Nu e în nici un caz inutilä - dimpotrivä, am spus cä e foarte necesarä, dar din päcate e angrenatä dramaturgic slab. Semnificatiile identificate de tine, cu imaginea Shosannei proiectatä pe fum si sensurile ei, sunt într-adevär majore si splendid transpuse în imagini - însä färä o sustinere pe mäsurä la nivelul povestirii (nu ca necesitate, ci ca structurä). E ca si cum ai construi un monument extraordinar cälare peste un râu. Evident, dedesubt ai nevoie de un pod. Dar podul e cam subred, si scârtâie...

Tarantino nu este unul dintre regizorii vazuti cu ochi buni de membrii academiei deci eu nu m-as grabi sa-i indes oscaruri in sacosa. Plus ca filmul este lansat mult prea devreme. M-as bucura insa sa n-am dreptate. Cat despre meritat/ nemeritat, ma gandesc ca ar fi corect sa judecam asta prin comparatie si cu ceilati oameni care vor fi nominalizati.

eu nu stiu de ce zici tu ca modul in care e construita scena asta e subred. In primul rand cele doua personaje interactioneaza cel mai mult in tot filmul (au 3 sau 4 intalniri). In al doilea rand, pana la intalnirea finala, ambele personaje afisau in mod credibil atitudini opuse (el parea super indragostit si lesinat dupa ea, ea nu stia cum sa ma scape de el si parea chiar agasata). Cu toatate astea el o impusca si o bruscheaza, iar ea are un vizibil moment de compasiune fata de el. Mi se pare foarte interesant ca are loc schimbarea asta de atitudini si arata inca o fata a razboiului.

Plus ca e foarte marfa ca ea practic se emotioneaza cand vede imaginea lui pe ecran, ala fiind momentul in care el chiar reuseste sa comunice cu ea (pentru ca pe langa idealuri si razbunari, filmul era pana la urma pasiunea lor comuna).

Acum, ca scena asta e facuta mai telenovelistic, cu impuscaturi, morti si muzica, nu inseamna ca ea in sine nu contine o serie de elmente care sunt foarte serioase si cinematografic interesante.

Calitätile mentionate de tine existä. Ele sunt elementele solide ale constructiei. Elementele excesiv de firave (care, conjugate cu cele solide, definesc subrezenia) tin de regulile corecte ale dramaturgiei de film - mai precis, de urmätoarele laturi:
- constructia personajelor, complexitatea si bogätia lor interioarä, justificärile, motivatiile;
- constructia povestirii - incomparabil mai laborioasä si complicatä (firesc: constructia personajelor e doar o parte din ea...)
Regulile sunt ignorate - din nou, e firesc sä fie asa: Tarantino e un autodidact genial, iconoclast si rebel. Admiratorii lui, preluându-i färä discernämânt teribilismul, cred cä au gäsit Sfântul Graal în remarcele lui sfidätoare: "FUCK THAT!!!" (apropo de diversele rigori profesionale). Din päcate, cultul lui "fuck that!" are picioare scurte: poti päcäli destinul o datä, de douä ori (cu colosalele "Reservoir Dogs" si "Pulp Fiction"), îl poti päcäli de douä-trei ori (cu "Kill Bill"), dar nu la nesfârsit. "Inglourious Basterds" e simptomatic pentru ulciorul care nu merge de multe ori la apä: contextul, prea fragil, s-a spart; continutul, oricât de substantial (ba mai ales tocmai fiindcä era complet nesubstantial) s-a värsat. (Observi ce bine se leagä metafora ulciorului fragil cu cea a podului subred?)
Desigur, la nivel strict vizual, filmul impresioneazä - are imagini puternice, excelent realizate. E firesc sä vä epateze si sä vä orbeascä fatä de marile lui hibe mai greu vizibile, care tin de dramaturgie si substrat estetic - dar asta nu înseamnä cä ele nu existä; totul e sä ai fie cunostintele profesionale necesare pentru a le analiza, fie (dacä esti dintr-un alt domeniu), mäcar un aparat critic sensibil, bazat pe o bunä intuitie a discursului filmic.

Apropo, Ricutzule, îti multumesc pentru cä, de pe pozitia ta de profesionistä (plus faptul cä te cunosc bine si-ti pot urmäri procesele intelectuale), mi-ai dat posibilitatea acestei argumentatii. Pânä acum, mi-era greu sä replic diverselor apologii dinainte, fiindcä proveneau din zona spectatorilor entuziasti, si ar fi trebuit sä încropesc ditamai tratatul pedagogic, împänat cu explicatii, ca sä ajungem la o întelegere. Tu, slavä Domnului, mi-ai oferit un numitor comun - evident! Vorbim aceeasi limbä.

Parerea mea este aceea ca acest film reprezinta fantezia bolnava a evreilor despre cum ar fi trebuit sa se desfasoare al Doilea Razboi Mondial . O porcarie de basm :-&

Geniala secventa cu chipul demonic al Shosannei cuprins de flacari, for some reason, am luat-o drept sugestie cum ca ea ar arde in flacarile iadului (din punctul meu de vedere,filmul nu a avut vreun erou - "eroul" sugerat de catre film ar fi Zoller,dar pana si el se simtea incomod in aceasta postura) .O alta secventa memorabila e cea in care Marcel e in spatele ecranului si da foc gramezii de pelicule,care arata exact ca cea a gloantelor din filmul lui Zoller,mi s-a parut foarte interesanta paralela filmului Mandria Natiunii cu realitatea,cu ceea ce se intampla in cinematograf - acelasi deznodamant,insa cu rolurile inversate, prada devenind vanator. Inglourious Basterds e previzibil de la un capat la altul,cel putin mie asa mi s-a parut - si totusi, Tarantino e unul dintre putinii regizori capabili sa faca un film previzibil si captivant in acelasi timp. Parca e chiar mai entertaining dupa vizionari repetate,stiind ce urmeaza. De acord si eu l-as pune peste Kill Bill,probabil in timp va fi considerat un clasic - la urma urmei, multe filme au avut nevoie de ani indelungati pentru a ajunge la acel statut, receptia initiala fiind mai slaba. Time will tell :), insa pentru moment e clar pe podium, in ceea ce priveste cele mai bune filme din 2009!

ca bine zici buticut.

de fapt, acum imi dau si eu seama ca filmul lui Zoller si reactiile la el sunt de fapt responsabile pentru transformarea nemtilor in personaje cu adevarat negative. Ca pana atunci, secventa initiala cu impuscarea familie Shosannei era mult sub scalparile efefctuate de Basterds. Iar la scena barului s-au impuscat reciproc.

Si din nou Tarantino pune in discutie (desi nu sunt convinsa ca isi doreste neaparat asta) relatia cinema-spectator, si cum oamenii sunt mai dispusi sa creada ceea ce vad pe ecran decat ceea ce s-a intamplat in realitate.

Cu tot respectul pentru antevorbitori,
 

Cred ca Tarantino e judecat pentru acest film prin prisma creatilor sale anterioare. Personal cred ca a ridicat cu mult nivelul cu acest film, pe care-l consider capodopera carierei sale (idee sugerata chiar de Tarantino prin ultima replica a lui Aldo Raine). Cel putin primul capitol e memorabil, "golden cinema", pentru mise-en-scene, pentru imagistica, dialog, suspans. Apoi nu cred ca violenta din acest film e de dragul de a fi violenta, sau ca filmul e cu personaje-stereotip. Eu am vazut cu totul altceva, am vazut evreii transformati in nazisti, si nazistii in victime. Am vazut scena prizonierului german ucis cu o bata in aplauze si rasete (atat pe ecran, cat si in sala de cinema) ca pe un fel de mantuire a soldatului german, prin cruzimea razbunarii victimelor sale. Tarantino umanizeaza nemtii celui de-al doilea razboi, prin violenta excesiva facuta in numele acelui "Nazi ain't go no humanity" (desi mai apoi sa-i prezinte cat se poate de umani, uneori chiar cu calitati admirabile, cum au fost curajul si loialitatea soldatului prizonier, care nu a fost nicidecum acel nazist diabolic al carui ucidere ar fi fost usor de digerat), si ii dezumanizeaza pe campionii dreptatii, bastarzii fara glorie, si odata cu ei, si pe noi publicul ce i-am aplaudat si ras la faptele lor. E o ironie aici, subliniata si in scena din cinema, cu Hitler si ai sai aplaudand si razand la violenta de pe ecran, pentru ca 10 minute mai tarziu, publicul real sa aplaude si sa rada la violenta servita de Tarantino in numele razbunarii evreiesti. Se joaca de-a istoria spun unii. Eu cred ca se joaca de fapt cu publicul, istoria fiind doar obiectul acestei intentii. Chiar si distributia popularului Brad Pitt cred ca a fost intentionata in acest sens.
Filmul are multe straturi; pe fiecare scena, pe fiecare personaj, se poate discuta ore intregi, ceea ce pana la urma il face o capodopera. Nu e numai captivant de urmarit, dar si memorabil si interesant. Si e atat de bine realizat. Nu am simtit cand au trecut cele doua ore jumatate. Cu siguranta a fost cel mai bun film al anului pentru mine, si cred ca in timp va depasi chiar si statutul celebrului Pulp Fiction.

Nu insinuez nimic,dar filmul asta are o idee asemanatoare si s-a cam trecut pe langa el.

http://www.cinemagia.ro/filme/defiance-sfidarea-24747/

:D

nu, defiance e pretentios, dar mediocru
 

De la Daniel Craig, la dialoguri, la imagistica, chiar si vestimentatie, totul e mediocru. Nu dezvolta decat personajele principale, cele de partea evreilor rebeli, nu vezi si cealalta parte, ca in IB. Cred ca ar fi putut fi mai bun, povestea e buna, dar ce au facut a fost un film ce cersea sa-i aprobi ideea. Un film care desi a avut o poveste noua in cinema, inspirata din realitate, a reusit sa nu aduca nimic nou.

Nu despre asta era vorba,amice ca asa ma duceam si deschideam topic despre filmul in cauza.
Eu ma refeream la faptul ca povestea se aseamana oarecum cu cea din IB si m-am gandit ca facandu-se atata tam-tam din pricina acestui IB acest Defiance sa fie lasat de izbeliste si poate ca Tarantino s-a inspirat destul de mult din scenariul lui.Ma intelegi?:D

s-o fi inspirat, amice
 

ca Defiance e facut dupa o carte scrisa in 93. Deci poate s-o fi inspirat si el, citind cartea, nu neaparat scenariul. Sau poate chiar scenariul. Sau poate nimic, poate vedem asemanarile astea pentru ca vrem sa le vedem. In afara de ideea "Jews with guns in WW2", totusi nu vad cu ce altceva s-ar fi inspirat.

L-am vazut si eu aseara in sfarsit la mall(deh,asta e...),dar fiind inca proaspat trec peste anumite frustrari pe care mi le-a provocat povestea ca sa pot spune cu mana pe inima un sincer:"Bravo!"( ca sa il parafrazez unpic pe Hans Landa).
Mi-a placut la nebunie constructia tensiunii care se solda intotdeauna cu o catastrofa extrem de brutal si viscerala,mi-a placut Shosanna Dreyfuss(frumoasa de altfel) cu aerul sau de tarancuta care musteste de razbunare sangeroasa prin toti porii(excelenta secventa strudelului acompaniata de plescaielile inchise ale lui Landa).
Christopher Waltz creioneaza monumental portretului militarului super-inteligent,experimentat,manierat,elegant,dar dezaxat,psihopat si violent al politrucului Hans Landa,iar Aldo Raine este genul de om caruia ii retii replicile si accentul.
S-a ras mult in sala la gagurile tarantiniene,s-a urmarit cu respiratia taiata(deci ma jur ca nu se mai auzea nici musca) fazele de suspense totul culminand cu cea din taverna cand am ramas efectiv cu gura cascata.
Sunt multe de spus,dar am punctat ce am considerta esential.
Un film delicios!
Tarantiono poate sa il poarte cu mandrie in filmografia sa.:D

de ce vi se pare ilogica scena din camera de proiectie? asta i stilu lui de a face filme, construieste personaje, ii baga intr un spatiu inchis si ii omoara.:))

E cam gratuita.
Se putea si fara ea. E pusa de amorul exagerarii intentionate a lui Quentin, probabil. Dar nu ne mira, asa face si in Kill Bill, in prostie chiar.

cred ca scena a fost menita sa incheie povestea celor 2, Shosanna si Zoller, in contextul tensiunii anterioare dintre ei. Daca pana atunci, Shosanna era cea care parea setata doar pe razbunare, si Zoller parea tipul naiv, aproape simpatic, in scena asta Zoller isi arata "adevarata fata", e brutal, in timp ce Shosanna are un moment de slabiciune, singurul de pana acum: arata compasiune fata de un nazist, ceea ce ii aduce moartea. E chiar poetic.

Auzisem aseara o parere interesanta despre IB:cum ca Tarantino a vrut sa faca un film in care sa arate ca cinematograful poate bate viata!
Interesant,zic eu!:D

Da da da!
Tocmai de asta mi s-a parut genial (na, poate e prea mult spus) Tarantino cu filmul asta. Ironia si chiar auto-ironia sunt o gaselnita excelenta si culmea atat de subtila!
Daca stai sa te intrebi la un moment dat cum naiba sta Hitler&trupa in scaune razand bolnav la scene de violenta extrema si gratuita, cred ca instant ai mesajul filmului. Noi suntem aia! Noi suntem in scaune, noi am venit sa vedem o poveste cu sange si pac-pac ( e absurd sa ne fi gandit ca nu va fi asa ceva, doar scrie Tarantino pe afis in dreptul regizorului!), noi am ras sau am privit detasat scenele cu mult ketchup.
Si Tarantino ne-a aruncat in aer (ma rog.. he sort of burned us, moked us intr-un final), chiar acolo, in sala de cinema. O gaselnita postmoderna, in fond.
Indraznesc sa spun ca poate filmul de asta nu vi s-a parut "irelevant din punct de vedere uman". Nu ti se lasa timp sa deslusesti subsolurile niciunui personaj ca sa ajungi sa te identifici cu el (lucru esential pt unii spectatori) sau ca macar sa miste ceva in tine. Pentru ca nu despre asta e vorba, asta nu e unul din filmele care sa-ti aminteasca "nazistii erau asa, evereii asa" sau ''iata o poveste emotionanta a lui ics sau igrec, ia de plange, suspina, empatizeaza".
E doar "I, Tarantino laughed my butt off 'cause I gave you what you expected, but with a small twist. We just played together. I played you!"
Poate m-a luat valul, dar asta e impresia pe care mi-a lasat-o filmul de la care tocmai am venit.
E, pana la urma, un cal troian.

Cred că filmul ăsta a iscat cele mai multe discuţii pe aici, aşa că vin şi eu cu părerile personale după o vizionare destul de tîrzie (am vrut să fie o experienţă cît mai „cinematografică”, asta în lipsa unui cinematograf – o cameră mare + un videoproiector + varianta BluRay a filmului, pentru a intra cît mai bine în atmosferă...). După două ore jumate de entertaining pot să afirm că-s relativ mulţumit. E (aproape) ceea ce mă aşteptam de la Tarantino – de la dialogurile smart şi pînă la foot fetishism, am avut parte de trademark-urile sale (inclusiv lungimea filmului, cu vreo 10-15 minute peste necesar, ca în majoritatea filmelor marca QT).
Primul segment al filmului e cel mai reuşit, în opinia mea, cu „evreii de sub podele” – tensiunea se acumulează treptat, deşi îţi dai seama din momentul în care germanii apar pe drum cam cum stau lucrurile; aceasta tensiune se amestecă cu fascinaţia fata de personajul Hans Landa, la toate adaugindu-se savoarea dialogului. Rămîi apoi un pic ca la dentist, cînd vezi că ovreica e lăsată în viaţă (printr-un gest care m-a dus cu gîndul la Amon Goeth şi a sa brusc descoperită mărinimie din Schindler’s List). Cu alte cuvinte, QT ţi-a aruncat momeala iar tu ai înghiţit-o... Urmează apoi peste 2 ore de fun, un pic mai amorţit şi mai glacial decît m-am aşteptat...
Parcă totuşi nu-i Reservoir Dogs sau Pulp Fiction. Acela rămîne universul în care Tarantino se simte precum peştele în apă. Acolo replicile alea cu tîlc au cu adevărat efectul scontat şi vin la ţanc. Lumea interlopă parcă i se potriveşte mai bine decît WWII. Cred că filmul e mai bun decit Kill Bill sau Death Proof, dar nu depăşeşte Pulp Fiction şi Reservoir Dogs (şi nici Jackie Brown, dacă stau să mă gîndesc:-? ).
Cu oferta de la Cannes de anul acesta, era practic imposibil să fii triumfat (spun asta, după ce am văzut 2 sau 3 dintre filmele cu care a concurat).
E un film bun, dar nu e filmul anului, după cum mulţi îl consideră. Îşi găseşte oricum un loc într-un top personal al celor mai bune filme din acest an, undeva pe 4 sau 5...

L-as pune alaturi de segmentul cu jocul de carti, care e de o intensitate egala, daca nu chiar mai mare. Restul segmentelor parca mi se par prea mult sub acestea doua. Nu zic ca nu e bine sa segmentezi un film asa cum a facut-o, dar daca o faci trebuie sa asiguri un echilibru mai bun intre ele, cum a facut-o mult mai bine in Pulp Fiction si Reservoir Dogs, ba chiar si in Kill Bill parca. Oricum e un film excelent, dar as fi vrut putin mai mult.

Este un film despre cinema, nu despre WW2 (care e doar dressing-ul), despre puterea cinemaului, despre tot ceea ce implica mersul la cinema, despre ceea ce-ti transmite un film - premisa greu de inghitit ("scaparea" Shoshanei), denouement-ul borderline inventie, etc, toate acestea vin din ceea ce inseamna cinema, adica make-believe. In termeni sclifositi, e un eseu executat in cheie postmoderna si impachetat in film de razboi, spionaj si dragoste (de unde si aparentul dezechilibru dintre acte).

Of course, nu e cel mai bun film al anului - din cate am vazut pana acum, e Profetul lui Audiard. Dar de la noi, in afara de Brothers Bloom, nu prea are concurenta.

Film despre cinema cred ca e prea mult spus. Toate discutiile alea despre regizori & filme sint un trademark la Tarantino, dar nu cred ca intentia lui a fost sa faca un film despre cinema. Dupa cum a spus Pit in cronica sa, QT se joaca din nou de-a hotii si vardistii. Daca zici ca-i un film despre cinema ii acorzi prea mult credit, parerea mea - nu are seriozitatea, incarcatura emotionala a unui film despre cinema. E un film B, adus in categoria A de geniul lui Tarantino, care la asta s-a priceput mereu cel mai bine. Mi-a fost greu intotdeauna sa-l consider un auteur, pentru ca QT e un fel de malaxor - aduna de la unu, de la altu', amesteca totul, apoi regurgiteaza intr-un stil cool...

Pai asta e esenta postmodernismului: regurgitarea, reinterpretarea! Si nu e deloc usor de facut...

De acord, Tarantino e pasionat de cinema si-si pune personajele sa discute despre regizori si filme, dar aici e nitel mai mult - fiecare act emuleaza un gen cinematografic si referintele nu-s simple name-dropping-uri ca-n PF, de exemplu, ci au legatura directa cu plotul.

Cinema-ul e personaj principal al filmului - ofera atat miza cat si solutia si, in fond, cine spune ca un film despre cinema are nevoie de incarcatura emotionala? Unul dintre marile filme despre cinema, The Player, e dur, rece si nemilos. Unul dintre cele mai percutante, State and Main, e muscator si golit de emotie. Iar unul dintre cele mai amuzante, After the Fox, nu are absolut nimic serios. Chiar nu cred ca seriozitatea si emotia sunt conditii sine qua non.

De acord cu Im.Kino. Tarantino e intr-un fel echivalentul cinematografic al lui Umberto Eco, pastrand proportiile.. Metafilm, respectiv metatext impachetat intr-un ambalaj pulp, e o reteta devenita deja clasica in postmodernism. :)

Seen it, love it, closed it!:)

Tarantino este un geniu. :x

Hai sa-i spunem copil teribil mai bine.:P

Ambele.

What reminds me:

«Le talent sans génie est peu de chose.
Le génie sans talent n'est rien!»
(Paul Valéry)

Cu o precizare:
Nu se poate spune cä Tarantino n-ar avea talent. Ceea ce-i lipseste (partial) e profesionalismul (pe care-l expediazä programatic prin celebrul säu "Fuck that!", transformat de unii în manträ) - iar asta creeazä un risc major, cäci nu poti päcäli la nesfârsit. I-a mers cu "Reservoir Dogs", i-a tinut cu "Pulp Fiction", nici cu "Kill Bill"-urile nu mi-e rusine - dar pân-la "Inglourious Basterds" i-a fost! Aici, motto-ul lui plin de sine i-a fost fatal.
Pe mäsurä ce descopär toate intentiile subterane ale lui "Inglourious...", îmi vine tot mai mult dracii câng mä gândesc ce adeväratä capodoperä putea sä iasä, dacä Quentin nu era atât de autosuficient.

Acel stil cool si atitudinea "Fuck that!" sint anacronice in raport cu subiectul abordat in Inglourious..., asta e unul dintre motivele pentru care filmul nu functioneaza la fel ca celelalte. In plus, e mult mai lent raportat la stilul lui QT, umorul e cam strepezit, chiar si violenta e strecurata parca numai pentru a fii acolo, sa nu zica lumea ca nu a primit pachetul QT complet.

E un "baietel" genial. :))

Ii lipseste profesionalismul? Lui Tarantiono?

Nu sunt deloc de acord cu chestia asta. Tarantino si-a facut propriul lui stil de cinema, si-a dresat publicul, a avut tupeul sa puna in discutie modul in care fac filme "greii cinematografiei"si are curajul sa-si asume pareri critice despre cinema. Este unul dintre cei mai controversati regizori contemporani si isi asuma asta.
Nu mi se pare usor sa faci toate lucrurile astea si in mod cert nu cred ca poti sa le faci fara profesionalism.
E de ajuns sa te uiti la o serie de making of-uri de la filmele lui ca sa vezi cat e de implicat si de atent la detalii.

Faptul ca nu urmeaza cu strictete toate regulile consacrate, creandu-si unele proprii, dresand publicul asa cum ii place lui si abordand atitudinea mentionata mai sus nu ii stirbeste cu nimic profesionalismul, ci ii confirma talentul, inteligenta, originalitatea, sensibilitatea (da, ati citit bine) etc., pe scurt, toate calitatile pe care le are si pentru care il consider genial.

A pus in discutie modul in care fac film "greii cinematografiei" in timp ce i-a imitat (unii ar spune "omagiat", dar cred ca e un pic din fiecare). "Stilul" sau si l-a format in anii in care lucra in magazinul ala de inchirieri video si se uita la filme 24/24... A vazut atitea filme (si a fost atit de influentat de ele) incit i-a fost imposibil sa-si mai creeze un stil propriu (in adevaratul inteles al cuvintului "stil"). Intr-o acceptiune mai larga (si mai ingaduitoare) se poate afirma ca are un stil al lui, definit prin aceasta imitare (omagiere) a "greilor", asezonata cu dialoguri smart (aici exista intr-adevar un stil Tarantino), o exacerbare a violentei si un mod nonlinear (mai mult sau mai putin original) in care spune o poveste. Daca vorbim de aceste lucruri, daca analizam secvential lucrurile, este un profesionist, este un regizor cu un stil propriu. Daca ne retragem putin si analizam "the big picture", daca il punem alaturi de "grei", lucrurile nu mai stau chiar asa...

Pai cam asta e postmodernismul, adevaratul sens al cuvantului 'stil' nu mai are loc pentru ca s-a exploatat pana la epuizare.

Unul dintre lucrurile care m-au uluit pe mine la filmul asta este coloana sonora si felul in care a fost folosita.E perfecta.Ma duce cu gandul la Kubrick-maestrul absolut in materie de stapanire a contopirii muzicii cu imaginea,in opinia mea.
Unul dintre lucrurile care mi-au lasat un gust amarui e folosirea acelor “paranteze cinematografice”(ce expresie periculoasa!),alea cu minidocumentarul despre infalamabilitatea peliculei sau explcatia celebritatii lui Hugo Stiglitz sau-cel mai odios moment-cand ne-o prezinta pe metresa lui Goebbles.E grosolan si,intuitiv vorbind,nu tocmai artistic,zic eu.
Cu toate ca a devenit demult un cliseu sa mai spui ceva despre dialogurile lui Tarantino aici cred ca se apropie de perfectiune;perfectiune in sensul ca n-as schimba nimic la el.Are o multime de replici de pus in rama;viitoare maxime,fortand un pic nota.Cum era aia...”say Auf Wiedersehen to your nazzi balls!”:)) …Magnific.Discursul lui Aldo Raine e antologic ;scris superb si interpretat de asemenea.E memorabil.
Si inca ceva pur subiectiv si probabil de neinteles pentru altcineva in afara de mine:in primul capitol, LaPadite ,incercand sa-i comunice colonelului Landa varstele membrilor familiei de evrei vanate,are un moment de ezitare la care “The Jew Hunter” il invita sa aproximeze cu o expresie faciala care impreuna cu simplul fapt ca-acea expresie- a existat ca reactie in cadrul convorbirii creeaza un moment de credibilitate si naturalete care mi-au dat fiori.

vad ca ati despicat firu in 4 si majoritatea au fost destul de dezamagiti de film..

am abonament la cinema de mai bine de 1 an si pot spune ca am vazut toate filmele de la porcarii gen hannah montana (am fost nevoit ca proiectionist) pana la inglorious basterds care dupa

vad ca sunt multi cinefili pe aici si probabil sunt mult mai inferior lor dar am lucrat in cinema si acu fac videograme pentru filme.. imi dau seama ca fiecare e cu gusturile lor

nus un mare fan tarantino deshi mai are cateva filme care intra in favorites..

@Ricutza si Corinka:
In precizarea din finalul mesajului m-am referit tocmai la aspectele abordate de voi ulterior. E o chestie de nuantä, deloc sententioasä.

@ Pitbull
no, fara rautate,
lui tarantino ii lipseste profesionalismul iar proiectu sau e de-a 'hotii si vardistii' ,
iar concertu lu radu mihaileanu bubuie de secvente magistrale si fabuloase si uai si puff si surprize necontenit.
sa fim seriosi!


Im.kino, ai dreptate ca e un film despre cinema (si ca nu e usor sa fii postmodern!), iar ricutza vede perfect acest lucru pe pagina anterioara, cind vorbeste despre semnificatiile chipului shoshannei proiectat in fum!

E induiosator cat de multi useri si-au cocotzat IB in varful Top10-urilor (a se re-vedea topicul aferent). Si nu gresesc cu nimic. E despre the power of the cinema. Ce poate fi mai sublim ? Ar fi un "spaghetti western" de prima clasa daca nu s-ar juca totusi cu lucruri serioase. In dictionar, la cuvantul razbunare ar trebui pusa poza lui Tarantino. Toate, dar absolut toate filmele lui sunt (si) despre asta. The man clearly knows something about the subject. E omul perfect cand vrei sa te distrezi inteligent. Daca insa vrei sa afli "diferenta intre un om si un hot-dog" (A. Gorzo), nu-l intrebati pe el. Nu stie. :(

nush cum i-o impresionat pe unii jocu lu' Bred Pititel, da impresia unui tip ce-si imagineaza ca se stie si pentru care "o-nvatat" accentul sudic la repezeala, asa, 'n vo duoua zalii
daca nu l-o informat inca nimeni, accentul ala de sudist trebe sa sune diferit de-al tiganului din Snatch (or la el nici o diferenta) -sau asta face parte tot din umorul viguros al regizorului
pt mine filmul se termina acolo unde le canta hans la mitraliera la aia, prin podea (pana acolo-i arta, mai departe-i harta)
p.s.: stiu ca nu-i ceva nou, da, glorificarea infanteristului cel american si glori os, insa parca asta se vroia un originel -nu era mai bine daca schimba placa si lauda infanteristul german, care-n realitate a fost cam intre 39 si 45 de ori mai infanterist decat...? nerespectarea adevarului la Tarantino nu-i un pacat, dar totusi, la un moment dat, dupa atatea filme cu vrajitori si desene animate, nu poti sa nu observi simtul umorului, sumbru si al sortii -mda, invingatorii au intotdeauna dreptate

Nu stiu ce ureche ai tu pentru accente, dar aici n-ai nimerit-o deloc.
Uite cum vorbea Mickey the Pickey
Si uite cum vorbeste Aldo Raine
Si daca sunt realizate prost amandoua, tot nu seamana intre ele. Si sincer, niste non-nativi ca noi nu prea ne putem da cu parerea legat de acuratetea accentelor, decat in cazul in care chiar se observa de la o posta.

...miercuri... ba ne putem da cu parerea din simplul fapt ca suntem liberi sa o facem, chiar daca nu suntem nativi... k oricum americanii sunt prea prosti ca sa'si dea ei cu parerea... sincer

filmul (regia, sunet, replici) e de 10+...doar e un Tarantino
scenariul... -5... deoarece povestea e plictisitoare, e reluat eroismul soldatului american care lupta pentru binele omenirii impotriva antisemitismului german... bla'bla'bla...

...ca si roman, deci tara care a fost aliata a Ger. si care in mod oficial a pierdut razboiul, ca nimeni nu considera ca noi am fi intors armele impotriva nazistilor etc. nu prea puteam sa fiu impartial cand m'am uitat la film... plus ca dupa 21 de ani de filme... parca astea cu good vs. evil sunt din ce in ce mai plictisitoare...

app...


"the basterbs"... imi aduc aminte de eroii lui Sven Hassel... defapt mai bine spus antieroi..,

app...


unde ati vazut evreii cu ochi albastrii?????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 8-}

ATB4FOREVER, eu am vazut exact invers lucrurile decat tine. Doar scena cu interogarea prizonierului a prezentat soldatul german intr-o lumina onorabila, iar pe cel american ca pe un bastard. De unde si titlul.
Am privit filmul absolut detasat, fara nici o reminiscenta istorica, astfel incat nu-ti impartasesc sentimentul de, stiu eu, ofensa. In al doilea razboi mondial noi nu am fost aliatii Germaniei, cat cateii lui Hitler, ca daca am fi fost aliati, nu am fi trebuit sa cedam Ardealul. De fapt, Romania a cam fost copilul ploii, cum batea vantul, asa ne miscam si noi.

Daca exista negrii cu ochi albastri (taica-su lui Michael Jackson e asa) este cel putin teoretic posibil sa existe si evrei cu ochi albastri.

Da, suntem liberi sa ne dam cu parerea, dar asta nu ne face cu nimic mai destepti uneori, ba chiar ridicoli. Cam la fel de ridicoli ca americanii despre care generalizezi tu, si care contrar opiniei tale isi dau cu parerea la greu.
Iar filmul trebuie ar trebui privit ca o piesa de entertainment pur, fara implicatii istorico-sentimentale de genul. Nu este un film istoric, premiza de la care ai plecat este gresita. E ca si cum te-ai uitat la Shaun of the Dead ca sa te sperii. In postmodernism poti sa iei un subiect "serios" cu S mare si sa-l transformi intr-o tzacaneala. Tarantino a demonstrat ca se pricepe foarte bine la asta.

edit: si "ochi albastrii" in contextul in care l-ai scris tu se scrie de fapt "ochi albastri".
- aceasi regula si unde a scris illo "negrii" :P
iar dintre actorii evrei pe care ii stiu eu, o mare parte au ochi albastri.

cum miercuri se descurca de minune, "decat" un amendament - "ca si roman" (ATB...., paragraf 3), e totalmente incorect gramatical (nu mai stau sa explic de ce anume) si mi se pare aprig de tupeist sa critici scenariul unui om care jongleaza cu limba ca nimeni altul (what a show he makes out of it!!!) cand faci astfel de greseli ;)

Totusi e momentul sa-mi dau si eu o palma peste ceafa ca vad ca am scris aceeasi cu un singur e, taman cand ii corectam pe altii. :P

...scz, dar a trecut mult timp decand nu am mai scris pe cinemagia.ro asa ca va rog sa'mi iertati urmatoarea... s'a tampit lumea???... ce facem, critica de film sau analiza morfo'sintactica?... scz de repezeala in care am scris, de aici si eventualele greseli... care se vor repeta si pe viitor fara doar si poate... simplu ca doar nu ma obosesc sa le corectez... las pe altii...:P ...

...ok, entertaiment... dar totusi ii trebuie un pic de "verosimil" scenariului... ca nu e "Grindhouse" de ex...


...app, mda, corect exista si negri cu trasaturi de albi... buze, nas, ochi mai mult sau mai putin specifice rasei europoide (desi aici ochii tatalui lui MJ sunt dubiosi, pe principiul asta si Fuhrerul sustinea ca are o nuanta de caprui- albastrui- inchis :-& ...dar oricum.., whatever...)... dar asta e rezultatul combinarii genelor intre oameni/ rase...bla'bla'bla... si in cele din urma nu exista evrei- evrei cu ochi albastri sau chiar blonzi...8-}... actori evrei cu ochi albastri???? aia's evrei cand sunt eu from appalachia http://en.wikipedia.org/wiki/Redneck


ce mi'a placut cel mai mult?
- Christoph Waltz aka. Col. Hans Landa :D genial...
- accentul de redneck a lui Brad... =))



...app, dl. "cand faci astfel de greseli"... referitor la greseli, din cate imi amintesc, idolul tau are o mica problema in pronuntie (nu stiu exact daca e dislexic. ca sincer la cat de mult citesc americanii, astia confunda dislexia cu purul analfabetism, dar oricum, ceva ce tine de pronuntie...)... s'ar putea sa gresesc, dar asa imi amintesc...




... "bastarzi" erau pentru ce misiune aveau si pentru mijloacele folosite la indeplinirea ei... nu am sustinut nici unde ca soldatii germani ar fi prezentati sau ca ar trebui prezentati intro lumina onorabila... imi exprimam doar antipatia fata de stereotipul de "eroi americani care sunt de partea binelui allways":-& ... sa stii ca istoria e scrisa mereu de invingatori si nu de cei care sunt "buni"... bine, dar sa nu intelegi ca as zice ca germanii erau "baietii buni"... fuck them, fuck them all from berlin to washington

...in al doilea rand... (aici nu poti sa ma contrazici) noi nu am cedat ardealul, ce pur si simplu ne'a fost luat... diplomatii Ger. au prezentat noua harta de dupa Dictatul de la Viena sur si simplu, nu ca am fi fost pusi sa cedam noi ceva... abia apoi noi am intrat in razboi... cu scopul de a recupera Basarabia ...si da, indiferent de ce'ti mai amintesti din curtea scolii, am fost aliati ai Ger., pe locul al doilea ca si importanta, dupa Italia... ca si nr. de soldati detasati, cu alte cuvinte ca si efort de razboi... :( ... citeste "Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu si regimul sau 1940-1944" - Dennis Deletant, un istoric strain si impartial... si ai sa vezi cum era situatia noastra atunci...

"cum batea vantul, asa ne miscam si noi"...:| ...ok, daca asa simti

Na ca de la Inglourious Basterds s-a ajuns la cedarea Ardealului...:-O
Unu la mina - QT nu s-a vrut niciodata a fii politically correct, ba dimpotriva. Asa ca n-are rost acum sa despicam firul in 4 si sa vorbim de evrei cu ochi albastri ori negrii cu parul blond... Nu vorbim aici de Sergiu Nicolaescu ci de Tarantino. NU e un film istoric, NU se vrea un film istoric, dimpotriva, istoria e subiect de bascalie in cazul de fata. (Din cite-mi amintesc eu, parca nici Hitler nu a murit chiar in halul ala in realitate:-? ).
Doi la mina - daca am ajuns sa discutam istorie si despre participarea Romaniei alaturi de Germania la agresiunea impotriva Rusiei (da, e vorba de agresiune odata ce ai pus bocancul pe pamint strain fara invitatie - nu ca rusii ar fii mai breji la capitolul asta) om fi fost noi pe locul 2 ca aliati ai nemtilor dar prin inospitaliera Rusie ne-am cam kkt pe noi pentru ca eram mereu veriga slaba din sistemul defensiv al nemtilor (care tot chioris se uitau la noi). Asa ca fiti mai potoliti cu eroismele acolo unde nu e cazul si sa pastram discutia pe fagasul normal.;)

Iertati off-topicul, dar... (pentru cä tot veni vorba de limba românä corectä, mai sus):
Dragilor, vä implor, NU MAI folositi "ca si" aiurea! Sensul lui este de "precum si", "asemenea cu" ("eu postez aici, ca si voi" = "...la fel ca voi"), NU de "în calitate de", "drept" (ca în "om fii fost noi pe locul 2 ca si aliati ai nemtilor", sau "pe locul al doilea ca si importanta, dupa Italia... ca si nr. de soldati detasati, cu alte cuvinte ca si efort de razboi"). Unde-am subliniat, täiati si-ul.
Atentie si la "om fii fost".
Vä pupä tata.
Back to Tara.