Sa stii ca exact aceeasi senzatie am avut-o si eu cu Manea. Am crezut ca sunt eu de vina pentru ca a fost singura cartea pe care am citit-o in romana anul trecut si m-am speriat putin ca mi-am iesit din "mana". Mi-a fost foarte greu sa-i gasesc un ritm si, desi m-am simtit oarecum legata de subiect, mi-a fost aproape imposibil sa intru in text. E un roman autobiografic interesant si oarecum dureros dar pretiozitatea frazelor mi s-a parut usor artificiala. Originalul a fosr scris in engleza sau in romana? Asta mi-a scapat....

N-am citit nimic de Norman Manea dar am citit niste recenzii care -l dezumflau un pic .Am recitit sau mai bine zis am citit cu adevarat " Craii de Curte Veche " de Mateiu Caragiale. 100 de pagini care se citesc repede :limbaj pompos/artificial care insa nu e deranjant , pasaje intregi care amintesc de Proust si-n care poti sa-ti rupi gatul sau dimpotriva sa ramai vrajit .O lume vie , pestrita , vicioasa -partea cea mai buna a cartii .Cred ca trebuia sa-i distinga mai bine pe Pasadia si Pantazi pentru ca uneori par inersarjabili. Gore Pirgu e in schimb la mare inaltime cu comportamentul lui de lichea spurcata.Unii critici au vazut in Pirgu pe I.L.Caragiale dar cred ca exagereaza.
8,5/10

Nu stiu daca stii de existenta cartii asteia:
http://iovan.net/ultimele-insemnari-...caragiale.html
Eu o am in biblioteca, dar n-am citit-o, asa ca nu stiu daca sa ti-o recomand. E vorba de un fals jurnal al lui Mateiu Caragiale, scris in acelasi stil cu "Craii" si evident, folosind limbajul acelei vremi. Eu am auzit de ea ca a laudat-o ALS (si nu numai el). Cert e ca vine din partea unui om obsedat de Mateiu Caragiale, asa ca munca de documentare a fost imensa - sa reproduca epoca respectiva ca si cum Mateiu ar fi scris despre ea.


Am gasit si textul lui ALS despre carte (spart in 3 bucati):
http://www.isuciu.ro/archives/3170
http://www.isuciu.ro/archives/3188
http://www.isuciu.ro/archives/3192

Plinio Apuleyo Mendoza - Parfumul de guayaba. Convorbiri cu Gabriel Garcia Marquez.

O cărțulie de 100 și ceva de pagini, de dat gata în două ore.
Chestia remarcabilă care mi-a rămas cel mai mult în minte e că Marquez consideră ”Toamna patriarhului” opera lui de căpătâi, cea mai importantă pe care a scris-o în viață și de vreo două ori în dialoguri își desconsideră ”Un veac de singurătate” (și un pic și pe adulatorii cărții. Dacă n-ar fi fost un domn mai c-ar fi zis ”ce dreacu v-a plăcut măh atât la cartea aia, că mi-a fost atât de ușor să vă vrajesc!”)

O stiam si pe asta dar tot asa dintr-o recenzie a nu stiu cui . Am observat ca autorii astia sunt precum nucleul cometei care taraste in trena o gramada de epigoni . Nu exista autor mare fara ''coada '' de inchinatori , imitatori , plagiatori , invidiosi . Pe spinarea unui creator traiesc o gramada de oameni si unii traiesc chiar bine .Am vazut un fals roman Don Quijote scris de un fals Cervantes , acum iata si un fals jurnal Mateiu Caragiale( care totusi e bun din cate citesc ) . Nu mai zic de parodiera lui Harry Potter ( Parry Hotter si ..) , Codul lui Da Vinci explicat prostovanilor , ghidul turistic al locurilor in care s-a filmat trilogia LOTR ,s.a.
Toata lumea tre ' sa manance o paine .

Toamna Patriarhului mi se pare apogeul stilistic al lui. Cred ca-i cea mai matura din cele pe care i le-am citit si am citit mai tot ce-i considerat important. Cu toate astea Un veac de singuratate are un anume lipici. Comparand cu restul cartilor sale amandoua insa sunt foarte bine scrise si poate cele mai dificil de citit, desi mi se pare o diferenta vizibila si intre ele. Un veac de singuratate poate prinde mai mult si pentru ca nu-i atat de "statica" si, fiind ceva mai lunga, poate te atasezi mai mult de poveste si personaje.

Richard Russo - Empire Falls 7/10

Am citit-o pe engleza, deci descrierea tot pe engleza:

Like most of Richard Russo's earlier novels, Empire Falls is a tale of blue-collar life, which itself increasingly resembles a kind of high-wire act performed without the benefit of any middle-class safety nets. This time, though, the author has widened his scope, producing a comic and compelling ensemble piece. There is, to be sure, a protagonist: fortysomething Miles Roby, proprietor of the local greasy spoon and the recently divorced father of a teenage daughter. But Russo sets in motion a large cast of secondary characters, drawn from every social stratum of his depressed New England mill town. We meet his ex-wife Janine, his father Max (another of Russo's cantankerous layabouts), and a host of Empire Grill regulars. We're also introduced to Francine Whiting, a manipulative widow who owns half the town--and who takes a perverse pleasure in pointing out Miles's psychological defects.

Miles does indeed have a tendency to take it on the chin. (At one point he alludes to his own "natural propensity for shit-eating.") And his role as Mr. Nice Guy thrusts him into all sorts of clashes with his not-so-nice contemporaries, even as the reader patiently waits for him to blow his top. It would be impossible to summarize Russo's multiple plot lines here. Suffice it to say that he touches on love and marriage, lust and loss and small-town economics, with more than a soupçon of class resentment stirred into the broth. This is, in a sense, an epic of small and large frustrations: "After all, what was the whole wide world but a place for people to yearn for their heart's impossible desires, for those desires to become entrenched in defiance of logic, plausibility, and even the passage of time, as eternal as polished marble." Yet Russo's comedic timing keeps the novel from collapsing into an orgy of breast-beating, and his dialogue alone--snappy and natural and efficiently poignant--is sufficient cause to put Empire Falls on the map.

Parerea mea:
Cartea a castigat un Pullitzer, recunosc ca asta m-a facut curios sa o citesc. Nu e neaparat genul meu, cititorul este introdus in actiune mult prea lent, dar descrierile si caractelere sunt foarte reusite. Merge citita o data.

Citeste lumea in transportul in comun.Saptamana trecuta in autobuz era o tipa care mai citea o pagina , mai varsa o lacrima .M -am holbat si eu sa vad ce carte o mahneste asa pe tanara mimoza .Era vorba de o carte scrisa de Nora Roberts . Am cautat pe net si am gasit ca Nora Roberts a scris 209 "romance novels " .La mai mare .
Azi in troleu controlorii o inconjurasera pe una care uitase sa -si bage credit pe card .Era prea ocupata sa citeasca un Murakami .Pana la urma a scapat fara amenda.
Mai dai si peste tot felul de "chestii " dubioase in "Sub pecetea tainei " de Mateiu Caragiale.O dama bine il dezamageste pe Rache atunci cand ii refuza cererea in casatorie pentru ca-l gasise pe altul mai bine situat.Nu-l darama de tot pentru ca-i recomanda sa stea pe aproape ca "poate ca-ti dau ceva,altadata " .Pai cum frate , nu se inchide robinetul dupa ? Stai pe langa, ca poate mai pica ceva ? Probleme cu garniturile sau cu robinetii ?

Recitirea (sau adevarata citire) ta a "Crailor" mi-a amintit de o chestie pe care am vazut-o pe net acum cateva saptamani si m-a bulversat ca un om de 30+ ani ce sunt: lista de lecturi obligatorii din liceu la literatura romana. Pfoai de capul meu ce e acolo!
Recunosc ca am citit vreo 30% din ce e acolo (si asta ca ma mai scot cu un "Ion", o "Padurea spanzuratilor", niste "Enigma Otilia" pana in clasa a zecea, dup-aia...) Pe vremea mea eu bifand 100% pe aia obligatorie si semnificativ peste aia obligatorie (fiind la clasa de mate-fizica).

Luati de aici lista si va minunati:
http://www.netbuzz.ro/lecturi-obligatorii-romana

Din clasa a 12-a a mai ramas doar Iona lui Sorescu de pe vremea mea. Vad in schimb "Craii", "Nostalgia" lui Cartarescu, Eugen Ionescu (asta parca era scrisa in franceza). Eu am citit "Nostalgia" in liceu, dar aparuse de mai putin de 5 ani, nici in visele mele umede nu-mi imaginam pe atunci introducerea ei in programa scolara.

Clasa a 11-a:
C. Noica - Sentimentul românesc al fiinţei (vorba lu Jiji, "ba eji nebun?" :-O )
Mihail Sebastian - Jurnal (eu am citit-o anul trecut, ca sa intelegi cartea aia trebuie sa intelegi contextul istoric si scena culturala a vremii in profunzime, cred ca nu e istoria de-a 11-a in stare sa-l pregateasca pe elev pentru cartea asta)
N. Steinhardt - Jurnalul fericirii

Clasa a 10-a:
ciudata combinatie, clasici + astea doua:
G. Bălăiţă - Lumea în două zile
A. Babeti, M. Mihăieş, M. Nedelciu - Femeia în roşu (n-am citit-o, dar am citit ca ar fi un experiment din asta postmodernist ciudatel)

Clasa a 9-a:
Ion Groşan - Caravana cinematografică (n-am citit cartea asta, dar sunt convins si o spun public ca un turnator la securitate n-are ce sa caute intr-un manual de scoala)
Paler
Simona Popescu - Exuvii
Ioan Slavici - Moara cu noroc
:D
Bai, "Exuvii" in clasa a noua? :-O Aia a fost scrisa pe vremea mea si e o carte postmodernista pe care poti sa bati campii mult si bine pe la seminarii pe la un an terminal de la o facultate de litere. Asta e o carte pentru copii de 15 ani? Eu as fi fericit daca unul care trece prin liceu cu o asemenea carte in lista de lecturi obligatorii ar fi in stare sa retina semnificatia cuvantului-titlu "Exuvii". Pun toti banii pe care ii am pe un pariu ca 0,001% din populatia Romaniei nu stie ce inseamna cuvantul "exuvie". :D Si astia au pretentia de la un copil de 15 ani sa citeasca un roman din asta?

Ca o feblete pur personala, mi se pare revoltator sa bagi obligatoriu chestiile de mai sus si sa-l scoti pe Moromete pe bara. Si nu-mi dati argumentul ca lumea lui Moromete e anocronica pentru viata din secolul 21, ce, lumea lui Hemingway nu e la fel de anocronica pentru SUA de azi?

Eu am fost profa de romana candva si lecturile enumerate mai sus nu-s obligatorii. Apar fragmnete in diferite manuale (mai ales in alea de humanitas ca astia-s aia intelectualii) dar doar atat, nu te pune nimeni sa citesti toata cartea. Si fragmentele alea apar legate de o anumita tema, romanele nu-s studiate ca intreg. Nu stiu de unde-s listele alea dar mi se pare ca induc in eroare.

Si eu am avut, fiind in clasa a 9-a, prima generatie cu manuale alternative, fragmente din Exuvii si tin minte ca ne-au placut enorm. Si l-am citit integral prin clasa a 10-a si mi-a placut la fel de mult. Si am avut elevi care au citit aceeasi carte si au fost fascinati, in clasa a 9-a, a 10-a. Femeia in rosu intra, la fel, ca fragment intr-un capitol mai mare. De obicei se si sare peste ca nu e o lectura foarte interactiva.

Tin minte ca tot asa, prin clasa a9-a, aparea la un moment dat un fragment din Palnia si Stamate al lui Urmuz. Si, la fel, am fost majoritatea fascinati. Mi-am adus aminte si de Poemul Chiuvetei al lui Cartarescu. Cred ca elevii ar putea fi mult mai prinsi de astfel de texte decat de Mara lui Slavici sau, mai rau, Baltagul. Amandoua lecturi obligatorii in a 9-a, amandoua la fel de urate si de mine si de elevii carora le-am predat. Hmmm...acuma ca-mi fac o introspectie probabil eu le-am insuflat anumite sentimente. Oh, well... :">

LE: Sau s-o fi schimbat programa scolara de-acu 3 ani? :-? Se prea poate si asta...

Da, normal in sensul asta adolescenta e varsta teribilismului. Si eu citeam prin clasa a zecea "Tratat de descompunere" sau "Lacrimi si sfinti" ale lu' Cioran sau jurnalu' lu' Gombrowicz sau alte minuni din astea, nu stiu ce exemple sa mai dau, e foarte bine s-o faci, dar la nivel de programa scolara (= toti elevii tarii) nu stiu cat e de adecvat. Habar n-am, nu-s specialist.

Am inteles, se da doar un text si se face analiza pe text, nu trebuie sa-l obligi sa citeasca toata cartea. Si eu am citit "Exuvii" un pic dupa terminarea liceului, nu-mi mai amintesc multe din ea, dar cred ca e inadecvata pentru cineva de 15 ani pentru ca trebuie prima data sa-i explici postmodernistii, ce vor astia de la viata si de la literatura ca pe urma sa-i bagi intr-o carte din asta.
Chiar ma uitam acuma pe site-ul poliromului dupa "Femeia in rosu", poate mi-o comand si mai recuperez si eu golurile din liceu. :D

Cartarescu dixit:

si m-a traznit cum sa-i explic unui elev de liceu ce-i cu astia: "Dragi elevi, intertextualismul e ca hipsterismul, iar postmodernistii sunt hipsterii literaturii. Asa cum un hipster revalorifica niste chestii vintage (haine, muzica, bicicleta, receptorul de la telefonul cu cadran al bunicii) intr-un context nou, ironic, with a twist, la fel si literatii astia iau ceva senzational ca sa faca bascalie in mod superior de senzationalism, repozitionand senzationalismul. E ca un hipster care asculta (sau canta la karaoke) Corina Chiriac, dar pe el nu il trec aceleasi sentimente ca pe bunica lui cand asculta Corina Chiriac, ci duce aceasta traire in alte sfere, deformate, destructurate si revalorificate"
Merge? B-)

"Baltagul" e foarte bun. Ar trebui sa ramana.
Girl power. Feminism. Hrana pentru creier in sensul asta. Daca le place, ii pregateste pentru mai tarziu in directia asta.

Sa stii ca nu-i chiar cum zici. Fragmentele din Exuvii erau studiate intr-o tema generala, parca la Copilarie. Si erau studiate doar din punct de vedere tematic. Si mi se pare ca fragmentul cu Cartea de Bucate era inclus pentru niste figuri de stil...enumeratie, repetitie, something along these lines. Nu trebuia sa inteleaga ei ce-i cu postmodernismul, nu asta era important. Desi mai incercam sa le explic una-alta. Poate cineva ar putea imprumuta definitia pe care-ai dat-o. :D

Apropo de carti din astea obscure de prin manuale... Imi aduc aminte de una pe care ne-a pus s-o citim prin clasa a 10-a si n-am inteles nimic din ea: Cartea de la Metopolis...care facea parte dintr-o trilogie ,pare-mi-se, care se numea Cartea Milionarului. Abia dupa, prin facultate, am citit Iarna Barbatilor a lui Banulescu. Dar de Cartea de la Metopolis n-a mai pomenit nimeni... :(

Din toate lecturile obligatorii si de fapt din toate operele studiate la scoala, nu imi amintesc nici macar una singura care sa ma fi entuziasmat. In cel mai bun caz erau vag interesante, de obicei doar plicticoase. Dar asta probabil fiindca de mic am avut la dispozitie o bibilioteca foarte vasta acasa. Ca si copil, dupa ce citesti Jules Verne, Mark Twain, Karl May etc contactul cu autorii romani nu poate fi decat dezamagitor in comparatie. Iar mai tarziu, in liceu a fost si mai rau...

Uite, ca sa nu se spuna despre mine ca sunt Gica Contra & carcotasul de serviciu al invatamantului romanesc, vin si cu solutii. :P

Imi amintesc si acum cu placere de o carte citita in liceu, aparuta atunci, deci cam in acelasi timp cu "Exuvii"-le si care cred ca se potriveste mai bine ca lectura (fie fragment, fie toata cartea) la tema Copilarie (sau adolescenta): se numeste "Muzici si faze" a lui Ovidiu Verdes. Este cea mai "salinger"-iana carte scrisa de cineva de pe la noi, este "De veghe in lanul de secara" in varianta autohtona.
Ambii scriitori (Verdes & Popescu) au cariere universitare, ambilor le-au aparut cartile cam in acelasi timp, dar cred ca "Muzici & faze" e o carte mai apropiata de sufletul unuia de 15-18 ani decat Exuviile (din care repet, nu mai tin minte nimic).

Era si asta in manual :D Tin foarte bine minte fragmentul din Muzici si Faze. Eu am zis Copilarie asa, mai mult din amintiri. (:D ) Poate sa fi fost la o alta tema, chiar nu mai retin. Dar sa stii ca mie mi-a ramas aproape , inca de-atunci, cartea Simonei Popescu. Am mai recitit-o de-atunci, integral sau doar fragmente, si e inca printre preferate. Si asta datorita unui fragment dintr-un manual de clasa a 9-a sau a 10-a. E ceva... Cartea lui Verdes n-am citit-o integral deci nu am ce combate. Fragmentul din manual era, intr-adevar, foarte potrivit temei de care vorbeam. :)

Oricum, ideea e ca lista aia de lecturi obligatorii nu prea are legitimitate. Dar, repet, poate s-a schimbat programa intre timp. Si daca s-a schimbat si mie mi se pare usor ridicola.

Cum spunea un nene :"azi au morcovul toti , e matematica " si ma gandesc la ce ar scrie o loaza la bac despre exuvii : " Exuviile sunt cumar veni un fel de fluvii adica de foste fluvii .Au fost mari ca Dunarea dar sunt mici ca Dambovita pentru ca nu mai sunt asa mari . S-au micsorat din incalzirii si a globalizarii. Oamenii beau mai multa apa de la canicula si spala masinile in rauri si arunca in ele si canapele si cauciucuri si frigidere .De aia in fluvii nu mai cresc pesti ca sunt toxici si cresc doar broaste care rezista ca gandacii la poluare .Daca nu mai sunt pesti sa oxigeneze fluviile ele se inverzesc si nu mai au viata si se micsoreaza. Iata de de ce numesc exuvii si noi nu trebuie sa mai aruncam in ele cu porcarii chimice si cu caini morti si pungi de plastic sau cu boasca cum facea un unchi dupa ce storcea strugurii . Apa este foarte importanta ca sa o bem si sa facem dus vara si sa o bagam la boiler iarna . Fara apa nu ne putem spala si de aia trebuie sa avem grija de marile fluvii "

Problema cu literatura si scoala e ca obligativitatea kinda kills it. Sub spectrul notelor si tezelor perceptia se cam deformeaza si risti sa judeci prost o carte buna pentru ca ai citit-o de frica. Si dupa linia data de manual. Exceptie facand cazurile cand ai o profa young & hot, like f.imag. Atunci toate cartile par mai bune :)

Plus ca la 18 ani minus nu esti ready chiar pentru orice, chiar de valoare fiind. De ex, ma intreb daca au bagat Intamplari din irealitatea imediata in programa. E o clasica a literaturii romane, intrebati orice critic contemporan. Dar, super tare cum e pe fond, are si portiuni unde intinde putin coarda pentru o minte necoapta.

O intamplare de banc cu mine si lecturile obligatorii: Prin clasa a 4-a cred, aveam in lista cu lecturi de vacanta si Moby Dick. Bineinteles ca n-am citit-o pentru ca "aveam lucruri mai fun de facut in vacanta decat sa citesc". De atunci pana in contemporaneitate am ramas cu impresia ca MD e o carte "pentru copii" si mereu i-am dat pas cand a venit vorba sa o incerc. Pana recent cand m-am apucat de ea, gasind-o ca obligatorie in multe surse de oameni "majori" si de incredere. Am ramas bec. Nu mi-a venit sa cred cat de prost am fost. Si cat de prosti sunt cei care fac liste de vacanta pt clasa a 4-a. Asta nu e carte de clasa a 4-a cum nu-s eu Cichi Cean. Nu-mi spuneti ca un copil sub 18-20 ani se poate acorda pe aceeasi frecventa cu tipul de inteligenta, umor, ironie si drama din ea. Ok, se poate amagi cu firul narativ dar ... e ca si cum ai destupa o sticla de vin foarte vechi pentru ca ai venit insetat de la baschet. Exuvii.

PS: Cinemagia officials, dati-mi si mie 10% din cat ati incasat pe reclama la "vacanta" plantata in mesajul meu

=)) si cand o citesc a treia oara =))

Adevar grait-a fratele Chambord .Sa citesti din obligatie e cam nasol .In plus literatura noastra e plina de blestematii . Eu am prins manualele alea vechi si sangeroase :gandacelul ucis in pumn ; puiul impuscat in aripa si abandonat de mama ; Mariuca kilarita cu tunul ; stejarul din Borjesti si spanzuratorile necesare ; Miorita si ciobanul fara oaie ;Nadine si violul . Dadeai pagina si hopa cadea cadavrul pe tine .

Mai era un copil pulverizat cu tot cu pod, habar n-am cum ii zice prozei.

Da ,ala nemtii si cu gasca .

Nici la mine n-au avut nici un succes "lecturile obligatorii".
Daca ai prins gustul lecturii,gata,te misti singur,experimentezi,ori esti autonom ori nu mai esti nimic.
Daca citesti "la indicatii" e pericol sa ti se para ca trebuie sa si percepi/ intelegi/sau sa simti intr-un anume fel (corect,adecvat !:)) )
Lecturi interzise ati avut ? De parinti/sau alte competente,cand erati mici ?
Mie interzisul mi se pare mai productiv/stimulant decat "impusele".

Ziceti voi ce ziceti...dar cum altfel ii faci pe copii sa citeasca? Eu le dadeam fragmente din romane care-mi placea mie si nu erau in programa si le suscitam cumva interesul. Dar alea obligatorii is obligatorii, din pacate.

Mai era si aia cu La Vulturi cu bebelusul cu ochii scosi. Creepy. Cham, Intamplari din irealitatea imediata nu e in programa. Blecher nu intra, din pacate. Si Inima Cicatrizate e un roman extrem de bun, recunoscut international. Apropo de asta, aici la biblioteca am gasit 3 autori romani tradusi. Ceva proza onirica de Tepeneag, Inima Cicatrizate de Blecher si Cioran- The Trouble with Being Born. Asta asa...ca si trivia on the side.

Verdeș e în clasa a IX-a la capitolul Joc și Joacă, primul din orice manual. Discrepanța e destul de amuzantă - Verdeș e studiat exact după Amintiri din copilărie, operă care la clasa a IX-a mă gândesc că deja e cam în plus.
Text de Blecher nu există, dar, în schimb, sunt secțiuni la sfârșitul fiecărui capitol în care se recomandă lecturi cu tematică asemănătoare și Blecher îmi amintesc că era recomandat - cel puțin în cartea după care făceam eu, dar evident că e praf în ochi dacă profesorul nu-l studiază la clasă.
Dar există și texte la care nu te-ai gândi că ar putea fi puse într-un manual. De exemplu, pe undeva, nu mai știu sigur în ce clasă (a IX-a sau a X-a) era scrisoarea lui Noica pentru Cioran; parcă și o poezie de Kavafis(tradusă dureros, e drept, dar era).

Deci Verdeș e deja canonic, wow, cate aflu cu ocazia asta. :D
Ma simt mandru ca-s contemporan cu Verdeș si cu o opera clasica. Sunt printre primii 2-300 de cititori ai cartii, cred, am citit-o in prima luna de la aparitia ei, ii facusera reclama aia din Academia Catavencu (cand exista una singura si nu erau sparti in "Catavencii", "Kamikaze").
Am intrebat in zile diferite la libraria de la Teatrul National din Craiova (ala unde lucra Purcarete, da? B-) ) de ea pana au adus-o. Preocupari de om fara FB, fara forumuri, fara internet.

Poate esti mai in tema ca mine, ai un alt link cu lista de lecturi de la scoala?

http://www.bookspot.ro/post/2011/07/...si-muzica.aspx

Uite aici o listă care îmi sună asemănător cu ce am studiat eu în clasa a IX-a. Acum realizez că am făcut joc și joacă și adolescența odată, cu texte luate aleatoriu și de la una și de la cealaltă, nu de alta, dar văd că Verdeș e la capitolul adolescența. În fine, contează foarte mult profesorul. În special preferințele sale personale, cum mai zicea cineva pe aici; că eu am studiat trei ani în disperare Bacovia și Sorescu, lucru care nu m-a deranjat, ba din contră, dar asta nu se întâmpla datorită programei, ci datorită faptului că profesorul fusese prieten cu Sorescu și avea o slăbiciune veche pentru Bacovia.

Sa nu fie indusa lumea in eroare....lista nu cuprinde lecturile obligatorii din programa. Nu pune nimeni copiii sa citeasca Homo Ludens in clasa a 9-a. Sau Caillois... Sunt niste texte "indrumatoare" pe care le poti lua ca repere. Deci, lista aia e mai mult pentru profesor. :) Oricum, la clasa a 9-a e cel mai fain sa predai pentru ca rograma e mult mai permisiva. E un fel de introducere in tainele liceului. :D Nimic de-acolo nu "intra la Bac". Clasa a 9-a la romana e boierie si pentru profesor si pentru elevi.

Si apropo de faptul ca Amintiri din Copilarie ar fi perimata... Mi-amintesc ca langa amintiri mai aparea si un text de Cartarescu cu video games... Era in manualul de la Humanitas. Nu mai retin numele. Dar sa stii ca elevii inca se distreaza la Amitiri din Copilarie. Si il gusta in aceeasi masura ca pe textul cu Computer Games Forever (mi se pare ca tocmai am avut o sclipire si mi-am adus aminte titlul :D ). Copiii au nevoie si de Amintiri din Copilarie, cred eu.

Am inteles, sistemul e schimbat complet fata de abordarea literaturii romane pe vremea mea. Acum e o abordare tematica, se da o tema si texte (nu carti intregi) pentru tema aia, indiferent din ce perioada fac parte.
E mult mai bine acum, nu mi-am dat seama de sistem.

Pai pe vremea noastra se invata cronologic literatura romana:
-Clasa a 9-a: scrisoarea lui Neacsu de la Campulung, Cantemir, Budai-Deleanu, Dacia Literara, tot ce era pana la Junimea
-Clasa a 10-a: clasicii, adica Eminescu, Creanga etc.
-Clasa a 11-a: interbelicii Rebreanu, Camil Petrescu, Eliade, Bacovia
-Clasa a 12-a: dupa razboi Marin Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu

Clasa a 9-a era mana moarta din principiu, nici naiba nu citea de placere arhaismele alea. Deci se pornea din start prost. Daca nu aveai tu chef sa citesti, scoala in mod clar nu avea cum sa-ti insufle astfel de dorinte. :D

@faraimaginatie:
Nici eu nu cred ca "Amintirile" lui Creanga ar fi perimate. Nici Morometii. Nici Baltagul (as taia in schimb tot in afara de Baltagul de la Sadoveanu).
Iar daca ar fi sa aleg intre "Ion" si "Padurea spanzuratilor" as alege "Padurea spanzuratilor". Dintr-un motiv foarte simplu: oricine stie ca daca exista filmul nu mai esti fraier sa citesti cartea. Ei, macar filmul "Padurea spanzuratilor" e mai bun decat filmul "Ion" B-)

Evident că nu sunt lecturi obligatorii. Și dacă ar fi, Huizinga e ca piatra filosofală, imposibil de găsit - crede-mă, că am încercat la vremea aia. Erau doar fragmente în maual (din Homo ludens, de exemplu), care de obicei serveau ca suport pentru discuții pe baza unui text literar. De Cărtărescu, cel puțin de textul scris de tine, nu-mi amintesc. Parcă nu am făcut după Humanitas. Dar oricum am studiat Poema chiuvetei în profunzime și superficial alte poeme din Aer cu diamante. Cât despre Amintiri din copilărie, îți dau dreptate că trebuie studiat; spuneam doar că la liceu deja mi se pare un pic nepotrivit, nu pentru stilul folosit sau mai știu eu ce (într-adevăr, elevul îl gusta fără probleme), ci din cauză că se studiază și în școala generală de toată lumea.

@ Baltagul pe mine m-a disperat. Creanga de aur, în schimb, nu mi s-a părut deloc rea.

Si Zodia Cancerului e foarte buna de la Sadoveanu. Serios. Recomand s-o cititi vara, undeva departe de oras sau pe o banca in parc. Creanga de aur o am pe lista de ceva timp, ALS era fan.

Nu intotdeauna. E sanatos sa-ti mai aduci aminte din cind in cind ca esti spirit liber si sa te comporti ca atare si sa nu fii sclavul conglomeratului arbitrar de predispozitii instinctuale congenitale sau deprinse in timp la fel de arbitrar pe care il numim indeobste 'gust'. (plagiat dupa o idee de-a lui Steinhardt... dar un citat asemanator este fluturat prin As I Was Moving Ahead..., nu mai tin minte exact, dar zicea ceva despre o anumita vulgaritate a curiozitatii instinctive ca unic ghid al lui homo aestheticus)

----

Penultima carte citita este Intre viata si moarte. Marea lupta nestiuta :))
Da, serios. Am primit-o recent de la un simpatic tinar cuplu de misionari (npi) adventisti care cred ca incercau sa ma - nu! - converteasca si le-am promis ca o citesc. Oricat de ciudata coincidenta ar parea, asta se intimpla pe o banca in parc... cind citeam o carte mistico-teologica ortodoxa.

Ultima este "Eseu despre orbire" a lui Saramago. Foarte intens. Transparenta smerita a stilului m-a facut sa-mi fei rusine de filo-manierismul meu retoric pedant-esteticist. Cred ca in scurt timp o sa intorc armele impotriva lui Nabokov cu aceeasi vituperanta cu care s-a rasculat Cioran contra lui Valery.
Sint curios cum si l-a imaginat Meirelles ca film. Am auzit ca e a stunning masterpiece. :-B

Uitați aici câteva texte de un scriitor din perioada comunistă uitat, dar, în același timp, fără pereche . Am citit blogul cu textele lui acum ceva timp, dar astăzi, când l-am redescoperit, mă minunez cum de am trecut peste el așa de repede.http://sudinski.blogspot.ro/

Si inca n-ai aflat totul ! Nora asta Roberts se pare ca dezvolta adevarate adictii printre fani(de-aia si produce asa,e obligata cum s-ar zice,de cerere).Uite mai jos pasiune/ si mai zic unii ca nu se mai citeste azi ! :)

http://www.faramiere.ro/carti-scrise...roberts-lista/

Eu fac pariu ca prin cartile lu ' madam Nora Iuga Jones asta , bantuie o gramada de vaduve vesele cu rodajul facut si dornice sa dea inapoi kilometrajul cu alti vaduvi zburdalnici .Vai , ea a ramas fara sotul ei mort intrun accident auto .La randul lui nenea vaduv a ramas fara jumatate (pe care a vegheat-o pana-n ultima clipa in salonul de incurabili ) dar are nevoi ... Amandoi au copii si tocmai la ei se gandesc ......
Kramer am ajuns la cartile lui Monciu Sudinski citind volumele alea colective de istorie comunista soft ("O lume disparuta " si "Explorari in comunismul romanesc " -aparute la Polirom ) .Cartile lui Sudinski au aparut la o editura din Brasov numita "Elena" .Eu le-am citit de la un coleg si mi-au placut mult .Mai tin minte si azi , povestea unora care fiind beti toarna benzina pe un caine si ii dau foc .Mai era una cu un profesor sadic de pe la tara caee-l bate mar pe un elev acuzat ca le-a furat banii unor colegi .Nu reuseste sa scoata nimic de la el dar la final afli ca ala chiar era ciorditor.
Foarte bune cele doua carti si mare pacat pentru ca nu au mai fost reeditate .Stiu ca Sudinski asta a emigrat prin Suedia si nimeni nu mai stie ceva despre el , daca mai traieste macar.

Da, personajul e cel puțin fascinant. A emigrat în Suedia la presiunile partidului, asta cu toate că era însurat și avea câțiva copii . Aparent, ar fi trăit ca un vagabond și ar fi trimis pentru un timp câteva texte la una dintre revistele pariziene ale românilor exilați și de atunci pauză. Cum ai zis și tu, nu se mai știe nimic, nici cât a mai trăit (ori poate încă o mai face), nici dacă a mai scris. Cu egoismul cititorului pot spune că ar fi mult mai interesant să știm dacă a mai scris, dar mă mulțumesc și cu o istorie romanțată a vieții lui.

Habar nu aveam că a fost publicat, nici la Polirom în volum colectiv, nici la editura de care spui tu, dar dacă au apărut, o să le caut. Cunosc un anticar înfricoșător de erudit când vine vorba de edituri obscure.

N-am putut sa m-ajut la faza cu isteria elefantina si mi-am luat si eu una



Zer uil bi blad. :-B

Doar primele doua volume deocamdata .Astept sa mai imbatraneasc si ma apuc si de celelalte.

Eu doar pe primul de doua ori. :-B

Si eu doar pe primul. Astea-s carti de te gasesc pe tine si nu invers. O astept pe urmatoarea de ceva timp...

Si eu am citit tot doar Swann . Si chiar recent. In cursul lecturii deja imi formasem un plan sa achizitioneaz tot ciclul, dar una cate una, buy / read / repeat. Insa dupa ce am terminat-o m-am dezumflat putin. E foarte bine scrisa, dar fiecare personaj parca te invita sa-l detesti. Si nu caut oameni ideali, nici in carti. Dar astia imi pareau atat de straini. Ei saracii, sufereau, fiecare in felul lui. Dar era o durere egoista. Si-o doreau. Si nu voiau s-o imparta cu nimeni. Nici macar cu cititorul.

Daca se mai lungeste mult lista asta o sa se apuce lumea de "Ulise" sa mai poata calca pe aici :))
Bagati bietul topic in faliment :((

Cred ca era bine daca Proust atasa la cartile lui si un atlas botanic . Sunt descrise / pomenite in cartile lui o gramada de flori / pomi / balarii si e pacat de aceasta flora care se risipeste daca cititorul habar nu are despre ea. Nu mai pomenesc si de elementele de arhitectura , de haine , de .... , s.a. Proust se foloseste cam mult de imaginatia cititorului si uneori aceasta ramane ca oaia prinsa in maracinisul tepos .

Roberto Bolano - Nocturna in Chile 8/10
Cartea asta e un delir. In sensul propriu al cuvantului. Delirul unui preot pe patul de moarte care-si deruleaza viata intr-un singur paragraf de vreo 150 de pagini cat ii toata cartea si in care intra la gramada viata literara a Chile-ului (critici, saloane, Neruda), Pinochet si marxismul, Parisul sub ocupatie si Ernst Junger, pasajele realiste si inchipuirile suprarealiste, istoria si arta. Trecerile de la una la alta nici nu le prea simti, eu am citit-o cap-coada, dar daca o iei de la mijloc si te intorci inapoi si sari peste zeci de pagini ai avea aceeasi coerenta.
E o carte ciudata, captivanta, a unui scriitor cu talent literar mare, am decis sa-i citesc si alte carti, am comandat deja "Detectivii salbatici " (stiti unde s-o cautati), opera lui fundamentala, ditamai cartoiul de 700 de pagini. Am inteles ca detectivii astia ar fi la fel de incalciti ca Ulise & Proust.

Cartea asta are personaje? :-O
Da, e putina actiune si putin dialog. Nu prea ai ocazia sa te apropii de ele. Desi intr-un fel problema este ca esti prea apropiat. Esti scufundat prea adinc in capul lor si privelistea devine o ceata abstracta. Eu am luat-o ca pe un film anti-mainstream: poveste vaga si personaje cu care iti e greu sa te indentifici si sa empatizezi. Ca pe un Malick sau un Tarkovski. Mi-a fost de ajuns felul in care e scrisa. Plasticitatea si acuratetea cu care gaseste cuvintele potrivite pentru a descrie o imagine sau un fenomen natural (ca inceputul unei ploi) sau o tara psihologica (tipa care nu era in stare sa se sustraga agendei sale hedoniste pentru a-i face o favoare cuiva e denuntata ca 'o apa informa care se modeleaza docil dupa povirnisul pe care aluneca' - citat aproximativ din memorie) sint brrrrr... nu stiam ca poti faci asta. Ca si la Ulysses: de cind am fost facut martor la ritualul defecatoriu al lui Bloom prin prisma constiintei lui J. parca nimic n-a mai fost la fel. :|

Ce am "invatat" din cartea asta, sau mai bine zis,ce mi-a re-confirmat: Bucuria estetica e o stare by default neimpartasibila (la un moment dat autorul-copil e epifanizat de spectacolul calm al atmosferei, cred ca erau si ceva flori de care zicea bremen la mijloc, in fine omul era coplesit ... si tocmai atunci trecea pe acolo cineva pe care il durea la bec, nu observa frumusetea care il rapea pe Proust, iar asta era consternat cum de omul ala putea sa merga asa linistit, reproduc scena din memorie).

Cam asta se aplica si pasiunilor noastre pentru film / carti / etc / arta / frumos in general. Saracutii de noi, dupa ce consumam produsul artistic, venim ca niste catelusi pe cate un forum si ne curg ochii sa vedem daca a mai simtit cineva ca noi. :)) Oh, vanitas vanitatum, copchii prosti ce suntem ! Pai nu asa functioneaza treaba. By default, cum ziceam alta data, oamenii sunt modelati de experiente de viata diferite. Federico se extaziaza la un cuvant folosit de Nabokov, care pe mine ma face sa zambesc. Eu gasesc in The Master some deep shit to dig, el zice ca nu-i nik. Cine greseste ? Nici unul probabil. Dar sunt si cazuri in care margaritarele pot ajunge inaintea porcilor, cum scria intr-o carte. Sunt oameni care n-ar putea detecta ceva frumos nici daca le-ar cadea in cap. E ridicol sa astepti confirmare de la altii. Bucura-te singur de tot ce te poti bucura. Daca cineva iti impartaseste starea e un bonus. By default, they're either pigs or just different.

Ok, beauty is in the eye of the beholder. Insa a impartasi cu altii e un aspect important. Opera de arta in sine e un mod prin care autorul comunica cu alte persoane. Cum ar fi fost daca Proust ramanea extaziat de privelistea aia si se gandea "meh, by default altii sunt porci sau diferiti, n-are rost sa impartasesc cu ei ce simt..."?

Mi-am pus si eu mai demult problema daca are rost sa scriu pe forum un mesaj mai lung despre vreun film, avand in vedere ca oricum putini citesc si din acestia maxim cativa chiar o sa incerce filmul. Ei bine eu zic ca merita din plin. In primul rand e un mod de transmite mai departe ceea ce ai primit atat de la autorii filmului cat si de la altii care au scris despre film. Nu poti sa te astepti ca valorile importante pentru tine sa se raspandeasca de la sine. Daca tie iti plac filmele de arta si te "bucuri singur" cand le vezi, iar altora le plac filmele cat mai moderne cu efecte speciale si vorbesc peste tot despre ele, ia ghici cum vor evolua vanzarile de bilete si implicit finantarile pentru filme noi?

In al doilea rand e o expunere la realitate, o armonizare a lumii tale interne cu exteriorul, lucru foarte important. Da, e neplacut ca sa scrii plin de entuziasm despre un film la care tii si altul sa vina si sa-ti zica ca e o porcarie. Poti sa stai imbufnat si sa zici ca n-are rost sa mai scrii pe forum ca n-ai cu cine vorbi. Dar guess what, daca te duce capul atunci poti invata mult din contradictie. De ce altora nu le place ce-ti place tie? Cum poti sa raspunzi si care sunt consecintele? Sunt lucruri foarte utile si in viata de toate zilele, nu doar in taramul artei sau a forumului.

Dar deh e mult mai comod sa fii un consumator egoist de filme care nu da nimic inapoi, i se pare ca e buricul pamantului si cine nu gandeste sau simte ca el e un porc/ prost/whatever. Foarte multi oameni gandesc asa.

"Filosofia" twinseniana loveste iar ! :)) Constat cu dezamagire ca nu ti se aplica propria-ti afirmatie: "daca te duce capul atunci poti invata mult din contradictie". Nu e prima oara cand ti se atrage atentia (si nu numai de catre mine) ca te apuca polemica fara a citi cu atentie si a intelege ce a vrut celalalt sa spuna. Putin umor/autoironie sunt blindspots pt tine. Esti singurul pe care mi-l imaginam simtindu-se injurat de chestii gen : "Oh, vanitas vanitatum, copchii prosti ce suntem ! By default, they're either pigs or just different". Asa ca o sa-ti subtitrez, cat pot de simplu:

Bucuria estetica nu este sinonima cu adevarul sau cu consensul critic sau cu bunul simt sau cu evidenta. E o stare eminamente subiectiva. Indivizii fiind unici si experientele de viata care le construiesc personalitatea fiind diverse, reactiile lor la un stimul complex precum un film sunt in consecinta si ele diverse. Se pot suprapune in anumite puncte sau ca rezultanta dar majoritatea detaliilor difera. Unui individ A i-a placut un film X. X a placut si lui B. Dar probabilitatea ca lui A si B sa le fi placut exact aceleasi lucruri la filmul ala este ... are cineva un calculator ? ... oh shit, am uitat ca vorbesc pentru Twinsen, aaa ... e nedeterminabila cu exactitate dar oricum redusa.

Asadar vorbesc de o stare sufleteasca. "E ridicol sa astepti confirmare de la altii. Bucura-te singur de tot ce te poti bucura. Daca cineva iti impartaseste starea e un bonus." Bucuria e o stare sufleteasca. Se petrece in sufletelul fiecaruia...sau stati: sufletul e o notiune religioasa nu ? Deci nu-i stiintific sa o folosesc, mai ales in discutie cu un "fost crestin". Ah snap, cum ii zice la locsorul ala accesibil doar noua, unde simtim o caldurica cand experimentam ceva fain ? In fine, in locsorul ala avem acces doar noi. Dar bucuria noastra poate fi sporita. "Daca cineva iti impartaseste starea e un bonus". Bonusuri, promotii, discounturi, premii ? Nu asta suntem programati sa cautam de dimineata pana seara ? (pfff, iar am gresit tonul). Este perfect natural sa cauti sa impartasesti aceasta stare si sa iti sporesti bucuria alimentand-o din bucuria echivalenta a altuia (egala am vazut ca nu e). Dar este gresit sa te indoiesti atunci cand feedback-ul este negativ ("E ridicol sa astepti confirmare de la altii")

"Bucura-te singur de tot ce te poti bucura" inseamna "nu lasa opinii exterioare sa-ti altereze starea interioara, e a ta, daca cineva simte la fel, bucura-te impreuna cu el/ea, daca nu, atunci doar tu" si NU "sa fii un consumator egoist de filme care nu da nimic inapoi, i se pare ca e buricul pamantului si cine nu gandeste sau simte ca el e un porc/ prost/whatever". Altfel n-as fi aici si n-as avea 3000+ de mesaje.

Am citit doua carti faine de autori romani, de la Polirom, Top10+: Medgidia, orasul de apoi de Cristian Teodorescu - o fresca a Medgidiei din perioada interbelica si pana dupa razboi - foarte foarte frumos scrisa si interesanta si Celelalte povesti de dragoste de Lucian Dan Teodorovici - 11 povesti aparent lipsite de vreo legatura, dar in final se pare ca nu e chiar asa. Ce simti cand iti moare logodnica? Dar dupa cativa ani de casatorie? Cum reaprinzi flacara de la inceput? Ce faci daca ai gresit in casnicie? Foarte faina si cartea asta.

Asa. Si am mai citit un Murakami, Kafka pe malul marii - o carte incredibila si de nelasat din mana. Incepe ca un SF dar continua suprarealist cu doua lumi paralele si granita fina dintre ele, urmarind destinele a doi oameni - un baiat de 15 ani fugit de-acasa sa scape de profetia oedipiana a tatalui sau si un batran de 60 de ani care nu stie sa scrie si sa citeasca si este un pic debil din cauza unui eveniment straniu de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si care cauta o pisica disparuta de-acasa. Scrisa fin, plina de intelepciune, simbolism, dar si umor - neaparat trebuie citita.

Toate trei carti - nota 10+, in special ultima.

Pentru cine are e-reader, iata un link cu 700 de titluri (cam greu de descarcat - una cate una), dar poate va intereseaza: http://www.sendspace.com/folder/o4wbun

Pedro Juan Gutierrez - "Animal tropical "

Pedro Juan Gutierrez nu este primul "boem chinuit" - citat de pe coperta a IV-a a cartii - care-si cultiva disfunctionalitatea cu mare arta,ca pe o forma de libertate .Literatura are deja clasici ai genului ; ei au facut rodajul la tema ,inoculand chiar ideea ca dorul de duca e si el inscris in gena umana. Pedro Juan - e insa un "update"reusit,surprinzator si absolut original al ipostazei.Vine cu sangele fierbinte al hispanicilor,o minte brici si o nonsalanta care pulverizeaza totul.
Nu stiu ce a facut el in "Trilogie murdara la Havana"( pana sa ma documentez si sa ma dezmeticesc am ratat achizitia) ,dar in "Animal tropical",omul nostru, ajuns la 50 de ani nu mai face nimic altceva decat sex.Sex si, euforizat de acesta,ceva filozofie( a vietii !).Pentru a-si etala talentele lucreaza ( si performeaza non-stop) cu doua tipuri de femei/feminitate: Gloria,o cubaneza din lumea de jos(prostituata,teribila - zice el - in intimitate ,nebuna de legat in rest) si Agneta( o intelectuala suedeza care-i promoveaza opera prin nordul european,moderna,culta si echilibrata).Evident,cele doua au functie de exponent: a doua lumi/sisteme de valori/optiuni sau doar posibilitati de viata.
Partidele de sex sunt "delirum tremens" in stare pura.Trivialitatea limbajului frizeaza violenta.Personajele si situatiile sunt de un pitoresc fabulos.Promiscuitatea e un spectacol regal ,iar umorul de pune la pamant. In ciuda acestor aspecte ,povestile lui Gutierrez nu sunt sterile si goale.Sunt pline de umanitate.De duiosie.Paradoxal,chiar si de o oarecare candoare.
Omul te tine langa el - 400 de pagini / pline nerv si de incantare.Pana la urma am reusit sa gasesc si o explicatie personala la aceasta situatie.Pedro Juan Gutierrez este ,de fapt,intr-o relatie de amor teribil cu viata.Asta e amanuntul care il face irezistibil.

Pentru a proba parca faptul ca nu este un specimen pur fictional,autorul se expune generos la sectiunea foto a site-ului personal.
http://www.pedrojuangutierrez.com/

Oh daaaaa, foarte mare scriitor. Henry Miller cubanez.
"Trilogie murdara la Havana" e mai misto ca "Animal tropical".
"Trilogie murdara la Havana" a fost interzisa in Cuba. Citind-o, nu e greu sa intelegi de ce. Toata imaginea idilica pe care ai fi putut-o avea vreodata despre Cuba ti se sparge in fata.
E o carte la limita suportabilului. Uneori iti vine sa o arunci ("La dracu' cu scarboseniile tale"), dar o fascinatie greu de descris te face sa continui pe nerasuflate pana la sfarsit. Autorul te provoaca, te insfaca de gat si iti trage un pumn in plex. Cam asta e senzatia. E vorba de lupta pentru supravietuirea de zi cu zi in Havana regimului castrist. Multa mizerie, foamete, dezumanizare, cum se schimba oamenii si in ce se transforma ei in fata saraciei. Cum reusesc sa faca fata situatiei de zi cu zi: combinatii marunte, salsa, mult dat in barci, mult rom, hotii, marijuana, inca si mai mult bagat veverita la scorbura oricine cu oricine (daca iese un ban din treaba asta cu atat mai bine), puscarie, mizerie, crime, alte partide de bagat vaporu-n port si tot asa, totul ca sa nu innebunesti de tot. Intr-o lume in care nimeni nu are nimic.
In stilul deja consacrat de alti scriitori ca Henry Miller sau Charles Bukowski, romanul e autobiografic. Eroul principal are numele scriitorului. Un boem-macho, aproape intotdeauna fara bani, prin cartierele mizerabile din Havana. In 500 de pagini de roman nu exista nicio umbra de caldura umana sau speranta descrise explicit. Autorul le sugereaza implicit prin faptul ca oamenii continua sa se zbata in fiecare zi in mijlocul furtunii.
Oricum cartea e fabulos scrisa. Cu mare talent. Asta e Scriitorul. Cu S mare.


Iar "Regele Havanei" e the next level fata de astea doua si nu o recomand pentru ca frizeaza patologicul, are niste scene care mie mi s-au parut prea mult si care fac din "Trilogie murdara la Havana" o carte pudica.