi ajutat. Mi-am facut o lista cu carti de achizitionat (foolish behaviour, poate dura ani pana sa o cumpar, mai am vreo 20 in biblioteca, luate in diverse momente si de care n-am avut timp sa ma ocup pana acum). Oricum, e cea mai faina lista cu carti de achizitionat pe care am vazut-o vreodata. Bate la fund tot ce am ati postat voi mai inainte. E muult mai faina. Vorbesc serios. Si nici macar nu e lunga. Are fix 12 titluri in ea. Cate o carte aparuta in fiecare an din 2000 pana in 2012. (Ceea ce pare a fi, conform cu cercetarile mele si lecturi de fragmente din ele) Cea mai buna carte a fiecarui an. Vreau sa ma axez pentru o perioada (nu stiu cand o voi incepe si cu atat mai mult cand voi sfarsi ) pe marile carti ale secolului 21 (anul 2000 e guest). Mai am cam inca pe atatea,pe care urmeaza sa le atac, dupa ele, tot din 21st, dar nemaitinand cont de an. Bun. Problema e, atunci cand vrei sa achizitionezi mai multe carti deodata, ca te izbesc in ochisori COPERTILE ! Care sunt uneori niste imagini agasante / idioate / pretioase, care n-au nici o treaba cu cartea. N-o sa fie asta o piedica intre mine si ea. Dar e ca si cum te-ai duce intr-un restaurant fancy si scump si ai gasi un fir de par in farfurie. WHADDAFUCK !!!

Hilary Mantel -Bring Up The Bodies 10/10

Mie nu-mi plac romanele istorice, însã i-am dat o șansã lui “Bring Up the Bodies” pentru cã folosesc Man Booker Prize-ul ca pe un criteriu serios de selecţie a lecturilor mele. Si nu am regretat deloc. Pentru cã nu are aerul unui roman istoric (mai puţin personajele, bineînţeles); este surprinzãtor de modern, atât ca stil, cât și ca subiect. Toatã cartea te întrebi dacã multe fragmente sunt istorice sau inventate, iar la un moment dat îţi dai seama cã nici nu mai conteazã atât timp cât totul te ameţește frumos în povestea romanului.

"Bring Up the Bodies" face parte dintr-o trilogie, dar îl puteţi citi și separat pentru cã oricum mai toatã lumea știe povestea lui Henri al VIII-lea și a lui Cromwell.

Eu recomand sã citiţi cartea în englezã. De mult timp un scriitor contemporan nu m-a solicitat atât de mult ca și stil. Limbajul pare cumva arhaic, deși nu este deloc limbajul acelei epoci. E o îmbinare ciudatã de nou cu vechi. Prima impresie e cã îl înţelegi foarte bine, dar de fapt avansezi greu cu cititul pentru cã întorsãturile de frazã, nivelul vocabularului te scot din pattern-ul de citire rapidã cu care ești obișnuit în cãrţile contemporane.

"Fotografie de grup cu scriitoare uitate" - Bianca Burta-Cernat

O teza de doctorat impachetata in formula de bestseller .Am trait s-apuc si asta :)
Ma uit la mutrisoara nostima cu care autoarea ma priveste de pe fata interioara a copertii si-mi zic :uite cine a fost in stare sa faca critica si istorie literara sub forma unui roman de aventuri.Cata inspiratie pe fata asta - si cata pasiune ! - sa puna productiile literare ale unor doamne din perioada interbelica in contextul vietii lor private,al epocii si al vietii literare,sa gaseasca sensuri si semnificatii intre ele si sa ne induca chiar senzatia unui adevarat privilegiu cu aceasta escapada retro plina de parfum.Intentionat sau nu,Bianca Burta -Cernat e un avocat excelent al perioadei de pionerat in literatura feminina de la noi,despre care ne convinge ca merita stiut ( si poate chiar incercat ) - cate ceva!

Fotografia contine opt scriitoare din care autoarea face personaje de epoca .Avem nu doar biografiile complete ale doamnelor ,ci si perspective inedite,pericularitati definitorii ci si un mod perfect echilibrat - si relevant ! - de imbinare a analizei pe text cu traseul de viata.Este o analiza in "poveste " absolut surprinzatoare pentru cititorul invatat pana acum ca a cauta sa explici artistul prin persoana/personalitatea umana e indecent si de prost gust si ca - desiiiigur.... - "doar opera conteaza ".:D
Ticu Arhip ,de pilda –este definita drept o celibatara careia libertatea ii potenteaza creativitatea : "nimic mai strain la ea decat mohoreala unei fete batrane,aflam.Nici urma de frustrare.Scriitoarea se impaca perfect cu propriul mod de existenta: gaseste satisfactii in meseria sa,in literatura,in prietenie,in obiectele cu care-si infrumuseteaza traiul cotidian.Casa ei era ea.”
Sanda Movila reprezinta in tabloul de familie al literaturii feminine interbelice – “prezenta cea mai stearsa.Victima unor nesfarsite tracasari provocate de infidelitatile lui Felix Aderca scrisul – gaseste Bianca Cernat – este supapa prin care ea isi ia revensa impotriva fiintei terne care este in viata de zi cu zi.”
Cela Serghei iese destul de prost la aceasta analiza fiind diagnosticata drept cazul cel mai pur de snobism literar(“Luam masa zilnic cu Camil si Sebastian “,o notatie din jurnalul Celei ,o face pe autoarea “Fotografiei de grup” s-o califice drept o persoana care uzeaza de amintiri ca de niste certificate de apartenenta la higt life/revers al unor complexe de inferioritate inoculate de dificultatile vietii de zi cu zi “
Iar Sorana Gurian,complet necunoscuta astazi - a beneficiat de stofa de VIP si de o formula de thriller ca scenariu de viata.
Toate acestea – Bianca Burtea Cernat ni le spune intr-un mod care conciliaza barfa de salon cu o analiza critica impecabila a cartilor semnate de aceste femei.Placerea lecturii este desavarsita ,iar ineditul informatiilor – captivant.Lipsa oricerei note polemice da un plus de valoare acestei tinere autoare,cu siguranta la curent cu tonul acid cu care chipurile ,daca nu iesi in fata,nu ai “originalitate si stil”.Uite ca se poate si fara .
Nu ma indoiesc ca aceasta carte va deveni o referinta nu doar pentru studiul autoarele citate,ci si pentru maniera in care critica si istoria lietrara se poate face renuntand /sfidand chiar aerul doct al celor care ,pana acum au scris pentru a se citi “doar ei intre ei “.Vremurile acelea s-au cam dus…:-?

P.S. Studiul de caz facut pe Henriette Yvonne Stahl - " o mizantroapa deghizata in straiele femeii de lume" - ne prilejuieste poate cea mai placuta incursiune intr-o viata cu adevarat interesanta.Iubita lui Ion Vinea timp de 14 ani fara a locui nici macar o zi impreuna,sotia apoi ,timp de alti 10 a lui Petru Dumitriu care era cu 24 de ani mai tanar ca ea, Henriette Yvonne Stahl se dedica prioritar unor experiente profunde de cunoastere si creatie.
"Voica " este o carte care rezista fara probleme si acum la lectura( cine mai are despre taranul roman o imagine idilica sa puna mana pe ea ),iar "Martorul eternitatii " este una din cele mai autentice scrieri despre transcederea spre ale zone ale constiintei.Ea saluta din mers tonele de maculatura de azi cu eticheta de " spiritualitate".

Memories, Dreams, Reflections - Carl Gustav Jung

Ce om, Jung ! Suprins sa aflu ca la baza psihologiei jungiene sta de fapt studiul experientelor personale. A acordat un mare interes studiului gnosticismului si alchimiei. Fantezist. Multe din cazurile medicale relatate au o natura paranormala.

De mic copil, Jung a fost convins ca in el exista doua personalitati, copilul elvetian si un batran erudit dintr-un secol trecut. Cand isi povesteste reveriile e ca si cum ti-ar povesti un prieten un trip psihedelic. De multe ori interpretarile viselor par bogus. Multe dintre vise le interpreteaza retroactiv, ca premonitii ce vesteau moartea unor apropiati.

Jung tried to understand that we don't know what we don't know. And that is knowledge.

Vladimir Makanin -Spaima 10/10

Un adevarat scriitor rus.

Matei Vișniec –Dezordinea preventivã 10/10

Pentru cã îmi plac piesele lui de teatru, am încercat și un roman scris de Vișniec. Este un roman distopic despre problematica multitudinii de canale informaţionale care, în loc sã ne transforme în oameni de acţiune revoltaţi la anunţul ororilor ce se petrec în jurul nostru, ne fixeazã dimpotrivã într-o imobilitate de spectatori resemnaţi, dopaţi în mod constat cu supradoze de informaţii deghizate în divertisment.

Despre paralizia omului sub abundenţa informaţionalã:

"In ziua de astãzi, spune George, sãracul consumator este suprainformat. Stirile plouã peste el de peste tot, sute de canale informaţionale îl asediazã. Or, acest lucru îl paralizeazã de fapt pe consumatorul de informaţie. Acesta este însã și scopul nemãrturisit dar evident al mașinii. Acest om suprainformat al societãţii de consum ajunge sã fie atât de mulţumit de faptul cã este suprainformat încât nu mai simte nevoia sã acţioneze. [...]
Omul care schimbã posturile este, de fapt, un om asupra cãruia nu se repercuteazã informaţia primitã. El nu reușește sã digere un prim eveniment, cã alte sute de evenimente stau la coadã ca sã-i pãtrundã în creier.
Asediat de mii de stimuli în același timp, omul suprainformat considerã cã și-a fãcut datoria de cetãţean prin simplul fapt de a se informa. In mod normal, dupã ce a ingurgitat aceastã listã de orori care este jurnalul televizat de la ora 20, populaţia unei societãţi normale ar trebui sã iasã în stradã și sã se arunce asupra rãului care cangreneazã lumea, sã-l extirpe sau mãcar sã încerce sã-l atenueze. Dar de fapt nu se întâmplã nimic din toate acestea. Dupã ritualul naţional al jurnalului televizat de searã, omul ia masa în familie, are conștiinţa liniștitã, eventual vizioneazã (tot la televizor) pentru a-și încheia seara un film de aventuri. Paralizia, lenea ontologicã sunt, prin urmare, condiţia existenţialã normalã a omului suprainformat. "

Are dreptate Visniec cu saturatia lui de informatie . Inainte faceam urmatorul exercitiu : timp de cateva luni ma bagam cu capul in nisip ,ca strutul . Nu mai citeam niciun ziar , nu ma mai uitam la televizor ( poate doar la unele meciuri sau la competitii sportive serioase, filme sau documentare ) , la radio evitam tot ce tinea de stiri , vorbe , comentarii , rezumandu-ma doar la muzica . Dupa ce ieseam din izolarea autoimpusa eram buimac pentru cateva zile , dar descopeream acelasi balamuc , doar numele erau un pic schimbate .Alti ministri , alte panarame la TV , alte accidente , scandaluri . In esenta - nu piedusem nimic cu adevarat important .E foarte dificil sa scapi neatins de noroiul mediatic .Ba in tramvai , ba la munca mai scapa portiuni de ''informatie utila'' spre urechile tale . Eram eu de cateva luni intro perioada de calugarie informationala si ma fost in vizita la cineva .Acolo televizorul dat la maxim tocmai oracaia despre sinuciderea Madalinei Manole . Intro secunda , toata bula mea a facut poc si am aterizat in mijlocul balamucului.

Altfel de carte citesc eu de cateva saptamani . E vorba de ''Poetica reveriei '' de Gaston Bachelard , o carte pe care am lungit-o destul si am gustat din ea doar cu lingurita . O carte care necesita liniste si confort pentru ca la Bachelard reveria este opusa visarii . Visare inseamna zvarcolire si consum de resurse psihice . Reveria presupune liniste si coborare in adancurile fiintei ,la copilarie .In reverie uitam de griji , de micile/marile spaime nocturne si suntem cu adevarat fericiti . ''Zilele sunt facute ca sa ne odihneasca dupa visele noptii '
Rar am intalnit o carte asa de relaxanta , desi ea se vrea serioasa . Cartea ar merita sa-ti fie citita de cineva ,in timp ce tu stai cu burta in sus si cu un pai intre dinti. Poti sa si adormi in timp ce-o asculti, ba chiar e recomandabil sa tragi un pui de somn in timp ce vara se scurge treptat in toamna .
Mai vorbeste/scrie mos Bachelard despre sexul cuvintelor si imperecherea lor fericita si lipsita de rusine ,despre cuplul memorie -imaginatie , in care imaginatia castiga mereu mai ales atunci cand ne reamintim copilaria . Ne-o reamintim intotdeauna mintindu-ne ,infrumusetand-o cu ajutorul imaginatiei : ''Amintirile mele nu ma recunosc ..eu si nu ele paream imaterial .Alaturi de trecutul apasator al adevaratei mele existente , supus fatalitatilor materiei , suflasem peste un trecut potrivit cu destinul meu interior , impodobindu-l cu frumusete .Si cand ma intorceam la viata de toate zilele , alergam in chip firesc la naivele delicii ale acestei memorii ireale .''
Cam despre asta e vorba in ''Poetica reveriei '' si nici n-ar putea fi altfel din partea unui om care e invidios pe alt scriitor : ''eu , care visez atata , sa-l vad pe el ca viseaza mai bine ca mine ''

Il și uitasem pe domnul Bachelard... Trebuie recitit ca sã mai scap de literatura asta.

Filip Florian -Toate bufniţele 8/10

O lecturã plãcutã, care curge frumos, cu pasaje vesele, copilãrești, care alterneazã cu unele sumbre, dar fãrã sã devinã apãsãtoare. Nu cred cã poate cineva sã susţinã cã Filip Florian nu scrie bine, riguros, profesionist. Si totuși, cumva, scriitura lui pe mine nu mã prinde, mi se pare cã se eschiveazã, cã evitã sã meargã în profunzime pe subiecte delicate, dure, violente.

Romanul se structureazã pe douã dimensiuni: una a copilãriei lui Luci, în anii de dupã Revoluţie, într-un oraș mic de munte (fragmente care miros a „Bãiuţeii”), și cea a bãtrâneţii resemnate și amare a domnului Emil. Intre cei doi se naște o prietenie la prima vedere inexplicabilã, dar care își relevã sensul treptat pe mãsurã ce ne dãm seama de golul patern din copilãria plinã de nãzbâtii a lui Lucian și de eșecurile familiale ale lui Emil care eșueazã în încercãrile sale de a stabili o punte de comunicare cu propriul nepot crescut în depãrtata Franţã.

Adina Dabija -Saman 6/10

Este o carte despre evoluţia unei femei care pleacã dintr-un sat idilic de munte pentru a se muta în promiţãtorul, dar înșelãtorul București, ca mai apoi sã emigreze și sã se îmbarce într-o excursie neobișnuitã de cãutare a unui fel de șaman inuit în ţinuturile nordice îndepãrtate ale Canadei.
La sfârșit romanul penduleazã mai mult între vis și realitate lãsând senzaţia unei transe.

Murakami -Dans dans dans 8/10

O carte în stilul obișnuit al lui Murakami, cu personajul principal care trãiește cumva suspendat, dupã un divorţ din care se reface cu o viaţã cam nesãratã, dar și lipsitã de complicaţii. Este personajul tipic pentru Murakami, cu o existenţã goalã, în postura preferatã de observator, și care așteaptã ca evenimentele sã nãvãleascã peste el ca sã simtã totuși cã trãiește. Si de aici începe dansul, personajul-narator se lasã în voia lucrurilor, fãrã a reflecta prea mult asupra propriilor decizii, dar având revelaţia legãturilor ascunse care se creeazã între tot ceea ce ni se întâmplã.

Ca urmare a unui vis ciudat, povestitorul se întoarce la Hotelul Delfin al omului-oaie pe care îl gãsește complet schimbat. Se cazeazã aici, o descoperã pe recepţionera Yumiyoshi care îi povestește întâmplãrile bizare prin care a trecut în acest hotel-punte între douã lumi și se procopsește cu adolescenta Yuki, fata ciudatã cu puterni paranormale. Dacã mai adãugãm și apariţia unui fost coleg de școalã, Gotanda, acum star de cinema care îi împãrtãșește din deziluziile vieţii de vedetã, și cazurile de ucidere misterioasã a unor prostituate de lux, avem un thriller poliţist cu accente fantastice și porţiuni de criticã socialã legate sub umbrela ideii recurente a lui Murakami cã noi nu ne putem înţelege nici mãcar pe noi înșine, deci cu atât mai puţin unii pe alţii.

Adam Bodor –Zona Sinistra 9/10

Este o carte greu de digerat despre un spaţiu imaginar (dar, paradoxal, foarte familiar –cel puţin pentru un cititor român nãscut înainte de Revoluţie), un spaţiu-limitã, interzis Un strãin ajunge în zona Sinistra, pe undeva la graniţa între România și Ucraina, pentru a-și recupera fiul vitreg izolat aici ca pedeapsa pentru sãvârșirea unei infracţiuni nenumite și a-l convinge sã fugã împreunã din acest ţinut al absurdului și violenţei.
De cum ajunge, Andrej primește un alt nume scris pe o plãcuţã de metal pe care trebuie sã o poarte mereu la gât. Doar așa, despuiat de propria identitate, este acceptat în Zona Sinistra, alãturi de alte câteva zeci de oameni, cu o identitate la fel de artificialã ca și a lui.
Romanul este pictura unei stãri de dezumanizare, cu o puternicã laturã vizualã, într-o lume care se construiește pe propriile reguli, fãrã nici o legãturã cu logica, cu nevoile sau oamenilor, de unde și unele episoade de umor foarte negru.

In vacanta am citit in sfarsit Padurea norvegiana a lui Haruki Murakami - foarte buna - cel putin nota 9, dar, desi e cea mai cunoscuta carte a sa, mie mi-a placut mai mult Kafka la malul marii. Oricum m-a facut sa ascult Beatles dupa mult timp; imi place foarte mult Murakami. El sigur e un autor de nota 10.

In ultima saptamana am citit primul meu roman erotic - Elogiu mamei vitrege de Mario Varga Llosa - nu m-a dat pe spate, dar e bine scris - 7/10.

Am mai citit pe jumatate Adevarul minciunilor, tot de Llosa - o carte minunata cu eseuri despre diverse opere literare - n-am citit-o toata fiindca eseurile despre cartile necitite nu mi-au placut si mi-am propus sa le citesc dupa ce stiu despre ce e vorba. Cel mai mult in carte mi-au placut eseurile introductiv - Adevarul minciunilor - despre adevarul fictiunii si cel final - Literatura si viata - minunat! Despre cat de importanta e literatura pentru oameni si societate, despre acest "cult sectar'" din care mai facem parte foarte putini si despre o viziune a unei societati orwelliene fara literatura. Minunat de convingator - dar eu oricum sunt convinsa de mult ca literatura e foarte importanta. 10

Si am mai citit doua carti de autori rusi foarte faine si surprinzatoare:

Cartea fericirii de Nina Berberova - o carte despre destinul post revolutionar al rusilor - la ei acasa si aiurea, o carte despre cat de usor/greu este sa fii fericit - nota 10. Autoarea a emigrat in Rusia in anii '20, a trait 20 de ani la Paris si apoi in State - unde s-a lansat la peste 80 de ani. Foarte interesant - sper sa mai gasesc romane scrise de ea.

Si o carte pe gustul romanilor, cred, din generatia mea, cel putin - Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice de Andrei Makine - o fresca trista a societatii rusesti dupa al doilea razboi mondial, cu multe scene din anii '80 - atat de asemanatoare cu ce am trait noi - incat ma bucur ca le-am trait doar ca si copil. Foarte frumoasa si un pic cutremuratoare. Neaparat de citit - nota 10.

Si inchei cu ce zice Llosa dupa ce pomeneste de sondaje in care femeile citesc mai mult decat barbatii:
"Desigur, ma bucur mult pentru femei, dar imi pare rau de barbati si de milioanele de oameni care, desi pot, au renuntat sa mai citeasca. Nu numai pentru ca nu stiu ce placere pierd, ci fiindca sunt convins...ca o societate fara literatura sau in care literatura a ajuns la marginea vietii sociale - ca un viciu ascuns, devenind un cult sectar - e condamnata sa saraceasca din punct de vedere spiritual si sa-si piarda libertatea..."

Foarte interesanta cartea, macar pentru faptul ca ilustreaza cum unul din cei mai faimosi psihologi era la randul lui dus cu pluta. :P Macar Jung avea marea calitate de a nu fi dogmatic in stilul lui Freud. Un artist mai degraba decat om de stiinta.

Despre solul din care s-a nascut psihologia -cartile lui Jacques Le Rider.La el gasesti toata nebunia vieneza de la 1900.Acolo dai si de psihanaliza , iudaism ,feminism , sexualitate devianta , s.a. Tot ceea ce modernitatea se straduieste sa construiasca si apoi postmodernitatea sa atace isi gaseste radacini in spatiul cultural vienez. O perioada de o fertilitate inspaimantatoare in mai toate domeniile : stiinta , literatura , muzica , pictura , arhitectura , psihologie , economie , politica , etc.
Am citit vara asta "Modernitatea vieneza si crizele identitatii " si am ramas impresionat de rolul pe care l-a avut Viena pentru cultura moderna europeana .La noi s-a tras prea mult pe influenta franceza fiind neglijate celelalte spatii culturale la fel de importante.

Am citit in urma cu cativa ani un jurnal excelent '' Placerea de a te povesti tie insuti '' de Julien Green .Mi-a placut foarte mult desi nu mai tin minte nimic din aceasta carte . :((
Am gasit la anticariat o noua carte scrisa de Julien Green , am cumparat-o si apoi am citit-o . E vorba de ''Leviathan '' - o povestire destul de tensionata despre un nene pe la 40 de ani care se indragosteste de o spalatoreasa de 18 ani . Povestea se desfasoara intrun oras mohorat de provincie unde doar adulterurile si barfele pot sa-i mai tina pe bietii oameni agatati un pic de viata si sa-i scapa de imensa plictiseala menita sa-i inghita .
Toate bune si frumoase pentru indragostitul nostru, numai ca fata se mai ocupa si cu prostitutia si de aici gelozie , urmariri , violenta . In plus fiinta asta ravnita de toti barbatii orsului este folosita de femeie fara scrupule . Folosita pentru a aduna barfele necesare ca oxigenul pentru o batrana care-i poate stapani pe ceilalalti doar atunci cand ii cunoaste in cele mai mici detalii.
O carte plina de personaje contorsionate pline de ura fata de ceilalti , dar mai ales pline de ura de sine . Oameni sufocati care nu pot sa evadeze si traiesc urmand un destin implacabil care-i mana de la spate . O nefericire generala de care scapa doar firile mediocre .
'' Leviathan '' bate un ''Click si-un ''Cancan'' .

Hai sa ma mai laud si eu cu ce am citit recent.Am cam renuntat eu la sportul asta, dar tot am mai adulmecat vreo cateva titluri.

1.Quintus din Smyrna-Razboiul Troiei sau Sfarsitul Illadei.

Carte luata cu 3 lei dintr-un anticariat si pe care am dat-o gata numaidecat(citesc foarte repede tot ce inseamna mitologie greaca).Este ceea ce sunt si Illiada si Legendele Olimpului, doar ca se axeaza in particular pe, evident, sfarsitul Troiei,detaliindu-l.Si ce poate fi mai grandios decat sa vezi o droaie de eroi ale caror nume le uiti la 2 secunde dupa ce le citesti, aruncandu-se in lupte vitejesti, fara nicio tactica prealabila si sfarsind de cele mai multe ori prost ori foarte prost.Ah, era sa uit, m-a amuzat intotdeauna teribil bogatia referintelor genealogice in opere de asta factura, ale unor personaje, nu episodice, ar fi mult spus, ci pur si simplu personaje de 1 rand.Unde Homer dadea dovada de bun simt, iar Al. Mitru de simpatie pentru cititor, Quintus al nostru nu are pic de mila.Cartea e ticsita de nume proprii si grade de rudenie.Nota....9.5(orice vinde mitologia greaca si nu numai, eu cumpar).

2.Marius Lungu-Statele lumii.Antologie.

Din ciclul lectura profesionala.O carte groasa, depasita de timp(asta in conditiile in care a aparut prin 2008),e de fapt un amalgam de informatii pus mai mult sau mai putin bine in pagina.Nu prea reuseste sa se faca interesanta si atractiva, desi se adreseaza unui public care are tangente minore cu domeniul geografic.As recomanda oricand cartile lui Ion Nicolae in locul astia.Nota 6.5.

3.Epopeea lui Ghilgames

Cea in versuri, ciuntita de vreme si tradusa de un francez din sumeriana si apoi retradusa de romani dupa francez..A fost greu sa ma tin dupa versurile destul de rastotite fara sa imi pierd rabdarea, mai ales ca unele tindeau sa devina non-sensice datorita deteriorarii documentului initial.Prefer repovestirile.6.

4. Sylvie Germain-Cartea noptilor

Roman-cronica de familie.Se urmareste destinul familiei Peniel, o familie marcata de tot felul de ghinioane,blesteme si omoruri,pe o durata de vreo 100 de ani.M-a captat atmosfera densa, aproape sufocanta, dar stilul ala metaforic, cu simbolisme garla m-a lovit fix in moalele capului.Nota 7.

5.Guy Lesping-Ultima rafala in Birmania

Literatura de razboi ieftina.Un nene locotenent pe nume Ross, incepe sa o arda in stil eroic prin boschetii Asiei de SE, mai apar si ceva flashback-uri ce il implica pe el si pe o duduie pe plaja si vreo cateva controale de japonezi care cad pentru imparat.O lectura pe care nu pot sa nu ajung sa nu o confund cu alte zeci de carti ieftine despre razboi,despre bravi eroi, despre tinere pe plaje.Nota 5.

Se pare ca numa eu am citit carti marunte. :))
Am auzit ca merita citit " The Maze Runner - James Dashner " , am citit si al 2-lea volum. Si chiar merita. :)

In seara asta am cumparat "Frankenstein " de Mary Shelley cu 50 bani din Carrefour Unirea.Cand o s-o citesc si pe asta chiar nu stiu .

Cand ai chef de o plictiseala ca la carte 8-|

Eric-Emmanuel Schmitt –Pe când eram o operã de artã
O carte drãguţã. Ar fi nedrept sã îi dau o notã pentru cã nu e chiar genul meu și nu vreau sã descurajez pe nimeni.

"Nu, nefericitule ! Sclav e prea mult ! Sclavul are conștiinţã! Sclavul își dorește sã fie liber! Nu, vreau sã devii mai puţin decât un sclav. Societatea noastrã e organizatã în așa fel încât e mai bine sã fii un obiect decât o conștiinţã. Vreau sã devii obiectul meu. Atunci vei fi în sfârșit fericit ! Te vei plictisi într-o perfectã fericire."

Amos Oz –Cutia neagrã 8/10
Un roman epistolar în care schimbul de scrisori penduleazã între extremele sentimentale și ideologice dintre Ilana, fostul ei soţ, Alec, și actualul soţ, Michael. Ilana încã mai este iremediabil atrasã de Alec de care o leagã și un copil pe care l-au avut împreunã, Boaz, adolescentul renegat de tatãl natural care vrea sã se detașeze de violenţa vieţii israeliene cu o agresivitate neînţeleasã de cei din jur, dar folositã în propriul folos financiar și sentimental de tatãl vitreg, Michael .

"Evreii şi-au construit o ţarã. Nu pe cea care ar fi trebuit, dar au construit-o! Pe dos –dar au construit-o. Fãrã Dumnezeu –dar au construit-o! Acum sã aşteptãm şi sã vedem ce va spune Dumnezeu."

Dora Pavel -Pudrã 7/10
Un tânãr restaurator de artã se trezeşte într-un sicriu din ceea ce pare sã fie o moarte temporarã, chiar înaintea zilei propriei sale înmormântãri. Incepe sã bântuie prin oraş unde întâlneşte tot felul de figuri mai fantomatice decât el, deşi „mai în viaţã”.

"Sã revii dupã douã zile, sã încerci sã repari nu ruşinea de a fi murit de o moarte clinicã, adicã una ezitantã, neîmplinitã, ci imprudenţa şi impudoarea de-a te fi întors la viaţã atunci când toţi te ştiau mort, când pãrinţi şi fraţi, veri, unchi şi mãtuşi, vecini, cunoscuţi şi colegi se obişnuiserã sau începuserã sã se obişnuiascã cu asta, şi ceea ce pãrea devastator, imposibil de suportat, gândul unei pierderi premature [...] luase deja aerul normalitãţii..."

Dumitru Tepeneag -Camionul bulgar 8/10
Este o îmbinare de teorie literarã și aplicarea ei în construcţia propriu-zisã a romanului (probabil de aici și subtitlul de șantier în aer liber). O carte iniţial fãrã subiect își dobândește treptat substanţa în jurul reflecţiilor asupra modului în care sã se întâmple scrierea și al unei curse de camioane.

Liviu Rebreanu - Ciuleandra - M-am simțit cumva obligat să citesc și asta ( ar mai fi și Răscoala ) după ce am parcurs Ion ( obligat ) și Pădurea Spânzuraților. Dacă mă uit acum în spate, nu e Rebreanu un scriitor atât de prost pe cum îl credeam. Într-adevăr, încă nu pot să-i înghit descrierile făcute "a la compunere de clasa a cincea", dar altceva n-am să-i reproșez.
Aș situa acțiunea nuvelei de față undeva între celelalte două menționate mai sus ( vorbind strict de stârnirea interesului meu ). E mai interesantă ca Ion, dar nu mai interesantă decât Pădurea Spânzuraților. Finalul e foarte previzibil.

7 / 10

Michael Cordy - Lucifer - Habar n-am ce să zic. Mi-a plăcut. Cred că seamănă cu romanele lui Dan Brown. Am mai cumpărat și Codul lui Iisus de același autor. Să văd când îmi fac timp s-o citesc.
6.5 / 10

Acum citesc Koji Suzuki - Ring 1. Până acum câteva zile nu știam că celebra franciză are la bază o serie de cărți. De remarcat faptul că filmele nu seamănă aproape deloc cu cartea. Nici măcar videoul blestemat.

Am citit prima mea carte de un autor albanez - Generalul armatei moarte de Ismail Kadare. O carte destul de statica, dar interesanta despre un general si un preot italieni care se duc in Albania prin anii '60 pentru a recupera oasele soldatilor italieni morti acolo in al doilea razboi mondial. 8/10

Am citit de Khaled Hosseini Si muntii au ecou, o carte ce se intinde pe mai multe generatii de afgani si povesteste destinele lor intertesute. Tot nota 8.

Am citit Inferno de Dan Brown care nu credeam ca o sa imi placa, dar totusi m-a surprins - mai ales finalul. Un genetician de geniu lasa mostenire umanitatii un balon cu un microb, ceva care va schimba soarta umanitatii, adica va reduce drastic populatia, savantul fiind de parere ca o astfel de solutie dramatica este necesara pentru supravietuirea planetei si a speciei umane. Despre ce virus este vorba, va fi el gasit si oprit a se extinde de renumitul profesor Robert Langdon si o doctorita britanica stabilita in Italia afli abia in paginile finale. Pe mine m-a frapat despre ce era de fapt vorba si de posibilitatea ca acest lucru sa se fi intamplat deja in realitate... Interesant - nota 7.

Sub dom de Stephen King a fost o carte buna, un thriller sci-fi asa cum scrie el. Am citit-o pe nerasuflate si am vazut si sezonul 1 din seria Under the Dome ca urmare. Nota 10 (cartea) pentru cum te face sa simti vizavi de personaje.

Cartea care mi-a placut cel mai mult insa in ultimul timp a fost Umbra Vantului de Carlos Ruiz Zafon. O carte minunata despre cum o carte influenteaza destinele celor ce o citesc. Tanarul erou de vreo 11 ani este dus de tatal sau intr-un loc super secret - Cimitirul cartilor. Aici are voie sa isi aleaga o singura carte de care trebuie sa aiba grija toata viata. Cum citind aceasta carte, eroul nostru devine obsedat de autor si viata lui, cum incepe propria viata sa semene cu romanul si cu viata autorului si cum se termina toate astea veti afla citind aceasta minunata carte de nota 10.

Si eu l-am desccoperit recent pe Kadare. Generalul Armatei Moarte mi s-a parut un roman foarte bun dar sunt mult mai interesante scrierile care au ca subiect kanunul- stiu ca este mentionat trecator si in Generalul...Incearca Aprilie Spulberat si Florile Inghetate din Martie, s-ar putea sa iti placa mai mult.

Suna interesant, oricum si din cartea asta iti dai seama ca albanezii au niste cutume mai aparte. Mersi de sugestii - o sa le caut prin librarii!

Ai citit si aparitiile anterioare/''Vanatorii de zmeie '' si ''Splendida cetate celor o mie de sori " ?Cum ti s-a parut comparativ cu ele ?

Si eu am citit ceva de Kadare si nu m-a impresionat absolut deloc. Tot timpul am preferat sa cred ca a fost o traducere extrem de proasta. (in engleza) Am gasit cartulia aia intr-un anticariat, se numeste The Ghost Rider si e o "respunere" a unei balade folclorice albaneze. Mi s-a parut foarte slabuta. Dar, cum am zis, prefer sa cred ca traducerea a fost proasta. Mi-am tot zis ca incerc si altceva de la el dar nu am pus mana pe alta de la el. Bine ca mi-ati adus voi aminte acuma. :)

Mi-a placut ''Generalul armatei moarte '' desi se vede in carte un nationalism din ala de tip ceausist : popor mic si oprimat care-si apara tara , nevoile si conducatorul .
Mai citisem un roman istoric scris de Kadare si la fel se aparau aia si parjoleau totul in calea dusmanilor ( turci ) .
Se pare ca functioneaza la popoarele astea mici mentalitatea asta de ''rezistenta in fata furtunii ''/''cetate asediata ''.
Pe aici nu se trece .... fara spaga !

The Ghost Rider chiar suna cool pe langa traducerea din limba romana care e nici mai mult nici mai putin decat "Cine a adus-o pe Doruntina?" (dupa titlu si descriere asta pare sa fie) :)) Mie mi-a placut, nu stiu daca are legatura cu traducerea sau cu altceva. Daca nu o sa-ti placa Aprilie Spulberat nu cred ca o sa-ti placa altceva de la el :D

Ba asta cu Doruntina e. :)) Super titlul. Nu stiu, mie mi s-a parut slabut scrisa cumva... Habar n-am sa explic exact. O fi traducerea! Nici nu mai tin minte exact ce se intampla acolo, un soi de mit al Zburatorului de sorginte albaniana (albaneza? :"> ) Parca si registrul se schimba mereu, era cand modern, cand traditional-folcloric asa. Am citit-o repede, totusi, so that was a plus. O sa incerc asta cu Aprilie sa vad daca am mai mult noroc.

Pai dincolo de filonul mitologic si intriga politista povestirea se vrea un fel de prezentare a ratiunilor din spatele aparitiei kanunului (o serie de legi transmise la inceput si pentru multa vreme pe cale orala care reglementau cam toate aspectele vietii albanezilor din zona muntoasa a tarii). Nu ai cum sa iti dai seama de chestia asta daca nu ai citit Aprilie Spulberat inainte (unde kanunul e atotputernic, iar subiectul e abordat intr-o maniera mult mai directa).


E amuzant ca in Aprilie Spulberat actiunea se petrece in epoca contemporana dar are un aer de Ev Mediu, cel mult de epoca moderna in timp ce in "Doruntina" e exact invers. Poate pentru ca in ultima actiunea e vazuta prin prisma lui Stressi, un reprezentant al statului in timp ce in Aprilie..legea in sensul pe care il intelgem noi e aproape total absenta.

Le-am citit, da, si pe astea. Parca Si muntii au ecou e un pic mai optimista sau, priveste, daca vrei, destinele afganilor dintr-un punct de vedere mai occidental, mai putin subiectiv - in carte apar si cateva personaje non-afgane care cumva dau alt ton povestirii. Vanatorii de zmeie m-a emotionat la lacrimi, Splendida cetate a celor o mie de sori mi s-a parut in acelasi ton, dar Si muntii au ecou are un pic alt tonus - o schimbare bine-venita din punctul meu de vedere.

@ MariaMona - multumesc.

Hosseini are o nota intensa de dramatism , o tensiune sufocanta careia nu i te poti sustrage.L-am citit si eu cu placere,cu sufletul la gura,dar acum sunt nehotarata putin daca sa citesc si "Si muntii au ecou",mi-e teama ca nu o sa ma mai surprinda/prinda ca la primele doua.Dar iata ca tu spui ca perspectiva e putin diferita.

Pai, acum, ce sa zic... "beaufy is in the eye of the beholder" - nu-i sigur ca tu vei privi cartea cu aceiasi ochi. In definitiv dramatismul situatiei din Afganistan e acelasi. In cartea amintita insa parca se pune accentul mai mult decat pe drama afganilor - pe ceea ce traiesc ceilalti in legatura cu aceasta drama - fie afgani emigrati, fie occidentali. E un pic altfel, mie mi-a placut.

A inceput de ieri targul de carte Gaudeamus 2013 . In ultima vreme m-am obisnuit cu chilipirurile din anticariate sau cu cartile imprumutate de la bibliotecile de cartier , dar o sa dau o tura prin targ sa vad noutatile .

Mda. Oare merita aruncati douaj' de lei sa vedem cat de pervers era Joyce? :-?
http://www.editura-art.ro/carte/draga-nora

De la Art ar merge asta :

http://www.editura-art.ro/carte/extinctie


Si o ciudatenie de la o noua editura :

http://www.libraria.hergbenet.ro/car...tirul-telespan :-/

Pe asta o citesc eu zilele astea & sunt aaabsolut extaziat. Poate revin & cu o parere la final. Ce dement!

Am mai citit ''Vechii maestri '' si '' Da '' .Mi-au placut amandoua .:D

A citit cineva Dragoste in vremea holerei? Merita?

Cred ca au citit-o mai multi :) Depinde. Cartea e incomparabil mai buna decit filmul. Din punctul meu de vedere se citeste foarte usor, asa ca ai putea-o incerca.

Profitând de toate reducerile astea, mi-am luat patru cărți de pe Emag, și anume:

Kaputt - Curzio Malaparte
Gradina de ciment - Ian Mcewan
Padurea Norvegiana - Haruki Murakami
Ziua in care mi-am ucis tatal - Mario Sabino

Gradina de ciment si padurea norvegiana le-am luat datorită recomandărilor din topicul ăsta, iar celelalte două mi-au făcut cu ochiul. Btw, ce ar mai fi de citit de la mcewan si murakami? după atâta junk literature, cred că a venit vremea să mă apuc de citit cărți mai pretențioase. :))

Momentan citesc În Puterea Nopții - Dean Koontz, prima carte din trilogia Moonlight Bay. Nu știu de ce, dar am impresia că Dean ăsta are un stil foarte inedit de a scrie și-mi place la nebunie.

Nu stiu daca e neaparat inedit dar cu siguranta e awesome. "Miezul Noptii" e cel mai fain roman horror pe care l-am citit (nu ca as fi citit foarte multe romane horror, din pacate). Tin minte ca actiunea se petrecea intr-un orasel imaginar care se numea Moonlight Cove asa ca se poate sa existe vreo legatura intre "Miezul Noptii" si ce citesti tu acuma.

Murakami - Kafka la malul marii, La sud de granita, la vest de soare - astea le-am mai citit eu si mi-au placut amandoua.

James Joyce - Dragă Nora
Din care aflăm printre altele că omul a deschis primul cinematograf din Irlanda (acelasi nume, in acelasi an cu primul cinematograf din Bucuresti).

Nu te-ai abtinut si ai cumparat-o :">
Mi-a placut asta cu ''din care aflam ...'' . Asa incepeau unele capitole alea din multe carti ale secolului 19 :
Capitolul 3 din care aflam :ca Frank ramane sarac . Secretul testamentului . Rudele dusmanoase .O hotarare pripita . Frank o intristeaza pe Caroline . Calatorie primejdioasa sub arsita . Frank face cunostinta cu rautatea strainilor . Un prieten unde nu te astepti . Domnul Taylor si propunerea lui fabuloasa.

Am fost si eu la targul asta de carte si mi-am luat niste romane istorice de la ALL .Era imposibil sa rezisti ofertei lor de 3 lei sau de 7 lei . Am cumparat ''Revolutia franceza '' 2 vol . de Max Gallo , academician care scrie o istorie de popularizare , un pic romantata , dar pe linia oficiala si fara sa bata campii. Am mai citit de el alte carti , si ma declar multumit . La 3 lei volumul , de la 30 lei , nici n-ai cum sa faci mofturi :-O .
Tot la 3 lei mai erau alte zeci de titluri de istorie , de remarcat seria despre imparatii romani.

Am si inceput sa citesc din cartea despre revolutia franceza , si ''se citeste singura '' , ca sa folosesc un cliseu . O anecdota interesanta - Ludovic al xvi lea face o vizita la un colegiu .Acolo un tinerel timid ii citeste regelui un discurs de intampinare .Era vorba de Maximilien Robespierre >:) .

http://www.all.ro/colectia_roman-ist...ele-vol-1.html

Pe la RAO ar fi fost reduceri de 50 % , dar eu nu le-am vazut :-O .
Pe la Humanitas ,ca de obicei , preturi cam maricele si reduceri subtirele.
Polirom - de vreo 3-4 ani astia tot plimba niste carti pe la 10 lei .Nu le-au mai reimprospatat. Cand duduia economia , reduceau cartile pana la 4 lei .

De la an la an parca acest targ devine tot mai cenusiu : lansari tot mai putine si reduceri subtiri ( cu mici si notabile exceptii ) .O apatie se instaleaza incet de cativa ani si aspectul general tinde spre derizoriu ,

Mda.

La capitolul ieftinaciuni. Fiind "sub influenta", am luat "Da"/Thomas Bernhard, dar de pe Elefant. "Vechi maestri" nu mai aveau. (In aceeasi colectie au aparut si romanul dupa care s-a facut filmul ala despre care ai scris tu, "Un om care doarme" & "Berlin Alexanderplatz" dupa care a facut Fassbinder filmul).

N-am gasit "Vechi maestri" nici la targ.
Iar de la senzationalismul de secol XIX sa trecem la paranormalul de secol XXI. Una dintre cartile mele preferate all times e "Jurnalul" lui Gombrowicz, pe care l-am citit de doua ori, o data in adolescenta & a doua oara acum cativa ani & pe care cred ca o sa-l citesc o data/decada. Era aproape toata colectia asta de ieftinaciuni la "Paralela 45" & am vazut & romanul asta al lui Gombrowicz. Nu eram eu asa de hotarat din motivul "cand naiba sa-l mai citesc pe asta", hai sa mai dam o tura. Ma intorc dupa o rotatie completa, se vandusera toate exemplarele din cartea asta (10? 15?), celelalte titluri din colectie ramasesera la acelasi nivel in stiva. Unde e frate (in)secta asta obscura care epuizeaza stocul cat timp clipesc eu de 3 ori si dau un tur de pista? :-O

Nici eu n-am cumparat mai multe carti de la ALL , gandindu-ma ca totusi viata e scurta si trebuie sa mai si selectezi ce citesti. Doar asa sa umplu spatiul si sa-mi fac nu stiu ce biblioteca ?? Nu mai fac lucrul asta . Gata cu sacosele de carti . In plus am cumparat in ultima vreme o gramada de carti de 1 leu de prin anticariate . Literatura serioasa , vechi BPT-uri, sau de la Univers.
Timp si chef sa fie .

:-&

-Țineți minte primul film văzut?
-A, îmi place să-mi amintesc asta !... Cred c-aveam vreo 5 ani. M-au dus la Balada Siberiei, o melodramă sovietică; neavând o altă opțiune, se îngrămădea orașul ca la halva. Mai țin minte câteva cadre. Înghesuială de nedescris, vindeau locuri și în picioare. Am ieșit cu o durere de cap criminală și am vomat din suflet pe zidul cultural. Tata, jenat, mă ținea de cap; ieșea lumea, catharsis. Nu știu ce am avut, pentru că orice film, cam un an și ceva de atunci, îmi inducea starea asta de disconfort fiziologic, chiar și Stan, chiar și Bran. Am descoperit migrena odată cu cinematograful. Găsiți că a fost o premoniție pentru tot ce avea să urmeze? Și eu.

+++++++++++++++++++++++++++++


-Mi-ar plăcea să intrăm în mintea regizorului Mircea Daneliuc. De la ce porniți la regizarea unui film? O atmosferă anume, o idee, un neastâmpăr, nevoia de-a te elibera de un preaplin?
-Greu să explic, am mai încercat. Neastâmpărul, nu, cu neastâmpăr nu se face nimic. Neastâmpărul și preaplinul te duc inevitabil la cârciumă. Zăcământul național de locvaci și veleitari provine din neastâmpărați însetați. Lucrul de care mă întrebați e o încordare încremenită. Uneori, plimbăreață. Alteori, se petrece în somn. Și cărțile, și filmele vin la fel, de la o frază, de la o scenă. Lucrurile acestea apar fără să le cauți. În ce mă privește, muncesc apoi să întrevăd un final. Pe urmă abia încep să mă trag spre început, către motivațiile lui. Toate astea se fac în minte și în scenariu. Filmul se turnează după aceea, conform unui plan calendaristic, nu mai e loc de fâțâieli.


+++++++++++++++++++++++++++++
>:)



+++++++++++++++++++++++++++++