daaa-desene pe asfalt :D

nu bre vicki, banane şi portocale ...:((

=)) frate eu aveam parte de desene pe asfalt

1 leu biletul la cinema. 1 leu cincizeci dacă vroiai la mijlocul sălii, pe mijlocul rândului.

eu am prins la cinema cu 4 si 6 lei
apropo de cinema , cateodata cozile la bilete erau mai mari ca la cele de pui , oho ce vremuri !

uite ceva care atunci era socotit câh, deşi mai pe sfărşitul perioadei te bucurai dacă găseai şi de ăştia prin magazinele alimentare: "polonez"

PS: asta aşa, că tocmai ce mi-am fiert 2. doar că nu le zice "polonez" şi knackwurst (sic!). da' au acelaşi gust ca aceia de acasă ... miam-miam :P

Reflectez la cât de iritantä si deranjatä e o resetare spontanä de computer - si-mi amintesc de vestitele întreruperi ale curentului. (Vorba bancului: "Stiti cum se vede noaptea Bucurestiul din avion? / Ca o orgä de lumini: aici se stinge, aici se-aprinde!"). Intr-o asemenea lume, folosirea normalä a computerelor ar fi de neimaginat. De Internet, nici nu mai vorbesc! (Mai aflu cum e prin China, sau Iran, mai recent - si am senzatia unei ucronii ceausiste. La Coreea de Nord mi-e groazä sä mä gândesc.)

da ce `fain` era cand se lua curentul pe neasteptate tocmai cand citeam o carte interesanta ca de televizor nu ne prea sinchiseam la ce emisiuni `interesante si educative` erau, mama ce injuraturi si isterie era in casa

Amintiri din 'epoca postdecembrista':
Azi-noapte stateam in pat si citeam si s-a luat curentul. Asa ca n-am avut incotro, am pus cornu'n perna si m-am pus sa ma culc.

Tin minte ca se lua curentul in fiecare seara pe vremea lui Ceausescu, chiar dupa ce se intuneca, iar noi aveam pregatite lumanari si lampa cu petrol.
Eram inscrisa la scoala de muzica si trebuia sa exersez. Nu aveam curent, iar eu, la lumina lumanarii, cantam la vioara. :)) Parca eram pe vremea lui Mozart!

(fără nici un reproş) uite asta e chestie care pe mine unul mă deranjează: referirea la unele chestii ca "pe vremea lui Ceauşescu".
"vremea lui Ceauşescu" a început în 1965 şi s-a terminat în 1989 (sau poate că nu:)) :(( ). nu toată "vremea " lui a fost aşa (i.e. cu luatul curentului şi statul la cozi, lipsa alimentelor). cei mai înţelepţi (sic!)decât mine ar trebui să îşi aducă aminte de asta.

chiar a fost TOTUL rău înainte de '89?

Eu m-am nascut pe vremea lui Ceausescu.
Nu spun ca mi-a mers rau de tot, doar n-am murit de foame! Din contra, ne-am descurcat. Totusi, chiar daca n-a fost totul rau pe vremea lui Ceausescu, a fost mult mai rau decat acum.
Un singur exemplu: nu eram liberi. Si mai sunt si alte argumente, dar acesta este primul care mi-a venit in minte.

eu sunt născut tot pe vremea lui ceauşescu. destul de bătrân ca să nu fiu "decreţel", deşi sunt născut după apariţia decretului.
pe un alt forum, unul destinat expatriaţilor, cineva care spunea că are de făcut o lucrare despre România şi perioada dinainte de 1989, a cerut să ii se facă o descriere a acelei perioade. dacă stăteai să citeşti tot ce s-a scris, în România sub Ceauşescu fusese mai rău decât în Vietnam sau Korea de Nord. ce era cel mai aiurea era că printre cei fervenţi "demascatori" ai regimului comunist erau persoane care beneficiaseră de pe urma "regimului" (ştiţi voi, ăia de n-au mâncat salam cu soia sau care au intrat în PCR pentru o slujbă mai poziţionată, de "şef"). bineînţeles că nu au lipsit exagerările.
nu apăr perioada aia. nu spun că a fost bine şi minunat. a fost şi rău. dar a fost şi unele lucruri bune. eu cred că trebuie să privim ambele feţe ale monedei.

PS: libertate? ce noţiune abstractă! în lumea asta nu există nici o ţară "liberă"

wow. film-like image ;)

numai că în cazul (exemplul) de faţă viaţa bate filmul:D
de departe!

Eu imi faceam temele la lumina lumanarii. Sau a lampei cu gaz (cand aveam gaz).
Dar bunica facea in fiecare saptamana rulada cu gem. Aveam doua feluri de mancare cu carne. Chiar si fructe (banane, portocale; cd era sezonul, bineinteles). Mi.au fost cumparate carti, care au umplut o mica biblioteca. Am avut mereu manuale noi, cumparate de bunicul meu. Nu mai spun de rechizite! Si era un singur salariu in casa, cel al bunicului. Ma intreb cati din cei de azi, cu un singur salariu in casa, pot spune acelasi lucru.

Auzita de la cineva.Cand erau copii mergeau prin scarile de bloc si furau monezile de 25 de bani din becuri.Si apoi se ospatau cu sucuri si covrigi.

Si nu spun k a fost mereu bine. Uram cantatul imnului in fiecare dimineata, activitatile festiviste in care trebuia sa ridici osanale Multiubitului, parctik la vie, si in generala studierea congreselor. Prinsul parului in codite, sau chiar tunderea lui (sa nu.ti intre in ochi). Folosirea bentitei albe, si a numarului matricol (k niste prizonieri). Modul fixist de predare, in care nu se permitea libertatea de gandire sau abaterea de la regula, notarea nu mereu obiectiva (conta al cui copil esti). Lipsa informatiilor din afara granitelor ( instigare la deschiderea ochilor; nu tocmai ce cautau cei de sus). Ar mai fi destule, dar chiar si asa... am fost fericita. imi amintesc cu drag de acea perioada, in care am fost copil si mi s.a permis sa fiu copil, cu tot ce inseamna acest lucru. Nu mi.a fost teama sa stau vara pana tarziu in noapte, nici sa ma joc cu baietii (and I'm sure you all know what I mean).

Daca a fost mai bine sau mai rau... Cred k asta e subiectiv.

cred că respectivul a încurcat borcanele. becurile. mai degrabă era vorba de patroane. că era simplu. nu făcea contact siguranţa, puneai o fisă de 25 de bani sau de 15 bani. de care avea omu' la îndemână.

Eu le`am incurcat.Nu eu am fost acolo.

nu vreau să devenim nostalgici, doamne fereşte.

până la 8 ani am văzut (efectiv) toată România. excursii de vară cu o mătuşă, cu maşina, plimbat în sus şi în jos, de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga hărţii.

mă alătur şi eu întrebării puse de sihaya: câţi copii cu părinţi muncitori mai au parte de aşa ceva în România de astăzi?

Da, dar, din pacate, in afara de Romania nu prea vedeai si altceva. Acum poti sa mai vezi si alte tari, daca ai bani, normal. In privinta banilor, nici atunci nu aveau toti bani ca sa mearga in vacante prin tara.

Extrem de putini mai pot face asta, oricum eu cred ca e mai important ca acum spiritul se poate plimba în sus şi în jos, de la stânga la dreapta hartilor de tot felul. :)
P.S. Sper ca n-am cazut in patetism. :))

Intre 14 si 18 ani, Collins a cutreierat toatä România în lung si-n lat, crucis si curmezis - si cu ZERO ajutor din partea mea, care treceam atunci printr-o crizä financiarä de nu stii ce-i aia.
Tot anul, muncea si economisea. De cum începea vacanta mare, îsi lua rucsacul si cortul la spinare, iesea pe autostradä si fäcea cu degetul. Nu-l mai vedeam vreo lunä - doar scrisori sau e-mail-uri veneau... Azi de la Horezu, poimâine din Arad, pe urmä din Maramures... Voronet... Iasi... Valea Târnavelor... Tara Bârsei... Ateriza acasä pe fugä, sä se mai primeneascä, si o-ntindea spre Vrancea... Deltä... Gura Portitei... Vama Veche...
Sä tot träiesti!

de-a mama si de-a tata

Asta-mi trezeste o altä "Amintire din epoca de aur" - desi îi apartine doar cronologic, nu si conotativ.

Aveam noi vreo zece ani. Cristi de la trei se iubea cu Coca a lu' Nea Stänicä de la Scara A. Dar pe Coca o iubea si Viorel al femeii de serviciu de la Blocul 22, care într-o zi, disperat, i-a trimis urmätoarea scrisoare - circulatä apoi prin tot cartierul:

Dragä Coca eu te iubesc dar tu nu mä iubesti. Cä tu îl iubesti pe Cristi. Si mai stiu cä teai futat cu el întro searä întro groapä. Te rog nul mai iubi pe Cristi. Iubestemä pe mine. Pliz. Viorel.

:))
un precursor al textelor maneliste.

I laughed. And I needed that. Si da, ne mai jucam si de.a mama si de.a tata, insa nu la modul in care o fac copiii din ziua de azi.

Deci, cum?
Ziceati cä-ntre tufele alea de liliac e sufragerie, si el venea c-un ghiozdänel si zicea: "Iar am luat salariu' jumate... Iahnia aia de ce nu-i pe masä, ce faci, dormi???", si tu-i räspundeai: "Da' pâine cine vrei sä cumpere, io? Nu mi-ai luat azi ultima sutä din geantä?" ...?

Astea se aud sub geamul tau? K noi aveam gradina cu flori in fata blocului, si aduceam presuri din casa, si discutam despre ultimele filme vazute, ultimele carti citite, stii tu... diverse:P . Si rolul tatalui era jucat de una dintre noi (fetele).

P.S. Astept cu nerabdare comentariul la ultima replik, dar pentru a nu strica topicul, scrie.l intr.un pm.

Nope, pot sä-l scriu aici, e perfect on-topic:

Nu, nu se auzeau (la imperfect) de sub geamul meu, din trei motive:
* stau la cinci
* respectivii si respectivele nu aveau un atât de dezvoltat spirit de observatie socialä si reproducere satiricä (si nici nu-i preocupau aspectele protominimaliste ale mizanscenelor ludice)
* zona din spatele blocului era mai proprie auzirilor gen:
- Hentz, bäää!
- Tu vorbesti, care faultezi tot mereu?
- Hai nu fi ofticos acuma!
- Ofticos e mä-ta!
- Da' ia cärati-vä dreacu' mai încolo cä mai e si locatari obositi p-aciia! X(

Am folosit corect timpul (in postarea initiala). Am presupus gresit k stai la parter. (si de data aceasta folosesc corect timpul)

Päi cum sä fie "se aud" (la prezent) adecvat, când replici gen: "Iar am luat salariu' jumate... Iahnia aia de ce nu-i pe masä, ce faci, dormi???" / "Da' pâine cine vrei sä cumpere, io? Nu mi-ai luat azi ultima sutä din geantä?" apartin Iepocii de Aur - atât prin specificitate, cât si prin topicitate?
Azi, s-ar auzi asa: "Iar am fost în grevä spontanä... Pizza aia de ce nu-i pe masä, ce faci, dormi???" / "Da' pâine cine vrei sä cumpere, io? Nu mi-ai luat ieri ultimu' RON de pe card?"

Umila mea persoana locuieste intr.un cartier in care inca se mai aud replici de genul celor scrise initial. In lumea mea oamenii sunt dati afara din servici, sau vin cu lefurile jumatate, mananca iahnie (pizza e un vis) si cartofi, si nu au nevoie de card, k nu au ce sa puna pe el.

Realizez k trebuie sa imi cer scuze pentru presupunerea gresita k ati putea fi membru al unei astfel de lumi. O Faimoasa si Marita Potaie k dumneavoastra nu poate locui decat intr.un cotet luxos, situat sigur pe o pajiste verde imbietoare.

Gorjului.
In statie.
Duh.

@sihaya

Prin dialogul sau imaginar, Pit a vrut sa sublinieze derizoriul discutiilor din epoca de aur, transpus in replicile acelui joc "de-a mama si de-a tata".
Trebuie sa recunoastem ca, in marea majoritate a familiilor traitoare in blocurile uniforme, existau si astfel de remarci vizavi de nivelul de trai tot mai precar.
Prin urmare, nu lua totul ca pe o ironie la adresa ta.

Sper cä n-a luat NIMIC ca pe o ironie la adresa ei - chiar nu era cazul.

Azi mi`a dat cineva o guma Turbo.Nu credeam ca mai exista asa ceva.

de ce nu ar mai exista?

Masini noi.Opel Insignia si alte chestii.Gumele erau luate din autogara.Si am inteles ca se vand si pe la tara.

LOL, imi amintesc k, atunci cand faceam schimb de surprize conta foarte mult nu numai cum arata masina ci si "cat prinde la ora" :D Daca venea unul cu una care ducea 300 km/h n-o prea dadea decat pe 2-3 surprize.

sau la World Cup 1994, era un album cu toti jucatorii de la nationalele participante, iar surpizele erau in forma de stickere cu imaginea jucatorului si se lipeau in album. Bineinteles, jucatorii romani erau la mare pret, se dadeau pe mai multe surprize cu jucatori mai exotici (gen Camerun, etc). Ca sa nu mai zic k erau unele care se gaseau extrem de greu (ex surpriza cu Ilie Dumitrescu, pe care n-o puteai lua decat cu vreo 10 surprize la schimb).

doar că astea nu sunt din epoca de aur. sau se înţelege prin epoca de aur, cea personală a fiecăruia?

ioi, da, :)) abia acu mi-am dat seama ca astea erau dupa revolutie. da, mai degraba epocii in care copii se jucau pe-afara pana noaptea si nu isi traiau cei mai frumosi ani pe MMORPG-uri :(

am gasit pe un blog (amdoar18ani.ro) urmatoarea perspectiva despre comunism...

Despre comunism (2)
Autor: Guest post Articole Trimite pe Twitter Din data de
13.09.2009

Am prins şi eu perioada comunistă. Au fost rău, a fost bine? Cine poate spune? Depindea de cine eşti, pe cine cunoşti, cum ştii să te învârţi. Acum epoca asta e mult hulilta şi mai ales de cei care nu au trăit-o şi care nu o cunosc decât din povestiri de groază. Însă aşa e istoria şi aşa suntem noi, reţinem, în cazul ăsta, doar ce e rău.

Da, era rău, nu aveam TV, nu aveam fast fooduri şi alimente cu atâtea E-uri colorate, nu ne puteam duce în Vest să ne umilim făcând servicii pe care ei nu le fac. Era tare rău că după facultate statul te repartiza unde vroia el, însă măcar aveai slujbă, bunicel plătită. Da, era greu. Stăteai la cozi. Păi nu faci asta şi acum? La gaz stai la coadă, la bancă stai la coadă, la supermarket stai la coadă.

Şcoala era gratuită. De abia acum îmi dau seama ce mare cadou e ăsta. Acum taxele la facultăţi sunt enorme. Copiii buni nu pot face, iar loazele îşi cumpără diplome. Şi ce-i dacă se învăţa limba rusă ? Orice limbă străină e mai mult decât binevenită.

Sistemul sanitar ? Mai bun, mai rău? Din fericire nu m-am ciocnit de asta pe atunci. Ştiu că se dădea mită, dar asta se face şi acum. Mită se dă chiar şi în marea Americă, land of the free.

Nu aveam ce mânca? Chiar? Ok, oferta alimentărilor nu era prea mare. Dar nu îmi aduc aminte de cineva să nu aibă porcul de Crăciun şi mielul de Paşte. Se făceau prăjituri în casă şi erau mult mai bune. Gospodinele făceau troc, tu dai ulei, eu dau ouă. Lumea avea grădini pe la ţară de care se îngrijea. Nu îmi povestiţi de salamul cu soia. Acum oamenii dau bani buni pe produse din soia.

Partea pozitivă a comunismului a fost cea de jos, între oameni. Neavând mijloacele mass media de tâmpire de acum, oamenii comunicau, socializau. Chefuri ca atunci nu voi mai avea în veci. Ştiu că ai mei invitau prieteni acasă şi venea fiecare cu ce avea pe acasă, o bucată de carne, 3 cartofi, nişte cola, benzi de magnetofon de la bişniţari. Şi făceau chef, nu clubbing de fiţe. Din lipsă de TV, copiii citeau. Astăzi îţi dau cu cartea în cap.

Puteţi spune că eram spălaţi pe creier constant de TV şi ziare, şcoală, adunări şi congrese. Vax. Cine le băga în seamă? Ce se întâmplă acum e tot spălare de creiere, însă e sclipitoare şi mai atractivă. MTV, OTV, Libertatea, Click… mai destructivă decât credem. Acum avem impresia că alegem. Praf în ochi.

Libertatea de a te exprima religios. Existau biserici, se ţineau slujbe, cam toţi aveam icoane prin case. Unde e problema?

Mda… pensiile existau. CAP urile existau. Agricultura României exista. Industria României, exista şi ea. Mergea treaba şi nu aveam nici datorii externe. Acum depindem de importuri, de gazele ruşilor, de banii FMI. Dar avem Blugi Levis şi tricouri cu sclipici D&G.

Salariile erau decente şi preţurile la fel. Îmi amintesc, în fiecare vară mergeam toată familia (!), 14 zile la mare cu avionul (!). Mai poate angajata din fabrică să facă asta acum? Sau, mai bine să întreb, mai poate angajata din fabrică să pună de mâncare familiei pe masă ŞI să plătească facultatea copilului ŞI şi meargă în concediu ŞI să cumpare maşină ŞI să plătească rata la casă. ? NU. Păi atunci mă cam scârbesc de democraţia asta care nu e decât un pretext de furt pe faţă. Cine a ştiut să se învârtă chiar după Revoluţie a făcut bani şi şi-a câştigat un nume. Îmbogăţiţi de război li se zice.

Se vorbeşte despre urmăriţi de regim, de exilaţi politici, de victime şi spioni, de cei de origine nesănătoasă şi neproletara care au avut de suferit. Comunismul a fost o perioadă întunecată dacă făceai dizidenţă, dacă vroiai să schimbi ceva. Dar cine te pune? Eu nu eram decât un cetăţean oarecare, care nu vroiam decât să trăiesc în treaba mea. Politica nu mă interesează. Un sistem mă priveşte exact în măsura în care îmi merge bine. Mi-a mers bine şi în comunism şi şi în jungla asta de democraţie sau ce o fi. Dacă stai în banca ta şi îţi vezi de treabă e ok.

Străinilor le plac îndeosebi poveştile cu mâncarea pe cartelă, curentul tăiat şi Tv-ul 2 ore pe zi. Aşa că le repetăm mereu până le credem şi noi. Mâncare pe cartelă vs. copii de 3 ani obezi, boli cât cuprinde şi morţi prin îndopare. Curent tăiat vs. criza energetică prin care o să trecem în curând. 2 ore TV imbecil, la care de altfel nici nu ne uităm, vs. manelsiti şi OTV-izaţi.

Odată cu schimbarea regimului s-au schmbat şi multe obiceiuri bune. Nu spun că era bine atunci, spun doar că ne merge mai rău din anumite puncte de vedere, social şi interuman.

------------------

cum comentam? :)

O, sancta simplicitas!

chestia aia de sus, pe care am preluat-o de pe blogul lui teodorovici, mi-a adus aminte de o manipulare careia i-am cazut si eu victima, tot pe "vremea de aur"...cred ca aveam 14-15 ani.

sunt sigur ca va mai aduceti aminte de telejurnalele in care George Marinescu (cel cu "mea culpa" facuta in zilele revolutiei) sau Petre Popescu (cel care a anuntat executarea Ceausestilor la ceas de noapte), obisnuitii crainici ai tvr-ului de atunci, citeau interminabile liste de ceapeuri care raportau fabuloase depasiri de recolte la hectar.
repetarea zilnica a acestor realizari triumfaliste a avut un efect ciudat asupra mea.
parca ma simteam si eu cuprins de un avant patriotic, doream ca cifrele raportate sa fie si mai mari, tot mai mari.
devenisem ingrijorat de posibilitatea ca recolta sa nu poata fi stransa la timp din cauza ploilor.
vedeam camioane care treceau prin oras incarcate cu grau si ma bucuram, gandind ca un activist: "Asa, baieti, duceti recolta in siloz cat mai repede, cat mai mult, sa nu se strice vremea si sa ramana graul pe camp".
da, asupra mea reusise manipularea.
fusesem atras in iluzoria senzatie ca, cu cat va fi mai mult grau in hambare, cu atat va fi mai multa paine alba pe masa romanului.
era o chestie similara cu "Tarii cat mai mult carbune"...:)
mai mult pentru noi, pentru tara, pentru bunastarea noastra.

@keepwalking - din ce-ai spus tu eu deduc că tu erai din ăia cu pile, cei care veneau mereu cu scutiri pentru practica agricolă!! X( X(
nu-mi ajungea că mă exploatau la propriu bunicii mei de la ţară, mai trebuia să muncesc şi pentru puturoşii sau piloşii mei colegi care se eschivau etc. mulţumesc că mi-ai adus aminte!! ce vremuri! cred că nu am omis vreo specie legumicolă, pomicolă, am cules până şi ciuperci şi ghindă, am făcut gemuri, compoturi şi ghivece de legume, am măturat străzi, am vopsit borduri, şi pomi, am adunat pietre din cartierele dărâmate... şi uite ce bine am crescut!!
:(( :((:(( :(( :| :| :|

păi chiar se făceau producţii "record", adică ăia recoltau cât raportau şi raportau cât recoltau. doar un lucru uitau să raporteze: hectarele.

despre muzică
 

Nu cutez să flecăresc despre muzică, ştiu doar că este altceva. Adevăr pe care nu-l pot mărturisi decât printr-o întâmplare mică, banală, de atunci. Când în loc de net, CD-uri, youtube sau atâtea altele la care acum avem acces nelimitat, exista Iosif Sava. Duminica după-amiaza, ne dăruia uneori momente speciale, cum a fost filmul despre Arthur Rubinstein (împlinise oare 90 de ani?) şi interviul în care vorbea despre libertate. Şi prin muzică, fireşte. Apoi a cântat Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră, Imperialul.

După numai câteva zile, auzeam pe altcineva vorbind despre libertate, numai că în celălalt sens. Într-o şedinţă ad-hoc, la „locul de muncă”, ni se citea un decret de limitare a consumului de energie, fixaseră sub 50 de kwh/lună. Nu mi-era clar ce se petrece dacă ajungeai să depăşeşti cota, cel puţin eu nu pricepeam deloc dacă or să-ţi taie de tot lumina, dacă urmează să plăteşti penalizări sau ce anume or să-ţi facă, oricum, epoca însăşi era guvernată de „raţiune” şi de raţionalizare, pentru cine mai ţine minte! Când scrii despre aşa ceva, ai un moment în care te întrebi dacă e real, dacă ţi s-a întâmplat ţie ori dacă nu cumva ai preluat o secvenţă dintr-un film sau lectură... dar nu, e chiar viaţa ta, deşi o poţi confunda cu ficţiunea. Faptul că nu am uitat o asemenea întâmplare nu se datorează episodului în sine, căci au fost atâtea, un întreg serial de absurdităţi monstruoase, la care cei mai mulţi asistam tropotind mărunt, „aşezaţi la locurile noastre”, dar chicotind pe şest, că asta încă tolerau - câtă vreme nu făceai gălăgie în sală. Fiindcă atunci recurgeau la evacuarea forţată. Cum au făcut cu tata.

În acea dimineaţă de iarnă, ascultam cu toţii litania (pentru cine ar avea curiozitatea să verifice, era Decretul nr. 27 din 6 februarie 1987 privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de gaze naturale şi energie electrică, iar în preambul ne avertiza: "Economisirea la maximum a gazelor naturale şi energiei electrice constituie o cerinţă prioritară, o îndatorire patriotică a fiecărui om al muncii, a fiecărui cetăţean. Pentru desfăşurarea normală a activităţii economico-sociale este necesară adoptarea unor măsuri ferme care să asigure un regim sever de economisire a energiei electrice şi a combustibililor... eliminarea oricăror forme de risipă, aplicarea cu fermitate a celor mai severe sancţiuni împotriva tuturor celor care depăşesc consumurile normate…"). Amuţiţi, fiecare făcându-şi probabil socoteala cât consumă şi ce mai taie. Eu nu ştiam unde să mă încadrez, mereu aveam problema că legea nu ne voia decât om şi cameră, sau cameră şi om, tot aia. Iar frigul care începea să se lase în casă de cu toamna atingea, în iarnă, dimensiuni apocaliptice, îţi paraliza tot, voinţă, creier, viaţă, dârdâiala aia nesfârşită te golea, pur şi simplu, te prefăcea într-o momâie vânătă care adăsta până la sosirea primăverii, amorţită-n hibernare. Eu îi ziceam semi-viaţă. Deci, acum urma să ne pedepsească şi dacă tânjeam la temperatura viului ...

În dimineaţa aceea geroasă, printre lătrăturile sacadate care ne vesteau pogorârea marelui frig, de dincolo, din cealaltă încăpere, din difuzor se strecurau câteva acorduri din Imperial. Ca să le prind, a trebuit să închid de tot auzul înspre afară. Dar aşa se face că atunci muzicii i-am spus, simplu, viaţă.

Un articol interesant din Capital:
http://www.capital.ro/articol/romani...ui-128687.html
De fapt un grupaj de articole ale mai multor autori.

eu imi amintesc bine trei lucruri din perioada 1988-1989, desi faceam pe atunci parte de o familie care reusea sa supravietuiasca pe alocuri chiar confortabil


FRIGUL, FOAMEA, INTUNERICUL

La astea se adaugau FRICA (pe care eu o percepeam mai putin direct). Toate se conglomerau intr-o stare generala de tristete, lipsa de orizont, disperare si CENUSIU, chiar si pt cei care supravietuiau destul de ...confortabil. Starea asta era poate cea mai rea dintre toate.

Faptul ca n-am stiut ce sa facem cu libertatea noastra, a fost nenorocirea noastra post revolutionara. Asta nu inseamna ca in comunism "era mai bine". Era mai bine,intr-adevar pt cei care dintr-un motiv sau altul au ajuns sa fie striviti de neajunsurile democratiei "originale" FSN si post-FSN.