Cinemagia Forum - "Moartea domnului Lăzărescu"

Cinemagia Forum (https://www.cinemagia.ro/forum/index.php)

- Cinematografia romaneasca (https://www.cinemagia.ro/forum/forumdisplay.php?f=229)

- - "Moartea domnului Lăzărescu" (https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=86350)

Tu esti frank sinatra sau doar foarte sinatra? Filmul se numeste moartea lui lazarescu.

Originally Posted by BeNnY:

Tu esti frank sinatra sau doar foarte sinatra?

Am ris!

cred ca au dreptate si frank, si dino - in kestia cu sistemul medical; adica: filmu trebuia sa aiba un cadru, un fundal, nu? ei, aici e spitalu (cu 's' mare, da eu nu-l folosesc ;) ), pt ca filmu se keama cum se keama si doar nu era sa-l plimbe pe lazarescu de la cimitiru bellu la straulesti 2 trecind prin sf vineri & ghencea, right?

dar asta - cum spuneam - e doar backgroundu, caruia cred ca i se acorda prea mare importanta. da, este un film si dpsr 'sistemul medical', dar daca puiu & radulescu ar fi ramas numai la ac. nivel, al 'demascarii', faptului divers real, blabla - sincer, nu cred ca mi-ar fi placut atit de mult. pt ca eu - spre deosebire de gorzo, sa zicem, dar mai sint si altii: zic 'gorzo' pt ca mi-este mai apropiat - cred ca Cinema-ul are sens - ca arta - prin capodoperele sale, nu prin filmele de serie b sau c. astept de la Cinema sa se 'ridice la concept', sa fie gindire in imagini - nu frectie de divertisment. adica, pe vremea lu ceashca, eu mi-am facut 'canonul' cu alde dreyer, hitch, bergman, fellini, pasolini, bunuel, antonioni, godard, paradjanov, tarkovski s.a. - nu cu bud spencer & jackie chan! (pe astia i-am 'recuperat' dopo! 8) )
nu o spun - cum ar crede unii, rauvoitori - pt a ma 'impauna', ci pt a marca o specificitate de generatie: sintem multi in situatia asta! si nici nu spun: numai astia sint cinema-ul - dar fara 'astia', el n-ar fi arta, ci (doar) mestesug...

in priv. 'inamorarii' mele de puiu (evident, nu de papagalu coco :w00t: !), as vrea sa-i spun lui frank ca eu, de pilda, nu am fost un laudator neconditionat al sau: 'kartushu...' nu mi-a placut, si i-am spus-o si lui puiu! (evident, nu i-a convenit...) deci nu cred ca pot face parte din 'corul tamiietorilor', daca dspr asta e vorba.

ALS:
"nu o spun - cum ar crede unii, rauvoitori - pt a ma 'impauna', ci pt a marca o specificitate de generatie: sintem multi in situatia asta! si nici nu spun: numai astia sint cinema-ul - dar fara 'astia', el n-ar fi arta, ci (doar) mestesug... "

asta parca-i citat din petre tutea nu alta, brava mai, la mai mare!!!

[Copy-paste de la "Cafenea>Presa"]

Originally Posted by Leonard:

despre Moartea Domnului Lãzãrescu, în emisiunea Cap ºi Pajurã, Realitatea TV:

...
Emil Hurezeanu: E vorba de un fragment din filmul regizorului Cristi Puiu, Moartea Doctorului...
Cristian Tudor Popescu: Domnului...
Emil Hurezeanu: Domnului Lãzãrescu, un film dur, un excelent film artistic, de altfel, care deja circulã ºi în America.
Emil Hurezeanu: Un excelent film neartistic, i-aº spune.
Cristian Tudor Popescu: Nu e vorba de un film documentar, totuºi. Nu e document, dar e un film neartistic ºi tocmai în asta constã valoarea lui. De pildã, din punct de vedere tehnic, este o secvenþã nesfârºitã acest film. Practic, nu are tãieturi de montaj. Sunt 2 ore ºi 34 de minute în timp real, fapt care aruncã asupra spectatorului povara vieþii cotidiene, aºa cum nu suntem obiºnuiþi s-o vedem, s-o trãim în film.
Emil Hurezeanu: Povara morþii.
Cristian Tudor Popescu: Povara vieþii ºi morþii. Când privim un film, avem un orizont de aºteptare dat de zecile, sutele de filme pe care le-am vãzut înainte ºi în care funcþioneazã foarfeca la montaj, tãieturile. Personajul se spalã de dinþi ºi dupã aia e arãtat, a ajuns direct la serviciu.
Emil Hurezeanu: Aici avem în substanþã, în mesaj, un eºantion de cruzime, de lipsã de demnitate.
Cristian Tudor Popescu: Nu. Avem douã personaje tragice: domnul Lãzãrescu. ªi n-aþi greºit când aþi spus „Moartea Doctorului” adineauri, pentru cã ºi doctorul este un personaj la fel de tragic. Ambii sunt izolaþi într-o disperare ºi într-o neputinþã. Uitaþi-vã, deci, la doctor. Doctorul, în cazul de faþã, nu are dreptate, pentru cã acest om, Lãzãrescu ãsta, bea, dar ºtiþi de ce bea? Bea de singurãtate. Pentru cã stã într-o camerã de bloc nenorocitã, murdarã. Fata lui e plecatã în Canada. El are 3 pisici. ªi bea mastropol, adicã alcool dublu rafinat, îndoit cu apã ºi niþicã vanilie. Bea de singurãtate. ªi aþi vãzut cã acest om, Lãzãrescu, cã aici mi s-a pãrut extraordinarã idea asta, are acea „indiferentia mortis”, despre care vorbeau istoricii antichitãþii cu privire la geto-daci.
Emil Hurezeanu: Eu cred cã e, mai degrabã, umilit ºi resemnat, speriat, speriat de moarte, de doctori.
Cristian Tudor Popescu: Nu e speriat.
Emil Hurezeanu: Care îl trimit de la un spital la altul, care îi calcã în picioare fãrâma asta de demnitate prãpãditã care i-a mai rãmas.
Cristian Tudor Popescu: Nu. Acest om nu este speriat. Acest om, repet, nu face caz de moartea lui. Moartea lui este un fenomen administrativ. El doreºte un singur lucru: sã fie tratat dupã protocolul unei fiinþe umane. Aþi vãzut ce face? Se ridicã de pe pat ºi spune „Domne, de ce vorbiþi aºa cu mine? Eu beau, e adevãrat, am bãut, dar nu mi-am bãtut niciodatã copilul”. ªi el încearcã, în toate situaþiile spitaliceºti în care se aflã, cere respectarea protocolului fiinþei umane. Spune: „Nu vã bateþi joc de mine. O sã mor”. Foarte bine. „Dar vã rog, respectaþi-mã pânã mor, respectaþi-mi ºi moartea, ºi agonia. Vã rog sã mi-o respectaþi. Existã un protocol, domnilor”. Asta spune acest om, iar medicul, de partea cealaltã, este într-o situaþie la fel de alienantã. Este clar cã el are dreptate în 80% din cazuri cã „beþi, vã beþi minþile, veniþi aici dupã ce v-aþi bãtut concubinele ºi copiii ºi aºa mai departe”. Are dreptate. În cazul ãsta, în mod dramatic, nu are, dar altfel e de înþeles ºi el în comportamentul lui.
Emil Hurezeanu: Continuãm discuþia. Între altele, pornind ºi de la cele câteva secvenþe pe care le-am difuzat puþin mai înainte din filmul regizorului Cristi Puiu „Moartea Domnului Lãzãrescu”, un film care e primit cu interes în America ºi unde se scrie – am citit în ziarul pe care cu onoare îl conduceþi – cã de fapt, americanii se descoperã în situaþii din acest film, mai ales în urma uraganului Katrina, Rita ºi aºa mai departe, oameni care sunt purtaþi dintr-un spital în altul. Poate asta vã dã dreptate. Avem aici o parabolã a cuplului de victime care sunt doctorul ºi bolnavul în orice sistem dezumanizat.
Cristian Tudor Popescu: Eu cred cã în America, de pildã, are succes pentru cã vine pe o tradiþie a cinematografiei americane care ar putea începe cu M*A*S*H* - Mobile Army Surgical Hospital.
Emil Hurezeanu: Acolo era rãzboi, însã.
Cristian Tudor Popescu: Era rãzboi, dar caracteristica este umorul negru al chirurgilor, al medicilor care a fãcut carierã în cinematografia americanã. Vedeþi cã ºi aici în filmul lui Cristi Puiu avem, la un moment dat, un doctor care spune: „Fã-i pateul ºi mansarda”, ceea ce înseamnã „Fã-i o tomografie la ficat ºi una la cap, la creier”. Medicii americani spun, de pildã, despre un pacient „He’s in O sign”, O înseamnã cã e în comã ºi e cu gura cãscatã. ªi pe urmã vine alt medic ºi spune „Da, eu am unul în Q sign”. Q înseamnã cã are ºi limba scoasã ºi e în comã.
Emil Hurezeanu: În serialul despre care vorbiþi, doctorii aceia, cu duritate, cu cruzime, vorbind în felul pe care-l descrieþi, salveazã oameni, vor sã-i salveze cu orice preþ.
Cristian Tudor Popescu: Dar ºi aceºti medici vor sã-i salveze. Nu-i aºa.
Emil Hurezeanu: Aici nu. Aici îl expediazã dintr-un spital în altul ºi îi fac moralã „Nu þi-e ruºine? Bei. Ce cauþi aici?”
Cristian Tudor Popescu: Pãi acolo ºtiþi ce face acest medic? Care-i spune „De ce bei, mã?”. Face ceea ce a fãcut cândva domnul Traian Bãsescu în momentul în care spunea „Iarna nu-i ca vara”. A rãmas expresia celebrã dar nimeni nu-ºi mai aduce aminte în ce context a spus-o, sau foarte puþinã lume. A spus-o unor oameni care tocmai erau pe punctul de a crãpa, de a muri în niºte Dacii împotmolite în zãpadã, li se termina benzina ºi erau pe punctul de a învãþa. ªi domnul Bãsescu le fãcea moralã de la televizor: „Pãi iarna nu-i ca vara, de ce aþi plecat cu Dacia pe vremea asta?” Corect. Dar asta le spui ãlora aflaþi în situaþia aia? Nu. Întâi îi salvezi, ºi dupã aia poþi sã le spui „Iarna, nu-i ca vara.”
Emil Hurezeanu: Cerea niºte precauþii atunci.
Cristian Tudor Popescu: Iar aici, dacã domnul Bãsescu ar fi fost medic, ar fi spus „Moartea nu-i ca viaþa” în spiritul acestui doctor care nu avea voie sã vorbeascã aºa cu acel om, nu avea voie sã-i spunã „Bã, dau cu tine de pãmânt cu ulcerul tãu”, chiar dacã omul ãla bãuse. Nu ºtii de ce a bãut omul ãla. Deci poþi sã încerci sã faci ceva pentru el, sã-l aduci la o stare stabilã, ºi dupã aia poþi sã-i dai douã palme, eventual, ºi sã-i spui „Bã, nu mai bea!”. Dar nu când ãla-þi vine, nu ºtii ce are, este pe pat acolo ºi tu spui „Dau cu tine de pãmânt”. Asta nu se face.
...
Emil Hurezeanu: Apropo de filmul ãsta care nu ºtiu de ce îmi aduce aminte de Reconstituirea lui Pintilie... ºi acolo e o practicã durã ºi sistematicã de umilire.
Cristian Tudor Popescu: Dar filmul lui Pintilie e un film artistic, un film mare. Cel mai bun film al lui Lucian Pintilie, dar e un film artistic. Acolo existã lucruri puse cu mare artã. Mi-aduc aminte, de pildã, când e o salvare pe un ecran de televizor, o salvare care vine la un meci de fotbal sã ridice un jucãtor grav accidentat, dupã care salvarea iese din ecran prin dreapta ºi, de fapt, e o salvare realã care vine la cabana respectivã sã ia un om. Deci sunt tot felul de efecte la Lucian Pintilie.
Emil Hurezeanu: Sunt alte instrumente artistice. Aici avem de-a face cu un ciné-verité.
Cristian Tudor Popescu: Avem un ciné-verité, dar nu este documentar. Este o filmare minuþioasã ºi care reuºeºte... repet, efectul este extraordinar, este un film limpede ºi apãsãtor. Pentru cã prin aceastã acumulare de secvenþe precise în timp real, ajung, la un moment dat, sã simþi fizic povara mersului, periplului prin spitale. O simþi tu ca spectator.
Emil Hurezeanu: În multe din filmele noului val, în filmele lui Pintilie mai vechi ºi mai noi avem de-a face cu modelul ãsta al bãtãii de joc: îºi bat joc oamenii unii de alþii, autoritatea de cetãþean îndeosebi.
...
_________________
'Ce NU ar face Iisus?' (Victor Mancini)

Originally Posted by Alex Leo Serban:

cred ca locul acestei postari era chiar la 'moartea dlui l', dar in fine...
revenind la dialog: nu prea inteleg ce intelege ctp-ul prin 'film neartistic'?
adica, el nu explica...
are dreptate intr-un loc - acolo unde spune ca filmul asta chiar trebuia sa dureze (macar!) 2 h 34 (daca ar fi fost 'in timp real', ar fi durat cca 6 ore!): pt ca spectatorul sa simta - fizic - durata, sa-i intre-n os asteptarea. poate ca aici e, intr-adevar, ceva 'neartistic' - dar, repet, discutia asta mi se pare parazitata de obisnuitul 'stil ctp': paradoxuri din topor, cazuistica paranoica, verdicte rezultind din primele doua...

si mai cred ca impresia asta (falsa) de 'neartistic' vine (si) din observatia aceea, f adevarata, pe care a facut-o criticul de film dan fainaru in emisiunea mea dspr cannes: e un film in care nu simti regia (montajul, etc); dar fainaru vorbea dspr asta ca o calitate a filmului lui puiu, citindu-l pe billy wilder (= 'cea mai buna regie e aia pe care n-o vezi').
dar nu sint de acord cu gorzo, care in cronik din dilema spune (sau, ma rog, sugereaza) ca 'moartea...' este peste 'dogville'

Originally Posted by Serghei:

Filmul asta e f**** in cur mai ceva ca o traseista.S-a trezit in intelectualii romani umanismul,care mai de care mai entuziasto-pesimisti,isi aduc aminte de rude,cunostinte care au trecut prin spitale(Da domle',asa-i in spitale),de amici doctori(pentru ei moartea e ceva normal).E arta,nu e arta,apare al treilea care zice ca e cine-verite,bineinteles toti profesionisti-Moraru a fost cel mai penibil,a adunat actritele din film si le intreaba,Ce v-a pus Cristi Puiu sa faceti si nu ati vrut?-parca jucasera intr-un low-buget porn si Lazarescu murea in urma unei orgii.Unde erau toti astia cand individul de la care a plecat ideea filmului chiar a murit.CTP comenta vreun meci de tenis,Hurezeanu facea Romania mea(ironic?ha),Moraru o punea de un cutremur cu Hancu.Pana una alta M.d.L nu mai e film,e fenomen social,inca o posibilitate sa ne plangem de mila si sa aratam ca ne pasa(si nu in ultimul rand,sa fim snobi).Si toate astea pentru un premiu la Cannes.

Si romanul e patriot.Au aparut afise de 2X3m in care sunt elogiate toate performantele filmului(cu premiu de la Cannes cap de afis).Singurul lucru care ii lipseste e un tagline in spiritul L'Oreal:Pentru ca meritam.

Originally Posted by Serghei:

Si romanul e patriot.Au aparut afise de 2X3m in care sunt elogiate toate performantele filmului(cu premiu de la Cannes cap de afis).Singurul lucru care ii lipseste e un tagline in spiritul L'Oreal:Pentru ca meritam.

Cum s-a mai spus, e vorba de marketing, nu de patriotism..si la LOTR era afisat numarul de premii etc.

Dupa mine, imparatul este gol!!!! Filmul este mediocru! Ma simt cam stingher, intre atatea urale pt. " Lazarescu", dezamagit pt ca ma asteptam la un film care sa te loveasca in plex, cand colo M-AM PLICTISIT 2 ore jumatate! Sa fiu bine inteles, nu ma deranjeaza faptul ca subiectul filmului este sumbru. Mi s-a parut pur si simplu banal filmat, actorii cautau sa fie naturali, dar esuau... Intamplarea a facut sa revad " Occident" imediat dupa " Lazarescu"! E tot despre viata REALA ( bine, intr-o nota ironic-comica! ) dar ce bine se intrepatrund toate acele povestioare ce alcatuiesc filmul!

Ideea e ca la moartea premiata a afazicului Domn Lazarescu n-a contribuit numai sistemul delabrat, birocrat, menopauzat, n-a contribuit numai ideea autoritatii: somnolenta, pernicioasa,abuziva, care-si bate joc constant de the citizen ( adica de mine, de dumneata ..ca de... nu suntem toti niste proximi domni Lazaresti ?), n-a contribuit numai indolenta unor medici,100 de ani de istorie decalata,sentimentele ingrasate cu steroizii bunastarii ale juratilor de la Cannes, Cristi Puiu s.a.m.d., ci si un tip ...pe nume Razvan Radulescu, despre care nimeni nu spune mai nimic...
"Pai ce poola mea" ...

Sistemul medical romanesc este un fundal in acest film. Desi aveam eu insumi dubii despre semnificatia alegerii facute de catre Cristi in acest sens, am fost lamurit de catre A.L.Serban. Domnule A.L.S., de ce se plictisesc oamenii la acest film? Eu insumi nu m-am plictisit dar cu toate acestea am unele probleme in a-mi reaminti finalul filmului.. credeti ca titlul este confuz?

Filmul nu are nici o legãturã cu artisticul. Spunea cineva cã ar fi bine sa fie taiat in bucati de 15 minute si dat, in regim de reportaj, pe Realitatea. Un film absolut plictisitor, fara emotie. Se cam repeta Puiu ºi ne plictiseºte. Filmul nu are poveste, este doar o suita de imagini. Intre Marfa si Banii si noul produs prefer primul lui film.
ALS, m-ai dezamãgit foarte tare pe B1. Este posibil ca un critic de film sa-si piarda in asa masura obiectivitatea? De altfel, nu mi se pare normal nici macar sa iti afisezi atat de tare simpatia fata de filmul lui Puiu pe forum. Ca de, noi ceilalti suntem pur si simplu public, tu insa puteai sa-ti spui parerea intr-o critica consistenta si la obiect in presa si atat. De ce ai simtit nevoia sa-i faci atata galerie lui Puiu, sa ne anunti, bucuros, numarul de spectatori din sala? Nu crezi ca poate parea dubios? Cred ca lucrul acesta te poate compromite. Fii mai atent cu imaginea ta. Asculta un sfat prietenesc.

Hehe, nu-l cunosti pe A.L.S.! El sau adorä 100%, sau detestä 100%, cale de mijloc nu existä! Cu mânuta lui a spus-o, pe-aici pe undeva, acu' câteva luni, la semnarea tratatului de pace de dupä ce ne-am certat pentru "Giliap" si "Sistemul nervos".

vreau sa precizez - si, daca se poate, sa nuantez :sleep: :

eu nu am spus/scris ca 'mdl' este o capodopera, ci - doar - un film f bun; este un film care te marcheaza daca nu esti cu totul insensibil - si nu, nu stiu de ce unii se plictisesc la el: poate pt ca sint (prea) obisnuiti cu alt tip de filme, mai usurele?

de ce nu cititi ce am scris in 'libertatea'? (reprodus si aici, la programe cinema! acolo scriu alb pe bleumarin exact ce cred dspr film...)

nu, nu mi se pare o capodopera, nici un 'film mare' - in nici un caz 'peste dogville', cum crede gorzo.
mi-am 'pierdut obiectivitatea'?
nu cred.
dar, pt cinema-ul nostru, este un film important, pe care mi se pare necesar & obligatoriu sa-l 'apar' - chiar si la 'nashul' :P

Originally Posted by Alex Leo Serban:

dar, pt cinema-ul nostru, este un film important

subscriu.

Gataaa, a sosit momentu' sä cadä cimentu'!
Mä duc si eu sä-l väd. Dupä toate cele spuse si rässpuse, sunt gata pentru orice - de la o revelatie, pânä la cea mai cruntä dezamägire.
Om vidé!

Pe (inca) un leu greu ca iti va placea... :D

Re: parabule cu o

Originally Posted by coco:

sunt Cristi Puiu si tin cu aceasta ocazie sa multumesc tuturor oamenilor de pe acest site pt parerile lor.

Penibil-multiplu.

Quote:

In al cincelea rand acest film este despre mine si pentru ca nu ati obserwat asta wa multumesc.

Daca MDL e filmul despre Puiu-l interior , cel cu fulgii aprobati la export, totul e o gluma furajera.....

Pai tocmai ca am citit ce scrii in Libertatea, ALS. MDL ”þine spectatorul cu sufletul la gurã”? M-aº îndoi. Referitor la actori, într-adevãr, interpretare bunã, dar cam atat.
Apropo, mi-a mai zis un amic ceva nostim despre filmul lui Puiu: ”Acelaºi film într-o altã maºinã”. Se cam repetã ”musio Puiu”.
Cat despre premiile la festivaluri asta nu este un argument. Chiar tu ne spuneai cum stau lucrurile la acest capitol pe plan internaþional: conjuncturi, chestii-trestii. O stim cu toþii, nu suntem naivi.
Poate cã ”Marfa ºi banii” mi s-a pãrut un pas înainte pentru cinematografia mioriticã, însã al doilea film al lui Puiu - nu.

nu cred ca ai dreptate; esti cam inversunat impotriva acestui film - nu prea inteleg de ce (si nici n-as vrea sa inteleg, daca intelegi ce vreau sa zic... hint-hint!)
fata de 'marfa...' (cu care are, intr-adevar, in comun 'trambalarea' de colo-colo: acolo a unui pachet, aici a unui pacient :w00t: ; btw: care-i treaba cu artistii care se 'repeta'? aia autentici se repeta toata viata!), 'mdl' este mai emotionant, mai 'straightforward' & mai convingator - pina la urma - ca 'slice of life drama'. plus ca-si propune mai mult - si, zice multa lume, chiar reuseste ;) : nu e vorba numai de premii, ci si - mai ales - de publicuri ! cind un film reuseste performanta de a aduna si premii (nationale & internationale), si incasari, cred ca nu trebuie sa se mai sinchiseasca de opinii 'gica-contra' cu orice pret: e clar ca unora (putini) nu le place, si pace!
de ce nu te-ar 'tine cu sufletul la gura'? crezi ca e o figura de stil? pai, nu e! pe mine chiar m-a tinut - pentru ca imi pasa de soarta acelui om.

ALS, s-o spunem pe sleau: filmul este mediocru. Sunt la fel de pornit impotriva acestui film, pe cat esti tu gata sa-i faci in continuare publicitate. Pe gratis? Este urat ca dintr-un critic de film cu pretentii spre obiectivitate te-ai transformat intr-un simplu agent publicitar. Cu asta basta.

Originally Posted by Alex Leo Serban:

de ce nu te-ar 'tine cu sufletul la gura'? crezi ca e o figura de stil? pai, nu e! pe mine chiar m-a tinut - pentru ca imi pasa de soarta acelui om.

of, of,of..... ALS a trecut de criza egocentrismului mantuitor si acum navigheaza rect/iliniu spre cuviosul drum al cenusii....Amin.

St3fane, îti datorez deja doi lei noi! :D
Da, filmul este FOARTE BUN!
Mä bucur sincer cä POT spune asta, pentru cä, asa cum am arätat mai sus, eram foarte pregätit si pentru o nouä mare dezamägire - alt pom läudat, altä confuzie de valori, altä liotä de premii politichesti. Dar - nu! Slavä Domnului, mi-era FOAME de un film românesc bun, si l-am väzut!
(Am câteva observatii critice de fäcut, dar neesentiale si cu referire la aspecte perfectibile - sigur, doar în principiu, cäci filmul e gata de mult; dar conteazä si distanta foarte micä de la realitate la perfectiune; în ultimul caz, de numai... 72 de fotograme!)
Oricum, la noapte scriu cronica si o postez.

Frank, îti pot întelege înversunarea împotriva filmului, desi nu sunt de acord cu ea. M-ar tenta o discutie concretä. Te-arunci la un CineMiting? In Frame, eventual?
(Recunosc, nu am väzut "Marfa si banii", asa cä nu mä pot pronunta cu privire la repetitivitatea lui Puiu. Dar ästa e alt subiect, mai amplu. Deocamdatä, important e cä "Moartea domnului Läzärescu", luat de sine stätätor, m-a convins.)

Leo, iatä cä aici opiniile noastre se întâlnesc (nu pentru prima oarä). Dar - off-topic si la nivel de detaliu: "marii artisti se repetä întotdeauna"? Discutabil! UNII da, ALTII ba! (Ce, Thomas Mann s-a repetat? Orson Welles s-a repetat? Mozart si Beethoven s-au repetat?) Iar cei care, da, se repetä, conteazä si CUM o fac (cäci atunci când o fac prost... nu mai sunt mari artisti...!) Dar divagäm - si, pânä voi vedea "Marfa si banii", nu pot sti în ce mäsurä subiectul ästa i se aplicä lui Puiu.

vazut...si placut...
dar dupa parerea mea a fost lungit...adik...ce era daca avea numai 2 ore in loc de 2.30? Detaliu excelent la durere si viata romaneasca la batranete...

Päcatul nepäsärii

Gol, întins pe masä, filmat färä menajamente (dar si färä ostentatie exhibitionistä - aviz altor domni!), Dante Remus Läzärescu era spälat si pregätit pentru operatie - în sfârsit!
Nu mä uitasem deloc la ceas în timpul filmului, eram ferm convins cä trecuse doar vreo orä si jumätate, si mä mai asteptam (incitat) cam la încä vreo orä de proiectie. Eram si cam nedumerit - ce putea sä se mai întâmple? Doar îl primiserä, în sfârsit, într-un spital! Era în pragul blocului operator. Cum avea sä survinä moartea...?
Brusc, filmul s-a terminat.
Câteva minute, am fost totalmente dezamägit si nedumerit. Ce era cu acel final retezat, incomplet...? De ce, cum...? Mai apoi, chibzuind bine, l-am înteles - si am mai înteles si cä doar o minorä eroare despärtea sfârsitul filmului de perfectiune.
Toaleta pre-operatorie era de fapt toaleta mortuarä. Nu pentru masa de operatie îl spälau asistentele, ci pentru lumea cealaltä. "Gol vii în aceastä lume, omule, gol si neputincios ca un prunc o päräsesti." Domnul Läzärescu ERA MORT DEJA. Sistemul îl ucisese. În primul rând, fusese omorât moralmente. Abia în subsidiar conta faptul cä si fizic era condamnat la moarte - operatia prea tardivä - iar prezenta decesului säu biologic pe ecran ar fi fost un amänunt "tehnic", neînsemnat, redundant.
Iar mica eroare despre care vorbeam constä în absenta unui minim punct final. Mi-au trecut prin minte mai multe solutii - dar, pentru a respecta simplitatea viziunii regisorale existente, o aleg pe cea mai simplä: ÎNCÄ TREI SECUNDE, minimum, cu domnul Läzärescu pe masä (gol sau acoperit cu cearsaful), SINGUR, imobil. Ar fi fost de ajuns pentru ca ultima imagine sä se imprime atât de puternic, încât tot finalul filmului sä se cristalizeze în constiinta spectatorului, färä a mai läsa loc nici unor nedumeriri.
Cäci, da, acum e limpede, domnul Läzärescu a fost asasinat de sistem. NU de "sistemul medical", nici de cel social sau politic - ci de SISTEMUL UMAN, generalizata nepäsare, indolentä, indiferentä, neimplicare... La fel de bine, povestea ar fi putut functiona în relatie cu sistemul politienesc, sau cu cel judiciar, sau administrativ, sau politic, sau de asistentä socialä, sau social pur si simplu (cum spunea cineva mai sus: "în loc sä vinä salvarea, putea sä moarä din nepäsarea vecinilor" - de fapt, tocmai ACESTA e rolul acelui episod initial: de a stabili coordonatele generalizärii). Cristi Puiu a optat pentru sistemul spitalicesc din motivele lui personale (umane si artistice) - si nu numai: ESTE, într-adevär, unul dintre cele mai bolnave din România (si, iaräsi, nu numai: Arthur Hill a fäcut si el comedia semi-macabrä "The Hospital"). Asa cä, domnilor doctori, nu vä mai ofuscati degeaba. Adevär gräit-a autorul cä NU ESTE UN FILM DESPRE SPITALELE ROMÂNESTI. Se referä la mult mai mult - la conditia umanä în general: la acel urias päcat al nepäsärii fatä de aproape ("Mai cumplit decât päcatul celui ce face räu, e al celui ce nu face bine când ar putea sä-l facä.")
Astfel trebuie sä fie interpretat "Moartea domnului Läzärescu" - si, ca atare, se va întelege cä de-acum încolo orice referiri la medicinä sunt pur si simplu tributare contextului ales, si deloc pärtinitoare (ca si filmul, de altfel).
Pentru a lichida cu observatiile critice, mai mentionez:
Galeria medicilor: prea stereotipä; cu exceptia lui Florin Zamfirescu, toti apartin aceleiasi categorii de vârstä si generatii culturale, toti au aceleasi näravuri, ticuri verbale, ticuri comportamentale, etc. Precizez, FIECARE PORTRET ÎN SINE E EXCELENT COMPUS, dar toate la un loc gliseazä partial spre aplatizare. S-ar fi cerut si alte douä tipologii, vârste, mentalitäti (slavä Domnului, lumea medicalä e mult mai variatä - ca si orice altä lume profesionalä), alese desigur astfel încât sä întregeascä acelasi portret colectiv al egoismului, orgoliului si incompetentei.
Florin Zamfirescu compune unui dintre cele mai detestabile - si mai frecvent întâlnite în realitate! - portrete de medici. La vârsta mea, m-am izbit de zeci de ori de aceste toape brutale si îngâmfate, pentru care umilirea si demoralizarea pacientilor pare o profesiune de credintä (inclusiv märetul Mircea Cintezä, pe care acu' vreo cinspe ani l-am abordat în Municipal, ca pacient, si m-a tratat ca pe un gândac). O singurä observatie: a creionat profilul în tuse putin cam prea groase. Putin rafinament l-ar fi ridicat si mai mult.
Existä o singurä situatie cu adevärat absurdä, aberantä, efectiv kafkianä: refuzul de la Filaret. Începând cu cei doi medici care neglijeazä bolnavul ca sä-si fâlfâie fudulia în fata asistentei de pe salvare, si sfârsind cu respingerea operatiei pentru cä bietul om nu poate semna "declaratia de räspundere". Este punctul culminant al filmului. Din nefericire, face notä discordantä cu momentele anterioare: la urma urmei, ceilalti l-au ajutat pe pacient cum au putut: analize, tomografie, o încercare de a forta intrarea în operatie (zädärnicitä de suprasolicitarea sälilor în urma omniprezentului carambol de la Säftica). Desigur, acele situatii relevä vulnerabilitatea SISTEMULUI, pe care un incident ca acela îl aduce în situatie de crizä - dar, de bine de räu, desi sunt mârlani, aroganti, cinici, acei medici au fäcut totusi ce-au putut. Ar fi fost necesare încä douä situatii absurde de genul celei din Filaret, care sä pregäteascä respectiva culme si, totodatä, sä întregeascä si imaginea indolentei umane, pe lângä cea a impotentei sistemice.
(Si, ghinion: ambii interpreti ai medicilor de la Filaret sunt cam falsi...)
În sfârsit, o ultimä remarcä: m-au deranjat câteva täieturi de montaj cam neortodoxe (între cadre compuse astfel încât nu se pot juxtapune cursiv). Totusi, îi acord regisorului creditul de a le fi acceptat cu deliberare, în nota de nonconformism stilistic a întregului film - desi, poate, ar fi trebuit sä fie altfel dozate: sau mai discrete, sau, dimpotrivä, o idee mai explicite, tocmai pentru a nu läsa loc de dubii, pentru a nu pärea stângäcii.
Pentru cä tot filmul e plin de asa-zise "stângäcii" voite, care functioneazä perfect - si aici ajungem la unul dintre cele mai interesante aspecte ale lui: forma aparte de realism pe care o foloseste.
Am toatä stima pentru Emil Hurezeanu si pentru bunul meu prieten Cristian T. Popescu, dar în materie de cinema, s-avem pardon. Domnii cam bat câmpii cu acel "film neartistic" al lor. "Moartea domnului Läzärescu" este un film CÂT SE POATE DE ARTISTIC - de un nivel artistic (atât ca valoare, cât si ca substantä) extrem de ambitios. Reuseste în sfârsit sä facä un lucru pe care, de ani de zile, multi îl încearcä, si dau cu bâta-n baltä într-o veselie continuä: sä construiascä, printr-o desävârsitä stäpânire a mijloacelor cinematografice, o viziune de-a dreptul ultrarealistä; sä arate realitatea asa cum este, färä sä esueze în balta stätutä a instantaneului fotografic. Apartamentul domnului Läzärescu, blocul, diversele spitale, îmbräcämintea personajelor, tipologiile, comportamentele, miscärile în spatiu, iluminatul - toate se disting prin expresivitatea crudä a unei realitäti nu numai surprinse în nuditatea ei inesteticä, ci si transpuse în cod filmic. (O notä mai slabä la coloana sonorä: confuzä, sau chiar stângace, în prea multe locuri - mai ales în momentele deschiderii usii care lasä sä intre rumoarea de pe culoar).
Folosind cu un profesionalism virtualmente ireprosabil mijloacele de expresie cinematograficä, Cristi Puiu îsi poate permite sä sfideze regulile si sä transfere aparatului de filmat spontaneitatea vietii. Bâtâiala cadrelor filmate din mânä mi-a särit în ochi doar la început, în bucätärie - ulterior, n-am mai constientizat-o. Miscärile de aparat aiuristice, de la un personaj la altul, urmärind un gest, o miscare, etc., cu viteze care anuleazä sharff-ul si fluenta, se înscriu perfect în brambureala odiseei finale a domnului Läzärescu spre moarte. Eclerajul aparent neglijent, cu zone de întuneric altminteri inadmisibile, formeazä de fapt compozitii. Ca sä nu mai vorbim de derizoriul dialogurilor, ce pare a sfida orice norme dramaturgice - dar toate acele vorbärii goale, banale, desuete, insuportabile, alcätuiesc în fond fresca spiritualitätii umane peste care panorameazä întregul film.
Ca atare, îmi explic usor de ce mä numär printre acei spectatori care l-au urmärit cu sufletul la gurä, färä nici un moment de plictisealä. Îmi dau seama care portiuni le-au pärut altora trenante, lungite, plicticoase - si acestea inträ tot în categoria "imperfectiunilor studiate", având rolul de a crea un palier de asteptare, de imobilitate, de mortificare. Practic, ACELEA sunt întârzierile care-l ucid pe domnul Läzärescu, iar riscul ca ele sä omoare si interesul unor spectatori era inerent. Precizez cä nu propun o atitudine de desconsideratie la adresa ACELOR spectatori. "Moartea dumnealui Läzärescu" este un film greu, dificil si foarte atipic. Nu înseamnä cä cei care s-au plictisit la el, permanent sau pe alocuri, ar fi mai needucati cinematografic. Pur si simplu, nu s-au aflat pe aceeasi lungime de undä - au alt ritm de perceptie a filmelor, sau erau obositi, sau îsi creaserä un orizont de asteptare diferit, sau au o mentalitate prea conservatoare, ori dimpotrivä, o viziune modernistä diferitä de a lui Cristi Puiu, sau, sau, sau...
Personal, o anume secventä m-a sfredelit pânä-n adâncul inimii: plecarea de-acasä, si gândul la soarta celor trei pisici.

P.S. Controversatul afis cu äia veseli nici mäcar nu e controversabil. E al altui film.

Exact, despre asta e vorba. Care mai sunteti nedumeriti , aveti mai sus filmul explicat pe intelesul tuturor.
Multumesc pentru explicatia scenei de final, ai dreptate, aia e semnificatia. Aveam impresia ca nu am fost atent si am pierdut vreun amanunt semnificativ.

Fain comentariul. Mi-a placut.

SPLENDID!
pitbull a scris, poate, cea mai empatetica (dar si obiectiva!) cronica la acest film - pe care, cu rigoare si simt pt 'the bigger picture', l-a analizat si dl sava in ult. 'obs. cultural' (nr 31) si cum, intr-un spatiu fatalmente limitat, l-a sintetizat iulia blaga in cronica de intimpinare din 'rom. libera' (si cum, regret ca trebuie s-o spun, nu a reusit s-o faca gorzo in 'eseul'-spoiler din 'dilema'... :( )

as avea o singura remarca: 'aplatizarea', uniformitatea de care vorbeste in leg. cu medicii din film (cu excep. dr. ardeleanu/florin zamfirescu) este, cred, voita - un efect al sistemului si, f probabil, al tipului de 'om nou' (= recent, apud patapievici) produs de scoala comunista: semi-cult, superficial, 'aplatizat', cu vocabular pauper si 'emotii' trase la xerox...
nu intimplator, dr ardeleanu este alta generatie - mai apropiat de 'lazarescu dante remus' (sau de asistenta mioara avram)! sint oameni care-si pastreaza, totusi, o anumita 'umanitate' (in bine sau in rau) - personaje pe care, oricum, le retii. (exista si exceptia de la regula - doctorul de la tomograf -, dar si acesta este, de fapt, un golanel simpatic & mecanizat...)

sint, sincer, impresionat de cronica lui pitbull - care arata ca (sper sa nu se supere!) e nevoie de o anumita experienta de viata - si, ca atare, o virsta mai 'coapta' - pt a percepe nuantele ac. film.

in schimb, nu pot decit sa resping cu vehementa sopirlele veninoase ale lui frank, cum ca m-as fi 'prostituat' facind reclama la filmului! :sick: si in ce fel, ma rog? am primit cumva bani pt 'prestatii'? NU! am facut-o din convingere, fara sa uit ca prima placere a unui critic este sa admire. atunci cind e ceva de admirat, fireste...
am spus-o, am scris-o si o mai repet: eu nu pot fi cumparat!!
cit dspr postura pe care mi-am asumat-o, aparind la 'nashul' in sustinerea ac. film - cred ca am dat dovada de destula autoironie spunind, pe final: 'noi (= eu si dl tudor octavian) am venit la pachet cu promo-ul filmului' ;) era, in mod evident, o 'replica de intimpinare' a unor posibile (foarte posibile, din pacate, in romania!) acuze de 'critica-marketing'...

Originally Posted by Alex Leo Serban:

SPLENDID!
as avea o singura remarca: 'aplatizarea', uniformitatea de care vorbeste in leg. cu medicii din film (cu excep. dr. ardeleanu/florin zamfirescu) este, cred, voita - un efect al sistemului si, f probabil, al tipului de 'om nou' (= recent, apud patapievici) produs de scoala comunista: semi-cult, superficial, 'aplatizat', cu vocabular pauper si 'emotii' trase la xerox...
nu intimplator, dr ardeleanu este alta generatie - mai apropiat de 'lazarescu dante remus' (sau de asistenta mioara avram)! sint oameni care-si pastreaza, totusi, o anumita 'umanitate' (in bine sau in rau) - personaje pe care, oricum, le retii. (exista si exceptia de la regula - doctorul de la tomograf -, dar si acesta este, de fapt, un golanel simpatic & mecanizat...)

Aäää... da! Intr-adevär! Iatä, la aspectul ästa nu m-am gândit, si cred cä ai dreptate. Chestia cu "omul nou" e un concept fundamental al filmului.
Oricum, de retinut cä am precizat, în finalul paragrafului, necesitatea ca eventualele unul-douä portrete de "diversificare" sä fi fost astfel alese încât sä completeze ACELASI ansamblu uman, cu semnificatiile lui. Masca orwellianä a "omului nou" devine foarte interesantä si când se aplicä pe chipuri mai vârstnice, sau când ia aparentele unui "socialism cu fatä umanä" - în fond, ceea ce ai relevat prin referirea la Dr. Ardelean. Mai amplu nuantat, grupul medicilor ar fi devenit mai credibil (transpunând si la nivel de ansamblu credibilitatea fiecäruia dintre ei în parte), pästrându-si totodatä semnificatiile deja existente.

Originally Posted by Alex Leo Serban:

sint, sincer, impresionat de cronica lui pitbull - care arata ca (sper sa nu se supere!) e nevoie de o anumita experienta de viata - si, ca atare, o virsta mai 'coapta' - pt a percepe nuantele ac. film.

Ei, dar de ce sä mä supär? A fi näscut în 1960 nu e nici un handicap, nici un merit - e o simplä conjuncturä (ca si a fi venit pe lume cu zece, douäzeci, treizeci de ani mai târziu). Cum scrie pe acea celebrä piaträ funerarä a unui mormânt din Paris: "Ce esti, am fost si am uitat. / Ce sunt, vei fi neapärat." (Numai cä eu încä n-am uitat "ce-am fost", si sper nici sä nu uit vreodatä! ;) )

Apropo, mi-am amintit o fabulä pe care o stiu de la Valeriu Moisescu si o mentionam adesea apropo de orice performante artistice (filme, piese, cärti, interpretäri actoricesti) neconvingätoare, în pofida foarte frustului lor realism:

Zice cä odatä, într-un bâlci, un tip imita la perfectie guitatul unui purcel, si toatä lumea se präpädea de râs si-i umplea cäciula de bani. Unul vede, si ce-si zice: "Päi stai, dom'le, cä as putea sä câstig de zece ori mai mult!" Asa cä ia repede un purcel adevärat, îl ascunde sub dolman si-ncepe sä-l strângä cu putere sub brat. Purcelul guita de mama focului... si nimeni nu-i dädea atentie!
Morala? Probabil cä purcelul nu guita artistic!

Färä purcei adevärati ascunsi nicäieri, "Moartea domnului Läzärescu" "guitä" cum nu se poate mai ARTISTIC!

Am si eu o intrebare: unde este eseul lui Gorzo in Dilema,in ce numar? Ca i-am citit toate articolele din editia online de anul asta, n-am gasit neam despre D. Lazarescu.
Si inca ceva ce vroiam sa spun de aseara: Felicitari Pitbull, excelenta cronica. Ceva de genul asta (f grosso modo insa) imi umbla si mie prin cap despre film , insa nu reuseam sa-mi cristalizez niste idei clare. Citindu-ti cronica am reusit sa-mi dau seama si eu la ce ma gandeam de fapt. Poate suna lame insa asta e adevarul.
Si am o asa banuiala ca in situatia mea sunt destui care au vazut filmul, multi dintre ei abandonand efortul de "descifrare"si preferand sa il priveasca printr-o prisma care le arata o imagine deformata, insa usor de inteles si etichetat.

Cred ca un topic separat cu titlul "Ai vazut Moartea dlui Lazarescu? Crezi ca l-ai inteles? Citeste aici - e posibil sa ai o mare(si frumoasa) surpriza"
in care sa sa afle doar cronica lui Pitbull ar fi de folos multora.

e in ultimul nr, aparut ieri. se numeste 'ultimul drum' (pag 20)
cronica-cronica la 'marele jaf comunist' e mult mai buna... :)

Originally Posted by Dino:

Am si eu o intrebare: unde este eseul lui Gorzo in Dilema,in ce numar?

daca ai putina rabdare, trebuie sa apara si pe www.liternet.ro

... si de ce nu, ma rog, chiar pe

www.algoritma.ro/dilema

incepind de marti 4 octombrie?...
pe liternet oricum n-o sa apara inainte de ac. data!

Originally Posted by Pitbull:

Domnul Läzärescu ERA MORT DEJA.

quick question, more like a general wondering:
de ce l-au mai ras in cap daca isi daduse DEJA duhul ?

Gaandalf nu-ti mai framanta organul logic , incercase si baiatu' o exprimare mai plastica. :shock:
In alta ordine de idei, tocmai s-a incheiat Garantat 100% cu Cristi Puiu - invitat - si nu ma pot abtine de la o constatare : ce misto e Puiu asta!

Originally Posted by Gaandalf:

Originally Posted by Pitbull:

Domnul Läzärescu ERA MORT DEJA.

quick question, more like a general wondering:
de ce l-au mai ras in cap daca isi daduse DEJA duhul ?

Of, mäi Gandi, bine, hai pe paragrafe (ar merge si pe silabe, da' mi-e lene sä tastez atâtea cratime):
- Era mort MORALMENTE, prin umilintele dezumanizante pe care le suferise.
- Era CA SI MORT fizic, din cauza întârzierii prea mari: operatia nu-l mai putea salva.

Originally Posted by Mala Portugal:

ce misto e Puiu asta!

nu nu stiu daca e chiar mishto (de altfel, nu "judec" lumea in asemenea categorii), dar enervant este. are "colturile ascutite" ale unui creator...

Mi-am permis sa imprumut "misto"-ul din vocabularul lui ;)

Originally Posted by Mala Portugal:

Gaandalf nu-ti mai framanta organul logic , incercase si baiatu' o exprimare mai plastica. :shock:

poate ma framanti tu in alte parti ... how about we do that ?

Originally Posted by Pitbull:

dearest pitbull! - nu am dat cu parul doar ca pentru mine finalul a scartait foarte mult ... iar din recenzia ta (care mi-a placut) am vrut doar sa inteleg cum ai interpretat tu finalul. Nu cred ca o simpla intrebare... trebuia sa primeasca "such a slap in the face" ...
"putin rafinament" ... dar vina mea ... am uitat ca aici's pe Cinemagia...

Originally Posted by Pitbull:

Era CA SI MORT fizic, din cauza întârzierii prea mari: operatia nu-l mai putea salva.

nu, cred ca moartea este una doar 'morala' (putin tras de par, zic eu), asa cum conideri tu... eroul, sincer, mi se pare 'salvat' in final (pt cat timp ?), numai ca moartea va veni pe alta cale: dl lazarescu era oricum bolnav, dupa cum va spune pe la mijlocul filmului, intr-o replica antologica, un doctor: 'nene, asculta: noi acum o sa te operam si apoi te trimitem acasa, ca sa mori de cancer, tu intelegi ?'. (scuzati reproducerea doar aproximativa, eu cam asa tin minte replica.)

dupa cum spusese insusi puiu la premiera filmului, moartea este un proces lent, care incepe o data cu nasterea - moartea sinonima cu 'marea trecere', daca vrei... in alta ordine de idei, poate ca titlul in sine e o pacaleala abila: normal ca, atata timp cat te duci la un film numit 'moartea domnului lazarescu', aproape ca nu mai ai nici o indoiala privind finalul, nu ?...

iar felul in care reuseste puiu sa stoarca acele cateva chinuitoare minute de suspans din final... este pur & simplu tipic puiu. :) in 'marfa si banii', in momentul 'livrarii' de la sfarsit, suspansul mocneste in fiecare secunda: orican te poti astepta, dupa toate lucrurile care au mers gresit pana atunci, sa se intample 'altceva'... ceva rau, desi nu stii ce anume. o acumulare continua de temeri abia simtite. la fel ca si in 'moartea domnului lazarescu': cu fiecare secunda scursa, in final, eu unul simteam amentintarea acelei 'morti' din titlu. si aceasta nu mai vine (in mod surprinzator), cel putin nu la sensul propriu... splendida regie, din nou !

Adevär gräiesti, Notty, si am sä fac o precizare care aratä cä, în fond, amândoi avem dreptate.

De acord cu toate cele din comentariul täu (mai ales ideea "mortii perpetue" care începe la nastere). Privitor la moartea biologicä a domnului Läzärescu, cred totusi cä ea a devenit inevitabilä. Precizez, nu este esentialä la nivel de detaliu (de aceea nici nu apare în film, nici nu e explicitatä prin vreo replicä gen "e prea târziu, nu se mai poate face nimic"), motiv pentru care e si absentä din povestire. Dar rämâne necesarä pentru a potenta pânä la capät moartea teoreticä: crima moralä se desävârseste prin crima fizicä. Astfel, acea moarte realä devine cheia in absentia a filmului. Cuvântul "moarte" prezent în titlu nu e o päcälealä (nici chiar la nivel elevant), ci o marcä de subtilitate.

inca mai am probleme cu aceasta presupusa 'moarte morala'... tu chiar privesti umilirea, suferinta, ca pe-o moarte (bine, chiar si in sensul mai abstract in care il folosim) ? din punctul asta de vedere, eu mai degraba l-as fi numit 'dezumanizarea dlui lazarescu'. de acord sunt cand spui ca nepasarea ucide.

in orice caz, conchid si eu: misto, puiu, asta !

cineva m-a intrebat, la tiff, cind am spus cit mi-a placut filmul etc - da unde vedeti 'moartea' in film? :lol:
iar eu i-am raspuns: o vad in fiecare cadru...
nu doar pt ca cinema-ul este 'la mort au travail' (cum spunea cocteau), ci pt ca tot ce vedem, acolo, sint ultimele imagini ale dlui lazarescu - ce vede el, in drumul spre.
din ac. pdv, are dreptate puiu (in obs. cult.): este un film dspr murire mai degraba decit dspr moarte.

dar acuma, sincer, ma cam descumpaneste ac. discutie nesfirsita dspr 'the great beyond'... imi aduce aminte de discutiile interminabile de dupa filmele lui tarkovski- cind cinefilii nu vorbeau decit dspr subiectele lor, si deloc dspr felul in care filma andrei t. :(

cred ca este ceva vicios, aici. ar trebui sa i se puna 'taxa de viciu' :lol:

Originally Posted by Alex Leo Serban:

nu doar pt ca cinema-ul este 'la mort au travail' (cum spunea cocteau), ci pt ca tot ce vedem, acolo, sint ultimele imagini ale dlui lazarescu - ce vede el, in drumul spre.
din ac. pdv, are dreptate puiu (in obs. cult.): este un film dspr murire mai degraba decit dspr moarte.

Dap, ca in 'The Passion of the Christ', asea.

Originally Posted by Alex Leo serban:

dar acuma, sincer, ma cam descumpaneste ac. discutie nesfirsita dspr 'the great beyond'... imi aduce aminte de discutiile interminabile de dupa filmele lui tarkovski- cind cinefilii nu vorbeau decit dspr subiectele lor, si deloc dspr felul in care filma andrei t. :(

Pai ce-ai putea sa vorbesti despre felul cum filmeaza Puiu? Ca e mult mai comod sa zici ca asta e optiunea ta stilistica (aceeasi cale de 2 lung metraje si un scurt), decit sa te gindesti la camera movements, incadraturi si filtre de imagine. Imaginea la Puiu (nici nu stiu de ce o personalizez, ca n-are nici un feature prin care sa stand out, ar putea fi numita imaginea Dogmei sau a TVului) e pauper.

Just to back this up: couldn't agree more.

Si inca ceva: n-am vazut filmul MDL, yet still, euforia brusca cu care o natiune intreaga-i sufla-n (ahem) spate lui Puiu imi da inca o data dimensiunea morala a comunitatii de pastori pasnici de pe plaiurile astea.

Apropriata si institutionalizata in graba, rasfatata si ciufulita de televiziuni si periodice, aceasta noua Nadie Comaneci a filmului romanesc va rezerva -adevar va spun voua - multe surprize in noua dvs idila.

Intr-adevär, si asta e o laturä a filmului care meritä atentie.
Am comentat mijloacele de expresie ale lui Puiu în partea finalä a cronicii, si n-am sä mai revin, ca sä nu mä lungesc (de-aici în colo, ar deveni o discutie de exegeti ai stilului cinematografic, eventual cu filmu-n fatä). Voi face doar câteva remarce de ordin general.
Dacä vä mai amintiti, acest "anti-stil", sau "a-stil", sau cum sä-l numim, atinsese o anumitä vogä în filmele Warner Bros din a doua parte a anilor '70. Il folosise Pakula în "All the President's Men", ca sä accentueze starea de documentar al filmului, iar la Scorsese, în "Alice Doesn't Live Here Anymore", începea sä devinä usor tracasant. Aceasta e capcana de care trebuie sä se fereascä Puiu, sau eventualii lui epigoni.
Modul ästa de a filma e foarte greu, în fond (contrar aparentei sale usurinte). Nu e usor sä faci "plin" din "gol", sä fii poetic cu mijloace prozaice. Cea mai mare gresealä ar fi sä creadä cä, gata, au plesnit-o! Pe de o parte, numai ANUMITE filme se preteazä la o asemenea conceptie vizualä; pe de altä parte, este o viziune cinematograficä extrem de vulnerabilä - fie la nedesävârsire, dacä nu e stäpânitä impecabil, fie la präfuire, dacä e folositä abuziv.

Surprize placute sau mai putin placuta?(ca sa fiu finut).In alta ordine de idei, cinematografia romaneasca este pe val, referindu-ma la "Moartea domnului Lazarescu" si "Marele jaf comunist".La anul apare si "Legaturi bolnavicioase" eu zic ca filmul romanesc se afla pe un drum bun.Normal ca nu putem avea pretentia sa scapam de serge, cu al sau "15", dar asta este...

"Moartea domnului Lazarescu" a fost filmat parca tinandu-se cont de prevederile Dogmei95(la locatie, fara lumini artificiale, camere pe umar)(chiar si actiunea se suprapune cu cerintele dogmei).Mi-a adus aminte si de neorealism.

filmam tragedie si ne iese comedie...

m-am dus la "MdL" ca la pomul laudat (vezi exclamatiile criticii, aproape fara exceptie...), insa "MdL" nu m-a incantat.
deloc.

este un film pasabil, peste nivelul general romanesc mediocru, dar un film pe care nu l-as putea privi a doua oara, nici macar secvential... e un criteriu pe care il respect si care nu m-a „tradat” pana acum...
nu mi-a placut cum e filmat (nu ma intereseaza „dogma” si nici credinta estetica a lui Puiu, ca „filmele mele vor fi intotdeauna cat mai aproape de adevar - o felie de viata” pe care, eventual, o traieste chiar el). ma rog, sa fie, dar daca viata lui Puiu e mediocra?...
mi se pare o barbarie sa filmezi astazi asa, cu camera la brau (cum trageau nemtii in partizanii belorusi!) sau pe umar. trucul/gaselnita asta s-a cam fumat... de o mie de ori prefer artificiul filtrelor si luminilor, decat aceasta „imagine adevarata, cruda”.

nu mi-a placut nici cum este „tacut” si, mai ales, „vorbit” acest film. aceeasi miza pe dialogul incarcat, expresiv, multisemantic... faptul ca sala rade – e o realitate. o realitate e si faptul ca regizorul roman chiar daca ne anunta din titlu ca filmeaza o tragedie, tot comedie (neagra) ii iese...

ceea ce a avut Puiu la acest film a fost intuitia unei teme (nu e putin, pentru saracia subiectelor si scenariilor din cinematografia romaneasca...), dar pe care n-a stiut s-o mobileze si s-o filmeze...
l-am ascultat si citit pe Puiu in interviuri. e enervant, dar gandeste.
ma tem doar ca e convins deja ca are o misiune de indeplinit, ca a fost „straluminat” de ideea unui proiect pe care il va urma cu orice pret... e dreptul lui. dar si al meu, de a suferi – in limitele unei subiectivitati - in apele racoroase ale nemultumirii...
cu ironie pe moarte calcand... ba nu, cu un whisky o nemultumire inecand – asa se consuma viata cinefilului roman...

Originally Posted by herbert:

faptul ca sala rade – e o realitate. o realitate e si faptul ca regizorul roman chiar daca ne anunta din titlu ca filmeaza o tragedie, tot comedie (neagra) ii iese...

Da, am uitat sa mentionez acest lucru.Cei care erau in sala cu mine radeau pentru ca nu intelegeau faptul ca un om murea.Radeau de prostia personajului Miki, dar nu isi dadeau seama ca radeau chiar de ei, sau de o ruda, sau de un vecin propriu.Radeau in hohote, aplaudau chiar si nu imi venea sa cred.Poate ca eu imi pierdusem din obiectivitate si filmul chiar reusise sa ma afecteze.Dar sunt de parere ca un public rafinat nu ar fi ras, ci mai degraba s-ar fi intristat de prostia romanului oglindita in film.

ma bucur sa vad ca se vorbeste frumos de acest film... keep it going

Originally Posted by Airlight:

Si inca ceva: n-am vazut filmul MDL, yet still, euforia brusca cu care o natiune intreaga-i sufla-n (ahem) spate lui Puiu imi da inca o data dimensiunea morala a comunitatii de pastori pasnici de pe plaiurile astea.

airlight are (iarasi !) perfecta dreptate. ce dracu' ii tot suflam in spate lui crisit puiu ?! ce daca e primul film romanesc premiat la cannes de ani de zile ? de ce tot insistam sa ne exprimam opinia (pozitiva ori negativa !) fata de un film eveniment pt publicul romanesc ?! moralitatea asta-i de-a dreptul scabraosa !...