Desigur, pina la urma depinde de gustul fiecaruia. In cazul unui fantasy e normal ca realismul sa nu aiba nici o importanta. Dar eu nu ma refeream la fantasy ci la filmul ancorat in realitate, unde se foloseste CGI in locul unui peisaj, fenomen, personaj etc. filmul pierzindu-si prin aceasta naturaletea. E mai simplu, mai practic dar si rezultatul este mai artificial. E la fel ca in cazul pelicula vs digital.

imi e rushine cu cinematografele din .ro
macar vau dat banii inapoi?

cat despre imagine.. am mai vazut asha ceva la ice age 3 in format pelicula
fara culoare si o tenta sepia

presupun ca la imax se vede mai bine.. am si eu rezervare luni
nu cred (sau nu vreau sa cred) ca e comparabil cu transformers 2 unde am ieshit dupa 20 de minute si sunt sigur ca nam pierdut nimic

Nimeni n-a zis cä e criteriul "ultim" - doar unul dintre criteriile importante.
In cazul filmelor non-realiste (fantasy, SF, etc.), problema realismului devine si mai complicatä, tocmai prin natura subiectului si a genului: cu cât imaginatia autorului e mai curajoasä si creatoare, zburând tot mai departe de realitate, cu atât stratul realist subtil, de la bazä, trebuie sä fie mai solid - tocmai ca sä putem crede acele fantasmagorii, ca sä putem relationa cu ele; altfel, rämân simple aberatii.

Recunosc, însä, cä aici factorul "realism" nu e deficitar în sine; e destul de corect construit. Problema e cä-i prea banal.

de la un prieten: avatarul lui jake avea codita impletita inca dinainte de a fi scos din cuva :)

Imi place o vorba a romanului... "Nemultumitului i se ia darul" . Probabil ca ar trebui sa se scoata o gramada mare de rahat cinematografic pentru ca acele comentarii de genul "am cascat la acest film" "m-am plictisit de ideile preluate din literatura SF" etc. sa nu mai apara in momentul in care se scoate un film cu adevarat bun. M-am saturat pana peste cap de impresionistii care cred ca le stiu pe toate, care isi pupa bicepsi intr-un mod bine cunoscut ca find gretos si care se bat pe piept precum o gorila intre lianele unei paduri stufoase... Ma intreb, la modul cel mai serios, ce ati realizat cu adevarat pana acum si din ce "pui de lele" va trageti ca sa aveti atata "baza" in atitudinea afisata ! E oare atat de greu sa recunoasteti o realizare ca fiind ca atare?

Ăla nu este păr.
Paste din script:

The body has no hair whatsoever, though there is what
looks like a black pony tail, or queue, originating in the
back of the head and hanging down almost to the waist.
This is not hair, but actually an external part of the
nervous system, and more on this later.

Puteţi găsi scenariul original aici. În mare povestea e aceeaşi. Dacă v-a plăcut filmul, merită citit pentru că oferă multe date de background despre Pandora. Probabil că abia cînd îl veţi citi vă veţi da seama de cît efort a depus Cameron.

Cred cä au uitat sä proiecteze pe ecran textul scenariului, ca sä vedem si noi "cât efort a depus Cameron".
Oricum, se pare cä mâine-l revedem (complet de data asta), asa cä voi putea în sfârsit sä-i fac analiza completä - si, în fond, dupä douä vizionäri, va fi chiar mai pertinentä. Iar voluptatea de a diseca Duda Albasträ, proportional crescutä.

Apropo, eu când eram mic si prost si mä credeam mare sculä pe basculä, recunosc cä uneori înercam sä scuip în sus - dar învätasem o lectie: sä orientez traiectoria asa, mai lateral, cä de pe verticalä îmi pica fix înapoi în muträ. Se pare cä pânä la fovistii semidocti ai secolului XXI s-a pierdut.

Filmele nu mai sunt doar pastile vizuale, ca pe vremea lu' bunicu'. Cărţile, features-urile, wikiurile, ARGurile sunt parte din experienţă. E drept, în România lumea încă nu pricepe asta. E cu atît mai nasol din moment ce trendul de a fi cinic, sceptic şi hipster în acelaşi timp a prins foarte bine aici. În special printre cinefili.

Point is: nu poţi să pretinzi că emiţi o opinie pertinentă legată de Avatar sau alte filme atît de ambiţioase fără a lua în considerare şi restul experienţei. Sunt sigur că s-ar trezi cineva aici care să cîrcotească în legătură cu unobtanium-ul, de exemplu. Au făcut-o mulţi alţi critici, deja mi-e scîrbă de reviewurile care fac mişto de numele ăsta. Măcar puţină documentare n-ar strica.

Iar a răspunde cu atîta cinism la un post oarecum util (că doar nu în fiecare zi pui laba pe un script să vezi cît s-a schimbat pînă la final, să afli detalii noi sau pur şi simplu ca trivia, să vezi cum scrie Cameron) mi se pare de prost-gust.

Hey,man!
In primul rand bun-venit pe forum si la cat mai multe postari!
In al doilea rand nu lua in nume de rau postul lui Pitbull.Tocmai te iei la tranta cu un critic de film si omul dincolo de ironiile sale stie ce spune.
In al treilea rand(si de aici acolo intervin cu parerile personale) si eu vreau sa cred(nu am apucat sa vad tot filmul din cauza incompetentei celor de la Movieplex - sper ca se vor revansa cum trebuie) ca filmul are mult mai multe de oferit.
Cunosc foarte bine filmele lui James Cameron si stiu cam ce isi doreste omul de la public(la naiba,Terminator 1&2 pe langa inca vreo 20 de pelicule mi-au trasat drumul in viata,crede-ma) si stiam cam la ce sa ma astept din partea lui:mult efort,spectacol,betie vizuala,obsesie pentru detalii,umor de calitate toate ambalate intr-un film ce se doreste a fi tinut minte.
Sunt sigur ca J.Cameron a visat si noaptea si in somn toate acele cadre superbe care impanzesc filmul,ca a lucrat si a avut in minte un infinit de idei excelente,dar din pacate un asemenea proiect daca ar fi avut o poveste care intr-adevar sa te faca sa tresari(si iar imi vin in minte Terminatorii),sa te gandesti la ea,sa iti pui intrebari,sa discuti cu amici cinefili la bere despre sensurile ei,filmul asta ar fi intrat din prima in istorie.Pentru ca intr-adevar este o revolutie in materie de concept grafic,imagistic,sonor,etc.
Insa naratiunea nu se ridica la inaltimea spectacolului vizual,ci se rezuma la niste schematisme care in sinea lor acolo nu sunt rele,dar nu isi gasesc locul intr-un proiect atat de ambitios.
Sa nu ma intelegi gresit.
Filmul nu este o voma precum "2012" in ceea ce priveste povestea.Cameron nu este Emmerich.
El stie sa serveasca cum trebuie o poveste fara pretentii profunde(mi'a demonstrat'o si cu "True Lies") si am remarcat ca in ciuda acestor lucruri filmul nu e catchy.
Nu te uiti la el ca la un blockbuster obisnuit(ex:"Wanted","Hancock","Transformers","Gam er",etc.),ci daca nu te concentrezi asupra celor mai mici detalii,risti sa te pierzi.
Dar cu parere de rau: povestea eroului care intra in contact cu o identitate straina acestuia,se completeaza cu aceasta si apoi va lupta pentru binele acesteia am mai vazut-o in prea multe filme(ex.:"Last Samurai","Pintea","Iancu Jianul haiducul","Solo","District 9",etc.)

Abia am ajuns de la vizionarea completa de data asta si in conditii (aproape) normale. Ce sa zic, filmul continua in aceeasi maniera, puternic vizual, dar poveste simpla, sau mai bine zis banala precum altcineva inaintea mea. Nu neg faptul ca in ciuda simplitatii am fost putin captivat de poveste, dar departe de ce mi-as fi dorit. Mi-e ciuda ca un regizor de talia lui Cameron nu a reusit sa scape de cliseele americane... si sunt atat de multe... De asemenea tot filmul e previzibil de la un cap la altul, nu lasa nici macar un lucru de gandit pentru spectator, ti se prezinta ceva nou si imediat stii ca acel ceva va fi utilizat in modul "X" mai tarziu in film. Atatea tipuri de personaje vazute in n filme (unde n nu tinde chiar la infinit, dar e destul de mare), mai ales cele din armata. Pacat ca nu s-a putut abtine din a face un film pe care sa-l inteleaga si un retard mintal din prima, ar fi putut fi mult mai mult din punctul asta de vedere. De mentionat si faptul ca la a doua vizionare filmul a devenit putin cam plictisitor si nici macar punctul forte, vizualul, nu a ajutat prea mult.

Pe de alta parte se afla vizualul, foarte puternic prin imagini si peisaje superbe, prin creaturi interesante si poate chiar originale intr-o anumita masura pentru lumea filmului si printr-o dinamica care te poate tine cu sufletul la gura. De asemenea nici coloana sonora nu e rea, dupa cum ziceam mai sus, creeaza si mentine o atmosfera placuta filmului, ba chiar era o melodie care mi-a si placut undeva pe la minutul 120 cred.

Actorii nu sunt nici cu plus, nici cu minus pentru ca nu aveau ce dovedi intr-un astfel de film. Probabil au facut exact ceea ce a vrut Cameron, dar asta a insemnat lucruri cam simple, nimic special din partea lor. Cred insa ca Sam Worthington a fost o alegere foarte potrivita pentru rolul principal.

Pentru mine Avatar e sub Aliens si Terminator 2 ca sa ma raportez la altea creatii ale lui Cameron. De Titanic si prima parte din Terminator nu am fost niciodata atasat asa ca as putea prefera Avatar in locul lor, dar nu cu mult si nu tot timpul.

Concluzia personala: Cameron a ratat o sansa uriasa, de fapt nu a ratat-o complet, ci doar pe jumatate, dar si asa a creat ceva de buna calitate.

PS: Mi s-a parut mie sau efectele 3D ies in evidenta doar la inceputul filmului?

LE: Ca tocmai am vazut ceva legat de "umorul de calitate" in mesajul lui Disciple. Aproape toate glumele din film sunt previzibile si cliseice. Daca la prima vizionare am zambit putin la unele dintre ele, la a doua n-au scos nimic din mine.

Liviule,cand spuneam despre umor nu ma refeream in special la "Avatar",ci ma raportam la intreaga creatie cameroniana.;)
Ai fost la Movieplex?Cu invitatie dubla?Te-au intrebat ceva la intrare?S-a vazut ok filmul?Au mai fost probleme?:D

Scuzele mele atunci :D


Da.


Da.


Nu, in schimb mi-a urat casierita vizionare placuta, desi nu stiu daca avea habar de vizionarea precedenta :))


Ce pot sa spun e ca nu l-au mai oprit :)) In schimb de multe ori, mai ales in prima jumatate a filmului era imaginea dubla, deci si scrisul si asta nu e deloc bine atunci cand se vorbeste o limba inventata :)) Din cand in cand se mai si intuneca imaginea, dar revenea in 2-3 secunde. In general a fost ok, dar cand am vazut "simptomele" de mai sus ma speriasem ca nici de data asta nu-l vad pana la final :P

Bineinteles ca am uitat cea mai importanta intrebare:Ai avut vreo invitatie la mana?Sau ai avut mainile in buzunare?:D

Mainile in buzunare pana mi-a dat bilet, adica dupa ce i-am zis ca am invitatie de la vizionarea de presa de ieri. Presupun ca asa se procedeaza si cu invitatiile castigate prin concurs. De precizat ca am si trimis un e-mail dinainte ca sa ma sigur ca e loc in sala la ora aia.

Mersi. Îmi cer scuze că am reacţionat aşa.

Am văzut 2012 marţi la cinema. A fost exact cum spune Ebert: 2012" delivers what it promises, and since no sentient being will buy a ticket expecting anything else, it will be, for its audiences, one of the most satisfactory films of the year.

Recunosc că m-am distrat. A doua zi deja uitasem de el, dar am ieşit amuzat din cinema. Astăzi mă doare-n cot de 2012, dar îi sunt recunoscător lui Emmerich că m-a distrat - intenţionat sau nu - două ore jumate.

De la Avatar am ieşit complet nesatisfăcut. Tehnic e evident că e o realizare monumentală, dar ceva a fost în neregulă. Nu e din cauză că am citit scenariul şi ştiam ce se petrece - asta am făcut-o acum mai bine de 4 ani. Sunt şi easily entertained, după cum se înţelege de mai sus. Nu pot să-mi explic de ce, dar pur şi simplu pînă m-am dus la nani expresia mea a fost doar :|

Astăzi însă, cu cît mă gîndesc mai mult la Avatar cu atît mai mult simt că... nu ştiu, mă gîdilă la inimioară:) Îmi tot revin în minte diverse scene, o ador pe Neytiri şi vreau să revăd cît mai mult din Pandora.
Asta e, Avatar grows on me foarte repede. Unul din cei cu care am mers ieri la cinema a declarat că a fost un bulşit, însă astăzi am vorbit încontinuu despre el. Am impresia că filmul nu se adresează aproape deloc părţii raţionale a omului. Cred că de asta Cameron îi tot dădea înainte cu "atunci cînd publicul va vedea emoţia..." Sunt prea obosit ca să mă exprim coerent, dar ceea ce aş vrea să zic este că Avatar se vrea să fie doar visual storytelling. Să apeleze doar la registrul emoţional. Sunt convins că ar funcţiona fără dialog. De altfel, primul trailer a rezumat întreaga poveste, foarte coerent, fără dialog. Dacă ar fi să-l compar cu un alt film, aş alege Metropolis - revoluţionar din punct de vedere tehnic, cu o poveste simplă şi inspirată din opere mai vechi, şi cu mare accent pe partea vizuală.
Mi se pare trist că multe filme folosesc mediul acesta vizual doar ca pe un simplu suport. A pune nişte oameni să vorbească în faţa camerei nu face un film, oricît de interesant e dialogul. Povestea e importantă, dar doresc să şi VĂD ceva interesant.

Iar în legătură cu povestea din Avatar, Simon Pegg a twitteruit asta: It's a familiar story but it needs broad mythological strokes to counterpoint the intense visuals. Narrative complexity would self defeat.
Pe mine mă duce cu gîndul la Dune al lui Lynch. Ăla s-a prăbuşit complet sub greutatea poveştii.
Nu mi se pare corect să cerem originalitate şi complexitate din orice. Nu mi se pare corect nici să acceptăm rahaturi în loc de poveste. Avatar nu are o poveste de rahat, ci o poveste funcţională, simplă, cu teme universale (să fim serioşi, nu e o alegorie la Irak) şi care e spusă într-un fel unic. Asta contează mult pentru mine.


Pînă la urmă mi-am mai făcut o rezervare, am prins loc abia pe 27.

Aş vrea să mai adaug ceva: 3D-ul îi va dezamăgi pe toţi cei care s-au dus la My Bloody Valentine şi alte cataclisme de genul doar pentru că erau 3D. Aici nimic nu-ţi împunge ochii, nimic nu sare peste tine. Pur şi simplu emulează vederea umană. Dacă nu mă înşel, Cameron a zis că doar focalizează camera pe obiectul pe care îl urmăreşte, în loc să se joace cu adîncimea "just because".
E natural şi gata. Filmele 2D pot beneficia de această nouă dimensiune dacă e folosită astfel, neintruziv, without breaking the fourth wall. În vară, un critic străin (de la Screen International?) întreba de ce ar vedea cineva 4, 3, 2 în 3D. Ei bine, cred că Avatar e răspunsul: e pur şi simplu natural. Cînd tehnologia va fi suficient de ieftină, nu am nicio îndoială că va fi adoptată de toată lumea.

Neata!
Acum am venit de la IMAX.....
Poveste - nu straluceste, dar nici nu e chiar de cacao..
Vizual - impresionant. nu are termeni de comparatie.....
Actori - decenti. Sam o alegere inspirata.
Muzica/ambienta - buna/extraordinara
Per total - va recomand sa-l vedeti macar o data in 3D sau IMAX 3D. Sunt in total dezacord sa-l vedeti prima oara in 2D. Pierdeti exact ce are mai bun. Dar este democratie si alegerea va apartine. Domnule Pitbull, daca un film va place numai dvs. + la inca 3 de pe forum si la restu' nu, ce conluzie trageti despre film? :) Respect profund statutul dvs. in acest domeniu, dar am impresia ca suntei un pic inflexibil. Posibil sa gresesc.
Eu, sincer, cred ca daca era si vreo poveste cu prea mult talc, se alegea praful de acest film.
Dvs. il numiti Duda albastra. Eu stau si ma intreb: oare cat la suta am putea noi, cum vreti sa ne spuneti, din acest film?
Sincer, recunosc ca ii lipseste ceva. Cand am sa-l identific, cu siguranta voi trata asupra lui.
Miercuri urmeaza vizionarea nr.2 in 3D la HM. Atunci o sa ma lamuresc ce si cum.
Va fi un film care va lasa 3 impresii: bun, foarte bun si outstanding... :)
Som usor!
S

Salutare. Astazi am vazut si eu filmul si m-am gandit sa scriu si eu cateva randuri pe tema asta.

Sa incep cu povestea. Nu e proasta. Da, ideea e veche, a mai fost folosita si in multe alte filme (bineinteles, in fiecare intr-un mod usor diferit). Dar proasta nu e in nici un caz. Cineva care n-a vazut "Dances With Wolves" sau alte filme cu care Avatar a fost asemanat, va fi sigur captivat. Si in definitiv, o poveste nu devine proasta daca o asculti de mai multe ori, Devine in cel mai rau caz plictisitoare. Iar aici intervine talentul naratorului. Cred ca nu sunt singurul care a vrut vreodata sa auda o poveste de mai multe ori doar pentru ca ii placea atmosfera din momentul povestirii, nu? Ei bine, pe cuvant daca am fost vreodata mai captivat de o poveste veche decat acum. Nu e nimic senzational in ea, dar isi face treaba. Singurele chestii care mi s-au parut nasoale au fost cateva scene stanjenitoare prin sentimentalismul lor care nu dau deloc bine pe ecran (dar care, daca e sa fim onesti, probabil ca ar fi justificabile in contextul prezentat).

Personajele: sunt ok, n-am simtit ceva sa scartaie, chimia dintre Jake si Neytri e acolo, Sigourney Weaver mi-a placut (mai ales ca m-a pacalit la inceput, am crezut ca va fi o "bitch" pana la sfarsit), iar piperul mi l-a furnizat, foarte surprinzator, Stephen Lang. Antagonistul colonel unidimensional m-a calcat pe draci intr-un mod foarte placut, m-a facut de vreo 2 ori sa vreau sa-i aplic o corectie corporala cu ciomagul. Personajul e clasicul "rau", nimic pretentios, dar mi-a placut.

Si miezul treburilor: rasfoind printre review-uri peste tot pe net mi-am dat seama ca majoritatea celor care critica filmul pentru poveste, concluzionand ca "Avatar" este prost, uita cel mai important aspect al filmului: Avatar este primul film de felul lui! Nu ma refer la poveste, scenariu sau regie. Ma refer la insasi modul cum a fost creat, la rudimentele din care e construit. Toti am vazut efecte speciale in filme, dar asta e prima data cand asa-zisele 'efecte speciale' nu mai sunt doar 'efecte speciale', ci insasi limbajul in care filmul se manifesta, luandu'se de gat cu realitatea. E o chestie colosala, zic eu, sa ai curajul sa creezi o lume inexistenta de la zero, chiar si folosindu-te de toate acele surse de inspiratie din literatura sci-fi pe care Cameron a recunoscut din start ca le-a folosit. Ca artist vizual, stiu ca fiecare secunda de film a necesitat un efort imaginativ si tehnic pur si simplu monumental.

Asta e mostenirea pe care filmul o lasa cinematografiei: o noua abordare a cum se poate face un film. Si nu e deloc putin lucru. Zicea cineva pe o pagina anterioara ca 'Avatar' face ceva mai bine decat orice film inaintea lui. De fapt adevarul e ca face ceva ce nu a mai facut nici un film inaintea lui, clar. Cu toate acele probleme de scenariu (care, repet, nu mi s-a parut prost, ci doar previzibil), este un film exceptional in privinta modului in care se infatiseaza in fata privitorului: impunator si realmente magic. Fara indoiala: o capodopera vizuala. Curajul acesta inovator merita tot atata consideratie cat si o poveste interesanta. Inovatia e ceea ce impinge intreaga industrie inainte. (A mai incercat 'Final Fantasy' ceva prin 2001, dar nu la o asa amplitudine, era stabilit faptul ca era doar un film de animatie de lung metraj.).

De aceea nu vad nici un motiv destul de puternic care sa justifice nerecomandarea filmului. A, si e pur si simplu ceva mult prea frumos pentru a fi experimentat acasa, pe un monitor de 17" cu pixeli morti si boxe de 2 Watti. Si eventual cu soarele batand in monitor. Sunt sigur ca majoritatea celor care il vor vedea la cinematograf (de preferinta 3D, pentru ca sunt unele scene cu o adancime a imaginii absolut incantatoare) nu-l vor uita prea curand.

Pentru cei care se tot plimba dintr-o parte in alta a salii, pentru cei care vorbesc tot filmul, pentru cei carora le suna telefonul in timpul filmului si al dracului nu vor sa-l puna pe silentios probabil pentru ca au o sonerie cool si vor sa ne o arate si noua si mai ales pentru cei care vorbesc cateva minute bune la telefon in timpul filmului, nici macar in soapta si cand e mai linstit filmul... alegeti mai bine varianta de mai sus. Sper ca n-am uitat nimic de la vizionarea de aseara...

Roger Ebert despre Avatar. He likes it, too :)

http://rogerebert.suntimes.com/apps/...912119998/1023

Ce a reprezentat pt mine un semnal ca filmul e bun si ca functioneaza inclusiv ca poveste a fost faptul ca cele doua lumi, cea a oamenilor si cea na'vi erau atat de bine conturate si antagonizate incat abia asteptam ca Sam sa intre in avatarul sau si sa se intoarca in satul na'vi, sa se intalneasca cu prietena lui si sa inceapa sa exploreze universul acela. Sentiment de nerabdare pe care de altfel il avea insusi Sam tot timpul. Si ma apuca nervozitatea in lumea aceea gri-cenusie a oamenilor si ma calcau toti pe sistem ceea ce, hell, inseamna ca scenariul functioneaza foarte bine devreme ce imi suscita trairi, curiozitate, interes, nervozitate.

Been there, saw that :). To each his own...eu inca nu ma pot pronunta, pentru ca am asteptat ca fraiera 3 ore pe un coridor pana sa ma cheme pentru o prezentare si am ratat filmul.Mai era de la 17 si ceva,dar daca mergeam atunci,ratam trenul de la 19. O fi candva si Avatarul.

Acum m-am intors de la vizionare...
Sa incep cu minusurile care NU sunt pentru film:

1. Imax = poate in alte tari aceasta tehnologie este pusa in valoare altfel... la noi, dezamagire maxima; am stat pe ultimul rand si cu toate astea am iesit cu privirea incetosata din sala aia in care m-am simtit inghesuita ca o sardina in conserva ! Nu stiu cum au rezistat cei din primul rand :-O ???
2. S-a terminat cu vizionarile la Imax... Alice o sa il vad 3D la Multiplex unde datorita tehnologiei RealD 3D, chiar merita !

Acum sa incepem cu filmul: Mi-a placut foarte muuult :D ! S-a intors James Cameron cu o poveste interesanta ! O fi plina de clisee si poate ca majoritatea nu sunt impresionati... Eu una am fost ! Pentru mine a insemnat o cascada vizuala ametitoare... flora, fauna, limbaj, un popor aparte, efecte vizuale fantastice, o adevarata bijuterie. Mi-au placut in special secventele in care Jake zbura... Sunt sigura ca James a gandit fiecare scena in parte pentru ca am vazut multe aluzii ce mi-au adus aminte de razboiele reale in care multi au incercat sa invinga tirania cu si mai multa tiranie. James Horner a invaluit tabloul vizual cu o coloana sonora care a intregit munca depusa de Cameron. Nota mea: 9/10
Oare la cate premii Oscar sa ne asteptam ? :)

Lili, cred ca am gasit locul ideal la IMAX-ul bucurestean (eu am stat pe randul 9, locul 15), care ar fi rand 7(hai 6) centru. Nu mi s-a parut chiar asa blurry..... dar imi vajaia capul pe hol. Recunosc.
Oscaruri: la efecte si cel mai bun regizor va lua sigur. Sa vedem restul. :)
P.S. 8,9/IMDB !!! :) Si e primul film pe care l-am vazut crescand - de la 8,4 la 8,9. De obicei, era invers. Cu siguranta un semn!

Inca o dovada ca fanboys rule the IMDb rating system. Pulsez totusi in continuare pe ideea ca avand asteptari cat mai reduse de la el, o sa il savurez mai mult cand voi apuca sa il vad.

Avatar - In memory of the men and women who died on Pandora for our survival
 

Am incheiat acest an cinematografic mai mult decat onorabil cu ajutorul lumii create de Cameron.
Avatar e un film ce trezeste spiritul explorator in tine. O intreaga lume creata din nimic ti se dezvaluie marele ecran. Si nu ma refer aici la acea lume schematica si caricaturistica din Star Wars, ci o lume "adevarata" creata de dumnezeul Cameron, ce cu migala a avut grija de fiecare detaliu, pentru a-ti asigura o experienta unica pana acum in cinema.
Si mai mult decat atat, mai totul pare sa fie facut cu sens, totul pare sa aiba logica in aceasta lume, exista o explicatie pseudo-stiintifica mai pentru tot ce vezi pe ecran. Un singur lucru nu este explicat (sau poate nu am prins eu), si eram foarte curios sa stiu cum ar fi posibil asa ceva. Este vorba de acei munti plutitori. Mie mi-au cam stricat putin impresia, mi s-au parut bagati asa, doar la impresie, fara nici o justificare. Corectati-ma daca gresesc.
Povestea este, intr-adevar, cursiva si previzibila. Nimic nu te surpinde, totul ti se pare familiar. Insa tot ramai captivat, tocmai datorita exploratorului din tine ce vrea sa stie mai multe despre Na'vi si despre Pandora, efectiv o utopie in coliziune cu consumerismul rasei umane. Insa in rest, totul este la vedere, nu ai nevoie de prea mult IQ sa intelegi ce se intampla.
Un plus al scenariului este personajul negativ jucat de Stephen Lang, colonelul cu spirit razboinic, si cu o tarie de caracter impresionanta. Sunt unele mici momente ce pun acest personaj in THE FUCKING HALL OF FAME, BADASS AND AWESOME. Aceste momente te scot din acea utopie, din acea stare aproape poetica, si te lovesc in moalele capului cu o tona de badasserie.
In ultima instanta, finalul nu mi s-a parut realist in logica stabilita pana atunci a filmului. [urmeaza spoilere]
In acea ultima secventa, ni se spune ca oamenii se intorc inapoi pe planeta lor muritoare. Problema e ca asta nu rezolva nimic, ca oamenii raman la fel de puternici si nimic nu-i poate impiedica sa se intoarca si sa rada tot de pe suprafata planetei, daca acea resursa e atat de importanta si valoroasa. Se pot intoarce si arde toata planeta bombe nucleare, si apoi sa aterizeze si sa reinceapa activitate miniera fara nici un inconvenient. Mai logic mi s-ar fi parut poate un final de Matrix, un armistitiu, un pact ceva, nu alungarea si incetarea exploatarii. Ma rog, poate vom avea un sequel, desi nu cred ca filmul asta merita asa ceva.

Concluzie. Spielberg a spus ca filmul asta e cel mai bun SF de la Star Wars incoace. Mie Star Wars mi se pare si supraestimat, si altceva decat SF. Parerea mea e ca Avatar e un SF bun, mai bun decat Star Wars, ceva ce trebuie vazut, dar in nici un caz nu e cel mai bun SF. Insa, repet, e un mod placut sa-ti inchei anul din punct de vedere cinematografic.

Ha, ce ma bucur ca i-a placut lui Marius Avatar.
Mie mi-a placut maxim si abia astept sa-l revad luni.

Apropo de Stephen Lang, he looks so buff! Imi place de el,e un fel de J.K. Simmons, lasandu-i pe altii in the spotlight,dar iesind in evidenta cand se afla in fata camerelor. In Public Enemies a avut o aparitie scurta, dar de efect. Avatar, Public Enemies si The Men Who Stare at Goats - as zice ca a avut un an bun :), la fel ca Sam Worthington de altfel,care desi nu pare capabil sa faca un accent american nici ca sa isi salveze viata, e credibil in rolul de erou.

Eu abia astept sa vb cu Silviu.

Eu ma duc sa-l vad din nou 3D simplu... Abia astept ! Am prieteni care l-au vazut aseara la Multiplex si au fost foarte multumiti :) ! La Imax nu stiu daca o sa mai pun picioru' :)) ! Nu crezi ca si-au batut joc de tehnologie ? Sala aia e un fiasco total.... Mare, mare pacat ca n-au alocat un spatiu adecvat. Cred ca ai vazut ca sfera e doar de decor... n-are nici o legatura cu interiorul de la Imax care e patratos ! Btw... boxele sunt in spate situate in colturile salii... pacat ca nu au bagat ceva potrivit cu o asemenea tehnologie ! Stiu si cine e patronul si deja nu ma mira ca sistemul lor de rezervari plus ce au facut acolo, a iesit o varza totala :)) ! Scaune ingramadite... care n-au suport pentru pahare... special sa intre cat mai multe... Halal organizare !

sigur nu pulsezi....
sigur asteapta sa vezi filmul.......
sigur nu a zis nimeni ca IMDB este "the thing" (eu il prefer in locul lui RT)....
si as putea continua....
vizionare placuta!

p.s. nu toate filmele sau actorii sau regizorii sau producatorii au fani/sustinatori/admiratori? mai multi sau mai putini? ce ti se pare paradoxal? chiar nu ti mai poate placea un film (care chiar incanta ochiul)? nu va place - nu votati, nu platiti biletul pentru cinema, nu inchiriati dvd-ul, nu platiti traficul de internet pentru descarcarea lui (legala sau ilegala) samd. sigur veti fi mai fericiti decat sa va scaldati in hidosenia asta.....


Si eu ma duc. Am rezervarile facute pentru miercuri de acum 2-3 saptmani. Sunt de acord cu cele spuse de tine, dar ma voi pronunta miercuri seara. Mi se pare cel mai corect.
Nu mai fi suparata! Nu a fost chiar asa de rau... :)

Stie cineva ce tip de format 3D foloseste lantul Cinema City (ma intereseaza atat cinematografele normale cat si IMAX-ul)? RealD sau Dolby 3D?

Inca o intrebare: ruleaza si versiunea 2D la noi? Initial auzisem ca vor sa renunte la 2d screenings definitiv. N'au renuntat, asa ca ruleaza si in 2D, dar sunt curios daca e si in cinemaurile romanesti in 2D?

@Shuyin...Dolby 3d.

Vazut si eu azi de la 12:40...si am gasit aceleasi bube ca voi. Povestea si scenariul standard previzibil...dar la fel ca multi dintre voi, am lasat creierul la intrare si m-am dus sa ma distrez. Si nu am fost dezamagit. E un film revolutionar si asta a vrut sa ne arate Cameron.
Merita vazut in 3d...impresia ca 3d-ul lipseste mai pe sfarsit e falsa...te obisnuiesti cu ea. Asta e motivul. Dar de fiecare data cand realizam asta tot mai gaseam ceva de care sa ma leg, sa imi trezesc ochii (obisnuiti de 3D) sa vada iar magia data de aceasta tehnologie.

Mi-a placut si jocul cu subtitrarea...nu a fost intotdeauna cum e standardul. S-au jucat cu fontul cand vorbeau cei din Na'vi in limba lor, isi schimba perceptia de adancime, trecand intre personaje, dupa obiecte din prim plan, etc. Foarte inpsirata chestia asta...la randul ei amplificand constant senzatia de 3D.

Filmul e un spectacol vizual-audio (dupa importanta) si de asta am mers sa-l vad. Nu am fost dezamagit.

mdea, ocheiutz avatar. m-a prins, mi-a placut, michelle rodriguez e buna'n draci, alea alea. acuma sa vad daca o sa am chef sa-l revad. ca asa si king kong mi-a placut, dar dupa o saptamana am uitat de el.

dar, dincolo de astea, mi se pare mie sau imaxu' de la afi a fost complet de cacat? prefer o sala normala oricand.

Mono:Mi se pare exagerat sa spui ca ti-ai lasat creierul la intrare ca aici se integreaza "2012" care e catchy si idiot.
Dar "Avatar" te provoaca sa te gandesti la el si nu e deloc catchy.
Vine si cronica,stati flexati!:))

Poate te provoaca sa te gandesti la el, dar nu sa gandesti despre el sau pe baza a ceea ce vezi in el. Cu siguranta iti va ramane intiparit in minte pentru cateva zile sau poate chiar mai mult, dar nu e nimic de gandit cu adevarat. Sunt de acord cu M0n0 aici...

Atunci depinde de persoana.
Eu ma gandesc la conexiunea aceea dintre lumi,la trimiterile catre cucerirea imperiilor aztec,maias,inca sau la poveste cu pieiile rosii.
Unii parca refuza sa gaseasca sensuri si il vada doar ca pe un blockbuster comercial si atat.
Eu cred ca e mult mai mult.:D

Unde anume este cronica lui Pitbull la Avatar?

Probabil nu a scris-o inca.

Corect.
L-am reväzut (complet) asearä.
Azi am avut cursuri toatä ziua.
O scriu mâine, odihnit, lucid.

Deocamdatä, un preview:
Ultima parte e într-adevär spectacularä si foarte bine filmatä. Chiar dacä nu derege busuiocul la nivel de continut, satisface în plan vizual. M-a îmblânzit, cât de cât. Nu voi mai intitula cronica "Duda albasträ", ci probabil ceva pe ideea "formelor färä fond". Nu voi fi räu cu filmul, ci doar sever.
Totodatä, le multumesc (sincer, nu ironic!) apologetilor de mai sus, care au avansat justificäri de tip: "nu conteazä povestea, poate fi oricum, important e spectacolul!" Reflectând la aceste tentative de legitimare, mi-am putut pregäti o pledoarie mai riguroasä împotriva rabatului de la substantä în favoarea formalismului superficial.

Mai multe, mai clare, mai organizate - mâine.

Poate te dai si tu pe brazda macar un pic. Formal desigur. :D

Numarul ala de la IMAX cu multi de 0000000000 e bun de ceva sau sa renunt la ideea de a incerca sa mai prind bilete pentru maine?

Filmul la IMAX e cu subtitrare sau e dublat ? Ca nu prea am inteles. :-?

Povestea lui Pandorahontas: "Avatar"
Orgia formelor fără fond - sau, aproape...

Numeroşii apologeţi ai mult-trâmbiţatului eveniment cameronian al deceniului mira-s-ar foarte, presupun, să constate ce deserviciu imens i-au făcut - şi dintr-un motiv cât se poate de simplu: tentativele lor de a legitima acest super-show vizual cu picioare de lut n-au reuşit decât să rânduiască frumos, ca la poligonul de tir, toate scuzele-ţintă pe care să le ia la ochi o pledoarie solid argumentată pro-cinema - un cinema care să însemne şi fond, nu numai formă...
Toată lumea e de acord că povestea e simplistă şi liniară - aş merge mai departe cu severitatea, spunând: o colecţie de clişee, pastişe şi autopastişe, adunate într-un ansamblu complet previzibil. La un prim nivel, nu e nimic altceva decât o semi-parabolă a colonizării diverselor continente şi regiuni terestre, de la pieile-roşii la azteci, sau de la aborgienii australieni la moţii din Roşia Montană cărora li se pregăteşte dislocarea pentru a se intoxica Apusenii cu cianuri - un prieten îmi spunea azi că lui i-a adus aminte cel mai mult de Pocahontas. Fără nici o motivaţie de fond, pe lângă cea imediată a opţiunii pentru genul S.F. în locul celui istoric, povestea se translatează pe altă planetă, dând astfel semnalul conceperii unei lumi imaginare - subcategorie extrem de semnificativă a domeniului science-fiction. Regăsim nenumărate motive (furate ca roata sau redescoperite ca apa caldă), din Robert E. Heinlein, Brian Aldiss (în special "Hothouse" şi trilogia "Helliconia"), Ursula K. LeGuin ("The Word For World Is Forest" - şi multe altele dintre lumile plăsmuite din imaginaţia ei), Serge Brussolo (subiectul "planetei vii", tratat pe larg în «La Fièvre»), Stanislaw Lem (tema "planetei inteligente" - din "Solaris", evident!), şi câte, şi mai câte... Singurele sclipiri de originalitate apar strict la nivelul unor detalii de ordin "tehnic", dar şi acolo sunt dezvoltate cu mai mică sau mai mare stângăcie - de exemplu: coada n'avi-lor, care nu e formată din păr (acesta lipsindu-le cu desăvârşire), ci din prelungiri nervoase destinate contactelor de comuniune telepatică - ceea ce, însă, nu justifică faptul că se nasc cu ea gata împletită precum cosiţa Cosânzenei, sau că podoaba lor capilară e plantată şi aranjată întocmai ca ale pământenilor din diverse culturi; şi nu e decât un prim exemplu.
Lipsa de originalitate se regăseşte şi în alte planuri, de o natură mai degrabă referenţială: Cameron îşi începe filmul cu un rip-off după "Aliens" şi, culmea, îl încheie în aceeaşi... cheie - cu deosebirea că aici antagonistul, nu eroul, foloseşte un costum robotizat. Ca să nu mai vorbim de banalitatea "mărului discordiei": un mineral unic în felul lui, care ar rezolva pe vecie problema energiei pe Terra. Dacă n-am întâlnit deja motivul ăsta în cinci sute cincizeci şi cinci de SF-uri, în nici unul nu l-am întâlnit! (Ca să nu mai vorbesc de improbabilitatea logică: pentru a ajunge pe o planetă din alt sistem solar, ai de rezolvat atâtea probleme tehnologice, încât e de la sine înţeles că un mizilic ca energia s-a soluţionat de mult - plus imensele resurse care ne aşteaptă colea în vecini: pe Lună, în centura de asteroizi, pe lunile lui Jupiter şi ale lui Saturn, şi aşa mai departe (unde "departe" = "aproape"). Greu era să-şi pună mintea la contribuţie şi să găsească un interes pe cât de inedit, pe atâta de acceptabil logic, pentru a-i lua pe n'avi din habitatul lor şi a-i deporta în bărăganul pandorian.
...Şi de ce "Pandora"? Nu numai că-i un nume folosit până la suprasaţietate, dar nici măcar nu corespunde conotativ cu ceea ce se va întâmpla acolo - decât, cel mult, la nivelul unui cenaclu S.F. de gimnaziu, unde copiii abia învaţă să se deprindă cu împrumutarea onestă şi corectă a motivelor mitologice. La fel stau lucrurile şi cu alte denumiri, ca ferocele "thanator" (adică: "de-petrecanie-făcător"), sau ridicolul "improcurabiu", un artificiu lexical care ne duce cu gândul la cafeaua şi kentanele de pe vremea lui Ceaşcă.
Nu mai insist asupra faptului că protagonistul nimereşte taman peste prinţesa moştenitoare a tribului, fiica preşedintelui şi a papesei (alt clişeu politico-administrativ-telenovelistic), deja promisă succesorului la putere (nu ştiu dacă-s doar angoasele mele existenţiale la mijloc, dar Neytiri seamănă cu Nichituş, mai ales la ochi şi la pomeţi, ceva de speriat!), astfel încât să fim siguri că povestea lor de dragoste, care va surveni la fel de inevitabil ca faptul că după noapte vine zi cât ai vrea în loc s-o ţii, va produce şi acest gen de complicaţii. Se mai impune să reţinem şi lipsa de logică intrinsecă a poveştii la nivelul motivaţiilor: ştim că s-a investit enorm de mult (timp, bani, mijloace, eforturi) în abordarea "diplomatică" a băştinaşilor, pentru a-i cruţa de o intervenţie coercitivă (care ar fi făcut rău la imagine) - acesta fiind, în fond, însuşi sensul plotului central, al folosirii avatarurilor. Şi totuşi, exact când mai era puţin până la izbânda abordării cu duhul blândeţii, nemernicul de colonel îşi pierde răbdarea şi hodoronc-tronc trece în ofensivă beligerantă - plus ponciful potrivelii în timp: buldozerul dă năvală exact în locul şi-n momentul relaxării post-coitale.
Aşa că, în cele din urmă, avem parte de-o ditamai lupta lungă de aproape o oră - şi, ce-i drept, excelent filmată. Practic, numai pentru acel show final merită să suportăm şi pelteaua de o oră şi patruzeci de minute dinainte; ar mai fi de remarcat şi faptul că, mare minune, Cameron nu se rezumă doar la ciocniri cantitative (cum făcea Peter Jackson în bătălia finală din "Lord of the Rings"), ci chiar include elemente de strategie şi tactică decisive pentru deznodământul confruntării. Păcat, numai, că nu ni le oferă şi la nivelul unor strategii şi tactici cerebrale!
Per ansamblu, întregul scenariu e structurat atât de mecanic şi steril, încât toate "puştile cehoviene" de pe parcurs îşi telefonează detunătura încă de la prima apariţie, începând cu acei rinoceri-ciocan imuni la proiectile şi care vin-vin-vin calcă totul în picioare, continuând cu super-păsăroiul roşu-bălţat (i-am uitat numele) care-şi anunţă rostul încă din replica "s-a întâmplat doar de şase ori de la Primele Cântece", şi terminând cu descoperirea lul Grace Augustine despre "planetă ca reţea" - moment din care ştim deja, fără putinţă de tăgadă, cum se va rezolva totul. Comentând asta cu un coleg, la ieşire, omul mi-a replicat: "Bine, dar aşa era firesc să se întâmple! Tu cum ai fi făcut...?" Răspunsul e elementar de simplu - şi constă în ceea ce numit adevărata creativitate: NU ŞTIU! Dacă aş şti, ar însemna că scenariul e previzibil - sau că eu sunt mai bun decât Cameron. Nu ştiu ce aşteptam de la el, dar ştiu că ar fi trebuit să fie o soluţie la fel de firească, însă complet neaşteptată! Asta înseamnă să ai cu adevărat idei - şi nu numai atât: este o regulă cardinală a dramaturgiei de film: dă-i spectatorului CE VREA, dar într-un mod NEAŞTEPTAT!
Recunoscând, în mare parte, toate aceste limite, apărătorii filmului înaintează ipoteza că, pentru un asemenea spectacol al efectelor speciale, ar fi de ajuns o poveste simplă şi uşor de urmărit - nu e nevoie de complicaţii şi nici de ambiţii elitiste. Nu le pot răspunde decât că fac varză din criterii şi valori: simplu nu e totuna cu simplist, după cum nici complicat nu echivalează cu complex. Cultura science-fiction (ba chiar şi cea mainstream) bubuie de proze şi filme pe cât de simple, pe atât de fascinante - de tipul: "cum i-o fi venit ideea asta...?" Mai concret spus, subiectele slabe sunt simpliste şi complicate inutil, la antipozi situându-se cele simple şi în acelaşi timp complexe cu eleganţă (îmi vine în minte fascinantul «La Planète sauvage», de René Laloux, pe un scenariu scris împreună cu Roland Topor, după Stefan Wul - cu cât e mai simplu, şi totodată mai creativ, decât simplist-îmbârligatul script al lui Cameron...!)
Îmburdându-se în această fundătură, fanii cu ştaif ai "Avatarului" ignoră un principiu estetic esenţial al cinematografului de calitate: echilibrul oricărei opere se bazează pe proporţionalitatea între fond şi formă. E rudimentar şi semidoct să susţii că sofisticarea spectaculară ar justifica schematismul povestirii, la modul: "un scenariu mai complicat (sau cu pretenţii artistice mai înalte) ar fi perturbat percepţia spectacolului". Nimic mai fals! Dimpotrivă: cu cât elementele formale sunt mai ambiţioase, cu atât ele au nevoie de o bază mai solidă (şi nu neapărat greoaie, dificilă sau pretenţioasă) - altfel, vor glisa fatalmente spre orgia formelor fără fond, exprimată prin termeni consacraţi deloc măgulitori: histrionism, cabotinărie, kitsch.
Un alt pretext apelat întru proslăvirea "Avatarului" ar fi falsul argument împotriva credibilităţii - în ideea că ecranul, mai ales în context SF, ar înghiţi orice, criteriile realiste având doar o relevanţă minoră. E o nouă capcană: tocmai că în science-fiction, şi mai ales în fantastic, stratul realist trebuie neapărat să fie riguros şi raţional, spre a putea servi ca suport solid pentru produsele imaginare ale fanteziei, conferindu-le credibilitate - altfel, rezultatul nu va mai fi nici SF, nici fantasy, ci mai degrabă absurd, suprarealist sau dadaist (ceea ce n-ar fi deloc rău, cu condiţia să se fi ajuns acolo cu deliberare, nu rătăcind drumul!)
În fine, ar mai fi multe de spus, dar ca să ne înscriem într-un spaţiu adecvat subiectului, mă rezum la a conchide că, din toate aeste motive, scenariul rămâne subţire şi neconvingător, regia se situează în zona mediană a unui profesionalism corect şi sigur pe sine, iar principalele virtuţi ale filmului rămân cele strict vizuale. Într-adevăr, imaginea are stil, creativitate plastică şi forţă expresivă, iar efectele speciale duc tehnica C.G.I. cu încă un pas înainte - apropiind inexorabil momentul pe care de ani de zile îl aştept cu atâta speranţă: acela al blazării în faţa acestor tours-de-force tehnice, care să redeschidă din nou calea adevăratelor explorări de fond.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
21 decembrie, 2009
Bucureşti, România

Asta imi aduce aminte de acel cantec din Chicago, "Razzle Dazzle Them". :)
In sfarsit, cronica mult asteptata.
Asadar, cu toata consideratia, imi voi permite sa va contrazic.
Este intr-adevar valid argumentul lipsei de originalitate, poate pana la cliseu. Dar forma fara fond? Nu cred, domnule Pitbull. Fondul nu e definit doar de inovatie, de elementul surpriza. Fondul poate fi reciclat. Poate pentru unii dintre noi aceasta poveste este una reciclata, valorile transmise, emotiile induse pot parea desuete pentru ca deja le-am experimentat, deja le cunoastem, dar, in acelasi timp, poate sunt unii indivizi, poate niste pustani de 14 ani, care au fost atrasi de elementul "cool" al acestui film, si intre timp au mai deprins si un mesaj de toleranta, un mesaj de respect pentru natura. Tin minte ca si eu la 14 ani eram extrem de impresionat de acele filme de discriminare rasiala, de cum erau tratati niste oameni doar pentru ca aveau alta culoare a pielii, decat majoritarii albi. Astazi mi se face greata cand mai vad un film de genul, dar asta nu inseamna ca mesajul nu este corect, nu inseamna ca la acea vreme acel film nu m-a educat si nu a participat la formarea personalitatii mele.
Nu mi se pare ca filmul e incorect, doar pentru ca nu e inovativ. De acord, nu e foarte complex, dar de ce ar trebui sa fie? Poate ar fi fost mai bun, dar e ceea ce e. Exceleaza in alte domenii, are emotie, e si entertaining, are si un mesaj. Un mesaj simplu, un mesaj de alb si negru, dar el exista. Nu poate fi desconsiderat atat de usor doar pe baza scenariului neoriginal. Adevarat, un scenariu aproape ca o poveste pentru copii.
Cat priveste stratul realist al acestui SF mi s-a parut destul de rational, in mare parte. Moon, un SF foarte apreciat al anului pleaca de la o premisa aproape ridicola. Matrix, un excelent SF, pleaca de la premisa ca oamenii pot fi folositi ca baterii, si doar oamenii, in nici un caz vacile, sau alte vietuitoare. Ce sa mai spun de Star Wars.
Avatar ne spune ca in viitor, corporatiile vor exploata resursele naturale de pe alte planete pentru profit. Nu mi se pare o profetie chiar lipsita de sens.
Parerea mea "vacaraoiana" e ca ati avut asteptari prea expandate de la acest proiect. Uneori, o prea mare anticipatie te impiedica sa te bucuri de un film nu excelent, dar bun.

Si cu asta incepem era cand noi suntem "extraterestrii" (terestrii) pentru alte popoare...
Daca pana acum faceam filme ca vin extraterestrii pe capul nostru sa ne distruga si sa ne lase planeta fara resurse...acum incepem noi sa fim acei "extraterestrii" de care ne temeam atat de mult...lucru de altfel nu previzibil insa necesar...ca filme cu extraterestrii venind pe pamant s-au facut prea multe.

Pitbull a facut o cronica, din nou, foarte buna...insa a stat prea mult pe elementul logicii intr-un film S.F.. Si asa cum stim, un S.F., fiind fictiune are voie sa se joace cu logica noastra, fiind liber sa lase goluri in poveste pe care noi le putem interpreta cum dorim...face parte din distractia unui S.F.. Desi avem tehnologia, in anul 2154, pentru a ajunge pe planete indepartate ne bazam tot pe combustbili solizi, poate nu fosili (asa cum se vede clar la fiecare masinarie)...si pentru asta e necesar un minereu tot solid, unoptaniumul, pentru a sustine energia de pe pamant.

A zis cineva intr-un post precedent ca finalul e cam sec din cauza ca le-au permis pamantenilor plecarea acasa, dandu-le ocazia astfel sa vina inapoi cu forte noi si mai puternice. Eu zic: Ei nu au venit pentru ca au nevoie de energie? Cu ce sa mai vina inapoi daca pe pamant nu mai au energie? Au destula pentru a ajunge inapoi acasa...dar acum merg cu mana goala, pentru ultima data.

Da, pertinent review-ul lui Mr. Pitbull. Daca n-as fi semi-tehnocrat prin formatie (asta ma impiedica sa fiu foarte critic, pentru ca filmul e o bijuterie vizuala), probabil ca as fi fost si eu mai acid la adresa scenariului. Mai ales ca, desi nu am citit operele mentionate de Pitbull drept sursa de inspiratie pt. Cameron, sunt un cititor pasionat de SF (nu de mult, de vreo 3 ani, deci nu pot spune ca am vreo autoritate in domeniu). Cu scurta familiarizare cu literatura SF pe care o am, am simtit ca intr-adevar unele detalii de scenariu ar fi putut fi mult mai interesante si/sau credibile.

*contine spoilere*
Dar cred ca se omite un aspect foarte important: 80-90% din toti oamenii nu au citit vreodata macar o carte SF, ce sa mai vorbim de posibilitatea sa le fi citit tocmai pe cele din care s-a inspirat filmul. Prin urmare, pentru 80-90% din public Pandora va fi o lume necunoscuta si interesanta. De fapt, cred ca pe oriunde ar fi apucat-o scenariul, imaginarea unei lumi in care sa nu se regaseasca si idei din literatura SF consacrata ar fi fost aproape imposibila, iar comunitatea pasionatilor de SF ar fi avut oricum parte de motive recognoscibile.
Si la urma urmei, nu cred ca filmul si-a propus sa castige ramura specializata a publicului prin detaliile de scenariu, ci in principal prin transpunerea vizuala a conceptelor prezentate (unde este absolut imposibil sa nu fi reusit).
Poate sunt eu intr-o dispozitie prea buna, dar n-as spune ca scenariul instiga la foarte multa critica In contextul in care sustine un blockbuster care se adreseaza publicului larg si oricum e peste media majoritatii scenariilor filmelor din categoria lui (numai cand ma gandesc la 2012 sau Transformers ma ia cu ameteala, dar mai sunt cate si mai cate).

Singurele lucruri care m-au deranjat cu adevarat la scenariu au fost scenele (prea) melodramatice si cateva gauri in logica (mentionate de Pitbull). Cred ca ele au deranjat pe foarte multi. Oriucm, de apreciat faptul ca detaliile (chiar si asa, luate de prin carti) nu au lipsit, Cameron avand grija sa-i prezinte publicului nu doar clasica poveste de razboi si dragoste, ci si locul unde se petrece ea. Pentru mine a fost un MARE plus sa vad ca o parte din film a fost dedicata "explorarii" Pandorei, cu fauna, flora si relieful ei.
Daca stau bine si ma gandesc, filmul m-a si surprins in cateva randuri (a mai surprins pe cineva, sau sunt eu cioban?):
-nu ma asteptam sa reuseasca sa doboare Copacul. Din secunda in secunda asteptam sa se intample ceva (eventual sa fi venit insusi Roland Emmerich si sa faca o magie) si sa plece elicopterele, dar n-a fost asa.
-credeam ca Grace va fi salvata de la moarte (ori in avatarul ei, ori...cumva)
-nu am anticipat distrugerea "elicopterului" lui Trudy (gagica pilot)-cand a zis ca se retrage am luat-o de buna, zicandu-mi ca se duce sa realimenteze si se intoarce sa-i rupa curul colonelului. Cand colo, iaca "bum"!


Ar fi cateva probleme, sesizate de Pitbull, care nu mi s-au parut a fi chiar ceea ce par la prima vedere:
-acel improcurabiu era, probabil, mult mai eficient dpdv energetic decat orice altceva descoperit pana atunci. Cine stie, poate centura de asteroizi sau lunile lui Jupiter si Saturn nu au furnizat oamenilor surse de energie atat de bune precum cele descoperite pe Pandora. Dar recunosc, se puteau gandi la ceva mai original, motivul invocat in film e la limita bunului simt.
A, si trecand peste evidenta impresie de bascalie pe care o lasa, numele e o denumire consacrata folosita in gluma pt. elementele foarte rare sau imposibil de gasit. Mai multe, aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Unobtanium
-atacarea prematura a bastinasilor...n-as zice ca a fost prematura. Relatiile cu Na'Vi nu mai erau ce fusessera. Scoala lui Grace fusese desfiintata. Cand Jake e adus tribului cativa spun ca "nu-i mai primim pe oamenii cerului printre noi"(eventual se razgandesc doar pt. ca Jake era nu cercetator, ci luptator), iar chiar inainte de atac, coloneul Quarritch le arata tuturor un video log in care Jake spune clar ca "Na'Vi nu vor parasi niciodata copacul si ca oamenii nu poseda nimic de care ei sa fie interesati". In momentul ala era clar, cercetatorii nu mai aveau cu ce sa-si justifice incercarile de convingere => atac.
-buldozerele care i-au "trezit" pe ibovnici avansau spre marele Copac. Adica sansele sa dea peste cei doi, avand in vedere ce ditamai buldozerele erau si faptul ca totul se petrecea in zona "X", erau destul de mari, nu cred ca povestea e trasa de par in cazul asta.
-"Pandora" e un nume arhi-folosit, dar cred ca folosirea lui are logica. Unu la mana, planeta a fost botezata cu siguranta inainte de a se intampla ceva si cred ca ar fi fost prea saritor in ochi ca numele sa se potriveasca cu ce se intamplă. In plus, Pandora e un nume atat de generic, iar oamenii il folosesc atat de des cand boteaza ceva nou, incat probabilitatea ca planetei sa-i fi fost atribuit numele asta e considerabila, zic eu. Poate nu bifeaza la capitolul originalitate, dar ca probabilitate merge.

Cam atat... A, ar mai fi un lucru, legat de utilitatea efectelor speciale in filme si de ce ele nu ar mai trebui criticate la fiecare blockbuster care apare: fie ca unora le place, fie ca nu, efectele speciale sunt la fel de necesare precum luminile sau costumele, iar filmele care le folosesc-asijderea. De 100 si mai bine de ani cineastii au incercat tot soiul de trucuri care sa le faca viata mai usoara si sa le dea posibilitatea sa creeze "imposibilul". La inceput a fost rudimentar: vreo 90 de ani s-a lucrat la fel: masca din latex pe fata actorului, miniatura navei spatiale filmata pe fundal mat, fascicule laser desenate manual, creaturi din plastilina animate in stop-motion etc. Toate bune si frumoase pana cand au venit filme ca The Abyss, Terminator 2 si Jurassic Park si au facut vant plastilinei cu totul, inlocuind-o cu computerul. Era cea mai mare revolutie tehnica a ultimei sute de ani, brusc se schimbau regulile jocului. Iar asta se petrecea in urma cu doar ~20 ani. Era inevitabil sa nu explodeze interesul pentru efectele speciale. Incet-incet, au inceput sa apara din ce in ce mai multe filme care se axau pe efecte speciale, din simplul motiv ca acum "se putea". Asta era de ajuns: teritoriul trebuia explorat, cu sau fara ajutorul scenariilor complexe si a profunzimii emotionale a filmelor. Si chiar asta s-a intamplat: o abundenta de filme pline de efecte speciale, unele bune, altele mai putin. Dar un lucru aveau toate in comun: impingeau posibilitatile (si bineinteles. aduceau tone de coco in acelasi timp). Sigur, cinefilii dornici de provocare intelectuala au avut de suferit de multe ori, dar nu a fost un efort in van. Nici pe departe.
Majoritatea filmelor pe care multi le critica pentru faptul ca "folosesc efectele speciale in exces" sau pentru ca sunt pur si simplu gandite cu piciorul, sunt importante. Pe langa faptul ca ofera entertainment vizual, pun caramida peste caramida in perfectionarea tehnicii de pe urma careia vor profita toate filmele viitoare, printre care cu siguranta se vor afla si filme foarte bune (si care fara aceste "efecte" poate ca nici n-ar putea exista).
Daca n-ar fi existat filme precum Godzilla, Armageddon, Pearl Harbor sau orice alt mindless action flick, nu s-ar fi ajuns la rezultatele pe care le vedem astazi. Uitati-va 10 ani in spate si vedeti diferenta: imensa. Acum efectele speciale nu mai sunt folosite doar in action flicks, exista si filme fara explozii care le folosesc. Benjamin Button, de exemplu, m-a prostit pur si simplu pe fata: nu mi-am dat seama de multe din efectele speciale decat la a doua vizionare. Jur ca nici acum, cand ma uit la unele scene, nu am nici cel mai vag sentiment de "fake", atat de bine sunt realizate.
Ii inteleg pe cei care sunt anti filme precum 2012. Si eu, un impatimit si un practicant al graficii, ma mir cum de am rezistat pana la finalul filmului, in ciuda bubuiturilor ce-mi erau prezentate. Dar sa nu confundam CGI-ul cu filmul in sine, pentru ca CGI-ul, daca este pus la lucru corect, niciodata nu va parea de prost gust, indiferent de cantitatea folosita. La urma urmei, sunt atatea lucruri care nu pot fi facute decat cu CGI...cel putin 95% din toate SF-urile scrise vreodata. As accepta oricand sa vad o ecranizare (nu de Emmerich) dupa Vernor Vinge sau unul din episoadele Dune (daca e sa aleg, as alege "Children Of Dune") realizata cu tehnologia din "Avatar". Ar fi o chestie!
In concluzie...strangem din dinti, cine vrea se uita in alta parte cand vine talazul de efecte fara justificare, pentru ca in mod sigur in viitor vor fi si multe filme bune cu la fel de multe efecte speciale. Atata doar, ca incercarile eronate sunt mai dese decat cele reusite. Tot raul spre bine.

A, si preventiv, pentru oricine are senzatia ca fac apologia informaticii si ca efectele speciale sunt facute "de catre calculator" si ce simplu e sa le faci: Wrong!! Sunt atatia artisti talentati care lucreaza pe branci la fiecare secunda de efecte speciale, de v-ati speria (Nici nu vreau sa-mi imaginez cati au lucrat la Avatar). Grafica digitala e o chestie cel putin la fel de complicata precum cinematografia clasica ce se foloseste de ea. Si foarte important: a NU se confunda cu tehnica. Tehnica este doar suportul pe baza caruia se construieste arta digitala, asa cum un desen se construieste pe hartie. Cand aud ca unii (multi) includ efectele speciale doar la caseta tehnica, ma ia cu tensiune.

Avatar
 

Eu l-am vazut in 3D.
Merita vazut, pe bune.

Vizionare placuta.

Care ar fi aia? :-?

Am mai vazut ideea chiar anul asta. E vorba de Battle for Terra, care are o poveste aproape identica. Singura diferenta e ca nu e vorba de o resursa, ci de colonizarea unei noi planete, dupa ce omenirea isi "omorase mama". Deci tonul acestui trend nu a fost dat de Avatar.

Chiar eu am zis. Si argumentul ramane valabil. E adevarat ca era folosit pentru energie, dar nu inseamna ca era singura sursa de energie, sau chiar si asa, ca nu aveau destule stocuri pentru a lansa un atac cu toate fortele, pentru a-si asigura securitatea energetica, mai ales daca aceasta resursa era atat de valorasa. De asta am spus ca finalul e copilaros, in logica filmului. Nu se rezolva nimic, ba chiar se agraveaza situatia. Daca filmul ar fi continuat, nu vad prea in roz viitorul Pandorei. Just nuke the goddamn place and get the production running.

Cand exista tehnologia AI de calibrul lui Gerty, sa folosesti clone, care, datorita naturii umane, a trairilor emotionale, cauzeaza destul de multe pagube. Plus cheltuielile cu acele turnuri ce bruiaza telecomunicatiile. Plus riscul de imagine pentru companie. Nu mi se pare prea credibil ca un CEO sa ia o asemenea decizie, cand ai o alta cale mult mai simpla de a controla productia "by remote" de la o distanta relativ mica, care ar permite o interventie relativ rapida a unui echipaj uman daca ar aparea probleme, cum chiar s-a intamplat in film.


LE. @M0n0, am gasit un link interesant ce explica mai clar ce ar fi acel unobtanium. De fapt nu e o sursa de energie, ci un material super-conductor foarte rar, este un material de constructie vital pentru navele ce le permit calatoriile interstelare. Asta cred ca satisface si nevoia de ancorare rationala a lui Pitbul.
Si se pare ca m-am inselat cu privire la acei munti plutitori, nu sunt doar la impresie. Unobtanium are un fel de proprietati magnetice ce-l face sa pluteasca intr-un camp magnetic, ergo munti plutitori.
Ce-i drept, ori am ratat eu explicatia asta in film, ori ea nu prea a existat. Si eu aveam impresia ca e un fel de combustibil.
http://james-camerons-avatar.wikia.com/wiki/Unobtainium

Corect. Asta-mi aminteste de o secventä din "Comoara", de Iulian Mihu (1982): vin tâlharii, atacä träsura, îl prind pe episcop, un tâlhar îi pune jungheru-n beregatä si-l întreabä pe sef:
- Cu ästa ce facem? X(
- Spânzurati-l, cä n-avem vreme prea multä!
Mä tem cä n-a existat... :|
Altfel, asa cum e îmbârligat, nusegäsesteumul äla pare destul de interesant - iar asocierea cu muntii plutitori e chiar misto (ca sä nu mai zic cä imaginile lor sunt superbe; iar folosirea Vortex Fluxului ca spatiu de luptä e OK).
...Ceea ce ne duce cu gândul la alt aspect, pe care voiam sä-l abordez în cronicä si mi-a scäpat.
Spunea cineva, nu mai stiu cine, cä gata, un film nu mai e autocontinut, acum se ramificä, avem site-uri, avem Wiki, avem un întreg univers, deci nu-i putem reprosa gäuri logice, doar fiindcä n-am scormonit noi prin toate celelalte surse adiacente unde am fi gäsit toate explicatiile.
FALS!
E minunat, e admirabil, e sublim cu desävârsire cä lucrurile ating asemenea niveluri de dezvoltare interdisciplinarä - dar asta nu se face oricum, ci tot conform unor reguli ale bunului-simt. Concret: cel putin elementul principal, central, determinant (în cazul de fatä filmul) trebuie sä fie autosuficient: sä stea perfect în picioare, de unul singur - nu sä depindä de explicatii sau completäri de colo sau de colo, sau de cititul scenariului! (Am si zis, într-un mesaj anterior: päi dacä-i pe-asa, trebuia sä proiecteze naibii scenariul pe ecran, ca sä-l citim în paralel!) Abia în jurul unei asemenea piese de rezistentä solide si echilibrate se pot construi celelalte componente ale "universului" ei, care sä-l extindä si sä-l îmbogäteascä - dar nu sä scuze neclaritätile si inadvertentele (fie si aparente) din filmul propriu-zis.

Una dintre regulile de bazä ale artei si mai ales meseriei filmului e cä scenariul trebuie sä fie de o concretete cinematograficä deplinä - în el scrii numai ceea ce se vede si se aude! Cu asta mä bätea la cap întruna Bratu acu' treizeci si ceva de ani, cu asta-i regulez si eu la cap acum pe elevii mei. Scuze gen "citeste scenariul, si-ai sä întelegi" sunt de-un ridicol de te-apucä mila. Trebuie sä întelegi din ce vezi pe ecran, si atât!
Sau, alt dicton, si mai succint: "SCUZELE NU SE FILMEAZA!"
(Aici, ar functiona putin invers: "CE NU SE FILMEAZA, NU CONTEAZA.")