pai eu inteleg unde bati, dar bati la o usa unde totul e posibil: gusterii se insotesc cu paramecii si ihtiozaurii cu panselutele. Toti pot fi amanti, conteaza in ce grupa ii incadrezi.
A aparut recent o stire cu un copil de 12 ani tata a unui copil, facut cu o fata de 15 ani. Nu asta e imaginea tatalui in orice film ai concepe, nu?
In film nu lucrezi chiar cu toate posibilitatile, corect?
Din lista ta ar trebui excluse cam multe.
Sa fie amanti, dar s-o stim si noi cum si cat sunt ei amanti. Ca parca nu prea sunt. (in afara declaratiei lor, nu prea vezi nimic)

(pt parerile mele pozitive, vezi pagina anterioara; sa nu creada pitbull ca vreau sa desfiintez filmul - il iau doar ca material didactic)

Nu, toate acele "sunt" erau variante POSIBILE, PROBABILE si CREDIBILE (nici parameci cu oane zävorane, nici anticristi näscuti de ayatollahi gay prin fotosintezä).

(pt parerile lui pozitive, vedeti pagina anterioara; sa nu creada rottweiler ca vrem sa desfiintam filmul - il vor lua doar ca material didactic)

asta cu credibil veridic verosimil nu e promulgat prin lege - tie ti se pare, mie nu. Si de aici se nasc multe discutii, mai bine luam o pauza.

(daca vedeti mai mult de o pagina de contraziceri dupa cea in care laud filmul, sa nu credeti nimic din ce laud acolo, sunt minciuni sfruntate, altfel de ce inca mai vorbesc si nu i-am infiintat un fan-club?)
bine, ok :)

A fan-club can be fun, but a fun-club can't be fan!

Un lucru care poate s-a pierdut pe drum:
Filmul este misto, indiferent de micile defecte amintite aici. Balanta intre calitati si imperfectiuni este excedentara. Cum despre calitati s-a tot vorbit, ma apucasem sa-l puric si de defecte. Dar ma opresc, ca n-are rost. Chiar si capodoperele au asa ceva si ele nu le scad valoarea (sau, avand de unde sa scada, nu se simte).
Parerea mea. :)

Cam da. Se confunda "a avea ceva de spus prin film" cu "a avea ceva de spus prin povestea din film". Regizorii vor sa transmita un mesaj omenirii :). Ei vor sa fie si postasul si scrisoarea.
Iar uneori sunt si destinatarul (unic).

Dar scenaristii care devin din mers regizori ce vor sa transmita omenirii?
Sau cronicarii care devin scenaristi?
:)
Hai sa va spun de ce nu caut eu scenarii in sertarele altora.
1.Din cauza banilor. Si aici trebuie sa ma explic. Nu pentru ca un scenariu bun costa, nu asta-i problema majora. Din cauza conditionarilor la care este supus regizorul sau producatorul in situatia in care scenariul are sustinere financiara de la CNC.Si n-am atita nesimtire in mine incit sa-i cer scenaristului sa renunte la toate drepturile(inclusiv drepturi conexe).
2.Pentru ca scenariile romanesti cu adevarat valoroase au la baza texte literare bine structurate. In viitorul apropiat pariez pe CARAVANA CINEMATOGRAFICA care are la baza cartea lui I. Grosan.
3.Pentru ca la REGIE se studiaza mai ales SCENARISTICA! Si mai putin regia de film.
4. SI MAI ALES PENTRU CA N-AM INTILNIT INCA UN SCENARIST CARE SA-MI SPUNA CA ESTE GATA SA BAGE 500 euro INTR-UN FILM BAZAT PE SCENARIUL SAU! In schimb este ok daca-si baga banii regizorul sau DOPul.Ca doar scenariul lui merita un efort financiar din partea tuturor!Evident ma refer la filme 100% independente, fara un euro de la cnc.
:)

Si pentru ca topicul este dedicat filmului PESCUIT SPORTIV am a-i ura "la mai mare". Pentru un film facut fara bani de la CNC este mult peste medie.

toti vor acelasi lucru: sa fie autori totali.
ceea ce nu e neaparat rau, daca le si iese.
si nu e de mirare ca ajung sa vrea asta, odata ce romanii fac atat de greu echipa (la doi romani, trei partide). Avem vreun exemplu de "fratii Coen" romani? Regizorul acuza scenariul si scenaristul pe regizor, cand ceva a iesit prost. De aia se hotaraste X sa faca totul cu mana lui: ca si muraturile puse in beci, daca le faci tu cum si cat te pricepi, ies mai bine ca la oricine.

De asta si productiile independente, care probabil or sa infloreasca in curand. Tot omul are o camera si se pricepe la film.
Ceea ce nu e neaparat rau, cum am zis. Dar zice ceva despre inapetenta pt lucru in echipa si intr-un sistem (cam defect, ce-i drept).

pozitia scenaristilor e ingrata si ar trebui sa li se faca dreptate.

aclamati sunt actorii, regizorul si doar rareori sunt amintiti si ei.

de cand cu cinema-ul de autor, regizorul a inceput sa fie pe primul loc. Dar scenaristul tot la coada, ruda saraca.

Cine stie sa spuna repede care e scenaristul de la American Beauty? Si cat de important este de fapt scenariul in cazul asta! Regizorul a primit recunoasterea SI pentru povestea din film - care nu-i a lui.
E ca si cum l-am felicita pe Marcel Iures pentru poezia Lacul, dupa ce o interpreteaza magistral (scenarist Mihai Eminescu).

Alan Ball.
http://www.cinemagia.ro/actor.php?ac...66&what=awards
http://www.imsdb.com/Movie%20Scripts...%20Script.html

:D :D :D :D :D

nu asta era ideea cum ca-l poti gasi pe net.

Te referi la faptul ca scenaristul e altul decat Alan Ball? Suna infricosator. Dar tu poti sa-mi spui cine a scris "Legendele toamnei"? :D

nu, asta e scenaristul, nu te infricosa.
ideea era cat de celebru este el si daca poti sa-l amintesti pe loc (raspuns spontan) ((citeste si tu mai atent postul!))
si oricum, aici fiind mai multi cunoscatori din domeniu, e altceva.

nu, ca sa fiu sincer, nu stiu cine a scris Legendele toamnei. As putea sa ma uit pe imdb, dar asa n-as putea sa-ti zic. Asta era si ideea: scenaristii n-au parte de celebritate.

Dar nu cred ca-si doresc neaparat celebritate.
Regizorul e din alt aluat decat scenaristul. El e mai predispus la tendinta de a iesi in fata. Ca si actorul, regizorul are mai multa dorinta de a epata, de a fi vedeta, spre deosebire de scenarist, care are o mentalitate de ins laborios, de "eminenta cenusie" a carei singura dorinta este de a-i fi recunoscuta munca, nu cu surle si trambite, ci printr-un respect exprimat discret si sincer.

Am citit postul destul de atent. Nu e celebru, asa e, dar eu am scenariul asta in calculator si e denumit ca titlu "American Beauty script by Alan Ball". Deci n-aveam cum sa nu raspund spontan. Fireste, pe CineMagia sunt ceva cunoscatori in domeniu. :)

Nu l-a nascocit scenaristul, scenariul. E adaptat dupa un roman, nu am retinut numele autorului, scrie la inceputul filmului. Si, drace! am vazut filmul asta de cel putin 20 de ori si nici nu m-a interesat acest aspect. :(
Oare de ce? Unul din motive ar fi acela ca scenariul, povestea, nu a contat atat de mult in produsul final care-i filmul, productia, complexa si adanca, e realizata atat de reusit gratie: in primul rand lui Brad Pitt ce a dat profunzimi nebanuite personajului (nu-mi imaginez in roman pe altcineva decat Brad Pitt in rolul lui Tristan), jocului actoricesc in general, ceilalti actori interpreteaza chiar mult mai bine, Brad se detaseaza doar prin imagine si originalitate - la vremea aia, la Hollywood, noul James Dean, al doilea Robert Redford, etc. - soundtrack-ului, care-i magistral si nu in ultimul rand regiei, imaginii si as mai puncta eu: scenografia. Am dat acest exemplu pentru ca, cum spui:
Scenaristii nu au cum sa aiba parte de celebritate, prin definitia lor. Sunt oameni introvertiti, nu numai din spatele camerei, ba chiar din spatele echipei intregi care lucreaza la acel film. Ei pot sa stea acasa pe timpul filmarilor uitandu-se la tv si rontzaind pop-corn daca nu le pasa de ce va face regizorul cu lucrarea lor. Si, oare, aici, care sunt cei care muncesc mai mult? Echipa care e pe teren cum s-ar spune sau scriitorul? Chiar daca scenariului i-a luat 2 ani sa fie finalizat, actorii, in special regizorul depun un efort fizic si psihic inimaginabil mai intens sa dea viata unor caractere de pe o hartie, scrisa de un "nimeni" in noptile in care el n-avea somn si suferea ca un idiot cu gandul la fata ce nu indraznise s-o invite la un suc. Efortul scenaristului, cred eu, opinie, e pe durata mai mare si mai scazut ca intensitate, e mult mai comod sa scrii decat sa interpretezi sau doamne fereste! sa te mai cari cu camera Imax-ului pe platouri unde bate gerul.
Produsul final e filmul, nu o carte, nu un manuscris pe care scrie "script" si apoi e comercializat in librarii ca Diverta, nu e atat de simplu sa realizezi ceva palpabil, cred, e net mai dificil. Perceptia spectatorului rezultata din imaginile editate si filmate nu e deloc de neglijat, practic trebuie sa pacalesti oameni multi, oameni multi si inteligenti si nu numai atat, pe toti oamenii, pt ca daca exista un singur om care observa cat de idiot e filmul tau, s-a zis cu totul; scenariul il poti rescrie, filmul, adio, banii pierduti acolo raman.
Deci, noi, unii scenaristi aspiranzi, nu suntem decat niste participanti la un brainstorming, nascocim ceva bun dar procesul prin care ideea noastra geniala va fi pusa in practica e indelung si complicat, dificil. Atunci, de ce se mai plang unii ca nu sunt celebri? Pt ca nu merita, simplu. Daca i-ai fi dat acea idee de log-line ce a stat la baza scenariului tau regizorului inainte de a om scrie, daca i-ai fi dat acel sinopsis, filmul poate ca nu ar fi iesit mai prost, ba poate dimpotriva. Deci, tu nu ai contribuit cu mare lucru, esti un simplu angajat intr-o firma unde existi ca o simpla albina harnicuta dintr-un urias mecanism leviatanic.
As mai adauga unele afirmatii ale lui Carabat si repetate si pe aici pe forum, poate nu e tocmai asa dar asa imi place sa inteleg eu: "filmul final difera de filmul pe care l-a perceput regizorul citind prima data scenariul iar filmul scenariului difera la randu-i de filmul din mintea scenaristului care si asta e diferit de ce si-a dorit sa scrie prima data".
Concluzia ar fi urmatoarea: nu cred ca scenaristul e mai important decat un actor secundar din acel film, vezi o gramada de actori secundari care au contribuit magistral la capodoperizarea productiei, exemplul lui Heath Ledger e doar cireasa de pe tort."
Financiar, scenaristul ar trebui sa fie rasplatit la fel de bine ca si ceilalti participanti, dar nu mai mult ca ei doar ca el a fost autorul. Sa primeasca un procent din viitoarele incasari, ceva de genu'. Insa nicidecum, problema de celebritate, recunoasterea meritelor nu are de-a face cu faima, e doar respect. Problema e ca la noi nu sunt nici macar respectati.
Daca vrea celebritate sa se duca la Capatos sau Diaconescu: "Bah, eu am scris aia!" si se rezolva, care e problema? atatia gura-casca au ajuns celebri, dar el care a si scris un scenariu al carui film e acum pe ecrane. Celebritatea nu are de-a face cu valoarea unui individ ca si continut calitativ, e doar o suprafata stralucitoare a unei ape adanci sub care nu stii ce misuna, exuberanta media disturba catastrofal adevaratele esente umane.

Prolly ai exprimat mult mai succint mesajul meu. Chiar am rasfoit zilele astea cartea lui Llosa "Scrisori catre un tanar romancier" primita de curand prin posta de pe net dupa 2 ani de cautari si am gasit unele afirmatii socante pt stadiul in care ma aflu eu, ceva de genu' ca scriitorul e condus de un drog interior ca sa scrie, el nu are de-a face cu faima, doar acel drog se bucura de timpul si sanatatea scriitorului care-i doar un slujbas. Socant! L-as contrazice pe Mario Vargas Llosa la modu' ca in cinematografie ar trebui sa fii rasplatit financiar (mult mai bine ca in literatura) pt sedintele de terapie post-scenariu cand, poate, te crezi implicat organic ca si personaj in realitatea lumii scenariului tau. Ii compatimesc pe cei care scriu horror dar nici eu nu sunt departe de acest gen. :w00t: :lol:

Esti mai dur decat insasi realitatea :)

Totusi, scenariul valoros e o buna premisa pt un film bun. Pe cand un actor secundar nu, oricat de bun ar fi.
Care ar mai fi rostul concursurilor de scenarii atunci?
Cum spunea Nae Caranfil (repet): scenariul e partitura, regizorul e dirijorul. Mentionezi mai intai Beethoven dupa aia Karajan.


P.S. cartea aia a lui Llosa e foarte buna, si pt scriitori si pt scenaristi, vroiam la un moment dat chiar sa postez citate din ea.

The War of Wind-Mills. :)

Pai asta e, ca producatorii nu au nevoie de premise, ei vor actori, vor siguranta, vor sa riste cat mai putin si sa previzioneze cat mai mult succes, casele de productie merg pe principiul: "Ce-o sa-mi iese?!", pt ele e o afacere si atat, 500 de euro ai scenaristului sau 0 euro e totuna; ori 2000 de euro agonisiti cu truda prin joburi de functionar ori agent de vanzari, ce naiba faci cu ei, nu se merita, ca nu duc acel proiect de lung metraj pe culmile gloriei doar cu atat.
Actorul secundar ar fi o carte buna, il vezi, e palpabil, "patronul"-producatorul vrea sa-l vada ce poate sa faca, si il testeaza, scenariul n-ai cum sa-l testezi, unii, din pacate, sunt prea incuiati sa vada potentialul unui scenariu, vezi CNC, iata unde am ajuns, mai departe continuati voi. :D

Niciunul. :hmm: E doar antrenament, simti si tu ca faci ceva si nu stai degeaba: "Bai, am scris pt hbo, au participat doar 150, deci, sunt printre ai mai ai mai 150 din romanika! bla-bla".

E incredibila!

Ma stradui si eu sa fiu realist ca mi s-a spus ca visez prea mult.

Bine, si atunci care e parerea ta: de ce crezi ca regizorii sunt tentati sa-si scrie ei scenariile?

ca de aici pornisem.

(si, la scara mai mica, de ce unii scenaristi vor sa regizeze?)

In primul rand nu m-a interesat chestiunea asta, eu imi facui intro-ul cand veni vorba de "celebritatea scenaristului", asta ma interesa si ma motiva. Sincer, habar nu am, e ca si cum as incerca sa ghicesc de ce Ionita a ucis-o pe Mariuca desi o iubea mult, nu pot sa-mi imaginez ce e in capul unui regizor, nu m-am transpus niciodata in rolul unui regizor lacom de celebritate, poate doar al unui regizor care imagineaza un film cu ochii mintii..Nu sunt nici in masura sa dau eu un raspuns lamuritor dar daca vrei sa-mi stii simpla parere, ar fi, sa zic...aroganta, habar n-am, mandrie, foamea dupa faima, sunt mai excentrici si mai extrovertiti ca personalitate decat un scenarist iar in Romania, cred ca de foame, dar foame la propriu, pt imagine, sa fie trecut numele lor si colo si colo sa prinda ceva baban afara, asa au sanse mai mari sa fie luati in vizor.
Mai e si o mentalitate tampita la noi in romanika sa fii regizor-scenarist pt ca daca esti doar regizor, inseamna ca esti un autor neimplinit, neintregit, semi-om-de-film, wrong! Intre profesionisti nu e mentalitatea asta cretina, la Hollywood pe generic la screenplay sunt trecuti mai tot timpul cativa oameni, am ramas cu gura cascata cand am vazut la Rocco i e suoi fratelli 6 oameni la scenariu! Niciodata in tara noastra draga.

Aici as raspunde mai bine pt ca ma priveste, eu scriu la unele scenarii din cand in cand, iar de voi vinde vreodata unul some day nu ma voi simti implinit, din cauza ca:
Scenaristii care vor sa regizeze nu sunt doar scenaristi. Pur si simplu au inceput intai prin scrierea scenariilor pt ca asta le-a fost mai la indemana, mai comod, nu au avut mijloacele necesare regiei care tine si de tehnica, de fizica, alte aiureli total diferite de scenaristica. Acestia, nativ, sunt oameni de film, vad filmul in minte, ca il scriu ori il scriu, dar regizoral, nu e mare diferenta, insa degeaba scrii scenariul regizoral, nu ti-l cumpara nimeni asa. Problema apare atunci cand realizezi ca scoala de regie nu se invata autodidact ca scoala scenaristicii, pe care o mai prinzi si de pe un forum, dintr-o carte, scenarii doldora pe Net-Zone, etc. e complicat sa regizezi, banii, cunostinte "tinute la secret", te impiedica pur si simplu. Si te multumesti cu scenariile, pana cand, some day... ;)
Si cred ca regia se invata mult mai greu, mai spre varsta a doua si depinde si de noroc, relatiile pe care ti le faci, capabilitatea ta, etc.
As face un "clasament" al valorii astfel:
1. Scenaristii care reusesc sa regizeze; E cel mai greu sa faci ceva palpabil din nimic, de la o idee, de unul singur;
2. Regizorii care si-au scris scenariile si nu au dezamagit la niciun capitol;
3. Regizorii (simpli), pt ca au reusit sa faca un film, si le-a iesit;
4. Scenaristii (simpli), pt ca nu-i usor sa scrii un scenariu (bun, foarte bun...) care sa ajunga film; Nu conteaza ce s-a ales de film!
5. Regizorii care si-au scris scenariile si au dezamagit la scenariu desi filmul e acceptabil - ii vad sub scenaristi pt ca prostia se plateste, no?
6. Regizorii care au dat-o-n bara si la regie si la scenariu. No comment!
Cazurile urmatoare (7, 8, 9...etc.), nu fac subiectul conversatiei, adica scenaristi idioti care nu au vandut nimic, asa zisi regizori care merg cu camera in mana fara sa aiba un scenariu, etc. etc. etc.
Dupa cum vedeti eu tintesc pozitiile 1, 4 si 7. :lol:

Mama ce pofta de scris ai! :)

vad ca nu ne bate nimeni ca suntem off-topic, inca.

Ei, as! :hmm:
Ei, as! :x
Bäi, ia bat to topic, cä vä back de vä sunä apa-n cap!
Aää... viceversa. :((

da ce, nenea, ce? :((
n-avem voie?

N-aveam pofta de scris azi pe forum dar pur si simplu m-a motivat subiectul si in principal tu care stii sa pui intrebarile foarte bine, la obiect, fara sa deranjezi. Acum plec. Ne-auzim!

Aaa, uitasem, ar mai fi:

x. Scenaristi care vor sa regizeze si o dau in bara la capitolul regie. Ex: Pitbull. :oops:
y. Scenaristi care vor sa regizeze si ei habar nu au ca ceea ce-i in mana lor nu se poate numi scenariu. Ex: Neuptolem. :lol:
z. Oameni de film, care "fac" filme. Ex: films4all. :D
Hai ca am exagerat cu exemplele, sa intelegeti mai bine, sunt metafore, doar metafore. ;)

I'll be back!!!!...........

Viþãvercea!!! Viþãvercea!!!

Eu zic s-o tulim! I-am atins lui Pitbull coarda sensebela. Asta era si ideea! 8)

PRIMUL SCHIMB DE REPLICI DINTRE NEUPTOLEM SI BOGDAN.ANDRO - DOI FORUMISTI LA POLURI OPUSE, TINETI-VA BINE!

Da. Am citit primul capitol alaltaieri noapte, stiu de parabola teniei foarte bine. Okay, am plecat sa continui.

on topic, va rog

Cat de tare a putut sa-mi placa filmul asta! Incredibil de misto a fost! Senzational!

Revin cu explicatii!

Deh, nu poate sa multumeasca pe toata lumea (si din cate vad pe aici se aduna multi spectatori greu de multumit)...

Poate cea mai tare palma pe care o da filmul asta prostilor care au mereu "argumente" este faptul ca a aratat ca se poate face un film cu doar 4.000 de euro care sa fie apreciat si premiat de critica internationala.
Cu siguranta filmul asta va face profit. Merita sa va lasati prinsi in carlig... macar o data.

Later edit sau PS: Se pare ca pt unii am fost cam subtil in ceea ce am vrut sa zic, asa ca am pus niste gilimele (chiar daca prima data nu am considerat ca trebuiesc puse) pt a nu se simti unii jigniti (departe de mine aceasta dorinta).

Prostilor?
Eu zic sa fii mai ponderat...

Dupã opinia ta, cei care au argumente sã critice filmul sunt proºti, iar cei care nu au argumente, dar laudã filmul sunt deºtepþi. Interesantã filosofie!
Critica internaþionalã apreciazã ºi premiazã filme care nu pun în pericol producþia lor. Ar fi cazul sã înþeleagã mai mulþi cineaºti români acest lucru.
Da, la 4.000 de euro, filmul e bun. Îþi dai seama ce bun ar fi fost la 1.000 de euro?!
Dar ai început cu “poate”. Poate ar fi fost bine sã vezi dacã are succes la public, înainte de a aprecia cã va aduce profit.

De acord cu Cornel: filmul nu e bun în raport cu finantele, conditiile, productia, critica nationalä, internationalä, multinationalä, transnationalä, metanationalä si paranationalä, succesul de public, si alte conjuncturi. E bun valoric, intrinsec, prin inteligentä, rigoare, stil, talent, inefabil.
In dezacord aparent cu Cornel: din päcate, s-a generalizat acest automatism de gândire: cine ejaculeazä niste ineptii supte din deget, nesustinute, dar finalizate printr-un väcäroian "pärerea mea", e respectat färä rezerve ("Dom'le, omu si-a spus pärerea, ce-aveti cu el?" :? :love: ) In schimb, cine vine cu argumente gândite, muncite, sincere, sträduindu-se de bunäcredintä sä demonstreze temeinic ceva, automat "se dä mare" :((, e "subiectiv" :sick:, etc.
(Dacä puneai ghilimelele la argumente, era totul clar!)

UIte cineva care cat pe ce sa inteleaga filmul, dar n-a fost sa fie
http://www.cotidianul.ro/pescuit_spo...nde-73660.html
>>
"Pescuit sportiv" are nadã, dar nu prinde
16 Feb 2009 Alexandra Olivotto

Foloseºte camera subiectivã într-un mod fãrã precedent în filmul românesc, are interpretãri puternice ºi un scenariu cu premise incitante. Însã "Pescuit sportiv" pierde pariul cu plauzibilitatea, ca ºi direcþia pe ultima sutã de metri.

Adrian Sitaru ºi-a lansat în sfârºit debutul în lungmetraj, "Pescuit sportiv", o peliculã mult aºteptatã, premiatã la Salonic ºi la Palm Springs ºi lãudatã deja de presa din Hexagon. Este, Alex. Leo ªerban a remarcat-o deja, primul film românesc realizat cap-coadã cu camera subiectivã; însã cu greu îl poþi întâmpina cu surle ºi trâmbiþe din acest motiv, având în vedere faptul cã americanii au fãcut asta prin anii 40, iar efervescenþa Real TV a fãcut spectatorii extrem de toleranþi cu acest tip de filmare.

Povestea e liniarã ºi nu necesitã prea multe rãsturnãri de decor: Mihai (Adrian Titieni) ºi Miha (Ioana Flora), un cuplu care pare iniþial în plinã "legalitate", pleacã la un picnic; se ceartã ºi lovesc cu maºina o prostituatã, pe numele ei Ana sau Violeta (Maria Dinulescu).
O cred moartã, dar ea se trezeºte, aparent amnezicã, ºi are poftã de picnic la rândul ei. Foloseºte ocazia pentru a se insinua în vieþile lor, despre care ºtie cu mult mai multe decât ar trebui.

Acum, prostituata-catalizator este un motiv cultural cu vechime (mai ales în cinema), deci unul cu un grad de risc semnificativ la reciclare. Aici apare pariul cu plauzibilitatea: dacã Sitaru scrie cu o mânã sigurã dialogurile dintre Miha ºi Mihai, între care se instaleazã o agresivitate care mocneºte, compensatã uneori de excese de exprimare a emoþiei ("Te iubesc atât de mult, iubito!", spune el), mâna pare sã-i tremure la partitura Mariei Dinulescu: pe de o parte, are replici redundante ("Ce cuplu miºto sunteþi voi" e parcã pe repeat), pe de alta, toarnã mai multe adevãruri decât oracolul din Delphi. Actriþa joacã debordant de energetic, dar tot nu reuºeºte sã infuzeze personajului ei feliat în douã vreo dozã consistentã de credibilitate. Jocul Ioanei Flora e la celãlalt capãt al spectrului: rezervat cu încrâncenare ºi mereu la limita imploziei.

Camera subiectivã (vezi fiecare scenã prin ochii unui personaj, însã perspectivele alterneazã, ca de altfel ºi efectele lor, de la notabil la rizibil) pare în acest context o metodã de a transplanta niºte plauzibilitate într-o intrigã care funcþioneazã pânã la un punct, dar care o ia complet razna pe final. Sar în ochi o discontinuitate a atmosferei, un personaj care picã în scenariu ca nuca-n perete, o secvenþã cu consecinþe complet neasumate. Sitaru reuºeºte sã fie mult mai percutant în elipse - excelent poziþionate - decât în dialog, mai ales pe ultima parte, când începi sã te întrebi dacã nu cumva asiºti la o piesã a lui Beckett.<<

cat pe ce sa-l inteleaga ca mine, am vrut sa zic. Dar pt ca s-a oprit la jumatate, n-a mai inteles nimic.
"oracolul din Delphi, luatul complet razna spre final, nuca-n perete si Beckett" - au totusi o cheie de decodare, aia de care am tot zis aici. Si daca n-o vezi, nu pricepi nimic.
Macar apreciez ca autoarea a simtit ca undeva lucrurile o iau razna fata de realitate. N-a reusit insa sa treaca pragul ala si sa inteleaga ca se afla in universul unui "La Hanul lui Manjoala" (sau al lui Blair Witch daca vreti) nu in realitatea de zi cu zi. Aia romaneasca pe care o stim.

Alexandra-i o tipä okay, but nobody's perfect. S-a väzut si la case mai mari.

am avut asa o revelatie (ca eu dimineata am revelatii, mai ales dupa un iaurt rece): Pescuit sportiv e primul film romanesc de hat, ani de zile, in care doi oameni isi spun "te iubesc".
Ma refer la filme de la onorabil in sus, nu azucene pe sistem nervos.

Deocamdata nu-l gasesc pe nicaieri, dar din reclama se vrea un fel de cutit in apa.

Nu numai din reclamä - seamänä într-adevär. In sens bun, din fericire. Am spus mai mult în analizä.

pai eu cand spuneam, nu ma credeati...

Valerian Sava: Dincolo de calificative şi estimări, care ar fi diferenţa structurală dintre unele cronici de premieră de la noi şi cronicile dintr-o ţară ca Franţa, unde Pescuit sportiv a fost lansat, tot acum, în marele circuit al cinematografelor?
Adrian Sitaru: În primul rînd, toţi comentatorii compară filmul cu celelalte producţii ale Noului Val Românesc şi mulţi descoperă că nu vine neapărat pe aceeaşi linie - unii îl pun în aceeaşi ecuaţie, alţii nu.

Valerian Sava: Sînt şcolarizaţi în "judecăţile de existenţă şi de situare", s-ar spune.
Adrian Sitaru: Cronicile nu cantonează în subiect, în poveste, se referă la ansamblul filmului, la cinema-ul din film, la conceptul lui intrinsec, care nu e, în speţă, "o felie ruptă din viaţă", ci recurge şi la metaforă, la nuanţe de absurd. Se dau şi nume de reper uluitoare, de la Beckett la Ionesco. Nu înseamnă însă că n-am reţinut şi obiecţiile.

misto caricatura lui ion barbu :)

pescuitu' a fost aseara pe hbo. cine l-a vazut sa bage comentarii. eu revin mai tarziu, ca am oleaca de treaba. pana atunci am reinviat topicu'.

am revenit

off topic - imi pare rau ca am pierdut podu' de flori, ieri

on topic: despre pecuitu'
-m-a ametit un pic jocul ala al camerei la inceput. aveam impresia ca o sa inceapa un thriller, dar pe parcurs m-am obisnuit
-mi s-a parut misto sfertu' ala de ora in care ne-a aburit cu discutia celor 2. si mi s-a parut foarte verosimila, adica multe cupluri chiar au dialoguri din astea : "esti supi?" " nu" "chiar nu" nu" " ma enervezi" "te uibesc" bla bla
-personajele: ana violeta mi s-a parut hipnotizantnta, cum disparea din discutie parca imi parea rau, imi ziceam "aoleo, acum o sa raman tot filmul doar cu nesaratii astia!". era ca un magnet, nush, probabil ca in realitate mi s-ar fi parut doar o curva bagacioasa si perfida, dar in film a avut un farmec aparte. dinuleasca le are cu rolurile astea, n-ai ce sa-i faci!
-mihaela mi s-a parut cu atat mai credibila cu cat am vazut reportajul ala cu ioana flora, de la forumeetingul vostru. acolo parea o fata atat de dulce si de simpatica, deschisa. in film s-a tranformat f bine, mi s-a parut super enervanta si cam insipida, pana si fata o avea schimbata. genul ala de gagica banala si cam acra pe care nu prea intelegi cum o poate iubi cineva asa de tare.
- si titieni a fost ok, ca amant cu fata de "bidon turtit" (nu mai stiu cine zicea pe aici dar am ras de m-am stricat) si printipii morale (nu chiar atat de) solide
- per ansamblu mi-a placut, m-a tinut in scaun, desi stiam cam ce se intampla

Excelent filmul. Unul dintre putinele filme romanesti (daca nu singurul) care se apropie cit de cit de notiunea de thriller. Chiar de horror, anumite cadre finale... Asadar se poate si altceva...:-? Dinulescu mi-a amintit de Juliette Lewis in Kalifornia pe alocuri. Analizind relatia celor 3 iti aduci aminte si de Single White Female...
Sa speram ca e doar inceputul si ca vor mai urma si altele de genul asta.

Ei, hai, hai... B-)

Ce-i place lui Windom sa exagereze :)) Pescuit Sportiv e horror la final, i-auzi ia.

Nu e horror, aduce a horror.X( Cadrul ala a la BWP din padure, parca-i luat din Ils ori Calvaire... Si nu putem elimina ipoteza conform careia Dinuleasca a fost trasa in strafunduri de vreo forta supranaturala...>:)

:-*
Da, acuma m-ai convins! Intr-adevar, aduce a blair witch la final.

Imi place enorm filmul asta, Pescuit Sportiv, anyway.

iti place ca e cu maria dinulescu :))))))))
>:) >:) >:)