apropo de cronica lu Stefan -

inception nu inseamna insertie (insertion)...
inseamna inceput, cauza (aristotelica - daca tot iti lipseste filosofia in filmul asta :P), origine.

cit priveste obligativitatea de a-l vedea, eu nu as obliga pe nimeni sa-l vada >:)

Asa, vere, trimite-i sa vada 'Felicia inainte de toate'. >:)

nu, n-as obliga pe nimeni sa vada Felicia! :|

l.e. - ce voiam sa spun e ca oricit o fi el de Nolan, filmul asta e cam vraiste in idei, e infiorator de plat. asa ca n-as obliga pe cineva sufere inca o spalare de creier tehnica.

@miercuri

Titirezul nu ni-l arata ca s-ar invarti incontinuu sau ca ar cadea, drept urmare de unde stii tu ca e totul in mintea lui Cobb?

gionloc, am explicat intr-un comentariu de ce traducerea e gresita. cuvantul este folosit peste tot cu sensul de insertie (sau implantare, daca vrei), avand ca antonim "extraction". Cand vorbesti despre film zici "a, filmul ala despre niste tipi care incep o idee in capul unuia"?... Daca-ti convine titlul in romana, asa ar trebui sa zici ;)

si adaptarile extreme, dar si mot-a-mot-urile neinspirate pot fi plaga traducerilor de titluri

Pai poate ar fi fost mai bine sa fie tradus 'La origini'. :D

inception ca inceput are noima in ceea ce fac oamenii aia pe ecran:
ca sa modifice o stare de fapt din prezent, ei tre sa ajunga la cauzele prime ale anumitor ginduri si sa le modifice (gindurile alea care ajung sa sustina starea de fapt din prezent). ceea ce fac ei e sa obtina un nou inceput, o noua origine. induc o geneza.

nu am fost atent la toate aparitiile cuvintului inception in film fiindca imi parea limpede ca asta inseamna. si ca e nomral ca ei insereaza ceva, modifica starea de fapt actuala ca sa obtina inception-ul. dar inception tot inceput inseamna si ii bine tradus!
de altfel, creca titlul e cea mai buna idee a filmului!

tu iarasi n-ai primit lapticul la timp?

mi se pare o idee excelenta!
cel putin adormi...
nu ramai orbit, cu creierul obosit de atatea "tentative de-a scotoci in mintea altora" , efectiv naucit.
"efectele speciale din filme pot dauna grav sanatatii" . as scrie chiar asa pe afise, exact cum apare sloganul binecunoscut pe pachetele de tigari.

ceva imi spune ca nu la fel crede si traducatorul :))

s-a chinuit de cateva ori sa traduca inception cu "inceput" si suna ca dracu, mai ales cand cuvantul in engleza e folosit pentru a denumi o activitate

Nu. Tu?

io am renuntat la lactate de multa vreme, stiind ca sint daunatoare. lucru pe care tu il demonstrezi din cind in cind p-aci!

"Inception" - Important e... titirezul!
Toupie or not toupie?

Comparaţiile nu fac o critică - pentru a-l parafraza pe Alecsandri - dar pot fi folosite, pasager, ca accesorii ale argumentelor de fond. Dintre filmele anterioare ale lui Christopher Nolan, acest nou Michael Bay în devenire (cum cu folos menţiona un preopinent), cred că numai "The Prestige" s-ar preta la anumite comparaţii formale, limitate, cu "Inception". Celebrele "Batman: Beginnings" şi "The Dark Knight" se situează pe o cu totul altă paradigmă (cum, iarăşi, s-a precizat). Iar în afara filmografiei autorului, cel mai firesc şi substanţial paralelism este cel cu "Avatar"-ul lui Cameron, de care îl apropie cel puţin trei aspecte esenţiale: perfecţiunea şi ingeniozitatea imagistică, şubrezenia semantică, şi năvalnicul hype promoţional, împins pe cele mai înalte culmi ale gregarului. Mai la obiect, sunt două cazuri de "orgii ale formelor fără fond" - deşi, la drept vorbind, în acest sens "Inception" stă mult mai bine: straturile sale de adâncime, deşi foarte firave ca substanţă, nu sunt totuşi lipsite de inteligenţă, la anumite niveluri intermediare (cel al premiselor dramaturgice, al articulaţiilor epice şi cel al regiei). În rest, sunt inevitabile trimiterile la numeroasele filme şi proze cu temă onirică pe care le pastişează, fără a reuşi să se ridice la înălţimea lor (lucru cu atât mai grav, cu cât unele sunt deja extrem de vechi - dar nu învechite); acestei dezvoltări, însă, i-am rezervat un articol aparte, de sinteză.
Se spune, şi pe bună dreptate, că originalitatea nu înseamnă neapărat a spune ceva nou (deziderat ce tinde spre imposibil, dealtfel, conform principiului că toate poveştile care ar fi de spus s-au şi spus, sub o formă sau alta), ci a spune ceva vechi într-un mod nou. De aici porneşte şi avalanşa de epitete ca "original", "inedit", "nou", "nemaivăzut", care abundă până la saţietate prin comentariile referitoare la "Inception" - sau, în cazul numeroşilor preopinenţi care stau mai modest la capitolul lecturilor, inclusiv de la simpla necunoaştere, parţială sau totală, a înaintaşilor. Ca să disecăm problema acestei originalităţi, dacă nu false, în orice caz neîmplinite, a filmului, se impune să abordăm subiectul la un nivel de concreteţe care riscă să divulge anumite aspecte ce s-ar fi dorit menite să creeze un anumit "mister" (în argoul de specialitate, păcatul "spoilerelor"), drept pentru care avertizez asupra acestei primejdii, cu scuzele anticipate de rigoare.
Aşadar, spre deosebire de numeroasele alte povestiri despre "lumea viselor" pe care le cunoaştem, aici "omida" (adică "găselniţa") lui Nolan este aceea de a combina oniricul cu reţeta de heist-movie: o echipă de profesionişti ai infiltrărilor, care de astă dată pătrund nu în cine ştie ce spaţiu real bine păzit, ci chiar în mintea câte unei persoane vizate, pentru a sustrage informaţii (sau, mai rar şi mai dificil, pentru a le insera - conform termenului din titlu; într-adevăr, traducerea adecvată în română ar fi fost "Inserţia", nu "Începutul"). Cu alte cuvinte, un cuplu dacă / dar dacă foarte ingenios ales şi inteligent combinat. Evident, respectivii suportă un instructaj extrem de laborios, căruia i se adaugă apoi şi multă experienţă - pe departe cea mai bună secvenţă a filmului, cunoscută parţial de pe afişe şi din fotografiile de reclamă, cea în care Parisul "se împătureşte" în jurul lui Leonardo DiCaprio şi al lui Ellen Page, face parte tocmai dintr-un asemenea "vis de antrenament"; dacă tot suntem aici, se impune să subliniem că până în final nu va fi nicăieri egalată, nici ca inventivitate, nici ca plastică (dar îi revine meritul de a amorsa un element ce va juca un rol hotărâtor pe parcursul misiunii propriu-zise: acela al distorsionărilor gravitaţionale, care la rândul lor devin determinante prin relaţia cu kick-ul decisiv).
Se remarcă efortul de documentare şi elaborare al lui Nolan. Cel puţin la un nivel de ştiinţă popularizată, omul nu pare să fi improvizat, folosind cu luciditate diverse noţiuni şi concepte de psihologie şi psihanaliză, şi jonglând abil cu elementele (nu voi intra în detalii aici, dar pentru cine cunoaşte cât de cât domeniul, combinaţiile sunt într-adevăr fascinante; ar fi extrem de relevant punctul de vedere al unui psiholog specializat în disciplina viselor, faţă de acest univers oniric creat de Nolan, şi dezvoltarea lui dramaturgică). Practic cea mai reuşită parte a filmului constă tocmai în evoluţia respectivei invenţii: "spărgătorii de vise" - iar sub acest aspect, se relevă şi faptul că, decât ceea "ce se întâmplă", mult mai interesant e modul "cum se întâmplă"; adică, acea definiţie a originalităţii explicitată mai sus.
La acest nivel narativ, lucrurile stau destul de bine; punctele de pornire ale povestirii sunt gândite creativ şi ofertant, construcţia epică se articulează solid şi dinamic, iar scenariul te prinde şi te duce - într-adevăr, filmul se urmăreşte cu sufletul la gură, graţie inclusiv talentului de povestitor al lui Nolan. Aici începe şi comparaţia semnificativă cu "The Prestige", care plasează "Inception" într-o lumină net favorabilă. Ambele filme erau povestite implicit - formulă pe care Nolan o agreează şi o stăpâneşte bine. Totuşi, în "Prestige", o folosea confuz şi gratuit. Dislocarea spaţial-temporală de acolo nu avea nici o motivaţie de fond (putându-se justifica doar cel mult ca fabricare a unui mister, în raport cu "misterele" iluzionsimului) şi, ca atare, dezorientarea totală de la început a spectatorului, deşi compensată în final (într-adevăr, lucrurile sfârşeau prin a se explica limpede), rămânea totuşi doar parţial acoperită. Cu structura dramaturgică şi stilul narativ din "Inception", Nolan s-a descurcat mult mai onorabil. Şi aici pornim la drum cu un sentiment de derută accentuată, dar ştim că pe parcurs totul se va lămuri - ceea ce se şi întâmplă, dezinvolt şi fără didacticisme. Iar ambiguităţile de pornire nu sunt deloc gratuite, ci se legitimează prin natura subiectului - desfăşurat prin labirinturile mereu obscure ale psihicului uman. În urma acestui tip de combinaţie, se relevă marele merit de povestitor iscusit al lui Nolan, care reuşeşte să incite, să excite şi să satisfacă în final, cu multă eleganţă.
Până aici, putem spune că avem de-a face cu un film extrem de exigent, care deocamdată îşi onorează ambiţiile. În continuare, însă, autorul pare să se lase sedus de tot ceea ce i-a reuşit până acum, pe palierele intermediare ale edificiului artistic, glisând într-o neglijare tot mai accentuată a fundamentului acestuia (iar când temelia unei construcţii e inconsistentă, casa începe să se fisureze, dacă nu chiar să se şi năruie de-a binelea, oricât de impecabil i-ar fi proiectate şi realizate etajele superioare). Un prim neajuns îl regăsim chiar pe firul epic propriu-zis (storyline, în limbaj de specialitate). Deşi e presărat cu răsturnări şi twisturi de tot felul (care fac deliciul vizionării), plotul curge, în fond, absolut liniar: se stabilesc nişte premise, se alege o misiune (dramatic need), se ascut paloşele, se porneşte la drum, se ajunge la destinaţie, se întâmpină câteva obstacole, şi misiunea e dusă la bun sfârşit - după care mai survine şi un cârlig legat de viaţa personajului principal. Toate surprizele de pe parcurs funcţionează la nivelul subploturilor şi al mijloacelor, nicidecum al filonului central - ar fi relevantă aici o comparaţie cu marele maestru al compoziţiilor de acest fel, Philip K. Dick, care stăpânea ca nimeni altul arta de a schimba complet registrul chiar şi de câte patru ori, pe baza unor motivaţii perfect proporţionale cu insolitul acestor răsuciri şi cotituri şocante. Nu ştiu dacă Nolan a citit sau nu "Ubik" (favoritul meu dintre romanele lui Dick şi, cu siguranţă, cel ce atinge apogeul ca formulă de acest gen; dealtfel, se remarcă o asemănare izbitoare între metoda folosită de eroii lui Nolan pentru a visa împreună, şi starea de "semi-viaţă" în care erau plasate pesonajele lui Dick, de asemenea într-o comuniune onirică manipulată); dacă n-a făcut-o, ghinionul lui; dacă a făcut-o, greşeala lui - că n-a băgat la cap tocmai trăsătura esenţială a cărţii: avea acolo exemplul ideal privind modul de a construi un film ca "Inception" (nu imitând, desigur, ci învăţând şi ducând mai departe - fiind el-însuşi, nu vreun biet epigon).
Ceea ce evidenţiază o altă regulă semnificativă a cinematografului (încălcată glorios în "Inglorious Basterds") - imperativul care spune: dă-i spectatorului ceea ce aşteaptă, dar într-un mod la care nu se aşteaptă! În filmul amintit, Tarantino greşea prin faptul că instiga spectatorul să se aştepte la ceva, pentru ca apoi să-i ofere cu totul altceva. În cazul de faţă, păcatul lui Nolan e că, dăruindu-i spectatorului ceea ce i-a promis, o face într-un mod prea puţin diferit de ceea ce aşteaptă spectatorul.
Şi ajungem, astfel, la marea lacună a filmului - vidul de idei.
În fond, ce ne spune nouă "Inception"? Că s-ar putea ca realitatea să fie doar un vis? Mulţumesc, da' pe-asta au zis-o solipsiştii încă de-acu' câteva secole. Că lumea viselor e instabilă? Mulţumesc, ştiam. Că subconştientul e labirintic? Săr'mâna, o ştiam şi pe asta. Că atunci când visezi de cele mai multe ori nu ştii că visezi, dar se întâmplă uneori să-ţi dai seama că visezi şi atunci ştii că visezi dar nu mai ştii dacă... na că mi se limbă plimba-n gură şi mi se pune mintea pe moaţe, vorba Iuliei Blaga. Cu mii de ani în urmă, gândirea chineză a formulat exact acelaşi lucru - într-o singură frază, genială în simplitatea ei, şi fără nici un fel de zorzonele: "Un înţelept a adormit şi a visat că era un fluture care dormea şi visa că era înţelept, iar când s-a trezit, n-a mai ştiut cine era: înţeleptul sau fluturele?" Ba, încă, staţi să vedeţi! Subsemnatul nu e nici chinez, nici înţelept, dar pe la vreo patru ani, am visat că visam ceva cu o vecină din curte, după care m-am trezit din visul din vis şi, în visul care conţinuse visul din vis (adică "la nivelul primar", conform nomenclatorului inceptionist), bunică-mea i-a spus vecinei că visasem cu ea - după care m-am trezit şi din visul ăsta şi mi-am văzut de viaţa mea (sau, mai ştii...?) Când i-am povestit maică-mii, m-am ales c-un pupic pe frunte şi-un "Vai, puiu' mamii, ai visat că visai, ce deşteptuţ eşti!" Exagerez, desigur, ca să priceapă şi Grivei, sau cum l-o fi chemând, dar în esenţă cam aici se situează şi nivelul intelectual al "Inception"-ului.
Sub acelaşi semn al suficienţei şi previzibilităţii stă şi finalul. Încă din primul sfert de oră ştiam că totul se va termina cu o dilemă (c-o fi vis, că n-o fi vis...?), iar de pe la jumătate încolo ne-am prins şi că trăitorul ei va fi Cobb (singurul dintre protagonişti care are o identitate şi o problematică definite clar - toţi ceilalţi, cum bine arăta Emilian Floareş, fiind doar nişte pretexte aninate în jurul lui, ca să se compună echipa). Ca atare, twistul final îşi pierde complet vigoarea, singura sa calitate rămânând la nivelul realizării: modul de a filma titirezul şi alegerea precisă a fotogramei pentru cut; deci, un impact ingenios, dar strict exterior, la nivel de scamatorie, nu de cinema propriu-zis - sau, altfel spus, de meşteşug dibaci, nu de viziune artistică.
Căci, aşa cum am mai spus, şi se cuvine să detaliem, partea de meşteşug a filmului este într-adevăr ireproşabilă. Am vorbit deja de construcţia perfect echilibrată şi flexibil articulată a scenariului, iar flerul narativ al lui Nolan la nivel de regie nu se dezminte nici de această dată. Mizascenele sunt construite creator şi expresiv (de neuitat, la o adică, "snopul de oameni" purtat în imponderabilitate prin hotel - şi nu e decât primul exemplu care-mi vine în minte; ar mai fi reacţiile surprinzătoare ale "proiecţiilor", inserţiile de detalii incongrue, diversele moduri de dezintegrare a decorurilor odată cu capotarea viselor), iar decupajul e diversificat, surprinzător şi perfect adecvat, beneficiind şi de aportul unui montaj (Lee Smith) cu atât mai meritoriu, cu cât dincolo de funcţia sa tehnică îi revine şi sarcina de a stăpâni complexitatea relaţiilor între planurile de desfăşurare a acţiunii (care, cu excepţia unuia, nici măcar nu sunt reale!) Muzica originală a lui Hans Zimmer, în monotonia ei deliberată, obsesivă, sună bine în sine, şi aş zice că este ferită de redundanţă (se aude aproape tot timpul), prin legitimitatea pe care i-o conferă starea afectivă proprie subiectului - dar de la un moment, parcă-parcă începe totuşi să întreacă măsura. Merită totuşi să precizăm că tag-ul final, post-generic, care la anumite filme constă în imagine (mai ales la unele din seria Marvel-Heroes), iar la altele în sunet ("Cloverfield"), aici e un foarte de efect twist melodic, în coda acelui celebru «Je ne regrette rien» (a cărui alegere ca leit-motiv, sincer să fiu, nu m-a convins deloc - l-o fi luat ca s-o convingă pe Marion Cotillard să joace-n film, mai ştii?).
Mai mult decât atât (cum spun avocaţii când vor să repete aidoma argumentul anterior - ceea ce am grijă să evit, de data asta), omul a reuşit să adune o distribuţie admirabilă. Leo DiCaprio dovedeşte tot mai mult, slavă Domnului, că n-a rămas un biet "Mr. Titanic" (mulţumesc comentatorului anonim care mi-a vândut pontul), ci creşte efectiv ca actor de real talent, capabil să stăpânească multiplele niveluri ale unui personaj, ca şi resorturile de compoziţie (cred că prima mară m-au uimit cu adevărat în ăla al lui Ridley Scott... cu Orientul Mijlociu... Cum îi zicea, dom'le...? A, da, "Body of Lies"!). În semi-tandem cu el, Ellen Page (în rolul Ariadna - adică, mă-nţelegi, "aia cu labirintul"! Deci, cât de transparent poţi să fii? Bine că pe personajul lui DiCaprio nu l-au botezat Tezeu, şi pe-al lui Cillian Murphy, Minos Fischer jr.!) îşi confirmă flerul şi inteligenţa de a asocia prospeţimea cu severitatea, deja cunoscute din "Juno", iar Kenji Watanabe e acelaşi pe care-l ştim - adică, un regal actoricesc, subtil, tăios şi uman. Excelent în rol e şi Joseph Gordon-Lewitt, autor al unui portret bogat în simpatie şi umor fără a aluneca pe panta clişeelor, iar Marion Cotillard oferă o compoziţie extrem de interesantă - şi amăgitoare totodată: este liniară, schematică, lipsită de orice profunzimi... dar numai fiindcă personajul ei e doar proiecţia plăsmuită de Cobb, în lupta sa disperată de a-şi menţine în viaţă, măcar mintal, soţia moartă. Michael Caine conturează elegant un crochiu de personaj episodic, iar Tom Berenger, cu mijloace la fel de reduse şi eficiente, construieşte schiţa sumară a lui Browning. Se reţine şi Cillian Murphy (unul dintre actorii favoriţi ai lui Nolan - şi nu numai), mai ales prin delicateţea cu care devoalează vulnerabilităţile magnatului atotputernic, fost fecior de bani gata care abia acum îşi descoperă propria personalitate. De fapt, în jurul lui se ţese una dintre cele mai mărinimoase şanse ratate ale filmului: personajul e situat într-o conjunctură complexă de tip uman, nu anecdotic, pe undeva chiar mai substanţială decât a lui Cobb - unde, în fond, drama se axa doar pe relaţia conjugală, câtă vreme între cei doi Fischer, tatăl (Pete Postlethwaite, nedrept de subfolosit) şi fiul, conflictul atinge zone cu adevărat majore, ţinând de relaţia dintre bogăţie, putere, responsabilitate şi morală; dar Nolan patinează rapid peste această autentică mină de aur a sensurilor, preferând să umfle la maximum prăjitura romanţioasă de dincolo (altfel bună şi ea, în context), până la dimensiunile de gogoaşă dospită.
Şi tot în raport cu Robert Fischer jr., se remarcă alta dintre marile hibe ale filmului, deja semnalată: absenţa unui antagonist real. Atenţie: nu e vorba neapărat de un "personaj negativ"; în atâtea filme, antagonistul e non-uman (natura, boala, războiul, etc.) sau chiar imaterial, de natură noologică (destinul, frica, îndoiala, etc.) Aici, eventualul antagonist de principiu, Fischer, e lipsit de conotaţii negative (fie şi doar în sens relativ), nu are nici o putere reală (în afara prerogativelor de castă), şi nici măcar nu li se opune în mod conştient. Un personaj care ar fi putut evoluat spre un eventual antagonist-surpriză, Browning, e menţinut doar în rol de accesoriu secundar. Nici menirea antagonică a lui Mal nu e dusă până la capăt, menţinându-se la acelaşi nivel auxiliar; iar prezumptivul antagonist noologic (imaginarul, subconştientul, etc.), la rându-i nu este dezvoltat ca atare, ci menţinut (cum era şi firesc, la un nivel imediat) pe post de "mediu ambiant ostil". Omisiunea nu e deloc neglijabilă, fiindcă introducerea unui adversar real (uman sau nu) ar fi oferit tocmai şansa de a evita acea liniaritate şi previzibilitate pe care le acuzam mai sus: cu cât ai un oponent mai robust, cu atât conflictul devine mai intens şi mai complex totodată - iar complexitatea conflictuală este aceea care generează în primul rând cele mai surprinzătoare şi semnificative răsturnări de situaţie. Tocmai de aşa ceva avea nevoie ca de aer "Inception", fiind, în fond, un foarte bun film de consum (chiar cu veleităţi de depăşire a acestei condiţii - pe alocuri realizate), nu unul de conţinut - iar filmele comerciale sunt datoare să respecte mult mai strict canoanele profesionale pe care, altminteri, cele de conţinut le pot contrazice creator, atunci când substanţa lor e îndeajuns de motivatoare. E foarte adevărat că merită cu prisosinţă să fie văzut, şi chiar revăzut - eu însumi abia aştept s-o fac, dar... din păcate, ceea ce se elucidează la a doua, a treia, a pa... (nu, doar până la a treia) vizionare nu sunt nicidecum cine ştie ce semnificaţii majore, ca la Antonioni, Tarkovski sau Bergman, ci doar... îmbârligăturile înciocălate peste măsură ale acţiunii, şi nimic mai mult.
Sub semnul acestei dihotomii stă, în fond, tot filmul. Cum spuneam, Nolan pare să se fi îmbătat cu apa fierbinte a povestirii şi cu cea deasemenea destul de caldă a imaginii (deşi, să fim drepţi - de câţiva ani încoace efectele speciale au cam încetat să ne doboare pe coada fracului), şi să nu vadă ce avea sub nas la nivel de fond: el însuşi îşi construise premisele unui joc de realităţi cu un potenţial atât de mare încât, dacă-l ducea măcar puţin mai departe, avea şansa de a atinge abisuri cu adevărat ameţitoare. La modul cel mai simplist, deja, îndrăzneam să sper că lovitura de teatru din final va oferi măcar o portiţă dincolo de rezultatul misiunii întreprinse, dincolo de problemele omeneşti ale lui Cobb, dincolo de subiectul concret al filmului - o deschidere spre ideile general-umane, spre universalitatea tematică; şi, totodată, îmi spuneam: "Deci, eu prevăd asta - ca atare, ar fi insuficient! Dacă m-a dus cu gândul până aici, Nolan se obligă de-acum să-mi dea şi mai mult decât atât! Ceva ce nici chiar eu nu pot să-mi imaginez! Ia să vedem, ce va fi acel... ceva?" Şi acel ceva va fi... este şi a fost tocmai soluţia imediată, comodă, ultra-telefonată, pe care cea dintâi o expediasem ca fiind prea ieftină: Cobb cu problemuţa lui, care pare să se fi rezolvat, da' on ne sait jamais: e vis sau realitate? To be or not to be? De titirez depinde totul - căci, vorba cântecului: "L'important... La toupie c'est l'important!" Sau, ca-ntr-un calambur din Pif, de prin 1971, când ne dăduse ca gadget un titirez care fluiera: "Toupie or not toupie"?

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
29 iulie, 2010, 10:30-13:58
Bucureşti, România

si tu esti la fel de plat...cred ca ai suferit o spalare de creier de cel putin 10 ani asa...

@ Pitbull frumoasa cronica... este parerea ta, ti-o accept asa cum este... insa desi nou pe-aici am observat un aer de superioritate pe care-l aplici majoritatii cand vorbesti... inteleg, poate ai o scoala mai buna, poate ai primit o educatie mai buna fata de multi de pe-aici si asta se vede, dar de ce trebuie sa arunci cu noroi in stanga si-n dreapta doar ca sa arati cu ce inteligenta superioara ai fost inzestrat nu inteleg... este mai bine sa fiu obiectiv si simtit decat sa-mi astern ganduri savant-poetice intr-o lectura pe care marea majoritate care o citesc nici macar nu o inteleg... Sa folosim un limbaj academician pe un forum unde cu parere de rau socializeaza multi "incuiati" mi se pare un aer grav de superioritate, o fudulitate romaneasca comparabila cu esenta unui virgin ce se-arunca in discutii intime dupa ce-a zarit prima coperta playboy... inteleg totusi ca in cazul tau acest playboy nu e la prima coperta dar ar trebui poate sa abordezi subiectele cu mai mult tact si rabdare...

In rest frumoasa cronica, nu-ti impartasesc toate ideile, am sa vin si eu cu o cronica probabil asta seara dupa ce vad a doua oara filmul.... Scuza-mi abordarea putin directa, poate e doar o prima impresie gresita...

Asa e limbajul meu...? Jur cä n-am vrut!

Altfel, mä bucur cä ti-a pläcut cronica, desi nu ne potrivim în toate opiniile (ceea ce e cu atât mai bine - altfel, viata ar deveni o plictisealä îngrozitoare).

Mä simt dator sä-ti spun cä Gionloc este unul dintre cei mai buni critici români de film la ora actualä - si unul dintre cei mai exigenti. Desi adesea am fost foarte dezamägit de virulenta lui fatä de unele filme care mie îmi pläcuserä, mai mult sau mai putin ("Nunta mutä", "Ho-ho-ho!", si altele), totusi îl pretuiesc enorm ca profesionist, si-i respect punctele de vedere. Altminteri, ieri dupä vizionare, ne-am conversat un pic, si-i cunosc mai pe larg opinia despre film. Abia astept sä-i citesc cronica.

Da, se stie ca lactatele sunt daunatoare, nu-i asa, poetule? =))

Pit, misto cronica. ;)

Ok, despre titlu, mai exact despre traducerea titlului. Cred ca e corect "Inceputul", sau mai exact "Inceput". Pentru ca ce zice Stefan, ca logic era insertie, e valabil si in engleza, "inception" are la fel de multa logica in acel context ca si traducerea sa in romana.
Am cautat sa vad ce inseamna totusi titlul. Am gasit o idee ca ar fi vorba despre o trimitere la etimologia cuvantului "inception", care e aceeasi cu a romanescului "inceput", si care conform http://www.etymonline.com este urmatoarea:

Si de aici, acel sens de a fura, ca tot e un heist movie, sau sensul de a lua inauntru (in + capere), a absorbi, referindu-ne la originea unei idei. Deci, daca e sa respectam licenta artistica, macar pentru acest joc de sensuri, "Inceput" e cea mai potrivita traducere.

http://www.economist.com/blogs/johns...07/film_titles

@Judex:
Miersî, vere, miersî! :x
Hai cä poate dau cu mine-n tine! X(

Pentru ca actiunea de dinainte e preserata cu indicii.
Faptul ca pe Ellen Page o cheama Ariadna e ceva atat de ne-subtil, incat nu are cum sa fie decat un indiciu ca ea e trimisa in mintea lui Cobb, sau inchipuita de mintea lui Cobb pe post de 'deus ex machina'.
Conversatia cu Michael Caine la Paris in care ii repeta ca trebuie sa revina la realitate e foreshadowing, are mult mai mult inteles daca o privesti prin prizma interpretarii asteia.
Faptul ca personajele secundare nu par sa aiba o motivatie clara si graviteaza in jurul lui Cobb.
Onirismul scenelor de urmarire din Africa.
Faptul ca plonjam direct in actiune fara sa stim concret de unde incepe.

Vreau sa mai vad inca o data filmul sa-mi dau seama daca Michael Caine nu e de fapt un personaj cheie si daca Cobb nu e el de fapt targetul, pentru ca dupa ce am mai rumegat la el, inclin spre directia asta.
,
Intregul film e oniric, incearca sa imite starea de visare pe ecran, motivatiile si morala sunt difuze, par concrete, dar nu poti sa le indici exact. Si porneste de la premiza ca visele par reale cand esti in ele, exact si filmul pare ca ne ofera o realitate in timp ce privim, iar abia dupa ce am terminat ne dam seama ca ceva era ciudat. :P Eu prefer sa-l percep ca fiind 'gaunos' in mod deliberat.

Apropo de comparatii, in afara de cea mult prea obvious cu Matrix, relatia lui Cobb cu Mal m-a dus cu gandul la Eternal Sunshine of the Spotless Mind, mi se pare ca exploateaza emotional spectatorul cam in acelas fel. Doar ca in Inception functioneaza ca background si nu e explorata exclusiv.

Absenta antagonistului clasic nu mi s-a parut o problema asa de mare, chiar nu cred ca era loc de ceva de genul asta. Am impresia ca au mers pe ideea ca subconstientul e un antagonist latent. Felul in care Mal e folosita ca saboteur al planului nu e ceva foarte concret, ca un fel de fantoma care apare si dispare dupa bunul ei plac, nu pare o amenintare atat de mare, dar banuiem ca are potentialul de a fi.

da-i pace, nici n-are cum sa fie academician limbajul, eventual doar academic.
iar un limbaj academic nu te face neaparat academician, nu-i asa rifa?

cronica miine - deocamdata ii doar o schitza pe care o imbrac miine dimineata. azi am mai scris ceva despre festivalul pela care am hoinarit prin polonia. despre enter the void, basquiat si wroclaw.

Ei, gionloace, vezi? Asta asteapta lumea de la tine, inclusiv eu, nu contre aiurea-n tramvai. ;)

Personajele secundare nu ca nu par sa aiba o motivatie clara, chiar NU au nicio motivatie! Iar asta nu inseamna ca e visul lui Cobb, ca daca avea Nolan curajul sa afirme ca totul e un vis, macar lasa titirezul ala se se invarta in continuare cu aceeasi frecventa, drept urmare autorul a ales cel mai ieftin final posibil si fiecare sa inteleaga ce-o vrea.

Admitand faptul ca totul e un vis, tot e prost faptul ca personajele secundare nu au motivatii si sunt lipsite de profunzime. Daca intr-adevar vroia sa ne pacaleasca ca de fapt totul e un vis (moama, acum mi-am dat seama, e acelasi rol pentru Leo ca-n finalul ala prost si lungit din Shutter Island), i-ar fi facut mult mai motivati si mult mai profunzi, sa nu care cumva nici sa-ti treaca prin minte faptul ca tot filmul e un vis de-al lui Cobb, iar in final, cu titirezul, sa ti-o dea in freza, lasandu-l sa se invarta mult si bine.

P.S. Mi-a placut cronica lui Pitbull, cu toate ca mie imi place mult de Nolan, nu am cum sa nu remarc lacunele imense si neimplinirile din "Inception", Doamne si melodia aia... inteleg ca era mai eficienta o melodie cunoscuta (ca aia sa se trezeasca), dar una mai putin pretentioasa nu gaseau?

P.S. 2 Pitbull, stiu ca au trecut doi ani si ca erai plecat din tara, dar vrei sa faci un mic efort sa faci o cronicuta si la Cavalerul Intunecat? Macar in timp ce bei o bere, tot m-ar multumi :D

Aha...!

Si eu am "taxat" scenariul,gasindu-l bramburesc,excesiv si inutil de cerebral.In linii mari...
Dar meritul lui Nolan (ala pe care i l-am gasit eu) este realizarea unui film in care nu spectaculozitatea vizuala incearca sa distraga de la nenumaratele sala probleme (o impresie personala,in jurul caruia m-am invartit),ci reusita unei... traduceri cinematografice,al carui limbaj independent confera o alternativa spre transcendere a ceea ce n-ar fi putut fi niciodata un roman.Intelegera vizuala a a abstractizarii prea accentuate si speculatiei prea articulate (chiar si sub stratul protector al filmului de fictiune) a fascinatiei regizorului de vise ,ramane atuul lui Inception,aproape imposibil de conceput decat de catre un singur autor.

Eu tot cred ca ideea e ca experientele dintr-un vis sa nu para profunde, motivate cauzal si logice. Sunt intense, dar nu sunt reale. Nu vad nimic in neregula cu foreshadowing-ul asta, ba chiar ma multumeste.
Pe de alta parte Nolan a ambiguizat enorm finalul tocmai pentru ca a vrut sa lase mai multe alternative valabile, e raman cu a mea, mi se pare cea mai rewarding.

In disputa dintre voi, tind sä-i dau dreptate lui Miercuri. Argumentatia ei e mai logicä, mai obiectivä si mai convingätoare.
Dar asta nu salveazä cu nimic filmul. Ii rezolvä doar câteva probleme de profesionalism al constructiei, însä tot nu-i umple vidul de idei (mä refer, desigur, la ideile majore, nu la cele auxiliare, de traseu.). Da, OK, deci e foarte posibil ca acel Cobb sä fi visat tot timpul. Ei, si? Am mai väzut jdemii de filme în care la sfârsit ne prindem cä totul a fost doar un vis - inclusiv minunatul "The Wizard of Oz", al lui Fleming. (Apropo, nici acolo n-o spune pe sleau - rämâne tot în coadä de peste, desi sugestia e destul de clarä.)

Inteleg obiectiile tale. Pe plan ideatic eu l-as vedea ca pe o metafora pentru creatie, sau mai degraba ca pe un film cu potential de a fi o metafora pentru creatie, dar ne exploatat suficient. Recunosc ca planul asta a fost neglijat in favoarea altora, insa nu ma pot supara pe film. Nu m-am dus cu ideea ca o sa va o capodopera, am vrut doar un blockbuster excelent. Si este cu prisosinta! Pretentiile mele au fost mari de la el, dar m-am limitat la niste standarde mai comericiale. Sunt ca convinsa ca la momentul asta Hollywoodul nu e in stare sa ne ofere un film de aceleasi proportii mai bun de atat. Numai la anul o sa iasa cel putin vreo trei patru superproductii cu superheroes, care vor fi absolut papagalicesti. Si cate altele de genul asta nu mai sunt momentan in productie...
Prefer de la o posta imbarligatura din Inception, chiar daca nu are un schelet solid de idei, fata de un blockbuster standard complet lipsit de imaginatie. Ba mai rau, blockbusterele standard vin de obicei cu invataminte banale si cauta sa ti le bage pe gat, Inception nu ne baga nimic pe gat.

da, acum vad.
no, foarte bine,
nu o sa ma mai contrez aiurea, o sa scriu!
si eu va citesc cu drag aci, creca o sa traim in h-armonie :-bd

@Mercoledi:
Not even ME could have said it better! :x

Cu asta, m-ai cucerit - asa cä-ti vând un pont!
Stii care era taina Marchizului Curake?

Multumesc. :">
De Marchizul Curake nu stiu nimic.

No, bun.
Let's watch some bloody movies and hopefully read smart reviews once in a while. \m/

Ni:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1430913

Serios? Credeam ca voi starni o reactia ceva la chestia cu "Inceputul/Insertia". What am I, invisible?

pai eu am zis ce-aveam de zis si aici si in comentariul la cronica, prin urmare bite my hairy flesh ass :)

vazusi filmul? vino cu altceva daca vrei sa te vizibilizezi

Vin eu cu altceva, desi chiar si subiectul asta e ultradezbatut pe imdb... Joseph Gordon-Levitt seamana extrem de mult cu Heath Ledger, si la fata si la interpretare, ma gandesc daca de-asta l-a ales Nolan... :)

...si la voce :). He's a fine actor.

Am rezervare saptamana viitoare la film, aveam si pe maine, dar nu cred ca pot ajunge. Nu o sa mai intru in topicul asta pana nu vad filmul, ca dupa ce am reusit luni de zile sa stau departe de spoilere, in sensul ca nu am vazut nici clipuri, nici interviuri, am dat acum peste unul mare. Thanks Emi :-<

Titirezul: da sau ba? Eu zic ca da...

Fara sa ofer prea multe detalii din film cam asa se-nvarte titirezul nostru...

In zilele noastre apocaliptice din punct de vedere cinematografic, pline de remake-uri, sequel-uri, prequel-uri si multe adaptari stupide, Inception pare o perdea alba trasa peste holurile "Kubrickiene" din Hollywood. Povestea in Inception are un efect devastator la nivel cerebral pentru multi dintre cei cu mintea mai codasa. In schimb, pentru cei cu mintea mai jucausa, Inception nu realizeaza acele grandioase labirinturi logice pe care multi nu le-au inteles. Firul povestii este destul de "scurt si la obiect". Ceea ce realizeaza acel puzzle logic este modul in care Nolan a reusit sa insereze aceste idei in mintea noastra. Modul in care a reusit sa schimbe usa din camera cu oglinda din hol, dusul cu apa rece din baie cu frigiderul din bucatarie. Aranjamentul scenelor este intr-adevar marea realizare a lui Nolan. Ideea filmului? Acest taram fascinant al viselor, acest teritoriu vast al viselor din vise este captivant, emotionant si nu numai. Sunt de-acord ca totul porneste de la punctul X, se parcurge un drum plin de hopuri si totul se termina in punctul Y, dar asta nu inseamna ca filmul nu compenseaza prin logica pe care o promoveaza. Au trecut ceva ani de cand am vazut un gigant blockbuster "holiudian" precum Inception, iar asta e de laudat. Echipa din spatele lui Nolan e de laudat pentru ca Inception nu promoveaza aceleasi bubuituri si explozii infernale, nu promoveaza aceleasi clisee impertinente create in ultima perioada de creierasul manipulativ al lui Bay, nu promoveaza cretinismul si nici consumismul. Inception merita toate aplauzele pentru "tupeul" pe care il are, incercand sa insereze in mintea oamenilor obisnuiti cu Mickey Mouse si Superhero of the Month o idee uitata de ceva vreme: Hollywood-ul poate si trebuie sa fie mai inteligent, mult mai inteligent...

Legat de realizarea Inception, scenariul dupa cum am zis, desi unul cu clare influente (bucati aici din Ocean's 11, bucati aici din Matrix, bucati aici din James Bond, Blade Runner sau Dreamscape), trebuie sa recunoastem ca a reusit EXACT ce si-a propus: sa creeze o capodopera cinematografica "Hollywoodiana" a ultimului deceniu. Inception va ramane mult timp intiparit in mintile noastre cu toate criticile negative si sunt sigur ca peste ani de zile va fi privit ca un "masterpiece of the 21st century". Regia si asezarea scenografica este impecabila. Atentia la detaliu este aproape "Kubrickiana" fara a sari calul. Povestea se invarte in jurul lui Cobb (Leonardo DiCaprio), un fost extractor, acum devenit hot al ideilor/secretelor din visele oamenilor. Cobb, este in cautarea unei cai de intoarcere la copii sai si la tot ce-a lasat in urma din pricina unor evenimente psihologice si fatidice de context. Motivatia sa este puternica in momentul in care Saito, un om de afaceri cu o influenta la nivel international ii propune un "job" in schimbul intoarcerii sale in caminul demult uitat. Job-ul consta in inserarea unei idei in mintea unui tanar rival din domeniul afacerilor. Zis si facut! Cobb accepta fara prea multe constrangeri si-si intemeiaza propria echipa cu care va lua cu asalt lumea viselor din vise. Motivatia echipei sale sta ori in prietenia la catarama cu Cobb, ori in suma de bani promisa ori in profesionalismul lor condus probabil de propriile bariere morale invizibile, majoritatea lucrand cu totii in aceeasi bransa: arta extractiei secretelor din visele oamenilor. "Villain"-ul din acest film, un villain pe care nu multi l-au inteles, este tocmai imaginea in oglinda a lui Cobb dar si sentimentul de vinovatie pe care Cobb il resimte si prin care incearca, macar in vise, sa poata schimba ceva din trecutul umbrit de tragedii. De ce sentimentul de vinovatie? Pentru tocmai acest sentiment proiecteaza in visele sale sau ale celorlalti cel mai influent si diabolic adversar posibil: sotia sa Mal (rau-in spaniola). Inception pare mai mult o poveste emotionanta, axata pe tragedia lui Cobb si drumul sau catre recastigarea caminului pierdut, un drum aproape "biblic" catre o posibila "iertare". Jocul actoricesc ajuta enorm filmul, Leonardo DiCaprio dovedind inca o data, ca trecerea timpului i-a accentuat calitatile artistice iar baietelul din Titanic poate fi dat uitarii, macar pe parcursul celor 148 de minute in care schiteaza caracterul ravasit de propriile constrangeri si emotii. Tom Hardy, acest nou "bad-ass", Joseph Gordon Levitt si Ellen Page, cele doua talente tinere de la Hollywood ce au facut saltul de la productiile indie la adevaratele blockbustere, Cillian Murphy, Tom Berenger sau Ken Wantanabe, fiind cu totii "insertii" esentiale din punct de vedere actoricesc in aceasta lumea infinita a viselor. Esenta puternica insa vine tocmai din sticluta cea "mica": Mal. Mal, personajul creat de Marion Cotillard dupa schitele scenariului lui Nolan este, probabil, cea mai buna aparitie din film. Talentul ei rarisim a iesit din nou in evidenta, creeand un personaj lipsit de emotie, un personaj stangaci dar brutal, un personaj ce l-am simtit in propriile minti ca fiind cosmarul lui Cobb. Pana aici filmul ruleaza fin in mintile noastre, povestea incalcita dar coerenta, firul emotional si jocul actoricesc parand factori principali. Dar sunt ei oare? Executia tehnica a filmului este exact acea perdea alba despre care vorbeam. Atentia "Kubrickiana" la detalii isi are bazele in mainile celor din spatele camerelor sau in a celor din spatele calculatoarelor. Decorurile si peisajele alese sunt superbe, cinematografia exceptionala, multumita lui Wally Pfister (cel care si-a pus amprenta si pe The Dark Knight), montajul este facut ca la carte iar coloana sonora creata de talentatul Hans Zimmer, clar influentata de lucrarea celor de la Vangelis pentru Blade Runner, creeaza o atmosfera incredibila teleportandu-te in cele 4 nivele ale subconstientului din film.

In finalul, filmul are se pare de toate: poveste bine inchegata fara goluri si fara sa-ti dea batai de cap, lupte in holuri de hotel in care gravitatia a oprit ceasurile, explozii, costume, decoruri, peisaje, muzica si nu numai. Christopher Nolan reuseste sa-si depaseasca conditia si sa creeze cel mai bun film al sau. Un adevarat blockbuster psihologic, dar emotionant, plin de actiune dar si de momente empirice fascinante. Inception "e de vis", iar lumea poate lua in calcul asocierea acestui film cu The Matrix sau Blade Runner pentru ca, in zilele noastre, Inception pare a fi acel gen de film ce va primi din ce in ce mai multe laude in timp, fiind practic unul din singurele blockbustere Hollywoodiene ce insereaza idei rare intr-un mod original in mintea oamenilor. Inception este o capodopera Hollywoodiana a ultimului deceniu si zic Hollywoodiana pentru ca despre asta vorbim. Nu vorbesc de capodopere "indie", de filme facute cu un buget de ciocolata de regizori devotati creatiilor simple dar artistice, vorbim de blockbustere Hollywoodiene, iar Inception trebuie tratat ca atare.

NOTA FINALA: 9,5/10.

Mi se pare penibil titlul cronicii tale, de-asta nici nu cred c-am s-o citesc.
Eu zic ca nu.

Nu-mi prea pasa daca ai s-o citesti sau nu deci reactia ta este irelevanta... cel putin pentru mine. :)

Cu aroganta asta n-ai viata lunga pe forumul asta.

Nu säriti la beregatä!
Emi, iar faci ca cu Disciple?
Eu cred cä aparenta "arogantä" a lui Rifa e doar marea încredere a tineretii în propriile opinii (färä de care lumea nu s-ar învârti), si poate fi canalizatä cu folos. (Apropo, vezi cä-i näscut în aceeasi zi cu mine. Iti dai seama cum o sä mäture el pe jos cu forumistii, peste treizeci de ani?)

Mie mi s-a parut ok.
Autorul si-a sustinut ,si-a argumentat,chiar daca repetitiv,punctul de vedere.
Un sfat,rifa,de care poate vei vrea sa ti cont pe viitor.
Daca imi permiti,desigur...

Renunta la titluri de cronici de tip polemic,chiar daca continutul nu contreaza nici pe departe ceea ce face titlul.Probabil esti la inceput ,astfel explicandu-se entuziasmul tau,pe care l-am apreciat din motive anumite si personale.
Dar...

1. Ca sa faci o cronica de ordin polemic ai nevoie de o buna intelegere a parerii pe care o polemizezi.Iar asta a cam trecut pe langa tine.
2.Cu greu poti polemiza pertinent fara sa mistocaresti.Deci,si la capitolul-umor mai trebuie lucrat.
3.Cum pt.1 atrage pt.2,nu-ti ramane decat sa-ti personalizezi,in cel mai fericit caz,stilul.
Apoi totul vine de la sine.
Vei vedea.;)



"My darling... i am not a drunker,i am a drunk!"
Ray Milland - The Lost Weekend, de Billy Wilder

Mie asta mi se pare aroganta, infatuare. Si uite ca ai trait ceva vreme pe forumul asta.
De altfel, cand anumiti useri ti-au atacat/criticat filmuletul, ai sarit in sus si ai inchis topicul.

O vorba din batrani spune Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Poate ca ar trebui sa-i citesti cronica, facand abstactie de penibilitatea titlului si, in caz de nevoie, sa-l indrumi pe tanarul forumist, aflat la prima lui incercare (pe forum), pentru ca pe viitor sa fie scutit de astfel de replici tendentioase.
Dar deh, la datul in cap suntem primii. Tact, diplomatie, ce notiuni desuete. Intelepciune? Da de unde..

Scuze de off-topic, dar am simtit nevoia sa intervin.

Off,Doamne,dragul meu Pitt,
Ma inchin (si ma inclin) optimismei tale profetii apropiate.

Chiar crezi ca in treizeci de ani va mai fi cineva care sa scrie despre filme?

:( :|

Face-urile nu pot exprima ceea ce simt.


"My darling... i am not a drunker,i am a drunk!"
Ray Milland - The Lost Weekend , de Billy Wilder

N-am sarit nici in sus, nici in jos si in niciun caz nu am inchis eu niciun topic. In orice caz, aia nu era critica, erau atacuri.

N-am facut decat sa-mi exprim parerea despre textul ala scris de el in calitate de fanatic-inceptionist, care cica ar fi cronica.

rifa,
primul lucru pe care tre sa il faci e sa iti scrii corect gramatical impresiile!
chiar daca e forum e foarte important. asta e prima ta carte de vizita - felul in care iti redactezi sau expui verbal gindurile.
spiritul critic ti-l formezi sau nu, ramine de vazut. dar fara sa scrii corect nu va conta, chiar daca il vei avea!

Desigur, mai exista si exceptii, gen als, din pacate.

la als scrierea tine de pitorescul personal,
e ceva asumat, are farmec!

in ce-l priveste pe rifa, mai intii sa scrie corect, apoi sa inventeze si marci personale.
pina atunci nici n-au cum sa conteze opiniile lui, in ciuda faptului ca mimeaza o superioritate de luceafar eminescian cind vine vorba de replica ta de pe pagina anterioara. daca nu l-ar interesa ce cred ceilalti despre ce are de spus, nu ar posta pe forum :)

gionluc,
De acord - ortografierea corecta a limbii romane e o "carte de vizita"a ceea ce poate va vrea sa faca in viitor.
Insa...
nu cunosti oare exemple de "macelari"ai limbii romane ,ca eu, da!
si nu ma refer aici la profani-entuziasti-potentiali critici.
asta ca am inteles ca esti critic.
Trebuie sa stii!
Nu?;)
Adica...anumiti!
Ma rog...
Sigur ca autorul cronicii trebuie sa-si puna ordine in tastarea corecta a limbii romane,dar cred eu,mai intai,ca trebuie sa-si gaseasca un stil(cel putin,propriu),el fiind astfel destul de INTELEGATOR - adica pe inteles (vezi caterinca de la Perle...)

on topic, va rog

Varianta digitala a filmului Inception se va putea vedea doar la mallul din Sun Plaza sau la toate mallurile din complexul cinemacity ? Am vrut sa fac o rezervare online la varianta digitala , dar pana acum observ ca singurul mall disponibil este cel mentionat mai sus , de aceea va intreb .