Pä sîncronîzazä, mamitzule, sîncronîzazä...
Plasticii cu rezonu', adicätelea.

o sa tin cont :D

povestea e asta:
eram in sala teatrului national la TIFF. in sufletu meu era o apatie generala la film, faza dupa faza ma descumpanea. pentru mine, daca dpdv conceptual filmul e ok, are puncte in plus chiar daca rateaza povestea atunci cind o expune empiric, atunci cind scheletul conceptual primeste carnea (cum e cu nunti, casete video, muzici al lui Giurgiu, de ex)..
cind conceptual nu tine, e greu sa mai am o relatie de prietenie cu filmul respectiv. iar Nunta muta e o varza conceptuala pe care am cautat in fel si chip sa o incadrez in curente si contexte artistice, sa vad daca asezata undeva tine cit de cit. si nu tine. iar toate lucrurile astea au devenit si mai clare la a doua vizionare, saptamina trecuta.
Gorzo se lega de momentele Chaplin-Fellini-Erice (dupa cum le-am numit eu). aci sta kistchosenia nuntii mute. pentru mine asta ar fi fost un lucru foarte de laudat daca filmul ar fi fost facut curat in normele astea. insa puse si astea intre atitea balarii, intr-atita incilceala, mi-e destul de clar ca Malaele le-a facut cam la plesneala, nu urmarind sa fie artist pop, ci incercind sa copieze operele unor maestri ca sa isi acopere incilceala 'artistica' in fata unor intelectuali cu aere, afectati.

mie mi se pare un film indoielnic. avind in vedere pretentiile si propunerile sale initiale (vazute prin interviurile lui malaele, prin caietu de presa), nu am ce apara in proiect. daca o bucata de carne e stricata rau la un capat si pe parti in rest, nu o sa stau sa o pigol de fibrele stricate ca sa o gatesc, o arunc cu totul. in cazul asta nu am procedat asa. in articol am cautat sa arat unde rateaza povestea si ce poate fi retinut din ea - cu mentiunea ca elementele de retinut sint viabile doar scoase din context, eliberate de tot balastul care le incarca si care le deturneaza; in proiect nu functioneaza nici ele, fiindca ansamblul e pe butuci. si asta am cautat sa arat, ca ansamblul e pe butuci.

ca poate exista bucurie si la un film care conceptual (pina la urma intelectual) e pe butuci, e ok! (iar asta face ca tot proiectul sa fie aiurea. pe de alta parte, filme precum Funny Games ori Salo, pot fi criticate in fel si chip, de la didacticism -FG- pina la jocul actorilor -Salo-, insa dpdv conceptual is beton si pe mine asta ma incita!)

iar in sala, atunci, la nunta muta, cind lumea aplauda frenetic, m-am simtit usor :alien:. m-am linistit cind am observat ca Ioana simtea ce simteam si eu!

(asadar, nu am fost deloc ingrozit - ci usor amuzat, la fel cum senzatia de alien e amuzanta de cele mai multe ori.
si ca in povestea cu cenusa: uneori mai scap si io sopirle p-aci :oops: ca d-aia e forum, in afar' de marx sper ca lumea nu simte ca am fi la un concurs perpetuu p-aci, care demonstreaza ca-i mai destept cistiga sticla cu aburi de vinars!)
gata, sper ca is mintuit, pina miine macar! ( :huh: )

pai da.

daca omul isi incerca pt prima data mana la pictura probabil baga putin Dali, un ceas topit sa zicem, mai facea o fatza picassiana cu doua nasuri , intr-un colt punea unul strigand munchian, colora peisajul pointilist, mai scurgea niste vopsea a la Pollock... Si la urma punea si niste bule a la Academia Catavencu, cu niste texte amuzante. Ceva-ceva o iesi, nu?

Hotarati-va.Intai laudati filmul ,si pe urma daca zice un OARECARE Gorzo ceva nasol,ne schimbam parerea radical.
Sunt sigura ca nu e nici mai bun si nici mai prost ca altele.Mai bun,poate.

cine drac' l-a laudat?

:?

Io.

:x

Cum cine ?!
Un OARECARE Pitbull
Ce nu înþeleg eu în ruptul capului este de ce “Electrificaþi o pu-lã” a lui Mãlãele din “Nunta mutã”, nu are valoare artisticã aºa cum are “Sugi pu-la” a lui Cristi Puiu din “Marfa ºi banii”.
Dar, mã rog…

Nu e chiar aºa de simplu. ªi nu era vorba de ce se întâmplã la noi acasã. ªi dacã Mãlãele a spus-o ca sã râdem, de ce nu are voloare artisticã? Puiu o spune ca sã ce ? Amândoi au pretenþia cã au reprodus întocmai vocabularul personajelor respective.
Dacã ieºi de la un film ºi te întreabã un amic dacã þi-a plãcut, poþi sã-i rãspunzi : mi-a plãcut o p…lã, e un cã…t. Dacã te întreabã un necunoscut, care nu ºtii ce hram poartã, îi rãspunzi simplu: nu prea mi-a plãcut. Dacã te întreabã un fost profesor din liceu, pe care îl respecþi, nu o sã-i spui cã filmul e un cã…at, ci o sã încerci sã-i explici de ce nu þi-a plãcut, cã nu e ce te-ai aºteptat ºi cã, oricum, e pãrerea ta personalã. Deci, pe scurt, este vorba de respect pentru interlocutor. Dacã îi spui unui prieten cã filmul este un cã…at, nu înseamnã cã nu-l respecþi, ci doar cã este din anturajul tãu ºi-þi înþelege ºi acceptã limbajul, adicã te tragi de ºireturi cu el, care înseamnã cã te tragi de curea sau de brãcinar cu el, însemnând cã de fapt te poþi trage de p..lã cu el. Adicã sunteþi prieteni foarte apropiaþi, intimi chiar.
Regizorii noºtri scenariºti, considerã cã se adreseazã unui cerc de prieteni foarte apropiaþi, deci cu care, la o adicã, se pot trage ºi de p…lã, de aceea ºi numãrul spectatorilor este aºa de mic. Criticii de film, evident, cosiderã cã fac parte din gaºcã, deci nu numai cã au acceptat imediat, ci chiar au încurajat o astfel de exprimare, care îi scuteºte de alta, mai elevatã, mai muncitã.
În romanele care au dãinuit peste secole, vulgaritatea lipseºte. În primul rând pentru cã foarte rar ºi foarte puþin au fost abordate personaje vulgare. Pentru cineaºtii noºtri au devenit o obsesie personajele vulgare. Oare nu se pot ridica peste nivelul acestora?
ªi în text este similar. Când consider cã poate fi citit ºi de persoane din afara anturajului meu, scriu cu puncte-puncte. Când nu, scriu direct. Dar nu o fac pe banii CNC-ului, adicã ai tuturor. Ca sã vorbeºti despre vulgaritatea personajelor fãrã sã le reproduci simplist vocabularul trebuie sã ai, într-adevãr, talent.
Led-Ze-Pencil, unde a dispãrut mesajul tãu? Apropo, nu-þi citeºti MP ?

Gata, l-am citit, scuze.
Am sters mesajul, mi s-a parut ca nu e bine formulat.
In parte iti dau dreptate apropo de vulgaritati, in film si literatura, de aceea nu as intra in polemica pe tema asta. Dar e alegerea autorilor.

Puiu si-a propus sa redea conversatiile exact asa cum sunt, ca si cum ar fi filmate scene reale cu o camera ascunsa, si atunci evident ca intra si cuvinte de genul ala. Nu sunt puse cu vreo intentie, nu cauta efecte comice sau altceva, pur si simplu trebuie sa fie acolo. Pe cand in Nunta muta clar incearca sa ne amuze, e o libertate in limbaj exploatata de dragul poantei. Nu e alegere de stil. Blestemele aproape literare ale logodnicei si injuraturile neaose nu prea stau la un loc, in acelasi film. Limbajul folosit e inca un ghiveci al filmului asta, pe langa cele amintite de gionloc si pitbull.

nunta muta
 

Din pacate pentru Malaele filmul sau este foarte confuz chiar la nivelul mesajului.
Ce intelegem noi din filmul NUNTA MUTA?

Eu am inteles doar ca in satele romanesti comunistii erau niste tipi simpatici, usor impiedicati, anacronici si deloc dispretuiti de restul satului.
Ca prea beau toti cot la cot in crisma satului. Unde-i drama celor impinsi in CAPuri cu forta? Unde-i drama taranului ramas fara pamint?

Am inteles ca tovarasii doreau sa ridice nivelul cultural al celor din mediul rural dar din pacate nu aveau cu cine - secventa in care toti se ridica de pe bancute si abandoneaza filmul de dragul trupei de circ care intra zgomotos in sat. Daca satenii urmareau un film de propaganda tembel (unul de propaganda explicit!!!) parca avea logica scena asta. Dar asa?
Pare o scena trasa doar pentru a puncta sosirea circului in sat. Si ce daca?

Eu pot sa inteleg confuzia din mintea scenaristului ADRIAN LUSTIG privind regimul comunist dat fiind istoria familiei sale dar ce scuze are HORATIU MALAELE?

E alegerea autorilor pe banii noºtri, fie cã acceptãm Puiu ºi respingem Mãlãele, fie invers. Autorii ar trebui sã se ridice deasupra nivelului personajelor, ºi n-am mai avea ce respinge.
Clar cã Mãlãele a vrut sã ne amuze, clar ce a vrut Puiu, e o alegere de stil, de ce nu?!
Nu vreau sã mai insist, dar mã uitam cum cãuta Maier sã includã “Nunta mutã” într-un stil, într-un curent, în ceva, adicã într-un ºablon, ºi nu reuºea. Acest lucru îl nemulþumea. Nu vreau sã spun cã Mãlãele a fost excesiv de original, ba chiar a pierdut la acest capitol fãcând trimiteri la filme celebre, dar nu chiar atât de mult.
Aºa era la început. Mai citeºte pe forum ºi vei înþelege mai mult.
E în alte filme, aici este vorba doar despre nunta mutã, la propriu, dar ºi la figurat. Mai vezi ºi alte filme.
Sunt foarte curios care este istoria familiei lui Adrian Lusting! ªi… ar trebui sã te interesezi ºi care este istoria familiei lui Horaþiu Mãlãele, poate înþelegi ce scuze are... ºi ne spui ºi nouã.

Sa nu confundam stilul cu sablonul.
Malaele e un tip inteligent, cultivat, talentat, cu simtul umorului, cu personalitate puternica. Dar asta nu-l face autor original, nu e suficient.

Cred ca personalitatea prea puternica i-a jucat festa: nu s-a dus el inspre subiect, a tras subiectul la el si l-a facut cum a crezut el. Dominand cu autoritate asupra adevarului istoric de exemplu, schimbandu-l cum i-a convenit lui. Impunand un joc teatral, pentru ca acolo se simtea el puternic. Mobiland personajele cu aceeasi personalitate sau reducandu-le pe unele la nivelul unor caricaturi, ca si aici sta bine. De aceea nu exista personaje bine definite ci doar marionete neinsufletite si stereotipe care executa niste actiuni. A impus, prin personalitatea lui, anumite viziuni asupra diferitelor secvente, dictand: partea asta o facem in cheie de comic-burlesc; pe astalalta o facem a la Fellini; pe asta a la Carmazan, pardon, Kusturica. :). Scena asta o facem ca in spectacolul nu stiu care pe care l-am vazut eu si mi-a placut mult. Si tot asa. Filmul e "impilat", strivit de personalitatea lui, asa ca abia mai respira de unul singur.
Ori ideea este, cand esti autor, sa "gradinaresti" un subiect, o tema, sa-l ajuti sa se dezvolte singur si sa-i dai din cand in cand hrana, apa si aer din rezervele personalitatii tale.

Si in plus, si-a dramuit sau retinut orice dram de sensibilitate, tot asa, pt ca e el un tip puternic. Scena muta trebuia sa fie si comica, dar mai ales tragica si emotionanta. Si plina de tensiune, care sa izbucneasca in tine odata cu izbucnirea socrului care da cu pumnul in masa. Canci.

Cum adica asa era la inceput?
Anii 50 erau anii executiilor sumare, in fata casei!
Adica la inceput comunistii erau simpatici? Asa stii tu?
:)
Si maestrul Malaele are grija sa fie foarte precis punctind anul 1953 pe axa timpului. Dar cind a fost comunismul simpatic?

Si inca de la inceput intelegem ca satul era doar un soi de troaca in care se balaceau amuzati atit comunistii cit si cei calariti de comunisti. E o mare fraternizare intre toti la crisma din sat.

Sa avem pardon, Romania era deja bine incalecata de catre comunisti la acea data. Comunistii din Romania nu au avut nimic din poezia celor din Franta ei fiind doar o adunatura de oportunisti.

Nu doream sa vad un film despre drama celor deposedati de pamint dar in NUNTA MUTA toti par impacati cu istoria si chiar amuzati de ce li se intimpla.

Pina si accesul de curaj al socrului mic nu este bine relevat. Nici nu se intelege daca cheful incepe pentru ca nuntasii spera ca furtuna de afara sa acopere galagia lor sau daca este vorba despre disperarea tatalui de a-si vedea fiica fericita in noaptea nuntii. Rabufnirea socrului mic vine dupa ce fiica lui ii scaneaza trista pe nuntasi.
:)
Astea-s stingacii impardonabile in LUNG METRAJE! Dar sint asa de multe in acest film.

s-avem pardon, nu incercam asa ceva!
dimpotriva, incercam sa arat ca daca malaele pastra o anumita coerenta stilistica, reprezentationala, filmul intra intr-o alta sfera!
sau, daca vrei, aratam ca oricum am privi povestea sa, nu tine!
mai departe:

exact cum spunea Led-Ze-Pencil, si eu cred (si am spus asta in articol) ca in cinema trebuie sa te dedici subiectului. cind ai ceva de spus nu pornesti de la premisa ca tu vrei sa faci un film care sa placa si inteleptului si prostului, si initiatului si profanului (mie mi se strepezesc dintii in fata alaturarilor astora sau in fata unor sintagme gen 'orgasm cosmic', sau in fata unor cautari ale 'vesniciei' - sintagmele astea, dupa o spusa de-a lui hegel despre lucrul in sine al lui kant, sint ca noaptea, cind toate vacile is negre!), ci pornesti de la subiect si ramii la el: faci in asa fel incit expunerea lui sa fie adecvata, sa fie cit mai curata, cit mai fluida, cit mai coerenta. asta face puiu in filmele sale: subiectul, tema (care ii unitara de obicei - e o singura chestie!) isi gaseste materializarea potrivita.

vreau sa spun ceva si despre diferenta dintre injuratura lui puiu si cea a lui malaele.
o sa incerc iarasi o reliefare plastica in doi pasi, care sper ca nu va aprinde persoanele sensibile.
pasul I.
diferenta dintre marfa si banii si dincolo de america la capitolul injuraturi
e exact diferenta dintre Salo si un film porno in reprezentarea organelor sexuale.
pasul II.
nunta muta e mai aproape de un film porno decit de Salo.

injuratura lui puiu reprezinta normalitatea personajelor sale. ele nu o fac ostentativ, o fac fiindca asa is ele, aia e lumea lor. iar puiu intra in lumea lor adecvat - cu camera in mina, cu o imagine saraca, fara efecte pompoase, fara acadele.

puiu e stapin atit pe poveste (pe subiect, pe istoria pe care o spune) cit si pe stil (forma, expresia in care imbraca povestea).
malaele nu e stapin pe nicicare dintre ele - de unde varza reprezentationala si toate burtile din poveste.
puiu e interesat de prsonajele sale, sta cu ele si le prezinta in traiectoria lor momentana - care, mai apoi, daca devine o imagine a societatii marginale sau interlope (baeti de cartier flusturatici, superficiali, etc. valiza, mafie), e treaba criticilor, sociologilor, bla bla bla. cum ar veni - autorul e interesat de poveste si lasa restu lumii sa caute sensuri.
malaele nu prea stie ce e cu personajele sale, el (Autorul) are probleme cu lumea actuala, el vede cumva societatea, el simte cumva lucrurile si foloseste personajele in asa fel incit sa arate pe ecran credintele sale. si nu numai ca le arata, le si rosteste, ca poate noi nu sintem capabili sa le culegem din imagini.

ca povestile lui puiu nu plac, e ok, insa nu stiu cine poate contesta ceea ce eu afirm mai sus: ca puiu realizeaza o buna adecvare intre subiect si expunere. adica, dpdv conceptual, filmele sale sint OK! la malaele eu asta am cautat sa arat: ca dpdv conceptual filmul sau nu e ok!

din nou vreau sa ii dau dreptate lui Led-Ze-Pencil. daca malaele facea o pictura, probabil ar fi aratat cum o descrie Led-Ze mai sus.

multumesc, dar trebuie sa recunosc ca ideea cu personalitatea e a ta, din articolul de pe liternet.


Asta n-a prea reuºit Mãlãele, sã-ºi cenzureze pasiunile ºi pornirile de a da cât mai mult ºi de a uimi publicul cu "mamã, cate ce stie el si cate poate!". In loc sã-ºi vadã de film.

P.S. Cât de mult l-a interesat adevarul istoric se vede si din comunicatul de presa de pe liternet, unde apar sinopsisul, motivatia autorilor si declaratia aia sforaitoare cu tanarul si batranul, prostul si inteleptul, profanul si initiatul. In sinopsis se spune ca Stalin a murit joi 9 martie. Momentul cheie al filmului!!!

:)

Poate n-am fost prea clar: Stalin a murit joi 5 martie 1953.

Vasãzicã, Gionloc, ãsta mi-eºti ?! Dacã ºtiam, te “atacam” mai din vreme. Din pãcate, acum nu mai am suficient timp, dar þi-aº fi luat fiecare frazã ºi þi-aº fi întorso pe dos, nu ca sã-þi arãt cã nu ai dreptate, pentru cã ai, toþi avem, ci ca sã-þi arãt cã se poate ºi invers. Aºa cã la ora asta din noapte voi extrage din memorie ce voi gãsi mai la suprafaþã. Vãd cã te înþelegi bine cu Led-Ze-Pencil, aºa cã voi face referiri ºi la spusele lui.
Comparaþia cu pictura nu stã în picioare. Filmul nu poate fi comparat cu nici o altã artã la modul acesta, cred eu. Dar mã opresc aici. Constat cã judecaþi opera dupã chipul ºi înfãþiºarea autorului, ºi mai ales dupã unele interviuri, unde ºi eu am zis cã ºi-a dat cu stându-n dreptul, dupã sinopsis ºi alte indicii din afara filmului. Aþi afirmat cã se vãd ºi în film, dar multe nu le-aþi fi vãzut dacã nu aþi fi ºtiut cine l-a fãcut.
Zici cã nu încercai sã încadrezi filmul într-un, i-am zis eu, ºablon, dar asta fãceai când te refereai la postmodernism, la curentele în care ar fi putut fi încadrat filmul. ªi n-ai decât s-o faci, conºtient sau inconºtient, eu am vrut sã subliniez cã erai nemulþumit pentru cã nu reuºeai sã-l încadrezi undeva. Acum zici cã dacã Mãlãele pãstra o anumitã coerenþã stilisticã, filmul intra într-o altã sferã. Da, dar nu era sfera lui Mãlãele. Eu am vãzut filmul fãrã sã citesc pãrerile altora sau declaraþiile autorului. Am vãzut ºi eu trimiterile la filme celebre, ºi ce dacã?!
Deci aºa pot sã-þi întorc fiecare afirmaþie. Spui cã râd mai mult personajele decât spectatorii din salã. De ce trebuie sã râdã mai mult spectatorii? Nu în toate filmele trebuie sã fie la fel. Sau cã fiecare replicã are o sentinþã. De ce sã nu aibã ?
Explicaþiile privind “Marfa ºi banii” nu m-au mulþumit. Lasã spectatorul sã gãseascã sensuri ? Lãudabilã intenþie, dar nu prea a reuºit sã aducã spectatori în salã. Ar fi fãcut ºi “Nunta mutã” acelaºi lucru, dar este din altã… sferã. Adicã toate filmele sã fie din aceeaºi sferã?!
În altã ordine de idei, dacã eºti cine am înþeles eu cã eºti, cum de n-ai ºtiut cã Pitbull a lãudat “Nunta mutã”? Amuzant este cã în timp ce eu îþi rãspundeam la … cine drac’ l-a lãudat, Pitbull tocmai þi-a rãspuns, încât mesajul meu a ajuns dupã al lui.
Vãd cã Led-Ze-Pencil insistã cu adevãrul istoric, 5 martie, dar 9 martie era în sinopsis, în film nu se menþioneazã data. Zicea cã de ce a pus Mãlãele nunta joi. Dar Mungiu de ce a fãcut avortul la hotel?
Apropo de adevãrul istoric, Led-Ze-Pencil, referirea aceea la Revoluþia românã în deltã, la umbra sãlciilor pletoase, era o aluzie la scenariul meu?

Nu. N-am citit nici un scenariu de-al tau, nu stiu despre ce e vorba.

dom'le, vov'aia, intotdeauna se poate si invers, numa' ca atunci cind nu are sens sa meri invers -fiin'ca nu-i nimic pe sens invers, ori faci accident- nu te duci!

filmul nu il judec dupa interviuri, ci dupa cum e el. dincolo de asta, interviurile explica de ce filmul e cum e.

daca asta e sfera lui malaele e ok, insa sfera lui malaele e varza dpdv conceptual. :P

ca marfa si banii nu a adus spectatori in sala - ma lasi!!
daca supravietuitorul a adus mai multi spectatori in sala decit marfa si banii, inseamna ca e mai bun!?
ca tot poti sa intorci orice afirmatie de-a mea (dar, te rog, nu ca la ploiesti sau cu ba p-a ma-tii!) - arata neadevarul unei afirmatii precum cea care priveste relatia subiect-formulare la Puiu!

cind raspundeam - cine drac' l-o laudat? - Paulinei, eu raspundeam afirmatiei sale ca eu as fi laudat filmul. noi vorbeam - Led-Ze, tu, eu - si Pauline a intervenit si a intrebat mirata cum se face ca odata il laudam si apoi il desfiintam. eu nu imi aminteam sa il fi laudat vreodata, asa ca intrebam mirat si distrat....
daca urmaresti prima interventie dupa cronica lui pitbull o sa intelegi cum am privit relatarea lui despre film.

pai si varza e asa, o sfera, doar ca atarna zdrentele pe ea.

@mirodoni
ziceam de 5 martie in loc de 9 martie ca mi se pare impardonabil. Sau relevant. Cand subiectul filmului tau depinde 100% de un anumit moment al istoriei, moartea lui Stalin, te cam duci sa te documentezi cum a fost, ce a fost, cand a fost... Nu te bazezi doar pe povestea pe care ti-a spus-o Octavian Cotescu in tinerete si da-i cu fictiunea. Cat de greu era sa afle care e data exacta? Asta arata de fapt cat de mult ii pasa.
Am mai spus-o: un scenariu nu e verba volant, ai scos-o, asta e. Ai timp sa te gandesti la el de o mie de ori. Si daca scria doar pe un forum gugumania asta cu 9 martie si era taxat imediat.
Din cate stiu, cand lucrau la MDL, Puiu si Radulescu s-au documentat bine pe aspectele medicale ale subiectului si scenariul e, si pe partea asta, bazat, beton.
Oricum, in film Malaele n-a nimerit el anotimpul, daramite ziua. Tot asa, ca nu-i pasa.

@Led-Ze-Pencil
Este vorba de „Ultimul virgin ºi revoluþia în direct”. Este în Atelierul de scenaristicã.
E o problemã de culturã generalã, nici mãcar de documentare, dar filmul lui Mãlãele nu depinde 100% de moartea lui Stalin, pentru cã nu este despre aºa ceva. Am mai spus, nu trebuie eludatele datele „problemei”. Mãlãele vorbeºte despre un sat românesc de dupã rãzboi, unde comunismul încã nu ajunsese, dar trupele sovietice erau pe-aproape. Odatã cu acestea soseºte ºi comunismul, dictatura, care sunt impuse cu pumnul. Dacã la sfârºitul filmului a scris „S-a întâmplat în România anului 1953”, respectiv într-un sat de atunci, trebuia sã se documenteze despre acel sat. Acel sat nu corespunde realitãþii, nu 9 martie. Fetele de mãritat nu se reg...lau în piele goalã în mijlocul câmpului... În alte sate, la moartea lui Stalin oamenii erau consternaþi. Nu supãraþi, sau bucuroºi. Erau consternaþi, crezuserã cã nu va muri niciodatã. În satul lui Mãlãele, oamenii nici nu prea auziserã de Stalin, sã fie sãnãtos, au zis ei, ºi ce dacã a murit?! Acesta nu e satul anului 1953, ci cu mult mai în urmã, când Stalin nu reprezenta un pericol direct. Problema e cã acþiunea nu trebuia limitatã la o perioada foarte scurtã, iar pe generic sã nu parã 1953.
Mi-a plãcut chestia cã ºi varza e o sferã. Pãi, nu?! Sfera lui Mãlãele.

Am zis eu cã nu?
Te las, dar nu înseamnã cã dacã nu a adus spectatori e bun, sau cã e suficient sã fie unitar din punct de vedere conceptual ca sã fie bun. Nu pentru cã a adus spectatori Supravieþuitorul e prost, din alte motive. Dar acum eram cu Nunta…
Acum înþeleg, trebuia sã zici cã tu nu l-ai lãudat, ci alþii. Vezi cã ºi Pitbull a fost derutat, cã a rãspuns imediat cã el l-a lãudat. Când citeam prima ta relatare nu ºtiam cine eºti.
ªi cã veni vorba, am sã-þi spun o scurtã poveste auzitã din bãtrâni, dacã nu te superi.
Zice cã în apropierea unui cineamtograf stãtea sprijinit într-un toiag un filozof foarte bãtrân, cu barba albã ºi încâlcitã de vreme, mare iubitor de filme, dar lipsit acum de vedere, din cauza vârstei. Aºa cã opreºte un spectator, unul Pitbull, ºi-l întreabã despre film. E bun zice acesta, surprinzãtor de bun, este o reuºitã. ªi-i despicã filmu-n 4 pe vreo câteva pagini. Mai are ºi unele momente tratate superficial, dar are cea mai grozavã scenã eroticã din cinematografia româneascã, are… Mã rog, înºirã toate calitãþile filmului. Da, ai drepatate, zice filozoful, înseamnã cã filmul este bun. Mai opreºte, însã, încã un spectator, unul Gionloc. Acesta-i despicã ºi el filmul în 14, tot cam pe atâtea pagini ºi zice: dom’le filmul e varzã din punct de vedere conceptual, a amestecat acolo ºi paranormali, ºi primari din zilele noastre, ºi moartea lui Stalin, ºi Fellini, ºi Chaplin, scenele erotice sunt aproape de pornografie, ce mai, un debut teribilist. Da, ai drepatate, zice filozoful, înseamnã cã filmul este slab.
În apropiere era un tânãr care a tras cu urechea la toatã discuþia. Dupã ce filozoful rãmâne singur, îi reproºeazã, cerându-ºi scuzele de rigoare: Nu înþeleg, i-aþi spus ºi lui Pitbull cã are dreptate, ºi lui Gionloc. Nu se poate sã aibã amândoi dreptate. Da, ºi dumneata ai dreptate, zice filozoful.

Iti dau dreptate, mai ales pentru ca-mi dai dreptate :) si aduci argumente in plus ca satul ala nu putea exista asa la 1953. Da, exact, oamenii nu prea stiau ei cine e Stalin. Faceau glume "a murit? sa fie sanatos" lucru pt care probabil trebuia impuscat si ala care-o spunea. Fetele in camp in pielea goala - asta e discutabil, cum zice Toparceanu in Viata la tara: am vazut aici intr-o noapte niste fapte care m-au scandalizat. Dar macar era noapte :)

Altceva nu inteleg eu. Unde bati? Zici ca povestea era credibila, satul putea fi asa cum e in film daca era mai la inceputul comunismului, mai spre 46-47? Si pe generic sa nu apara 1953, dar ce? daca atunci a murit tartorul? Zici sa fi fost anii in care nu incepuse inca dictatura?

Pai Bratienii erau morti in 53, Iuliu Maniu tot asa, dupa 6 ani grei de temnita, Argetoianu mort, nu mai zic de Antonescu et Co executati inca din 46. Inca nu se impusese dictatura?

si oricum, uite la o cautare simpla, ce am gasit despre viata la sate in anii dinainte de 53:

MIROS DE COLECTIVIZARE. Dupã "proclamarea Republicii Populare" la 30 decembrie 1947, prin abdicarea Regelui Mihai I, comuniºtii preiau in totalitate conducerea administrativã a statului. Prin alegerile falsificate din noiembrie 1946 iºi asiguraserã controlul Parlamentului, ulterior schimbãnd ºi administraþia localã cu persoane fidele. Astfel cã, incepãnd cu ianuarie 1948, guvernul Groza nu "se mai poartã cu mãnuºi" cu sãtenii ce protestau din cauza cotelor sau preþului impus la cereale, iar "aparatul represiv" devine mult mai "hotãrãt" in stingerea revoltelor.

Comuna Piatra Olt, jud. Romanaþi, a fost scena unui astfel de "conflict al colectelor". La 18 ianuarie 1947, in jur de ora prãnzului, cãteva sute de locuitori (400-500, iniþial, sau 300, ulterior) s-au opus mãsurilor de "blocare" pe cãmp a porumbului care se executau in satul Criva, comisia localã fiind in acel moment in curtea unui þãran pe nume Marin Militaru. Mulþimea revoltatã a insultat comisia care realiza "misiunea", cerãndu-i oprirea ei, "pe motiv cã nu se face just".

Mai mult, þãranul Marin Oprea l-a lovit pe inginerul Victor ªeu, preºedintele comisiei. De asemenea, a fost lovit ºi primarul comunei, ambii fiind "luaþi spre primãrie". Comandantul Sectorului de Jandarmi a cercetat cazul, ulterior reþinãnd un grup de "instigatori" ºi un grup de "agresori", cel mai probabil selectaþi aleatoriu. Aceºtia urmau sã fie trimiºi in judecata Tribunalului Militar Craiova. In tot acest timp, in faþa postului de jandarmi s-au adunat circa 200-300 de sãteni. Ei au blocat intrarea ºi au cerut punerea in libertate a celor reþinuþi. Comandantul de Sector, primarul ºi notarul au somat mulþimea sã se imprãºtie. Acest obiectiv a fost atins numai dupã intervenþia unuia dintre reþinuþi, care a recomandat mulþimii "sã fie liniºtiþi cã nu va fi nimic".

A doua zi, comandantul Legiunii ºi prefectul judeþului s-au deplasat la faþa locului pentru cercetãri, alãturãndu-se comisarului ªtefan Sãndulescu, delegatul Inspectoratului Regional de Siguranþã Craiova. In final, cei reþinuþi au fost trimiºi in judecatã la Tribunalul Militar Craiova. Cercetãrile ulterioare au stabilit cã "autorul principal" era un anume Petre Vãlcea, preºedintele filialei locale a Frontului Plugarilor, care a convocat la primãrie o adunare de partid.

DREPTATE CU CIOMEGELE. Uneori, intre þãrani ºi colectori s-au iscat bãtãi cu ciomege, temperate doar de intervenþia jandarmilor. La 25 ianuarie 1948, in comuna Fumureni, jud. Vãlcea, þãranul Ion ªerbãnicã "a avut o atitudine ostilã faþã de comisia de colectare in timp ce aceasta strãngea cota la porumb", relateazã raportul postului local de jandarmi. In cãteva minute, aproximativ 50 de locuitori inarmaþi cu ciomege au impiedicat activitatea colectorilor, "spunãnd in acest timp cã nu le vor mai permite sã colecteze nici o cantitate de porumb". Incetarea activitãþii comisiei a dus la imprãºtierea locuitorilor. In aceeaºi zi, datoritã reluãrii activitãþii comisiei, populaþia s-a adunat "in numãr mare la primãrie", oprind orice activitate a comisiei, huiduind-o ºi strigãnd in cor: "Pe timpul lui Maniu nu s-a colectat porumb!". In urma deplasãrii imediate la faþa locului a comandantului de sector, jandarmii au identificat ca "instigatori ai acþiunii diversioniste" un numãr de 12 þãrani, "care au fost reþinuþi ºi predaþi Serviciului de Siguranþã Judeþean Vãlcea cu actele dresate". Conform anchetei Inspectoratului de Jandarmi Craiova, ar fi fost identificate ca singure motive care au determinat aceste acþiuni protestatare doar cele legate de propriile lacune organizatorice: "Nu s-a fãcut complet lãmurirea populaþiei de necesitatea colectãrilor executate. Lipsa de tact a comisiilor respective. Nu se colaboreazã intre organizaþiile de masã respective".

Pe parcursul anului 1948 ºi in 1949, nivelul cotelor a crescut "ameþitor", þãranilor fiindu-le din ce in ce mai greu sã-ºi achite obligaþiile faþã de stat. Pentru "eficientizarea" colectãrilor, guvernul a dispus strãngerea cotelor direct de pe cãmp, in momentul recoltãrii. Þãranii invãþaserã sã "pãcãleascã sistemul", fie cã nu declarau intreaga cantitate recoltatã, fie cã ascundeau o parte din cereale. Dar strãnse direct de pe cãmp, cotele erau predate la nivelul stabilit de guvern.

Insã Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romãn din 3-5 martie 1949 a "rezolvat" chestiunea proprietãþii private in agriculturã, trasãnd "sarcinile partidului in lupta pentru intãrirea alianþei clasei muncitoare cu þãrãnimea muncitoare ºi pentru transformarea socialistã a agriculturii". Incepea deci colectivizarea, iar locuitorii satelor erau "invitaþi" sã se inscrie "democratic" in Gospodãriile Agricole Colective.

"Comunizarea" agriculturii, sarcinã de partid
Dupã Congresul de unificare al PCR cu PSD prin crearea Partidului Muncitoresc Romãn (21-23 februarie 1948), comuniºtii au considerat chestiunea colectãrilor o problemã "de partid ºi de stat". Campania strãngerii cotelor trebuia sã se facã "in spiritul" rezoluþiei Plenarei PMR: "Interesele þãrãnimii muncitoare nu pot fi rezolvate decãt prin luptã, in alianþã ºi sub conducerea clasei muncitoare, impotriva exploatãrii capitaliste, pentru limitarea elementelor capitaliste la þarã, pentru intãrirea poziþiilor democraþiei populare". Membrii de partid aveau datoria sã contribuie la buna desfãºurare a strãngerii cotelor, fiind infiinþatã o Comisie de stat pentru colectarea cerealelor pe anul 1948. Sarcinile de partid in vederea "desãvãrºirii" acestui "obiectiv" constau in "mobilizarea organizaþiilor de partid ºi a organizaþiilor de masã (Frontul Plugarilor, Uniunea Popularã Maghiarã, Sindicatele de salariaþi agricoli) in vederea organizãrii unei acþiuni de lãmurire a þãrãnimii muncitoare ºi a salariatului agricol pentru sporirea comisiilor de colectare judeþene; mãsuri de control". Pe timpul campaniei de recoltare, organizaþiile de partid urmau "sã mobilizeze indrumãtorii din reºedinþele de judeþ ºi reºedinþele de plãºi - bine aleºi ºi instruiþi anume in problema colectãrilor - pentru a folosi duminicile ºi alte zile de sãrbãtoare in diverse comune". Acþiunea trebuia susþinutã ºi propagandistic printr-o "largã difuzare a ziarelor Scinteia ºi Scinteia Satelor, urmãrindu-se inþelegerea articolelor privind colectãrile".

Cam asa. Iar in film ce zicea taranul ala vajnic, acel viteaz dizident, unui activist? "Zice c-ar intra in partid, dar mai degraba ar intra in ma-ta!". Uau! Numai de-astia sa fi avut, nu se mai facea colectivizarea.

Desi a trecut ceva timp de la premiera filmului simt ca am si eu ceva de spus in legatura cu acest film sclipitor.Dupa 5 vizionari in diferite sali cinematografice am elaborat si eu o mica cronica.Optimismul este imbelsugat datorita faptului ca sunt interesat mai ales de cinematografia romaneasca si entuziasmului pe care mi l-a provocat acest film.

Iata:

Nunta Muta
Un debut de calitate superioara:

Spectacolul vietii,umorul debordant,tragedia amara ,umbrele trecutului sunt redate cu maiestrie de catre Horatiu Malaele in debutul sau regizoral si anume “Nunta Muta”.Acesta imbina toate caracteristicile mentionate mai sus intr-un mod caricatural,teatral( este o calitate) si tragi-comic reusind astfel sa ofere spectatorului privilegiul de a pastra in minte multa vreme dupa vizionare atmosfera creata de povestea filmului.
Tema este placuta auzului/citirii/deducerii adica aceea a iubirii si respectului fata de un ceremonial si a semnficatiei acestuia:NUNTA.Prin aceasta Malaele incearca sa tinteasca in mai multe puncte ,sa ironizeze,sa subtilizeze,dar in nici un caz sa serveasca adevaruri la tava care in prezentul nostru probabil ca nu ar mai conta.Teatralismul de care absurd este acuzat filmul este de fapt marele sau punct forte deoarece prin acesta se reuseste o asemenea caricaturizare a personajelor,situatiilor,umorului.Motivatia de a pune accent pe aceasta latura in redarea dramatica a povestii propriu-zise,in salturile umorului jucaus si nebunatic este usor sesizabila:Horatiu Malaele este un veritabil om de teatru,iar valoarea filmului ar fi fost scazuta daca aceasta maniera teatrala nu s-ar fi manifestat.
Tema filmului isi gaseste adevarata identitate prin jocul actoricesc reusit(se exclud scenele din prezent),prin umorul care incearca sa scoata in evidenta o trasatura marcanta a poporului roman:aceea de a face haz de necaz in pofida tuturor amaraciunilor vietii; scena din carciuma cand Gogonea este luat peste picior reprezentand un exemplu elocvent in acest sens.Cum spuneam prin tema se incearca tintirea mai multor puncte mare parte dintre acestea fiind de ordin dramatic umorul fiind un mijlocitor ce actioneaza intr-un mod debordant intre spectator si faptele de pe panza.Prin tema intra in scena subiectul de inspiratie reala,dar original prin esenta surprinzand prin mijloace inedite greutatile unui regim comunist care a lasat in urma lui drame profunde,memorii sterse si mentalitate sfaramata sub bocancii unei ideologii menite sa fie tartora de suflete.
Nunta dintre doi tineri pe nume Iancu si Mara este intrerupta de vestea mortii lui Stalin nascand astfel o comedie umana in spatele careia salasluieste o tragedie completandu-se reciproc in amalgamul intrigii si a povestii propriu-zise.Graitoare este nunta muta,graitori sunt nuntasii siliti de conjunctura nefavorabila sa fie la fel de plini de viata ca intr-o nunta adevarata ,nepasandu-le de recunostinta ce trebuia datorata unui tiran ce le-a smuls pamanturi pentru a le alipi unui imperiu cenusiu si morbid.Malaele puncteaza magistral aceste aspect transformand povestea personala a unor oameni prea ingaduitori cu viata aspra intr-una plina de moralitate sugerand astfel un patriotism subtil lipsit de exagerari superficiale.
Desi inceputul nu este spectaculos si lasa o oarecare impresie de incordare,de fortare,de formalitate prin filtrul actoricesc si umoristic acesta se redreseaza sigur prin aparitia batranelor si a fantomei lasand o senzatie de straniu incluzand subtile trimiteri la scrierile cu caracter fantastico-psihologic ale lui Mircea Eliade reusind astfel sa pregateasca bine terenul pentru spectacolul ce va urma.Superbul cadru din lanul de grau acompaniat de goalele corpuri ale celor doua personaje principale Iancu si Mara si muzica lui Alexandru Andries reprezinta inceputul expresivitatii regizorale expresivitate ce se va manifesta foarte puternic si in scena trecerii circului,nuntii propriu-zise,Marei in ploaie cu rochia de mireasa patata de sangele lui Iancu.Continuand intr-o atmosfera plina de viata oferindu-ne din prima savurosul joc actoricesc al lui Valentin Teodosiu care creaza un personaj pitoresc si specific mentalitatii romanesti.Una dintre cele mai bune scene ale filmului se consuma in carciuma apogeul fiind atins de disputa dintre Aschie(Teodosiu) si Vrabie(Tudorel Filimon) ce mai degraba smulge zambete prin atmosfera si aerul sugubat.In peisaj isi mai fac aparitia Dan Condurache intr-un rol de chefliu pus pe glume cu accente intelectuale,Doru Ana expresiv si Serban Pavlu in rolul profesorului trasnit.Poate ca glumele nu isi ating efectul scontat si vor fi interpretate ca niste momente oarecum distantate de comicul popular romanesc insa aceste minore greseli pot fi trecute cu vederea in detrimentul entuziasmului fata de comunitatea din acel sat si culoarea vie prin care este caracterizata.Vestea ca Iancu doreste sa o ia pe Mara de nevasta pune micuta comunitate in miscare.Urmeaza o alta scena si anume cea din grau cu Iancu si Mara surprinsi in timpului unui act sexual caracterizat drept “ancestral” continand anumite simboluri din care putem intelege mai bine ce se va intampla:secventa cand Mara este practic ingropata in grau fiind un exemplu elocvent.Aceasta scena vine in continuarea celei in care Smaranda isi face aparitia deranjand intimitatea celor doi reprezentand semnele tragediei ce va urma.
Filmul ne poarta mai departe pe o scena in care regizorul si-a punctat insistent expresivitatea si anume:a vederii filmului incadrat intr-un model de tip propagandistic savuroasa nefiind vizionarea filmului ci prostia pe care acesta o declanseaza intre membrii de partid scotandu-le in evidenta servilismul si infantilitatea din gandire.Continuarea se va materializa prin momentul trecerii alaiului de circari cu George Alexandru maestru de ceremonii lasand in urma o gama variata de semnificatii spre exemplu:secventa in care observam o sclava de culoare cu figura trista captiva intr-o cusca poate sugera senzatia de sclavie impusa de sovieticii mentalitatii poporului roman in timpul regimului comunist.
Mergand mai departe ziua balciului prezinta alte simboluri ale deducerii punctului culminant speciala in primul rand fiind cel al violului si a stemei sovietice interpretate intr-un mod mai degraba formal avand in vedere faptul ca la inmormantarea Smarandei se rade scena fiind salvata de aparitia fantomei ce atrage dupa sine temeri,dezgropare,superstitii,etc.Urmatoarea secventa din camara cu Mara ingandurata si Iancu este inedita in sensul ca la un moment dat pe gatul Marei se poate observa un semn care reprezinta harta Romaniei fara Basarabia.Remarcam astfel tendintele de exprimare a identitatii patriotice ale regizorului tendinte ce nu cad intr-un superficialism care nu este necesar.
Apoi devenim partasi la inceputul nunti mustind a cantec,veselie,glume bune,atmosfera prietenoasa pana cand incepe proto-drama.In mijlocul petrecerii un cadru militar rus insotit de un translator si de Gogonea anunta alaiul de nuntasi de moartea lui Stalin care nu starneste parca nici un interes in randul petrecaretilor mai mult mirati(replica lui Tudorel Filimon la auzul vestii: “Sa fie sanatos…” se numara printre cele mai savuroase).Prin infantila prostie a lui Gogonea care intrebandu-l pe cadru de ce inmormantarile sunt interzise cand si pe tovarasu’ Stalin il inmormanteaza primind o palma zdravana si fiind amenintat cu arma oamenii par sa inteleaga ca nu e de glumit cu rusii si dupa o mica consfatuire se decid sa paraseasca locul.Se lasa seara si observam ca alaiul se reintregeste in liniste fiecare ajutand dupa puteri dand startul nuntii propriu-zise…si mute.Situatiile hazlii sunt de mare efect si chiar daca in anumite momente acestea frizeaza realitatea nu devin enervante sau inutile.Printre cele mai amuzante momente se numara dansul mirilor si lautarii care falseaza acoperindu-si instrumentele cu carpe pentru a nu provoca zgomot.Punctul culminant este excelent si nu ma incurc sustinand aceasta afirmatie.Din momentul cand socrul mic da cu palma in masa si adevarata nunta incepe pana cand camionul plin cu barbatii nuntasi se departeaza se creeaza o stare de veselie si bucurie alternata cu o profunda dezamagire.Urmarirea transmiterii acestor stari este bine tinuta in frau lucru admirabil pentru un debutant in regie.Ne intoarcem in prezent si intelegem intreaga poveste din spatele disparitiei satului,asistam la tragedia batranelor iremediabil dezamagiti ca veselia nu a continuat,dar ne amuzam amar de reporterul jucat de Ovidiu Niculescu punandu-i intrebari unei batrane care nu il intelege si poate ca nu isi doreste sa inteleaga.Filmul se termina bine pe acordurile chitarei lui Alexandru Andries si cu un cadru reprezentand in ansamblu complexul de fabrici in ruine si fantoma fugind dezordonat printre noroaie.
La succesul acestei povesti nu ar fi drept ca meritele sa ii fie recunoscute doar lui Horatiu Malaele ci si lui Vivi Dragan Vasile pentru imaginea de o calitate foarte buna si grija pentru culori si nuante,co-scenaristului si co-producatorului Adrian Lustig care dintr-o sursa de inspiratie reala a imaginat o poveste tragi-comica si sclipitoare,actorilor ce dau viata personajelor cu naturalete(in special Meda Victor si Alexandru Potocean).Filmul in ciuda defectelor sale care sunt de ordin formal si se pot cu trece cu usurinta peste ele avand in vedere ca discutam despre un debut are o serie de calitati ce nu pot fi ignorate:tragic-comic,moralist,colorat si subtil.
Tragi-comic:alternanta acestor doua caracteristici este impletita inteligent urmarind astfel ca spectatorul sa ramana cu ceva dupa vizionarea filmului.
Moralist:prin accentuarea subtilitatilor povestea se doreste a fi una cu talc sugerand cu o voce inceata,dar puternica ce se adreseaza in special celor care intr-un fel sau altul au avut de suferit de pe urma regimului comunist si celor ce nu au apucat sa savureze gustul amar al unei ideologii cenusii sa reconsidere prezentul si libertatea.
Colorat:Horatiu Malaele a reusit prin intermediul unor actori talentati si al teatralitatii sale pregnante sa creeze o lume plina de viata angrenata intr-un spectacol mai frumos sau mai aspru:spectacolul vietii.
Subtil:folosirea acestui mijloc este potrivit pentru scoaterea in lumina a unor adevaruri si realitati in special de natura dureroasa cu urmari tragice.
Intr-un cinematograf ce se zbate intre afirmare si dizgratie de partea afirmarii fiind tineri regizori si exemplele se cunosc care reusesc sa faca filme reusite,sa construiasca situatii si personaje care datorita caracterelor cu care sunt inzestrate devin capabile sa ramana in constiinta publicului,iar de partea dizgratiei stand acei bolnavi de imaturitate care nu au capacitatea necesara pentru a intelege ca timpul lor a trecut si ca au spus tot ce au avut de spus iata ca Horatiu Malaele a ales o cale dreapta si daca va continua sa paseasca pe ea ii va aduce pe viitor meritate aprecieri.
Un debut de calitate superioara!

Drumea Bogdan

Pai daca e pe povestit filmul, uite ceva mai cu haz
(se pare ca varianta pe DVD are sunetul prost)
(in rest filmul e la fel de bun)

http://tocilescu.blogspot.com/2008/11/nunta-mut.html

Alex Tocilescu
Location: Frankfurt, Germany
Wednesday, November 12, 2008

Nunta mutã
Nu-i frumos, dar nu mã pot abþine.
În zilele urmãtoare va apãrea pe marile ecrane Nunta mutã, filmul de debut al lui Horaþiu Mãlãele.
Am vãzut filmul în august. Cineva face rost de DVD de la Castel, ne adunãm câþiva, mâncãm niºte spaghetti, bem niºte vin, se porneºte instalaþia. Vedem urmãtoarele:

O echipã de filmare: un operator, un bãiat cu sunetul, un reporter, alþi bãieþi. Merg cu microbuzul pe un drum. Opresc. Urcã George Mihãiþã. Zice o glumã. Se râde. Zice altã glumã. Se râde iar. Zice o a treia, patra, cincea, ºasea, ºaptea, opta glumã. Se râde în prostie. E clar: vedem o comedie.
Drumul microbuzului continuã. Ajunge undeva: un câmp. Niºte ruine industriale, o fostã fabricã, ceva. Din ruine apar niºte babe îmbrãcate în negru. Ameninþãtoare. Echipa de filmare coboarã din microbuz. Reporterul se uitã într-o direcþie anume, vede ceva ciudat. Nu vom afla niciodatã ce. Nu mai este comedie. Silent Hill, X-Files, pare sã fie un film de groazã. George Mihãiþã este primarul ruinelor, sau al unui sat din apropiere. Începe sã povesteascã. Flash-back:
Anii 50. Unul ºi una se fut în câmp. Niºte alþii se uitã la ei: un pitic, un bãiat cu o bicicletã, un copil. În fine, nu conteazã. Filmul continuã. Pãrinþii fetei vor ca ea sã se cãsãtoreascã cu bãiatul, cã deh, aºa se cade, suntem la þarã. Acþiunea se mutã într-un bar, o crâºmã sãteascã. Unii stau de vorbã la o masã. La altã masã, curva satului, îmbrãcatã aiuritor, fãrã vreo legãturã cu ceva, emite din când în când o filozofie. Din pãcate, nu se înþelege absolut nimic, pentru cã responsabilul cu sunetul este surd sau mort, ca la mai toate filmele româneºti. Ok. Lumea râde. Intrã cineva ºi þipã. Lumea râde. Ãla þipã iar (este, bãnuiesc, tatãl bãiatului care a futut-o pe fatã, sau poate tatãl fetei, nu conteazã, toþi aratã la fel). Se râde din nou. Alt urlet, alte hohote de râs. Who cares, sonorul este de cãcat, repet. Spectatorul se enerveazã. Se întreabã cât a costat filmul (1,5 milioane de Euro, cicã). Se întreabã dacã sã plece, sau sã arunce televizorul pe geam. Se liniºteºte. Continuã sã urmãreascã acþiunea (atât cât se înþelege, adicã nimic).
Ok. Ãia de la masã cad la învoialã: sã fie nuntã! În sat apare un circ. Moment Fellini, doar cã Fellini de români, cu români ºi pentru români. Adicã ridicol. Circul stã o noapte, apoi pleacã. Spectatorul respirã uºurat. Odatã cu circul pleacã ºi piticul din sat. So what. So fuccking what. So nimic, pentru cã aflãm cã o fatã din sat, care reprezintã Inocenþa, a fost violatã ºi ucisã. De cine? De cine? Pãi, de un ofiþer sovietic, pentru cã în mâna fetei se aflã o insignã sovieticã. Aha. ªi circul? Ce legãturã avea circul, ºi cu ce? Niciuna, cu nimic. ªi fata? De ce ne pasã de ea? Pãi nu ne pasã.
Bine.
Începe nunta. Sau nu începe: primarul satului vine însoþit de un ofiþer rus (bou sã fii ºi sã nu-þi dai seama cã ãla a omorât Inocenþa). A murit Stalin, zice rusul, deci de azi înainte, timp de zece zile, va fi doliu naþional. Pãi am tãiat porcul, spune tatãl mirelui sau al miresei, se stricã pânã atunci, am fiert sarmalele, am jupuit puii...
Rusul, nimic. Niet Baieram. ªi pleacã.
Nunta se mutã într-un grajd sau o altã încãpere mare ºi fãrã rost. Nu se vorbeºte. Jocul este mut, ca la mimã. Într-un fel e bine, pentru cã sonorul este de cãcat, cum am mai spus, deci mai bine fãrã. În fine, scripcarii cântã pe muþeºte, cineva trage o bãºinã fãrã zgomot, etc.
La un momentdat, tatãl mirelui (sau al miresei) se ridicã în picioare.
- Nuntã, bããããããããããiiiiiii!, strigã.
ªi începe nunta, vorbe, muzicã, dansuri, balamuc. De afarã se aude un huruit. "Un tanc", zice spectatorul. Interpreþii nu-ºi dau seama ce se întâmplã. Ce o fi huruitul ãla? "Un tanc, bã, în puula mea!!!!", le spune spectatorul. Ei, nimic.
ªi bineînþeles cã un tanc pãtrunde prin zid. Apar soldaþii ruºi sau ce-or fi, palme, pumni, împuºcãturi, toþi bãrbaþii din sat sunt arestaþi ºi, ulterior, uciºi. Femeile rãmân toate vãduve.
Ne întoarcem în prezent. Una dintre babele care se apropie de echipa de filmare este chiar mireasa. Ne dãm seama dupã un detaliu atât de cretin încât nu îl pot numi. Reporterul vrea sã îi ia un interviu, dar baba este surdã.
The end.

Pe bune.
Nu, filmul nu este prost.
Este jenant. Mi-a fost tot timpul ruºine pentru toþi cei care au participat. Îmi pare rãu pentru ei. Îmi pare rãu pentru mine. Îmi pare rãu pentru cele 1,5 milioane de Euro.
Chiar îmi pare rãu.

Hehe, da' nu mä mir.
De când l-au pus äia sä prezinte telecinemateca, Toca se crede comentator de film.
Asta nu e criticä, nu e analizä - e pamflet.
Scriu acum unu', de sä fac "Stalker" praf si pulbere - si toti denigratorii lui Tarkovski (care-s destui, si onorabili!) vor säri: "E, ce v-am zis?"
Totusi, de la argumetatia logicä, la acrobatiile verbale, e o oarecare distantä...

pai din moment ce nu zici ca da, ci o tot intorci doar doara o fi ceva bun in filmul lui malaele, tind sa cred ca tu vezi lucruri minunate in ceea ce eu numesc 'varza'.


:lol: -
uite ce observ io - tu chiar aplici principiul relativitatii totale, al contradictiei care se imbratiseaza in timpi diferiti dar sub acelasi raport cu tautologia:
pornind de la ceea ce spuneam eu - ca marfa si banii e un film gindit si realizat bine (intentia/subiectul si materializarea lor plastica au coerenta formala) - tu ai adus argumentul ( :? ) acesta: o fi, da uite ca nu a adus spectatori! (adica ba p-a ma-tii, ca eu pot schimba sistemul de referinta si, uite, cita dreptate am!).
eu am concluzionat in felul acesta: atunci, daca sistemul de referinta valorica e numaru de spectatori - Supravietuitoru e mai bun decit Marfa si Banii (si chiar decit Hirtia va fi albastra, parca). or asta e o enormitate!

nu e suficient ca un film sa fie bine costruit conceptual ca sa fie (foarte!) bun. documentaul recent al lui Giurgiu e foarte corect si coerent, insa dincolo de bucuria de a vedea un film bine facut... odata enuntat conceptul, odata intrat pe fagasul anuntat, nu a mai adus nimic spectaculos in discutie! transpunerea teoriei in imagine, imbracarea scheletului ideatic, nu a fost extraordinara pentru ca subiectul e unul cu bataie scurta pentru cei care au fost la o nunta recenta sau pentru cei care au vazut caseta vreunei nunti - insa, CLAR, e un film bine facut! iar despre nunta muta eu nu pot spune asta, ca ar fi bine facut!
si, mai departe, un film care incearca si reuseste sa respecte ceea ce eu numeam 'interesul pentru subiect' si 'autocenzura', o sa fie intotdeauna un film in regula.
daca pui 100 de spectatori sa privesca A Man Escaped, probabil ca 85 o vor lua la fuga, insa asta nu anuleaza nimic din valoarea filmului (care sta tot in concept)!
pe cealalata parte, chiar daca mie Inland Empire nu mi-a placut din motive extrem-subiective (i.e. trasarea unor granite intre proecte artistice care tine de cinema sau care sint mai repede preferabile in arta contemporana), eu am spus ca e un film bun! adica ii recunosc valoarea intrinseca - concept, transpunere, argumentatie vizuala, e OK!
si ca sa nu ma mai intind ca nu are sens: fata de o tocanita de subiecte si stiluri ca nunta muta, care mai si da in foc, oricare film coerent chiar e film!


;) inteleg bancul tau si ca ai montat in el discutia actuala, dar cel de care vorbesti tu nu era un filosof, ci, eventual, un calugar. daca era filosof ar fi mers imediat la film si apoi mi-ar fi dat mie dreptate :oops:

Pai am spus, e doar o povestire cu haz a filmului, cam cum isi povesteau aia Razboiul Stelelor in spotul cu "ala mare si negru de respira greu.. era taica-su".

La ce spui aici in citat: da, dar si invers. Se poate scrie de bine de orice prostie de film. Ridicatul in slavi a fost exersat multi ani pe-aici, prin Zona noastra. Am dat exemplu criticei aleia care ridica pana la cer romanul Dincolo de Groenlanda, care a devenit material pentru scenariul Visatorul, care a sfarsit glorios in Dincolo de America. Cat despre critici de film elogioase... cacalau pe vremea lui Ceausica si chiar si dupa. Abia prin ultimii ani si-au mai ascutit dintii unii si au inceput sa muste cum se cuvine. Si se cuvine.

@Led-Ze-Pencil
Am zis cã nu are rost sã-mi vii cu date exacte, le cunosc. Este vorba de o convenþie, de ficþiune, nu documentar. Cã nu-þi place, mi-ai mai spus.
Asta tot zic eu, puteai sã confirmi mai de mult. Este problema pe care am pus-o de multe ori: chiar nu se pot realiza filme bune care sã aibã ºi spectatori?! Când ai zis de Marfa ºi banii cã e bun, eu n-am zis ba p-a mã-tii, cã n-a avut spectatori, ci am zis cã, din pãcate, nu a adus (atras) ºi spectatori în salã, care sã-l vadã. ªi acesta este un motiv pentru care filmul nu poate fi comparat cu pictura. Pictorul picteazã pentru el. Noi discutãm aici, în general, despre filmele finanþate de CNC. Nunta mutã a costat 1,5 milioane ºi, iatã, nu aduce spectatori. ªi nici Supravieþuitorul nu a adus cine ºtie ce. E suficient sã tot dãm vina pe spectatori? Oricum, eu nu am spus nici în glumã cã filmele cu spectatori sunt bune, iar cele fãrã sunt proaste. Mi-am pus problema, ce-i drept, dacã nu cumva modul de exprimare, nu neapãrat verbalã, îndepãrteazã o parte din potenþialii spectatori, ºi, cum spuneam, dacã e suficient sã fie construit ca la carte.
Ba era filozof, aº fi putut sã-i spun ºi numele, dar cred cã nu e corect sã-l aduc în zilele noastre. Am adãugat de la mine cã era lipsit de vedere, din cauza vârstei, altfel îl trimitea Pitbull la film, sã-i dea lui drepatate

Pai si tu mi-ai mai spus ca le cunosti, chiar ca le-ai trait, dar ai lansat varianta in care povestea din film si satul puteau fi mai pe la inceputurile instaurarii comunismului, si nu in 53. Asa ca am simtit nevoia unor date exacte despre inceputurile alea. Si s-au ivit 2 necazuri la care n-ai raspuns:

1. mai devreme de 53 nu putea sa moara Stalin (sau ar fi putut, daca avea si el putin bun simt). Deci nunta muta nu putea avea loc.
2. chiar si inainte de 53, de la 46 sau sa zicem 48 incolo, situatia la sate tot nu putea fi ca in film - vezi datele exacte.

Ca nu e documentar... Nu e, dar de ce foloseste numele lui Stalin? De ce foloseste doliul "universal" care s-a declarat la moartea lui? De ce nu a inventat un dictator, ca Abuladze in Cainta, care ii obliga sa opreasca nunta. Nici 432 nu e documentar, dar tot ce e acolo a fost real.

INCA O GOGOASA!
Una MARE!!!

Stalin a murit joi 5 martie NOAPTEA la ora 21,50 iar anuntul oficial s-a facut VINERI 6 martie.
Si rusul ala spune in film ca "azi noapte a murit marele ..." Si era joi, cica, era ziua nuntii.
Prin urmare nunta muta putea avea loc doar vineri. Si cat s-a mai straduit sa ne specifice faptul ca nunta e joi! Ba ca nu duminica asta ca vine circul, ba ca nici aialalta ca incepe postul.
Asa ca au pus-o joi. Pai joi inca nu murise Tatucul, pana seara tarziu, n-avea ce s-o opreasca.

Iar 9 martie a fost ziua depunerii lui la mausoleul de la Kremlin, ziua inmormantarii, de aici confuzia din sinopsis.

L.E.
Iar 6 martie era zi de sarbatoare nationala pe vremea aia, in '53, de la 6 martie 1945, se arborau steaguri, se pavoazau cladiri. S-a creat confuzie: ce facem, sarbatorim sau bocim?

Inca o chestie care i-a scapat: un gest macar, acolo in timpul nuntii mute, care sa ne arate ca treaba nu i-a lasat indiferenti pe tarani: a murit Stalin, sa bem! Sau sa plangem, dupa caz. In Romania a fost sarbatoare la moartea lui, mai pe sest dar sarbatoare.

Amuþirãþi?

E drept cã e grav, dar...

@Led-Ze-Pencil
Încercând sã-mi demonstrezi ceva, reuºeºti contrariul. De ce îmi vii cu exemple de la Patriarhie ºi din Bucureºti? Ai dreptate, zic eu cã n-ai dreptate ? Dar aceste „locaþii”nu figurau în film. ªi cu situaþia din celelealte sate rãmâneºti ai dreptate. Argumentele mele þineau de datele din film. Adicã, s-o scurtãm, mai erau, sã zicem, douã sate necolectivizate în România, satul meu natal ºi satul cu nunta mutã. Filmul lui Mãlãele se ocupã de momentul în care sovieticii vin ºi în acest sat ºi le bagã pumnu-n gurã. De satul meu, care a rãmas necolectivizat, nu s-a ocupat niciun scenarist, iar de celelalte, de dinainte de 53, s-au ocupat ºi se vor mai ocupa, poate.
Tot vrei sã spui cã în condiþiile de atunci din toatã þara, satul cu nunta nu putea fi. Eu aici te-am contrazis, putea, aºa cum satul meu a fost. Eu am zis cã, pentru orice eventualitate, Mãlãele ar fi trebuit sã acopere o perioadã mai mare de timp. Dar asta e, n-a fãcut-o, de teama complicaþiilor. Mãlãele a vrut sã ne aducã aminte cum ne-au bãgat sovieticii pumnu-n gurã. În 53 cu nunta, mai înainte altfel. Moartea lui Stalin nu e decât pretextul, filmul nu se bazeazã 100% pe aceasta, cum ziceai. Pretexte au gãsit permanent, principalul pretext a fost eliminarea exploatãrii omului de cotre om. O vorbã frumoasã, nu?
Gogoaºa cu joi, 5 martie, eram convins cã ai observat-o de la bun început, cã tot o menþionai. D-aia nici n-am zis nimic. Abia aici se poate vorbi de o greºealã a scenaristilor, care þine de lipsa de documentare. Dar eu am privit cu îngãduinþã filmul, ba am considerat o ironie vãditã replica: “Nu ºtiu dacã sunteþi informaþi, dar azi-noapte a încetat din viaþã tãtucul nostru…” Pãi cine trebuia sã-i “informeze”, nu ei?! Fiind vorba de Mãlãele, nici nu-mi puneam problema cã sunt niºte greºeli. Mi se pãrea la mintea oricui sã spunã : vã informãm cã a încetat din viaþã tãtucul nostru. Sunt interzise cutare ºi cutare. Eu nu ºtiu dacã se menþioneazã pe undeva cã în realitate nunta a avut loc joi. Cred cã treaba cu joi e o gãselniþã a scenariºtilor, ca sã menþinã o anumitã vervã. Nimeni nu ºi-a mai adus aminte cã Stalin a murit joi. Chiar pe acest topic am spus, de ce sã nu punã Mãlãele nunta joi, dacã Mungiau fãcea avortul la hotel? Dacã reþineai acest lucru, n-ai fi spus acum cã 432 nu e un documentar, dar tot ce se întâmplã acolo a fost real. Pentru cã nu e adevãrat, ºi am spus acest lucru pe topicul respectiv, ºi nu numai eu. Singurul lucru adevãrat este “atmosfera”, d-aia e un film bun, nu pentru cã a respectat adevãrul istoric.
Cred cã avem nevoie de un filozof care sã ne spunã cine are dreptate.

Ba ma scuzi, e ditamai secventa in carciuma in care stabilesc ei cand sa se faca nunta.
-Duminica asta, zice unul
- Nu, ca vine circul, zice altul
- Atunci duminica viitoare.
- Nu, ca incepe postul pastelui. (deci problema a fost studiata!)
- Atunci JOI.
- Joi sa fie.
- Joi facem nunta.

E cautata treaba, se chinuie sa ne bage acest joi in cap, desi noi stim ca nuntile nu se fac joi (decat la tigani). Ne impun ziua de joi ca sa le iasa tira, ca sa zic asa. Ca sa se acopere dpdv istoric. Dar neglijeaza acest aspect, ca joi nu murea nici un Stalin pana noaptea. Ei - (regizorul + scenaristul) atat stiau, ca Stalin a murit joi. Deci joi se interzic nuntile, bang! Fara sa aprofundeze treaba.
EU nu scriu un scenariu despre moartea lui Stalin si uite ca ma pot informa intr-o zi despre cum a fost atunci, exact. Ce scuze au ei?

Cand iti scrii scenariile, nu esti atent la aspectele astea, scuza-ma ca intreb. Poti spune ca 23 August a avut loc pe 22 August si daca cineva comenteaza ii zici: hai, domle, o zi acolo?...

@Led-Ze-Pencil
Ba nu te scuz. Ce zic eu, ºi ce zici tu !?
Secvenþa pe care o reproduci ºi pe care puteai fi sigur cã o ºtiu, cã despre acea vervã era vorba, este din realitate, sau a fost inventatã de scenariºti? Asta întrebam, asta trebuia sã-mi rãspunzi, dacã ºtii.
Eu nu scriu cã 23 august a fost pe 22, cum nici în acest film nu afirmã nimeni cã Stalin a murit pe 9 martie. Acum spui cã problema cu postul Paºtelui a fost studiatã. Atunci de ce crezi cã n-a fost studiatã ºi moartea lui Stalin? Au cunoscut, cred eu, dar ºi-au permis niºte licenþe, cã, de, sunt artiºti!
Vãd cã de 432 nu mai zici nimic. Las-o-aºa!

Slow down, man! Vad ca te-ai aprins.
1. Secventa a fost inventata de scenaristi, clar.
2. In film nu se afirma 9 martie, ci in sinopsisul care este COMUNICAT DE PRESA. Dar nici asta nu e problema, ca sinopsisul moare precum crisalida in gogoasa ei (gogoasa :D ) IN FILM este spusa RASPICAT ziua de JOI ca fiind ziua nuntii, ori dupa cum am zis, joi nu se putea intampla nimic, pt ca Tatucul inca tragea sa moara.
3. Problema cu postul Pastelui a fost studiata, da. Dar atat.
4. Cred ca n-au studiat problema lui Stalin pt ca i-au durut la basca de treaba asta, si aici e marea problema. Nu mai am argumente, daca nu intelegi, asta e. Ca e 5, ca e 6, cui ii pasa?
5. De 432 sau de MDL mai zic multe daca vrei. Ca sunt bine documentate (fara sa fie documetare, cum pretinzi tu ca trebuie sa fie un film care respecta realitatea) ca nu au gogomanii care-ti taie tot cheful sa te uiti la ele... Ca AU HABAR DESPRE CE VORBESC?

Nu ti-a placut exemplul cu 23 august... ce sa zic altceva?
8 Martie? Ziua Femeii? Ti-ar conveni sa o vezi intr-un film sarbatorita pe 7 Martie? Sau 25 decembrie. Mai bine ar fi Craciunul pe 24? Sau Revelionul? Ai vrea sa-l serbezi in noaptea dintre 29 si 30 decembrie?

@Led-Ze-Pencil
Nu m-am aprins, ce-þi veni?!
Nu cã nu-mi convine 23 august, dar nu se potriveºte. Singur spui cã sinopsisul piere. Rãmâne problema cu joi, care chiar eu am zis cã e adevãrata greºealã. Deºi, la umorul lui Mãlãele, mã puteam aºtepta ca la întrebarea: când a murit, rãspunsul sã fie: disearã la 21.50. ªi tot eu am spus cã era foarte simplu, dar foarte simplu sã evite orice fel de contradicþie. Dar ºi-au permis niºte licenþe.
Despre MDL sau 432 nu vreau sã discutãm pe acest topic, pentru cã aici e vorba despre nuntã. ªi ai dreptate, sunt bine documentate, dar au ºi ele niºte licenþe.
Cum nunta s-a terminat, nu mai are rost sã prelungim artificial acest topic.
Dacã ai timp ºi vrei, sau dacã vrei ºi ai timp, citeºte scenariul meu “Ultimul virgin ºi revoluþia în direct”. Sã vezi acolo “documentare” ºi “aberaþii istorice”! Dar vezi cã, fãrã sã-l citeascã, Pitbull a zis cã nu e bine scris, cã nu cheamã la lecturã, ºi cã oricum, el e ocupat sã revizuiascã constituþia filipinezã. Ca urmare, nu l-a mai citit nimeni.

Fac tot posibilul si-l citesc zilele astea.

Gorzo, mai pe larg, despre Nunta muta:

http://agenda.liternet.ro/articol/81...unta-muta.html

"Publicitatea te lasã sã înþelegi cã secvenþa nunþii (desfãºurate pe muþeºte din cauzã cã Stalin tocmai a murit, iar sovieticii au decretat ºapte zile de doliu) e un tur de forþã. În realitate, Mãlãele ºi Lustig nu au mai mult de cinci sau ºase idei comice (nuntaºii mãnîncã fãrã tacîmuri, lãutarii îºi mimeazã cîntecele, urãrile se transmit prin telefonul fãrã fir, cumetrele se ceartã prin gesturi, copiii sînt legaþi la gurã) ºi, cum nu ºtiu sã structureze secvenþa astfel încît sã existe o progresie logicã, o creºtere (de exemplu, nuntaºii sã încerce mai întîi sã foloseascã tacîmurile ºi abia apoi sã renunþe la ele; sã încerce mai întîi sã vorbeascã în ºoaptã ºi abia apoi sã tacã de tot), fiecare momenþel moare de o moarte separatã ºi ansamblul rãmîne neintegrat în film - rãmîne un exerciþiu pe care Mãlãele a vrut neapãrat sã-l facã împreunã cu actorii lui."

dar nu e alexandru tocilescu - regizorul de teatru, e alt tocilescu, un individ despre care deschisese un topic rocky, cu ceva timp in urma, daca mai tii minte...

A, da?
Scuze, atunci - m-am gräbit.

Crimele impotriva satului romanesc incepusera chiar din 1946. Citez dintr-o carte-document, scrisa de Cicerone Ionitoiu.

“Groaza intrase în þãrani, pe bunã dreptate, deoarece în multe pãrþi s-au produs crime. Pe 9 Aug.1946 a fost împuºcat Gheorghe Mihai, omul satului Vâlsãneºti ajuns avocat ºi venit sã le vorbeascã consãtenilor la Piteºti. A fost omorât în Tribunal, acolo unde ar fi trebuit sã se împartã dreptate ºi aceasta s-a fãcut în timp ce pe trotuar se afla Constantin Doncea ºi Nicolae Ceauºescu cap de listã la comuniºti, în jud. Argeº. ªi cu aceastã ocazie au mai fost morþi ºi þãrani numeroºi rãniþi. La Suceava, în celãlalt colþ de þarã fusese omorît în casã TraianÞãranu,pe l9 Iunie 1946, fiindcã îl gãzduise pe Ion Mihalache ºi pe ziaristul american Ruben Markam”

“Cotele au fost în aºa fel mãrite încât nu producea pãmântul cât trebuia sã predau. Obligativitatea de predare a laptelui Întrecea cu mult cantitatea pe care o puteam mulge dela cele douã vaci. De asemenea trebuia sã predau bovine ºi ovine pentru a acoperi cota de carne la care eram impus. Pentru a face faþã cumpãram de pe piaþã animale, la preþuri foarte mari. Sumele primite pentru produsele predate erau foarte mici, bani daþi în bãtaie de joc. De teama închisorii trebuia sã acopãr cotele impuse. Anii urmãtori au adus noi mãriri de cote ºi mai
drastice. In doi ani consecutivi, 1947, 1948 mi s-a luat tot grâul de la arie, fãrã sã-mi se lase vreun bob”

“Niciodatã moartea unui om n-a adus mai mare bucurie decât aceia a lui Stalin din 5 martie 1953. Dupã moartea lui Stalin, în aprilie 1953, în România se încearcã sã se stabilizeze preþurile care o luaserã razna ca în Cehoslovacia, Germania rãsãriteana, în toate tarile "surori". In România se recunoaºte cã datoritã industrializãrii forþate, producþia agricolã a rãmas în urma comiþându-se chiar abuzuri. Dacã regimul se vede obligat de rezistenta þãranilor ºi mai ales de atmosfera creatã dupã moartea lui Stalin, sã reducã cu 10% cotele obligatorii, în schimb agraveazã sancþiunile împotriva celor ce nu-ºi predau cotele la timp, mergând pânã la ridicarea pe loc a bunurilor casnice pentru acoperirea datoriei”

Foarte bune exemplele, civica.
Jos palaria! (de comisar)

Pe bune!
Si mai e o chestie care nu a fost luata in calcul: primul film. E deja o marota afirmatia: primul film te lanseaza, al doilea film te consacra. Dar are sens. De ce? Pentru ca la primul film se presupune ca ai avut mult timp sa te gandesti, al doilea l-ai facut in goana ceasului, ca sa nu-ti treaca timpul. (Poate de aia zic multi de E pericoloso sporgersi ca e cel mai bun al lui Nae. Sau poate de aia e cel mai bun)
So, a avut timp sa se gandeasca. Din tinerete cand i-a zis Cotescu povestea nuntii mute si pana s-a hotarat sa faca filmul. Asta ar presupune timp de studiu cat pentru un premiu Nobel.
Dar... nimic. Nici macar gafa cu a pune nunta joi, cand inca nu murise Stalin, n-a evitat-o. Ce scuze mai are?

tocmai 7 pagini de discutii si cronici blindate...
teoria strica omenia. asa ca, pe scurt: "Nunta muta" e o incercare de film mediocru... tre' sa i se spuna lui Malaele, poate se lasa.
sorry, daca am ranit sensibilitati, prietenii, prospectari strategice... si tot calabalacul din lumea noastra cinematografica mica.

Mersi.

Ca produs cinematografic, Nunta Muta este bunicel. Dar daca e sa-l luam la bani maruntzi, strict din punctul de vedere al adevarului istoric, este o minciuna ordinara, o dezinformare de ultima speta.
Eu inteleg ca romanul mai face haz de necaz, dar cum sa le prezinti tinerilor de astazi ipoteza ca regimul comunist era perceput ca o gluma in satele anului 1953? Daca in realitate un taran precum cel interpretat de Dan Condurache indraznea sa faca bascalie de omul partidului, in cel mai bun caz s-ar fi ales cu o bataie zdravana in beciurile Securitatii, dar cel mai probabil i-ar fi putrezit oasele la Canal. Comunismul insemna teroare pentru tarani inca de la sfarsitul anilor 40. Daca prin 1946-47 poate mai erau unii care sperau in ajutorul marilor puteri, avand in vedere ca Romania avea inca un rege in fruntea tarii, in 1953 nu mai era cazul. Sa nu uitam ca 1948 era anul nationalizarii, iar marile arestari fusesera deja efectuate. Atunci cum sa spui ca in 1953 mai putea fi vorba de gluma?
Rusine, Malaele!

Daca nu ma insel, Condurache era un fost mosier, lasat fara pamant de comunisti... Eu asa am inteles in hahaiala aia care era in crasma. Si aici e alt fals: cat o fi fost el de redus la saracie prin confiscarea pamantului, mosierul nu statea la carciuma cu toti taranii.

Si acum daca tot am reinviat topicul (nunta de argint?) mai am o nedumerire: ce draqu e cu acadelele alea de sunt peste tot? Alea rotunde multicolore de le sug mirii la circ? Nici nu stiu daca existau asa ceva la noi, dar nu conteaza asta. Ce e cu ele de-s asa importante? Pe afis, pe fluturasi, pe site - unde sunt elementele de baza pt navigare - peste tot acadele multicolore.

Erau la circ cu ele, iar filmul este despre o nunta. Ce simbol mai e si asta? Ale cuie?

Mai Civica la cat de prost e personajul Gogonea cu toata teama tot nu te-ai fi putut abtine sa nu il iei peste picior.
Personajul lui Dan Condurache pare mai degraba intelectual decat mosier si intelectualii nu erau neaparat bogati.Si la o adica si ceilalti tarani aveau pamanturi...de ce nu ar sta la masa cu ei?

Eu zic ca va pierdeti timpul incercand sa cautati greseli peste tot.Sunt sigur ca ati omis din vedere ca Malaele este la debut in regia de film.Si debutul lui matura pe jos desi e cam mult spus cu alte abominatii de filme ale unor regizori(sa le spunem experimentati) care nu realizeaza cat de expirati sunt.

Eu am intampinat filmul pozitiv scriind o cronica pozitiva despre el.E probabil sa imi dati peste nas cu greselile dupa care ati tot scormonit de-a lungul a cateva pagini,dar daca pe mine m-a facut sa il revad de 4 ori nu voi fi imbecil sa incep sa caut acul in carul cu fan. :)

Stii cat de prost era Ceausescu? Dar stii cati s-au abtinut sa-l ia peste picior, în faþã?
Vreo 23 de milioane.

Treaba ta, dreptul tau, parerea ta. Nu-ti cere nimeni sa-l critici. Daca ti-a placut, ti-a placut.

Mai Discipole,

Majoritatea comunistilor erau prosti. Pe asta s-a bazat implementarea regimului. Li s-a bagat pumnul in gura intelectualilor, oamenilor politici, studentilor, chiaburilor...si toate scursurile societatii au devenit activisti de frunte. Ceausescu e un exemplu elocvent!
Inca o data repet, comunismul nu a fost deloc o gluma! Pe langa batai si puscarie, erau si alte metode de constrangere. Bunicul meu, din cauza "originii chiaburesti", a ajuns la un moment dat electrician, desi era om cu doua facultati terminate intr-o vreme cand si promovarea Bacalaureatului era un motiv indreptatit de mandrie.