Tu chiar astepti un raspuns serios la intrebarile astea, sau... ?

incearca...
de ce nu?

Deoarece, in ceea ce ma priveste, neconcordantele vestimentare (ca sa le mentionez doar p'astea), de obicei, nu fac subiectul analizelor mele. :)

Ti-am citit textul pentru ca era despre montaj, un subiect in legatura cu care intamplator nu sunt complet pe dinafara. L-am citit deja de cateva ori incercand sa inteleg ce vrei tu sa spui. N-am reusit pentru ca in general in mesajul precedent nu faci altceva decat sa povestesti niste cadre sau niste secvente care ti s-au parut interesante, fara a puncta insa foarte bine de ce consideri tu asta.
N-are rost insa sa ne pierdem vremea cu mesaju tau precedent, intrucat actualul este mult mai clar si mai interesant.


Nu am cum sa fiu completly off de vreme ce tu nu spui de ce Puiu e atat de special. Din ce zici tu aici, ar trebui sa cad pe jos de admiratie doar pentru alterneaza franturi de secvente scurte si disparate, cu cadre secventa extrem de complexe. Bine si? De ce face asta, ce obtine cu asta, cu ce ma afecteaza pe mine pe spectator? Da-mi niste motive, niste explicatii pentru parerile tale.


Daca lucrurile ar fi asa cum spui tu, atunci la sfarsitul filmului nu ar fi inteles nimeni nimic clar si ne-am fi contrazis ca la subiecte gen Inception sau Memento despre ce se intampla cu adevarat in film. Deci in loc sa ne imbatam cu formula "totul e ambiguu" pe stilul "everything's an illusion" din Mulholland Drive, eu zic sa ne uitam la Aurora intr-un mod realist si onest. Puiu nu fac din ambiguitate o virtute a filmului.


Tu singur zici ca e un fals puzzle. Asta pentru ca in final nu este ambiguu. Ce nu stii, nu te intereseaza. Ar schimba cu ceva povestea sa stii ca Viorel sufera de sindromul X care il face paranoic si super calculat? Nu. Ar schimba filmul sa stii cand si ce mai discuta cu fosta sotie, cum si-a cunocut actuala iubita, ce relatie e intre iubita si fosta sotie, ce zice maica-sa de iubita, ce zice mama lui cand gaseste fetita acasa etc? eu zic ca nu...toate lucrurile astea sunt irelevante si asta e un merit al filmului.Faptul ca te face sa realizezi ca la un momentdat detaliile nu mai sunt importante. Ca pot sa intelegi lucrurile si daca nu vezi ce se intampla in fiecare secunda din viata personajului asta. Ca nu exista ambiguitate daca sari la diverse momente temporale fara sa intelegi foarte clar de ce.

hi hi. geanta cu numarul am remarcat-o si eu, si mi s-a parut atunci un acesoriu neintegrat. De alfel Viorel nu-si gaseste niciodata geanta potrivita. Si cu pusca se chinuie ceva vreme sa gasasca in ce sa o depoziteze cum trebuie. Mie aspectele astea mi s-au parut ca dau autenticitate personajului, pentru ca sunt probleme cu care cred ca s-ar confrunta un om normal care se hotraste sa omoare pe cineva.
Acum evident ca putem face speculatii si la nivel psihologic. Viorel este practic un inadaptat care nu se poate obisnui cu o noua situatie drept care nu-si gaseste recipientele potrivite, nu isi poate redecora apartamentul, nu se poate desprinde de casa mamei lui.

ricutza,

1. Am spus ca esti "completly off" doar in contextul in care tu ai invocat functiile unui montaj care nu se aplica in "Aurora". Nu mai amesteca lucrurile (fie si intentionat). In raport cu volumul textului pe care l-am scris (dar si a postarilor de mai sus pe care tu le-ai gasit mult mai clare), cred ca am exemplificat suficient. Nu o voi mai lua de la capat...

2. "... atunci la sfarsitul filmului nu ar fi inteles nimeni nimic clar..."

Asa este. Dupa film, spectatorul nu va intelege chiar totul. Cum am mai scris: cel putin doua elemente de ordin narativ raman nesolutionate.

"Puiu nu face din ambiguitate o virtute a filmului."

Ba face. Si inca cum...! Uite, daca tot ce am afirmat nu ti-a fost suficient (sigur, clar ca nu ti-a fost!), iti recomand citirea si altor texte la acest film (si din presa straina). Vei constata cum multi puncteaza clar ideea, ori o sugereaza.

3. "... Asta pentru ca in final nu este ambiguu. Ce nu stii nu te intereseaza."

Ba da. Tocmai ca este. De aia i-am si zis un "fals puzzle", iar, in "Aurora", ceea ce nu stii (si nu vei stii) cred ca este cel mai interesant.

"Ar schimba filmul sa stii cand si ce mai discuta cu fosta sotie?..."
Da, l-ar fi schimbat foarte mult (la un moment dat multe referiri la trecutul lor aveau, inevitabil, sa apara), n-ar mai fi fost el, n-ar mai fi fost ambiguu deci, iar eu n-as mai fi jubilat in jurul acestei idei, de ex. :D Plus ca, privandu-te intentionat de lucruri care in alte filme iti vor fi clare in cele din urma, "Aurora" poate insemna un punct de cotitura (unde, cand si in ce context al esteticii cinematografice, ramane sa aflam).

"Ca poti sa intelegi lucrurile si daca nu vezi ce se intampla in fiecare secunda din viata personajului asta."

(Aici te-ai ratacit total, facandu-ma sa ma intreb daca am vbt. de acelasi film sau multe din lucrurile pe care le-am discutat noi doi au fost pierdere de timp.)
Cum Dumnezeului nu vezi? - ca eu pariez ca da. In fiecare secunda vezi ce se intampla cu Viorel (tu, eu, si restul lumii). Si, pentru a nu stiu cata oara, nu intelegi tot din ceea ce ai vazut.

Oricum, in ceea ce ma priveste, "polemica" asta nici nu a avut loc. :D
Numai bine!

SMC nu stiu ce mi se pare mai trist: ca nu-ti dai seama cat de slab argumentate (si exprimate) sunt parerile tale in analiza montajului la Aurora pe care tu singur te-ai incapatanat sa o scrii, sau ca te grabesti sa ma consideri pe mine un interlocutor inferior si sa afirmi ca pentru tine polemica asta nici nu a avut loc.

Nu-mi propusesem sa discut Aurora ci doar modul in care tu ai comentat filmul. Dar daca tot a devenit inevitabil, pot sa spun ca din Q&A-ul la care am asistat sustinut de Cristi Puiu, nu a reiesit nici o secunda ca el ar vrea sa pastreze un aer de ambiguitate, de mister, de necunoscuta etc. Si ca sa traduc exact ce inteleg prin chestia asta - nu, nu stim tot ce se intampla cu Viorel, exista niste gauri negre, dar ele nu sunt acolo pentru a fi umplute, rezolvate (deci de-asta am si zis ca ce nu stii nu te intereseaza), rolul lor fiind de a crea o stare pentru spectator, o frustrare si o angoasa

Imi pare sincer rau ca pe tine te-a neimplinit faptul ca nu ai toate detaliile povestii in fata. Pentru mine ar fi fos redundat sa stiu ce discuta Viorel cu fosta sotie, de ce boala sufera etc. Pentru ca din filmul lui Puiu am aflat tot ce-mi trebuie sa stiu despre Viorel. Inteleg ce fel de persoana e, de ce devine un criminal, ce probleme are. A, ca nu pot pune un diagnostic, sau nu pot neaparat sa-i fac un profil psihologic, asta e partea a doua. Dar pe ecran, personajul functioneaza si e autentic, ceea ce de altfel ma si intereseaza cand vad un film.

In rest, trebuie sa recunosc ca in general nu prea-mi pasa cine, ce si unde scrie. Am ajuns la varsta si experienta (zic eu!) la care sa-mi permit sa-mi fac propriile opinii despre un film, fara ajutoare. Daca e o intreaga filozofie care mi-a scapat (lucru de care ma indoiesc), as zice ca e problema filmului si nu a mea.

Nici eu nu inteleg de ce ar fi special montajul. Ma gandesc ca poate SMC ar vrea sa spuna ca secventele sunt taiate perfect si tin exact cat ar trebui, fara momente in plus sau in minus. Altceva nu vad ce ar putea fi laudat avand in vedere ca, asa cum ne-am obisnuit, in general sunt cadre lungi si, din punct de vedere cantitativ cel putin, munca nu ar fi trebuit sa fie prea complexa (vezi filme gen Inception sau The Social Network unde actiunea e mentinuta fluent pe mai multe planuri). Si daca asta ar fi vrut sa spuna, eu nu-s de acord. Mi se pare ca unele scene au fost lungite inutil si cred ca, desi mai toate au avut o contributie in conturarea persoanjului, chiar s-ar fi putut renunta la unele.

Sunt de acord cu ambiguitatea. Filmul nu e atat de ambiguu la sfarsit, dar e pana acolo. Il vedem pe Viorel in anumite ipostaze si interactionand cu mai multe persoane, dar nu stim de ce anume face unele lucruri si asta te macina pana la sfarsit. Abia la sfarsit aflam cine sunt persoanele impuscate in parcare desi lucrul se intampla pe la jumatatea filmului, cine sunt celelalte doua victime (mai ales ca una e introdusa in film destul de devreme), ce relevanta au ele in actiunea filmului, pentru ca initial ar fi putut parea ca Viorel a ales doua victime la intamplare dintr-o eventuala sete de sange. Aflam si ca Viorel e divortat si de ce el urmarea casa socrilor, cine e Andreea si de ce tot circul de la magazinul de imbracaminte.

Intr-adevar mai sunt unele lucruri lasate putin cam suspendate. Suferea intr-adevar de vreo boala fizica? Dupa faza din dus cand el isi palpa zona pubiana si replica cu faza terminala as spune ca da. As fi fost curios si cine era barbatul care se afla in casa iubitei actuale, presupun ca ar fi fost fostul sot, dar as fi preferat sa fie clarificat, desi nu are neaparat o relevanta.

Nu cred ca trebuie sa fii femeie dupa cum se spunea mai sus ca sa-ti sara in ochi geanta la ce contrast mare era intre imbracamintea lui sumbra si geanta alba, dar ma indoiesc ca Puiu a vrut sa spuna ceva cu asta.

Legat de nebunia lui, mi se pare ca e mai putin un nebun in adevaratul sens al cuvantului, ci mai mult o persoana ce nu se putea conforma unor schimbari, era condus de anumite sentimente. E un caz mai apropiat celor de la stirile de la ora 5, gen crima din cauza geloziei. Un om nebun ar fi impuscat pe oricine, din placere, nu din durere. Toata chestia cu psihoza mi se pare cumva incorecta, pentru asta un exemplu mult mai bun ar fi Black Swan ca tot am dat exemple recente pana acum.

Ce mi-a mai trecut prin cap la vizionare, mi s-a parut ca Puiu a caricaturizat multe personaje pe parcursul filmului, incepand cu vanzatoarea de nu i-a dat bine restul si terminand cu politistii din final.

Ca impresie generala mi s-a parut un film bun, memorabil, dar prea lung, un fel de minimalism extrem din punct de vedere temporar. Puiu ca actor mi s-a parut total inexpresiv, dar poate chiar asta trebuia, un om lipsit de emotii.

se numeste foreshadowing tehnica asta si vine din literatura. de la Cehov se pare. "pistolul lui Cehov" care apare in primul act al piesei, iar pana la sfarsit cineva il foloseste.
in Control (2007) am remarcat ca e folosita tehnica. aici apare cu obsesie o imagine, de fapt e un cut to the eye-line al personajului principal catre un obiect, un uscator de rufe, de care personajul se spanzura la sfarsit.
si mai relevant in The Odessa File (1974), unde nu intelegi decat la sfarsitul filmului de ce un tanar jurnalist neamt se implica cu ajutorul unei asociatii evreiesti in capturarea unui criminal de razboi. insa nu devine frustrant de-a lungul filmului faptul ca nu stii de ce o face, deoarece actiunea e destul de intensa.

ricutza@
Imi pare rau ca m-am cam pierdut cu firea! Nu te-am considerat un interlocutor inferior, ci doar ca dandu-mi in cap cu ultima formulare fata de care m-am aratat revoltat (si care m-a facut sa cred ca discutia noastra a fost compromisa de la bun inceput), a avut efectul pe care l-a avut... Oricum, l-am rescris (datorita tie, mai ales :"> ), iar unul dintre criticii pe care il respect cel mai mult pe plan autohton mi-a zis ca-i cel mai bun text pe care l-a citit la acest film. Asa ca, chiar daca observatiile tale n-au punctat tocmai slabiciunile textului (sau poate ca da!), multumirile ti le voi datora tie. :) Dar sa stii, sa scrii o analiza la "Aurora" este una dintre cele mai mari provocari pe care le poate avea un comentator de film. Indiferent de nivel si experienta.

Pe mine nu ma intereseaza ca nu stiu ce mare critic a laudat cronica, eu vreau sa stiu ce-i asa special la montajul ala pana la urma :P

smc, avand in vedere ca bikerider fusese atentionat, reactia ta extrem de agresiva este nejustificata

te rog sa-ti editezi mesajele, astfel incat tonul de pe acest topic sa fie unul potrivit pentru o discutie despre aurora ;)

oricum, sunt mari sanse ca bikerider sa fie clona unui anumit judex, o sa dispara imediat ce ma edific

BikeRider era intr-adevar clona lui judex, prin urmare primeste bann permanent

smc, daca o sa mai trebuiasca sa fac curat dupa tine, o sa primesti avertisment si bann

=)) foarte tare... deci nu ma pot abtine sa nu rad...
(scuze de off)
=)) =)) =))

daca filmul n-ar fi fost ambiguu,n-ar fi avut nici un chichirez!
un film lung de trei ore,care isi propune sa ne familiarizeze cu profilul psihologic al unui om anost,ursuz si ratat,daca ar fi fost ca o carte deschisa,ar fi plictisit spectatorul din primele 30 de minute. si-asa au fost destui care au facut afirmatii in sensul acesta si sincera sa fiu,nu-i inteleg!
nu-mi permit sa fac aprecieri despre montaj,dar tin minte ca la prima vizionare,m-a intrigat faptul ca urmarind firul actiunilor si gesturilor lui Viorel, cand incepeam sa "pricep" ce are de gand sa faca sau ce se petrece in mintea lui,atunci brusc,se intrerupea secventa,fix la momentul in care totul incepea sa fie cat de cat deslusit. in asta consta dupa mine secretul,fiindca lucrul acesta te incita,iti mentinea interesul de afla de ce a facut cutare sau cutare chestie sau gest.
daca am fi aflat imediat cine au fost persoanele impuscate in parcarea de la Inter,filmul s-ar fi terminat in momentul acela. Puiu nu putea face o greseala de incepator,dezvaluindu-ne asta.
poate Cristi Puiu este inexpresiv ca actor.am avut si eu senzatia asta.dar,asa cum ai spus si tu,exact asta a dorit si el sa fie si sa arate,fiindca Viorel trebuia sa fie chiar asa;un personaj sters,taciturn,mut,fara o alura speciala....unul care sa nu lase nimic sa se vada ce este in sufletul lui.
de fapt, eu nu cred ca a ucis din gelozie. ci doar s-a razbunat pe cei care i-au distrus echilibrul si viata.poate de aceea si apartamentul in care locuia arata asa.el nici nu mai putea trai cu toate amintirile acelea,dar nici nu reusea sa se desprinda de trecut...

Nu am nimic impotriva ambiguitatii, ba chiar sunt de acord cu tine, fara asta filmul ar fi fost mult mai plictisitor (pentru mine a fost uneori cu tot cu ambiguitate), e ceea ce a dat un anumit farmec filmului.

N-am zis ca a ucis din gelozie, acela a fost doar un exemplu prin care puneam tipul crimei intr-o categorie, anume a cea a crimelor realizate datorita unor emotii puternice, dar negative, in contradictie cu placerea de a ucide a unui psihipat, tocmai pentru a face diferenta intre un om macinat de schimbarile propriului univers la care a asistat neputincios si unul care ar fi ucis din placere, un om de-a dreptul nebun.

cu siguranta,Viorel nu este psihopat,criminal de meserie...
dar,ceva-ceva a imprumutat de la un astfel de exemplar uman.cand fac afirmatia aceasta ma gandesc la scena aceea teribila in care el a facut proba armei.pe mine m-a speriat.in mod normal,chiar si cineva care ucide intr-un impuls de moment ar trebui sa aiba aceeasi stare,adica el ar fi trebuit sa realizeze ca prin acel gest va lua viata cuiva si sa-si dea seama de gravitatea faptei.dar,din contra,cred ca a descoperit ca-i place,ca e capabil s-o faca si ca simte deja "dulceata razbunarii"...
de fapt,am observat ca in doua persoane din cele 4 ucise, a tras fara sa clipeasca, probabil acelea erau tinta lui ca o cauza a raului: amantul sotiei si socrul lui.nu stiu daca mai retii,Liviu,dar in soacra lui,pana a tras, a avut momente bune de ezitare..
si apropos de faza asta, un defect al filmului: Catrinel Dumitrescu, era atat de neglijent surprinsa ca victima,incat se vedea clar ca nu este un corp uman,ci un manechin.chestia asta a stricat mult din dramatismul momentului,cel putin mie, asa mi s-a parut!

vazut (de-abia) ieri, o data cu difuzarea nationala. il asteptam gata sa-mi placa (se anunta film pe gustul meu) si prima impresie a fost coplesitoare. mi-a placut tare, ce sa spun...
n-am citit integral ce-a spus a.gorzo (am vazut cu coada ochiului ca in interiorul forumului a fost o ciocnire pe tema articolelor lui despre film), dar nu l-a laudat degeaba.

pe urma

hai sa-l analizam; exista comparatia cu camus ("l' etranger"), dar nu transmite aproape nimic din glacialitatea unui om obosit, demotivat si total neinteresat de pamantenii printre care se intampla sa fie.
nu poate sa impresioneze fizic, in primul rand. protagonistul cristi puiu, desi respecta cu precizie chirurgicala indicatiile regizorului cristi puiu, nu poate, n-are cum (voce mica, fata aia de pacalici cu nas mare si subtire si cu ochi hatru-albastri) sa ajunga la mari adancimi.
nu stiu, am auzit povesti frumoase despre omul cristi puiu si despre inteligenta & conversatia lui rafinata, m-am convins de eruditia lui cinematografica de multe ori, dar eu vorbesc de expresivitatea(sau nonexpresivitatea, in cazul asta, ptr ca asta-i cere rolul) alcatuirii lui...nu carnale. cinematografice. daca admiratorii lui (mai intelepti ca mine) or sa citeasca, or sa inteleaga si n-or sa se supere.

nu exista trimiterea la metafizic, pe care o pipaiai la tot pasul in opusurile existentialistilor (la dracu', iar ne sincronizam cu o intarziere de 50 de ani...).
"da' de ce nu vindeti chiloti de dama? hm? asa e ca nu puteti sa raspundeti la toate intrebarile??" mda, dar nu ajunge o fraza ca sa indesi in ea tot absurdul existentei. frantujii o faceau mai bine gandit si cu mai mult talent.
putea sa fie un film mare.

L-am vazut si eu duminica pe HBO si am fost mai mult decit multumit. Nu cred ca trebuie sa cautam nu stiu ce complexitati dostoievskiene la personajul principal, pina la urma e vorba de proverbialul "Average Joe". Si, la fel ca Adversarul lui Auteuil, personajul lui Puiu se achita cu brio de misiune. Paradoxal, "un om obosit, demotivat si total neinteresat de pamantenii printre care se intampla sa fie", "transmite" asta tocmai ne-transmitind nimic. Reactionind, devii deja "interesat". Viorel e un Patrick Bateman mioritic, daca e sa fac o comparatie un pic fortata. E un vid acoperit de o masca. Motivatiile actiunilor sale nu au la baza profunde framintari interioare. Acele framintari au fost inlocuite de lehamite, plictis chiar. Societatea s-a plictisit de el, el s-a plictisit de societate. Crimele pe care le comite sint simple "gesturi mecanice", plasate undeva dincolo de "bine" si de "rau". Nu exista pic de patima, nici macar in scena finala a confesiunii. Scena respectiva e opusul celei dintre Bucur si Ivanov din Politist Adjectiv. Acolo erau puse pe tapet o multime de lucruri, aici nu se mai dezbate nimic, totul se rezolva "din inertie" - "asterni pe hirtie ceea ce ai facut, eu pina atunci merg la buda". The End.

in ceea ce-l priveste, Camus v-ar privi cel mult, ironic. e interesant cum gasim noi sa ne comparam cu cine nu-i de nasul nostru.

cum a ajuns un cvadruplu ucigas average joe, este un lucru care sfideaza logica si gravitatia.

in rest am apreciat filmarile din camera alaturata, cu un calcan in blur lafaindu-se pe o treime de ecran, dovada ca operatorul a auzit el ceva despre sectiunea aurie, in fel de plaja prin Bulgaria undetz faci concediu la eftin, ca si imaginea.

la fel si nonexpresivitatea, ceruta de rol, bineinteles, cu voce tare. sau de unde nu-i, nici rolu' nu cere.

"da' de ce nu vindeti chiloti de dama? hm? asa e ca nu puteti sa raspundeti la toate intrebarile??"
dar si tacerea e un raspuns, neh?

in concluzie diluat cu efect laxativ

Io unul sunt probabil asa ... mai nerafinat, mai necultivat, manat de un elan demitizator plus ca am fost nitelus obosit cind am vazut filmul pe HBO seara asta ... dar mai mult de o varianta lalaita, scremuta si incompleta/inconsistenta de "Falling Down" nu am vazut in filmul asta. :-&

Cristi Puiu joaca OK - desi in ceea ce trebuia sa fie "punctul culminant", auto-denuntul de la Politie, e mult prea ... nepasional ( nu stiu daca asta e termenul dar trebuie sa reflectez pentru altul ) pentru a cadra cu ... "clima si ambientul".

Mie mi s-a parut ca au existat framantari interioare de-a lungul filmului, nu se explica totul prin lehamite si plictis. Ba mie mi s-a parut cumva contrariul plictiselii/nepasarii si o sa incerc sa explic cumva cu cuvintele mele.
Dupa prima crima (dubla), Viorel cel "palid", tern, inexpresiv pana in acel moment, incepe sa evolueze emotional fata de ce am vazut pana atunci. Incepe sa aiba stari conflictuale cu toti cei din jurul lui, sa caute conflictul, sa ajunga in situatia "sa le-o zica" tuturor cu care intra in contact. O patima exista. I-o zice si actualului concubin al mamei, i-o zice si educatoarei, le-o zice si vanzatoarelor, permanent cauta sa ajunga in situatia sa 'le-o zica' tuturor celor din jurul lui. Incearca sa i-o zica si vecinei mamei, personaj bun la suflet, imperfect, dar impaciuitor. Incepe sa se lege de maioneza din salata Beof, desi obiectiv vorbind, ii pasa tot atat de mult de maioneza din salata Boef ca de pata de inundatie din apartamentul lui de dinainte de prima crima. Dar intre timp ceva s-a schimbat.
E si asta o forma de patima.
Cred ca foarte multi dintre noi ne-am aflat macar o data in viata in situatia in care dorinta noastra profunda, adanca, a fost simpla satisfactie a i-o zice unuia si modul nostru de a manipula respectiva 'conversatie' cu cel de langa noi a fost in acest sens. Chiar daca niciunul dintre noi si nici Cristi Puiu n-am ajuns in final la crima.
Mie mi s-a parut interesant ce a zis Cristi Puiu ca asta nu e un film despre un criminal si crimele lui, ci mai mult tinteste catre imposibiliatea de a comunica. Foarte tare dialogul inainte de a doua (dubla) crima:
"Ce mai face Pusa?"
"Cum adica ce mai face?" (cu sensul de ce ma intrebi asa ceva, ce intrebare prosteasca e asta, interpretarea mea) .... "De ce nu o suni?"
"De ce sa o sun?"
"S-o intrebi ce mai face"
Viorel muta ca la sah ca sa ajunga in postura sa "i-o zica". :)
Mie toate astea mi se par fix opusul lehamitei si plictisului. E o patima in joc, cu miza asta.

Nu incerc acum "sa ti-o zic", poate fi si asta o interpretare. Mie asa mi s-a parut Viorel. :)

corec. ca doar nu tot de plictiseala se duce sa se predea nitel. nici pomeneala. e un contrast aici intre crime si dezvoltarea seaca a povestii, dar personajul nostru e sanatos motivat si inplicat in i9ncheierea socotelilor. Ce n-am inteles eu e cum de avea el permis de port arma, ca targuia relaxat prin magazinul de profil si in acelasi timp comandase o flinta artizanala, pe care parca nici nu o foloseste? n-am fost foarte atent ca ma apuca somnu' de la asa film palpitant.

Na ... o si avand si Cristi Puiu niste ( foste ) frustrarii/admiratii pentru golanii tupeisti de prin scoala generala/liceu ... :"> ... si acuma a vrut sa arate ca "poate si el !". :P

nu vad vreo asemanare intre"cadere libera" si "aurora",cum nu vad nici o asemanare intre Viorel si personajul interpretat de Douglas.motivatia care ii impinge pe cei doi sa o ia razna este alta , la fel si reactiile,chiar daca amandoi, la un moment dat,folosesc arma ca sa se "descatuseze".o fac in mod cu totul diferit...

Mai corect ar fi ceva de genul : motivatia lui DFense e coerent construita pe cind a lui Viorel/Cristi Puiu ... hmmm ... pare eventual a fi ceva de genul : "eu daca vreau sa ma scarpin la <biip>, ma scaprin la <biip> !!". :D

Eu ma tot intrebam in prima jumatate de ora de ce s-o fi distribuit Cristi Puiu in rolul principal, avand in vedere ca n-are cine stie ce veleitati de actor. Ma gandeam c-a fost vreun moft de-al lui. Dupa vreo 3 sferturi din film deja aveam raspunsul. Puiu are o mimica a fetei si o gestica perfecta (sau aproape perfecta) pentru rolul dezechilibratului care aparent duce o viata normala, isi zugraveste apartamentul, face niste drumuri de colo-colo, mai mananca, mai o intalnire cu mama, mai un incident cu vecinii din bloc. Per total mi-a placut, desi e lung, desi e lipsit de detalii, cel putin la inceput, insa aici e tot farmecul, parca iti intinde un fir si tu trebuie sa-l apuci si sa-l urmezi fara sa stii unde vei ajunge.

Daca aveti un pic de rabdare, primiti citeva raspunsuri aici:
http://www.youtube.com/watch?v=gKns57bGxCA

^THIS!!!

am vazut si eu Aurora in doua reprize. traduc un fragment din articolul despre film aparut in Cahiers du cinema din martie, ca ei le zic mai bine.

"Incapatanarea cineastului demiurg (este in centrul fiecarui plan) de a livra programul sau narativ si conceptual (un discurs in etape, dar care opune spectacularului si empatiei, dezgolirea, intinderea si asteptarea) intareste coerenta unui demers adesea discret virtuos, mai ales in modul aparent calm de a plasa camera alerta in vestibulele apartamentelor, de a observa printre usi si de a reusi sa duca la capat scene numarand pana la o duzina de personaje.
Dar daca fiecare scena, luata individual, probeaza un bun ritm, intregul este departe de a fi la fel de concludent ca marile reusite ale cinemaului romanesc: Moartea Domnului Lazarescu, dar si Politist, adjectiv de Porumboiu, care cu premise destul de apropiate se dovedeau mult mai surprinzatoare. Discursul esueaza in a transcende linearitatea actiunilor si de a produce un adevarat elan narativ. Spre deosebire de Lazarescu, Aurora sufera de o lipsa de contrast si dinamica intre intriga si fundal, incat ansamblul abia accede la dimensiunea tabloului social si moral. De unde impresia unei opere monocromatice, destul de ingrata vizual, zugravind in gri mizantropia si nefacand decat foarte putin apel la o ironie salvatoare, in mod exceptional la sfarsit, cand abnegatia spectatorului se vede recompensata de cateva tuse de umor absurd. "

Un fleac. L-au ciuruit. Frantzujii in jeneral.
http://www.allocine.fr/film/fichefil...tiques/presse/

Si nu pot sa zic ca n-au dreptate. Cat naiba poate sa mai tina scamatoria asta ? Hitch zicea ca cinema is life with the dull bits cut out. Aurora e dull bits with life cut out.

Or maybe, for some folks, life is plain dull.:-?

acum a aparut in Franta la cinema, de aia toti isi dau cu parerea (sau cu review-ul). totusi, nu l-au ciruit prea tare, i s-au dat si cate trei stele.
ce ma enerveaza pe mine e ca unii, mai ales de-ai nostri, vor sa ni-l bage pe gat drept capodopera.
m-am uitat si la emisiunea lui Patapievici, cea postata de Windom. ma cam dezamageste tipul. il scoate nici mai mult nici mai putin decat cel mai filozofic film romanesc, fara sa indice pana la sfarsitul emisiunii vreo idee filozofica importanta care reiese din film. spune ceva de intensitatea privirii lui Puiu si despre vorbele de la sfarsit, care sunt, chipurile, foarte impresionante: " nu puteam sa las lucrurile asa cum erau". asta e raspunsul lui viorel cand e intrebat de ce a comis crimele. intrebarea mea e de ce? de ce nu le putea lasa asa cum erau? din film nu reiese de ce.
vorbele astea reprezinta de fapt dovada sigura ca viorel era nebun. spune pe un ton calm ca ceea ce a facut era necesar. insa dupa felul in care e prezentat Viorel de-a lungul filmului se intelege ca era un om cat se poate de normal. ori aici scartie persnoajul lui Puiu. nu trebuie sa fii psiholog ca sa iti dai seama ca nu poate exista un soi de nebunie care se manifesta doar prin omucidere. tipul e normal, doar ca din cand in cand mai omoara oameni. e aiurea sa ne prezinti ore intregi personajul in prim plan, ocupandu-se de lucruri cat se poate de banale si cotidiene, ca si cum ar fi un robot care actioneaza dupa un program software. ca si cum totul se petrecea exclusiv in mintea lui, iar resentimentele, razbunarea, frustrarea, ura nu au nici exprimare exterioara. nu zic acuma sa ni-l fi prezentat dandu-se cu capul de pereti, urland sau distrugand lucruri prin casa. exista mijloace mai subtile. insa asa cum e construit n-are nici o temelie. nu sta in picioare. parerea mea.

Fiindca iarba trebuie sa fie verde iar cerul albastru.:)) Nu e un film care sa-ti ofere confortul ideilor si teoriilor net trasate. E un film pe care trebuie sa-l intilnesti la jumatatea drumului. Poate Viorel e nebun, poate nu. Asta depinde de cum il vede fiecare. Nu trebuie sa fii nebun ca sa ucizi. Iar ritmul filmului e impus de personaj. Nu e spectaculos, iar de interesant e atit de interesant pe cit e Viorel. Puiu nu-ti ofera entertainment, spectacol, nu te binedispune. Nu iti da solutii ori explicatii. Iti ofera trei ore de film, trei ore greu de suportat pentru unii. Dar e singurul mod prin care poti intelege personajul. Fiindca daca nu te supunea la cazne, priveai detasat ciudatenia asta de personaj. Asa, te transpune in universul lui. Si nu e placut. Dar asta nu inseamna ca filmul e prost.

Pentru ca e nebun. Un gest facut de un om nebun nu are logica decat in capul lui. :)

Mie mi s-a parut filmul mai interesant asa, cu minim de informatii, iti lasa imaginatia sa lucreze, sa brodeze. Cand ti se serveste totul cu lux de amanunte, o parte din provocare dispare, in orice caz mi se pare mai interesant un film de genul puzzle decat unul care iti comunica toate informatiile de la bun inceput. Provocarea in filmul asta, asa cum am inteles eu filmul lui Puiu, e tocmai ca personajul face gesturi absolut normale prin care iti induce ideea ca ai in fata ta un om asolut normal. Si tocmai pentru ca la inceput ti se pare ca-i normal, incepi sa te intrebi pe parcurs de ce sta la panda in fata unei case, pe cine spioneaza si ce vrea sa faca cu arma pe care o ascunde in geanta de voiaj, mai exact cui i-a pus gand rau. Era interesant sa aflam in final, in detaliu, si de ce divortul i-a scurt-circuitat creierul atat de tare incat a luat-o razna, dar orice explicatie ar fi oferit Puiu, n-ar mai fi contat prea mult pentru poveste si n-ar fi schimbat traiectoria personajului, faptul se consumase.

cred ca ceea ce-i deranjeaza pe unii, nu este filmul, fiindca,zic si eu, e bun, macar prin faptul ca reuseste sa tina spectatorul aproape pana la final in speranta ca se va deslusi motivul acestei actiuni nebunesti. deci, cum spuneam, pe carcotasi ii deranjeaza insolenta lui Puiu. cum adica? tipul asta, care este un regizor autodidact, are tupeul de a interpreta si propriul personaj?
poate ca unii sufera de prea multa necesitate de a vedea cutare sau cutare fata de actor in filme, ca o garantie a reusitei interpretarii acelui rol. Viorel nu este un personaj creat special pentru Puiu, predestinat. a fost o alegere din mers si cred ca a riscat destul de mult cand a facut-o, nu ca n-ar fi avut pana la urma inspiratia de a gasi pe cel mai potrivit actor profesionist s-o faca, ci pentru ca, poate, el chiar a vrut sa experimenteze cu ocazia acestui film, limitele pana la care ar putea ajunge, daca printr-o conjunctura oarecare, viata l-ar pune si pe el in situatia lui Viorel.
cred ca numai cei care isi pierd cu adevarat echilibrul cand familia se destrama, ii pot intelege pe deplin motivatia lui Viorel.restul, doar pot emite pareri. iar Puiu si-a permis luxul sa se mai joace putin de-a"nebunul", ca o extensie a perioadei cand, el insusi, a fost depresiv.

pai aia e, personajul e de fapt nebun de la bun inceput. de aceea mi se pare prost construit, neverosimil. ar fi fost intr-adevar o provocare daca naratiunea s-ar fi desfasurat din punctul de vedere al altui personaj, care n-ar fi avut acces la tot ceea ce se intampla cu Viorel. dar povestea se desfasoara din punctul lui de vedere. il vedem in continuu, aproape 3 ore (facand dus, aranjadu-si discurile, umbland prin casa, etc., vorbind cu vecinii sau alte persoane) fara ca vreo fapta sa tradeaze cat de putin vreo anormalitate. nici macar dupa ce impusca primele doua persoane nu-ti dai seama ce e cu el, ai impresia ca o face din vreun interes material sau ceva. iar la sfarsit aflam, prin vorbele respective, ca e nebun. ca in capul lui fuctioneaza altfel de justitie, altfel de morala.
nu era neaparat ca autorul sa ne arate explicit ca e nebun, dar ar fi putut, in loc sa-l dezvolte unilateral, sa insereze niste gesturi sau niste lucruri iesite din comun, mai ciudate, inexplicabile pe moment, dar care ar fi capatat sens la sfarsit cand afli ca e nebun. povestea ar fi fost mai inchegata, personajul mai conturat, as zice eu.

Dar tot ce face el e bizar, inca de la inceput. De pilda, panda; se piteste dupa masini si pandeste ceva, ala e primul semn al deviatiei comportamentale. Apoi isi pregateste o arma; cati oameni sanatosi la cap umbla cu arme ? Mai ales ca e clar ca Viorel are de gand sa o si foloseasca. La un moment dat are un conflict absurd cu niste vanzatoare la un magazin, ghicesti paranoia personajului care crede ca persoana pe care o cauta el este ascunsa de vanzatoare. In plus, am scris si mai sus, cred ca Puiu tocmai de aceea s-a distribuit singur in rol, are o privire fixa, inexpresiva, de om nebun. E adevarat ca poate in timpul filmului nu prea iei in seama toate gesturile lui, dar la final, gandind retrospectiv, gasesti mai multe ciudatenii in atitudinea lui.

reciteste, te rog, mesajul, inceputul si apoi finalul lui..
pe undeva, n-ai logica. sau, poate....nu te-ai exprimat convingator...

La faza asta eu sunt de acord cu margott.
Mie mi s-a parut foarte clar de-a lungul filmului ca avem de-a face cu un nebun, sunt zeci de gesturi, priviri, reactii mai voalate sau pe fata in afara scenelor crimelor, gesturi care dezvolta spectatorului psihoza din capul personajului.
E extrem de chichiricios si de o minutiozitate bolnavicioasa in orice gest pe care il face, parcheaza volkswagenul si se intoarce de doua ori sa verifice naiba stie ce, verifica un minut pana si banal sandwich cu branza, verifica o conserva de zici ca-i gadget, are mania controlului si psihoze in cea mai banala conversatie (ar fi in stare sa ceara Pusei trei plase pana sa gaseasca una buna 'sa nu se sifoneze' hainele), are ipohondrii (scena de la dus) - astea-s mai voalate - pana la gesturi care arata nebunia pe fata: cum isi probeaza pusca, cum vorbeste cu socru-su la impartirea apartamentului, cum se rasteste la o copila colega cu fie-sa ('si tu ce te uiti asa?'), cum se comporta in magazinul de haine, o scena total absurda.


Mie mi s-a parut minutios construit, in ciuda formei eliptice ca sa zic asa, par ca ar fi aceleasi gesturi banale in loop, dar fiecare scena aduce o picatura de nebunie in constructia unui psihopat.
Eu il consider un film foarte bun, l-am vazut de doua ori si as fi in stare si la a treia vizionare sa gasesc lucruri care mi-au scapat sau pe care le-as interpreta altfel si mi-a placut ce a zis Puiu
in emisiunea aia cu Patapievici ca anumite lucruri din film s-au intamplat in afara controlului lui, au fost puse asa de ursita (n-a folosit cuvantul asta, il parafrazez eu), de facerea cinemaului, naiba stie de ce, de ceva in afara controlului regizorului.

Nu-s de acord cu Chambord, Aurora e cinema extrem si foarte special, trebuie sa ai multe coa#$ sa faci un asa film in felul in care l-a facut Puiu. Eu pe Puiu il consider cel mai valoros regizor din Noul Val, peste Mungiu sau Porumboiu.

pai n-ai spus mai sus ca "personajul face gesturi absolut normale prin care iti induce ideea ca ai in fata ta un om asolut normal."

asa e, dar toate astea nu ies din sfera normalului. unii oamenii in realitate fac gesturi mult mai grave, fara ca dupa aceea sa se duca sa comita 4 omoruri.
pararea mea e ca atunci cand prezinti un caz de felul acesta, problema trebuie mult mai atent studiata. pe mine nu m-a convins. asta e. poate urmatorul film :)

Imediat dupa fraza aia am scris : "Si tocmai pentru ca la inceput ti se pare ca-i normal... " Credeam ca s-a inteles ce vreau sa spun, dar mai explic o data : Cand am scris gesturi normale ma refeream la faptul ca la inceputul filmului face aceleasi lucruri pe care le facem noi zi de zi, nimic strident, nimic iesit din comun, cel putin nu atat de iesit din comun incat sa-i pui de la inceput eticheta : asta-i nebun. Bizareriile lui de pe parcurs (faza cu pusca, panda, cearta din magazin, privirea fixa si altele) pot fi trecute cu vederea daca ar exista doar unul dintre ele in film, unul singur. Pentru ca daca ar fi unul singur (mai putin faza cu arma), l-ai pune pe seama unei stari de stres, de frustrare, oricum o stare de moment (oricine o poate lua razna pentru cateva momente), dar la Viorel nu-i cazul, la el e ceva permanent. Sunt mai multe gesturi ciudate, care adunate la un loc contureaza portretul unui om cu probleme la mansarda. Asa e personajul, nebun de la bun inceput, doar ca noi n-avem de unde sa stim asta de la bun inceput, pentru ca e genul ala de nebun care se pierde cu usurinta in multime, atata timp cat gesturile lui nu dauneaza cu nimic siesi sau celorlalti.

Oricum in film au ramas la final multe nebuloase, nu ca m-ar interesa in mod deosebit, dar mi-ar fi placut sa le stiu asa, pentru tabloul final. De exemplu, unde-i nevasta-sa. Initial, credeam ca e tipa aia in apartamentul careia debuteaza actiunea. Apoi, colegul lui de servici care-i face rost de un accesoriu pentru arma. Stie ce are de gand sa faca Viorel cu ea ? Apoi, se duce la un magazin de arme. Are permis de port-arma ? Din cate stiu, trebuie sa faca un examen psihiatric pentru permisul ala.

Si, dupa parerea ta, ce-ar putea fi mai grav decat sa comiti o crima ? :-/ (Nu mai zic ca Viorel a comis 4 crime.)

cu asta nu sunt eu de acord, nu-i convingator pentru mine. orice sot gelos isi poate urmari sotia, de exemplu, aproape oricine isi poate cumpara o pusca de vanatoare, tot romanul se cearta cu vanzatoarele.

aici ma refeream la ce a insirat Varu ca fiind fapte si gesturi ce ar denota ca Viorel e nebun.
sunt pline ziarele de scandaluri, oameni care isi bat sotiile, rudele, socrii, distrug bunurile celorlalti, etc. dar nu-i omoara. a omori patru oameni inseamna o problema serioasa la mansarda.nu stiu daca ati avut de a face cu vreo persoana cu probleme mintale. cea mai raspandita boala e schizofrenia. ei, oamenii astia au un comportament iesit din comun, traiesc in alta lume, au impresia ca in jurul lor e o conspiratie. sunt niste semne clare de nebunie.
binenteles ca daca Puiu ar fi introdus asa ceva, nu i=ar mai fi iesit intriga.
dar in asta consta geniul creatorului, sa gaseasca ceva cu care sa te puna in abiguitate, in echivoc.
ori lui, mi se pare, nu i-a iesit.