The President's Last Bang (2005), film despre asasinarea in 1979 a lui Park Chung Hee, mare sculã de presedinte korean al erei razboiului rece, vazut de unii ca un tatuc al Koreii moderne, de altii ca un dictator militar;

mari controverse au loc in Korea pe marginea acestui film, inca de la lansare la inceputul anului, datorita abordarii politizant-subiective pe care o ofera regizorul: fostul presedinte pus intr-o lumina nasoala de lider autoritar decrepit care o ardea in chefuri si se delecta cu cantece japoneze si gagici, in timp ce motivele celor care i-au facut de petrecanie par nobile; ma rog, e treaba regizorului si a koreenilor sa se sparga in argumente pro si contra regretatului; in definitiv, la asa vremuri, asa lideri, cati dictatori nu erau in perioada aia, unii mai buni, altii mai rai :? ;

ca film propriu-zis si politic pe deasupra, pentru un spectator din afara e cam greu digerabil: in primul rind ca are alt ritm decat cel specific filmelor cu si subiecte politice americane gen nixon si jfk, apoi individul e mai degraba penibil decat fioros, si nu prea iti dai seama de ce vor aia sa-l omoare asa dintr-o data, multe nume si personaje care nu stii la inceput care-i treaba cu fiecare;

realizarea insa ROK's! dialoguri total fara perdea, festinul gretzos pe muzica folk japoneza stropit din belsug cu singe, badarania oficialilor, militarismul fara menajamente, loviturile date de superiori la ciolan si injuraturile "de mama" primite de gradati fara a clipi, executia point-blank si agonia din urma; devine totusi caricatural spre umor negru, pe alocuri, si asta nu cred ca face bine filmului; comentariile locotenetului iarasi mi s-au parut cam in exces;

meserias filmat, cum m-am obisnuit de la koreeni deja: unghiuri si perspective studiate, translatia camerei prin incaperile unde erau baturi suspectii la sediul Securitatii sau pe deasupra dupa macelul de la restaurant; singurul lucru de reprosat ca imaginea e prea buna, pentru atmosfera de epoca recreata, prea stralucitoare; ca si decorurile dealtfel, dar poate fi iarasi lipsa de familiarizare cu locul si timpul; foarte inspirat titlul in engleza;), in koreana nu-l stiu;

Red Eye
 

Nu mai denigra IMDB, pentru ca filmul amintit de tine exista. Se numeste Redeye aka Redeu-ai (2005). Regia: Kim Dong-bin.

Re: Red Eye
 

departe de mine gandul de a denigra IMDB-ul cavalere, Red Eye-ul korean este Redeu-ai (2005) indeed, thanks for heads-up! iar President's Last Bang denumirea in koreana este Geuddae geusaramdeul (2005), sper sa o retii!

some spicey-squeezy-hot-and-sours stuff adecvat la potolul gras de sarbatoare (pentru digestie :sleep: ):

Beyond our Ken (2004) aka Gung ju fuk sau gei, cu subtilitati dibace sub aparenta unei teenage/youth drama, scris si regizat de Ho Cheung Ping, un hongkonghez pe val, aduce a Closer ca raza de abordare, love relations si suferinta de dupa relationship..;

incepe promitator, fara sa dea de banuit unde vrea sa duca, fara generice, actorii ok, camera work ok, dar pe la jumate se cam pierde in pointless action, tocmai cand era rost de elaborat mai mult pe relatia noua dintre cele doua tipe: fosta si actuala; iar tipul e mentinut intr-un con de umbra mai tot filmul, ceea ce nu e fair, pentru ca si el avea argumentele lui care nu sunt expuse; in final regizorul rezolva totul cu un twist din care toata lumea iese impacata;

fiind vorba de teme "grele" in joc iubirea, parasirea, umilinta, increderea filmul isi are momentele lui de profunzime, tipele joaca excelent, dar pe ansamblu ramane un film indecis, nici comedie, nici drama;

memorabila secventa cu sughitzatul ei, declaratia lui de despartire care-i taie sughitzul, si ea plecand clatinindu-se pe muzica Gianei nannini, excelenta alegerea piesei, pina si cuvintele se potriveau perfect; tare si jocul de cuvinte din titlu, sub usoara rezerva a unei pretiozitati neadecvata milieului, dar hey that's my chinese, open-minded and receptive guys, inclusiv la Tolstoy si limitatele perceptiei complexitatii umane :) ;


The Beauty Remains (2004), aka Mei ren yi jiu, aka Fei, un film scoala, de o tipa, Ann Hu care a invatzat meserie la NYU Film School;

in china pre-revolutionara, drama unei fatuci la vista majoratului fiica ilegitima a unui bogatas decedat, in reconcilierea cu familia raposatului, respecttiv cu sora vitrega; relatia dintre cele doua femei redata cu deosebita atentie, afectiunea laolalta cu resentimentele, dragostea pentru acelasi barbat si accesele de ura;

cinematic filmul e ireprosabil, personaje care par cu adevarat portrete desprinse din epoca, scene atent construite, camera miscandu-se natural, swing-jazz domol de atmosfera, a well-done work, tot respectul;


m-am uitat si la Eros (2005), un "gioco di mano" inclusiv felia lui WKW, nu stiu ce-a cautat sa se bage in asemenea triptic inutil cu o poveste "croita" la comanda; vorbit si titrat in italiana in intregime, caraghios sa-i auzi pe aia broscarindu-se pe fundal sonor muzical chinezesc; celalalte doua bucati niste aberatii de decrepitudine si prost-gust intr-un cofraj de ludic-frantic :sick: ..bleah;

The Stratosphere Girl(2004), sau aventurile unei fanta-girl in the manga-world;

belgian filmul, dar cu si despre japonezi, tokyo sets, vorbit in engleza; fatuca din poveste, o adolescenta blonda dintr-o plictiseala de burg central-european, ia avionul si zboara la Tokyo, din dorinta de a cunoaste mai mult despre japonezi, ea fiind si desenatoare de benzi desenate; in capitala hipertehnicizata unde japonezii umbla ca niste robotei presteaza ca dama de companie (no sex, just chat) seara intr-un local, alaturi de alte cateva blonde europene mai coapte; prilej de a invata cat de perversi sunt japonezii, si de a face pe detectiva - asemenea eroilor din benzile desenate, crede ea - incercand sa afle ce s-a intimplat cu una din colegele hostess disparuta dupa o escapada mai deocheata;

se face prea mult caz de inocenta fetei in film, voiceoveruri gen "a hero never gives up", ea insasi pozeaza ca inocenta si suava in ochii alora libidinosi-hulpavi desi stie bine ce face, prea mare golul intre intentia de inceput si tzitzoancele aratate final, iar finalul gen visul unei nopti de vara inspirat de DJ-ul de la discoteca din colt sau hai sa dam povestii un happy end ca pentru copii, e frustrant; mi-a placut atmosfera si restul filmului in afara de gagica; am retinut si un termen din film: mugandi, the look into infinity :w00t: gotta check that!

Blood and Bones(2004) aka Chi to hone, greu de urmarit, violentã (domesticã) în exces inclusiv violuri cenzurate cu pata neagra pe ecran, batai si gretzosenii (mancat carne cu viermi, metastaza fostei amante), Takeshi kitano in rolul unui nene rau, avar si violent; nici jocul actorilor nu mi s-a parut natural, nici modul cum se leaga povestea, nici n-am prea inteles toate fazele, contextul istoric si certurile lor cu revolutionalismul de cartier si simpatiile pro-comuniste..; am tot asteptat niste momente mai luminoase, exista cateva aparent, dar de-abia daa reusesc sa transmita ceva, sau e greu de patruns in stilul japonez de viata mult prea eclectic pentru gusturile mele..;


un alt fel de film, minunat insa,

Memento Mori(1999) aka Yeogo goedam II, adevarata chintesenta a dramei koreene: intens, pasional si reverberant;

auzisem despre filmul asta, dar n-am crezut pina nu l-am vazut, mai ales ca e cam vechiutz (1999), povestea de iubire tragica a doua gagici dintr-un liceu-internat de fete korean; ca stil aduce usor a David Lynch, dar mult mai alert si fara surogaturi sentimentale, filmat in stil cine-verite, cu prim planuri quick camera moves si multe fatuci locvace si dezinvolte, barfe, caterinci, jocularity si buff! loveste traznetul sinuciderea, apoi povestea incepe sa se lege din frinturi, prin personaje auxiliare, jurnalul-fericirii gasit din intimplare de una din colege si o adiere de paranormal pina in final cand drama se dezvaluie in toata splendoarea ei...; uimitoare dezinvoltura fatucilor - toate din film, atmosfera de liceu crazy-house, buluceala, si caterinca din clasa si momentele de lirism ale celor doua pe acoperis, veritabile cats on the roof, "you can't hear and I keep hearing things"; coloana sonora - tonalitati simfonice in toata gama de la cald afectiv la grav-cutremurator;

filmul face parte dintr-o serie, Whispering corridors, dar povestea si realizarea n-au legatura, Memento Mori e cel mai reusit si ramine un reper in cinematografia koreana si nu numai, uimitor e ca atit regizorul cat si cast-ul erau incepatori;

2 fresh flicks, direct din cuptorul cu microunde asiatic 8)

Divergence (2005) aka San cha kou, made in HK, cu o multime de figuri cunoscute de hongkonghezi, regizat de Benny Chan, un tip care imita cu ceva succes pe John Woo acum cativa ani, dar in prezent s-a cam expirat, a ramas tot la urmariri de masini care se sfirsesc in ambuscade, flashbackuri siropoase plictisitoare si indivizi cu dileme si reflexe neconvingatoare; mi-a placut inceputul cu un sniper shot imprevizibil si ideea cu prietena detectivului omorita din greseala in rest sux, manierism si inertie, pacat de starurile din film;


Another Public Enemy (2005) aka Gonggongui jeog 2, good stuff made in ROK, daca ar fi de apreciat numai pentru bataile la gramada si tot ar fi de ajuns; in plus personajul negativ lipsit de scrupule bine construit, procurorul lucid, si actiunea coerenta, OK pt un detective story; in plus imaginea excelenta, clara si ampla, actiunea veridica specific filmelor koreene n-ai senzatia ca mimeaza cineva; n-am vazut prequelul din 2002, am citit ca e si mai bun;

Filmele cu Godzilla intra la Iconoclast? eu zic ca da...da' nu vreau sa fac topic nou pana nu mi se da voie de sus :P

Daca imi zici termenu' ala care defineste filmele alea japoneze vechi, sf si horror, ca nu il stiu.

:P caca bun?

n-am nici cea mai vag(inal)a idee.

nu sunt sigur. eu stiam (de la cineva) ca se numesc "kaiju" movies
ceva luat aku de pe net :

Q. What is Kaiju?
A.
Kaiju is short for Dai Kaiju Eiga which means “Giant Monster Films” in Kanji. Movies like 1954's Godzilla grew out of Japan's World War II experience with the atomic bomb and were centered on mass destruction. These are rather like King Kong movies, only the stars here are usually prehistoric, fire-breathing monsters that love to stomp on Tokyo. One of the most respected kaiju film directors is Inoshiro Honda . (...)

nope..doesn't ring a bell... :)

Caca la cafenea, jupin raptore. Aici doar elite. Cafe. Fara reply, ca dau cu x-u' in el, ok?

In alta ordine de idei, Longshot a raspuns corect si a cistigat un tricou cu Steaua. Nightwane, fa-ti topica pe topic.

Danke. O sa fac. Trebuie doar sa ma mai documentez un pic ;) Azi/maine apare si topicul despre Gojira.

2 noteworthy things, printre multe comedioare si alte chestii mai recente made in far east;

Peacock (2004) aka Kong que, frumos, artistic, sensibilos-reusit, mi-am adus aminte de Kusturica din vremurile lui bune, bine tratatã tema acceptarii, a relatiilor familiale, frumoasa metafora cu fazanul care rar isi deschide coada - chit ca scena din final s-a vãzut montajul, tare faza cu parasuta legata de bicicleta, impresionant jocul eroinei;

de efect scenele/explicatiile doar sugerate - am remarcat procedeul prin multe chinezãrii, fãrã consum inutil de pelicula sau de cuvinte; ex. faza în care dupã ce tipa e respinsã la parasutism (why?) tatãl deschide usa camerei unde se închisese ea cu o ..o folie de radiografie!

Moonlight Jellyfish (2004)
despre doi frati, din care unul cu un handicap fizic, nu putea sta sub razele soarelui, iar celãlalt era membru yakuza;

îsi are momentele lui, dar si multe ciudãtenii, finalul dezamãgitor; panoramele orasului si scenele nocturne cu luna mai ales, super;

no big deal on the Eastern front,
Sister Dictionary (2005) un epic asemanator si ca tema si ca realizare cu Peacock, dar nu atit de impresionant;

Slim Till Dead (2005) the average HK detective-thriller flick, cu Anthony Wong, care parca joaca prin toate filmele de la o vreme, si parca acelasi rol, detectiv/tatic cu mici defecte, de data asta trebuie sa prinda un maniac care rapea si infometa fotomodele pentru a le slabi pina la 70 lb. slabutz plotu :hmm:

in schimb se anunta in iunie Crying Fist, cu Choi Min-Sik, trecut deja pe lista mea de asteptari 8) !

gosh..I'm gonna miss these Koreans!
:)
douã koreene de vacanta highly-recommended, have fun!

She's on Duty (2005)
comedie, actiune, drama plus nelipsitele, autenticele, inegalabilele korean fights, de data asta pe muzica din Lord of the dance, what could be funnier ... 8) conceptul aduce a Jopog Manura, una din comediile mele all-time favorite; de data asta o tipã politista trebuia sã facã pe liceana, pt a ajunge la un mare mafiot cautat de triada si de politie..;

Myungsoo of reversion (2005)
doi frati gemeni, unul fãcea pe bãiatul bun dar era de fapt parsiv, celalalt era baiat bun dar ajungea mereu la pârnaie..; atmosfera destinsã, multe scene haioase, are si actiune, chicks and love themes included.. cu alternante de la ludic la serios; una din cele mai frumoase scene cu prostituata care îsi tinea sânul acoperit cu scotch, fapt pentru care încaseazã si o bãtaie destul de nasoalã si foarte realistã de la un client, ceva nuditate acolo, sã nu ziceti cã nu v-am avertizat, panselutzelor! :D

a mai apãrut si o aberatie de fratii Pang, se numeste The Eye 10, it's total crap, stay away of it;
cica vor ei sã ie un film de groazã, dupã reteta productiilor americane cu gasca de tineri care n-are ce face si dã peste o casã cu stafii sau moroi..; 10 nu c-ar fi al zecelea Eye, ci vine din povestea filmului, era vorba de 10 feluri de a comunica cu stafiile mortilor, conform unui manual; totally amateuish ca temã, realizare, etc. :(

who said what about missing asian films? :)

din selectia NYAFF 2005, Karaoke Terror (2004), funambulesc-cremenal worth a sushi bowl 8)

aflindu-ma cam pe alta fecventa dupa shueta joliano-bradiana am intrat cam greu in ritmul violentei domestice (sort of) citadine nipone, la inceput am crezut ca o sa ma dezamageasca dar pina la urma a fost o incantare..;

take 1: the set-up! cinci femei divortzate si nef*tute care isi pierd vremea cu cumparaturi, glossy magazines si dantsuindu-se prin baruri karaoke VS. cinci bulache plictisiti, gashka lui papuc, care intre doua labe mai trag o cântare pe ponton, costumati in drag-queens;

take 2: provocarea! refuzind propunerea de a-i da la buci, una dintre cucoane se alege cu beregata taiata de catre pushtanul somnoros, for good!

take 3: the revenge! razbunarea ca cel mai bun mod de a umple timpul si a aduce implinirea spirituala, ambelor tabere;

intermezzo: moment filozofic in compania unui ganditor local despre incompatibilitatea intre "organismele sociale"; femeia la menopauza, independenta social = organism care a incetat sa evolueze, trebuie exterminata / gashka de bulai = rebuturi ale societatii: "Japan has fought and lost a war only to spawn these perverts!"

the dressing: pe parcurs urmarim momente lirice din repertoriul showa (i.e. slagare nemuritoare) pe fundalul unor imagini incantatoare: beregati taiate, o spanga infipta in gat la pisatoare, cu singele si celalalt lichid si tzisnind simultan, close-ups cu shots in the heads, un stinger creind explozii de lumina si culoare si improscand madulare pe tzarm si suprema implinire: "bomba atomica a saracului" lansata lin cu parasuta intr-o senina dupa-amiaza de vara;

posibile invataturi morale:
-sa nu omori o femeie trecuta de prima tinerete care iti raspunde negativ la o intrebare indecenta, e deajuns intrebarea;
-nu te pune cu prostul, ca are mintea odihnita si arunca in aer orasul cand ti-e lumea mai draga;
;)

tot din NYAFF vazut Arahan (2004), urban martial arts comedy, Spiderman-like + Stephen Chow, tipul prostovanului care isi descopera chi-ul si devine erou, comercial-entertaining, dar nu atit de fluid, scenele de lupta nu sunt perfect realizate, subiectul e cam sarac, ca si insistenta pe eroul prostutz; in rest a lot of funny scenes, filmat modern cu pan-views, CGI si alte artificii cinematice;

vazut si Cafe Lumiere, doar ca auzisem de regizor, Hsiao-hsien Hou, prezent la Cannes anul acesta, frumos filmul, curge lin fara vreun scop, Tadanobu exact acelasi personaj de tip boem, nu prea eram in the mood for lyricism, asa ca n-am rezistat pina la final,

Kamikaze Girls (2004)
o destrabalare vizuala de japanese pop-art culture, cu segmente de reclame TV si newsreel, shojo manga, flash-backuri in epoca baroccului, clisee stilizate, faze burlesc-reloaded, personaje de la cartoonish din speluncile cu mafioti la idilice din era stilului rococo, bogatie de costume, make-ups si personaje;

prima parte cel putin ai impresia ca se deruleaza la 150 km/h, meet Momoko, fatuca care traieste in orasul de provincie si se imbraca dupa ultima moda ...din sec XVIII, cu rochii plisante, funde si broderii all-over si incepe ea sa povesteasca vieatza ei, despre al sau useless father si horny mother, iar pe masura ce Momoko povestea, cifra octanica a cuvintelor ei suave crestea.. :)
pe voiceoverul povestii inshirata-margarite de mimoza rupta de lume si cu gandul la curtea Regelui Soare, o sarabanda de pulp-action thrills se desfarsoara timp de vreo juma de ora, filmul devine practic un delir comic in care fiecare propozitie introduce personaje, situatii si termeni noi; e un procedeu studiat probabil - fortza contrastului, dar si realizarea in sine se vede in bogatia de imagini, personaje si termeni introdusi pe parcurs... crazy japanese outta this world!

partea nevazuta, emotionala, e despre prietenie; nu violenta, nu melodrama amara, nu sinucideri sau ceva freaky lesbian or revenge story; au loc ceva fights si faces in the mud (pe muzica de Johan Strrauss) intre cealalta fatuca, Ichiko (partea Yang) si gashca de motocicliste, ca pentru a da totusi un sens de actiune filmului, dar finalul e candid iar mesajul este gen prietenul la nevoie se cunoaste sau motivatia spirituala pe care o da prietenia fatza de cineva;

estetic, filmul are toate caracteristicile unui cult movie, highly expoiting nebunia japoneza pt. pasiunile nevinovate duse la extrem, look-ul pink-chic-lolita, chestiile lor locale gen jocurile pachinko, mafiotii si knock-offurile ("Versach" si "Universal Stadium", ce-am mai ris de fiecare data cand le pronuntau si erau beep-uite pe deasupra!), consumerismul, dar si chestii mai subtile, ideea de acceptare si de sociabilitate;

aflat pe emblema NYAFF 2005, filmul a primit ropote de aplauze la final, i-am dat si eu un rating maxim intre Excellent si My lawyer will contact you! :)

two more things before wrapping up the Asian fest,
Princess Raccoon (2005) aka Operetta tanuki goten, one of the highlights, care pe mine cel putin nu m-a prins, desi bogat garnisit cu muzici si faze alegorice kabuki;

o poveste gen Romeo si Julieta + Alba ca Zapada, in care Ziyi Zhang straluceste plina de voi buna si umor pe alocuri, amesteca chineza cu japoneza, canta si danseaza, dar nu mi-a placut stilul in care era filmat si cum erau montate scenele, cam senil regizorul..:? am avut tot timpul senzatia ca ma uit la o ciudatenie;

P (2005)
film thailandez facut de un britanic, Paul Spurrier, care a petrecut patru ani in Thailanda sa invete limba si obiceiurile;

dspre o fatuca de la tara ajunsa prostituata la Bankock, care incepe sa faca vraji la rivale pina cand ajunge ea insasi sa fie posedata, de unde povestea devine gen horror/exorcist;

destul de bine facut, ideea cu raul care capata forma materiala, lupta cu vraciul, si expierea prin sinucidere, actual in contextul povestii cu calugarita "rastignita" din Romanica;

nota bene, filmul a fost facut in Thailanda aproape clandestin, pentru ca nu a primit aprobare din pareta autoritatilor, tinand cont de subiect prostituate, demoni - filmat clandestin, cu o actrita porno si una minora, si scos din tara tot clandestin via Europa;

astept viitorul bootleg made intr-o manastire ortodoxa româneasca (fara acceptul BOR!) :o

Crying Fist (2005) aka Jumeogi Unda, dezamagitor, Choi Min-sik mai ramolit si obosit in rolul unui fost campion de box, celalalt tip care a jucat si in Arahan, Seung-beom Ryu, slab ca actor si neconvingator in rolul unui borfas de cartier, povestea filmului se misca pe linia destitutes-redemption by competition..I mean c'mon, asteptam something original si intriguing, nu un Cinderellaman korean;

Pentru fanii lui Bjork, Matthew Barney si ai asiaticilor - drawing Restraint 9, primul proiect la care au colaborat cei doi:

http://www.bjork.com/specials/dr9

aseara am vazut Sonatine (Kitano). de mult imi propusesem sa-l pornesc... vazusem Hana-bi acu vreun an si ma impresionase stilul japonez, formal, conformist (nu in cinema, in viata), jefuirea bancii, relatia dintre soti (ea incearca sa-l imbratiseze la malul marii, o masina trece asa ca el o respinge, pentru a o atinge apoi tandru pe mana...)

in schimb filmul de aseara mi s-a parut foarte dezorganizat, fragmentat, artificial, iar daca nu vorbeste despre artificialul vietii unor mafioti (par ca nu ucid nici macar pentru a ucide, adica faptele lor nu mai pot fi calificate) atunci filmului nu-i vad sensul. o femeie violata trece peste trauma intr-un mod inimaginabil de simplu... ok, violatorul este imediat omorat, de catre durul pe care il visa, dar totusi... a fost VIOLATA!
sint scene interesante (cea cu aghiotantii mafiotului rege manipulati prin bataile palmelor in nisip precum in jocul unde niste papusi de hartie erau combatantii, rafuiala din lift, filmarile masinilor strabatand drumul de tara)... dar, cu parere de rau, filmul nu prea mi-a placut.

Kaosu - Hideo Nakata, stapinul Ringu-rilor. Nu toate filmele care isi disloca cronologia sint Pulp Fiction, 21 Grams sau Memento. Nu orice tacere in filmele asiatice este plina de sens. Dar. Orice scena cu bondage din filmele asiatice este frumoasa, si. Sfirsiturile aberante si aiurizante nu ma conving deloc.

PS: de data aceasta, este permis sa spui ca toate japonezele seamana intre ele.

got Wayward Cloud and Throwdown waiting (for the right mood ;) ) to be seen, until then take delight in a wonderful interview with Christopher Doyle, talking his love for Asian movies.. :love:

His eyes have seen the glory...
Cinematographer Christopher Doyle's brilliant images have won him a reputation above that of many directors. But the former sailor and oil driller is an unrepentant hellraiser whose own life is just as colourful as the cult movies he shoots...

http://observer.guardian.co.uk/revie...530120,00.html

Jitsuroku andô noboru kyôdô-den - rekka aka Deadly Outlaw al lui T. Miike. Miike, cel mai repetabil (nu ca WKW, si repetabil si auto-referential) regizor asiatic, echivalentul nipon al lui John Woo (fara coregrafia acestuia), Guy Ritchie (aceleasi personaje-carti de joc) si Tarantino (prin violenta). O noua fila in dosarul yakuzas, cu impuscaturi, singe, citeva cadre inedite si cel putin o secventa de omor cu fierul gol (bataia administrata membrilor gangului Otaki in parcarea de masini) foarte bengoasa. Miike ruleaza mai intotdeauna super-actiune si mai mult decit atit, apoi te trage in piept cu Magnum .44

Silmido Woo-Suk Kang, 2003
Film bazat pe evenimente din timpul razboiului rece, cu incercarile de asasinare a presedintilor Coreei de N si S, de cater comando-uri speciale. Comando-ul eroic din filmul asta e din Coreea de Sud si e format din fosti detinuti, ucigasi, condamnati la moarte, etc (vezi batalioanele disciplinare din romanele lui Sven Hassel, din care am invatat toti istorie pe vremea cind la cablu' nu se prindea Discovery), transformati in masini de ucis, in secvente care amintesc de Full Metal Jacket sau Coast Guard-ul lui KKD. Ma asteptam sa fie mult mai visceral, sa tin mai mult cu membrii comando-ului prinsi intr-un set-tup, dar cind ei incep sa conduca autobuzul prin oras ca K. Reeves in Speed, tin sa ma retrag, nemultumit. Filmul intra lejer la war movies dar, dupa mine, fara pic de drama si mult mai comercial decit spunea caietul de presa.

Salinui chueok aka Memories of a Murder Joon-ho Bong, 2003
Emulul corean al lui Se7en, stiuat, in mod paradoxal, la antipozi stilistici (desi ploaia e recurenta si aici; ma rog, aici da drumul la tragedii, odata cu slagarul de la radio; in filmul lui Fincher era omniprezenta ). Politisti rurali investigind o crima sexuala, cu o confruntare finala intre politist si ucigas. Tensionat, extrem de bine filmat, natural, comentind in low voice realitatile triste si criticind totodata sistemul judiciar prost din Korea de Sud. Foarte tare filmul.

bro, iar te uiti la filme asiatice fara subtitrari.. :D de unde stii tu ca ala era ucigasul? :? n-ai vazut raportul DNA, care era macar in engleza; identifici tu suspectul asa, ca garcea, please don't spoil the beauty of the movie, ce crezi ca aicea e hollywood.. ;)

Lol, am ris. Nu, ca l-am vazut la cinema, si era scris sub imagini. Dar ala era ucigasu, eu si cu politistul credem asta.

nu era ala ucigasu

Ba da, ala era. Eu am vazut mai bine, stind in primele rinduri.

da, eu macar sint sigura ca am un ochi bun, macar unu :D

daca asa credeai, il impuscai!.. eu am stat la mijloc si era sala aproape goala, asa ca am avut si perspectiva si amplitudine :happy:

Si eu, pe cel al ciclopulii.


All the clues led to him once the cripple was zeroed in. Inasmuch as every murder is perpetrated by a murderer and he was the only suspect left, I am right. Sau crezi ca 'Memories of a Murder' e filmul cu ucigas prin procura, angajat din 'The Killer' al lui Woo?

frate, filmul s-a inspirat din caz real, primul ucigas in serie korean care, unlike Rimaru, nu a fost prins nici pina in ziua de azi, daca era, nu se mai povestea, adica nu se mai facea filmul, sau daca se facea era cu sort of hollywood-like mystery solved/case closed; ideea pe care a dorit s-o comunice si regizorul era cea de ambiguitate, was it that guy or was not?, dar mai degraba nu era, pentru a fi fidel cazului real, si in film si in realitate ucigasul a ramas "printre noi" cum s-ar zice..;
importanta e in film drama si pe alocuri ridicolul in care se zbat politistii, asta mi s-a parut valoros, da-l in ma-sa de ucigas..;
ca detaliu semnificativ si relevant, daca tii minte faza cand za_killer sare el in drum in fata celei de-a treia sau a patra victime, i se vede figura pt. cateva fractiuni de secunde insuficient pt. ca ochiul sa-i retina fizionomia, daca aveai curiozitatea, cum am avut eu ;) , sa-l pui pe baiatul de la role sa mai deruleze o data pina acolo si sa dea cu incetinitorul, ai fi vazut ca figura respectivului nu era cea a suspectului tau favorit, ceea ce intareste ce am spus mai sus.. :P ;

1. Inspirat dintr-un caz real nu inseamna in mod necesar reconstituire sau recuperare biografica de film documentar. Asa ca poti sa scoti linistit de pe lista 'pentru a fi fidel cazului real'.

2 Politistul nu l-a impuscat pe ucigas la final pentru ca nu era indreptatit de teste sa o faca. Eu vad filmul ca o critica la faptul ca some paperwork kept a good law enforcing officer from catching the killer.

PS: Pune-l pe baiat sa iti arate si unde si-a pierdut ucigasu all the pubic hair.

vazut aberatia de libertate numita The Wayward Cloud aka Tian bian yi duo yun (2005), cam pe sarite ca n-am avut chef si ce sa urmaresc in minute interminabile de schizo-sex si alea evident mimate;
pe scurt, mai multi pepeni abuzati sexual, un el si ea care trageau amateur tapes in decoruri mizere si o prostituata gasita lesinata or od'd something abuzata la fel in toate pozitiile (nu m-am gandit nici o clipa ca ar fi putut fi moarta, ca vomitam si pepenii care i-am mancat anul trecut), dupa care finalul apoplectic cu un blow job asfixietor and that's it...mare farth-art film despre sex si alienare; ceva momente de vodevil intercalate pe parcurs, si alea mai mult cu torso-uri si alte symboluri homo...not that it anything wrong with that, but I couldn't really enjoy any of them :( , unlike other stuff tot din categoria de taiwanezi cu licurici la cap ca ca Splendid Float (2004) vazut mai demult, care mi-a placut pe alocuri, chit ca povestea era tot lilu-lilu..;

Throwdon Yau doh lung fu bong (2004) in schimb o placere ieftina, melodrama dulceaga in binecunoscutul stil clasic, Johnny To e maestru papusar, stie sa stoarca lacrimi si din scene seci, noroc ca m-am obisnuit cu stilul si nu ma mai impresioneaza asa usor, si scenariul e tot tsesut cu fir mioritic in care eroul pina la urma isi accepta soarta si triumfa in fata mortii/orbirii de data asta; excelenta intepretare Louis Koo in rolul fostului campion de judo, decazut si devenit alcoolic, scenele de betiv impiedicat si luptele, fara repros, celalalt tip (Aron Kwok) e OK, Cherrie Ying o dulce --I'll buy you a dinner when I become famous!, muzica din score unge la suflet...totul ieftin, dar merge, just like a chinese knock-off :) ;

A Bittersweet Life aka Dalkomhan insaeng (2005), cel mai asteptat film al anului, special treat for Sky-Lounge walkers, busboys and girls, sharks and fishes. de sarbatoare. de referinta, de clasa ...8)

de la regizorul povestii celor doua surori, cel mai tare film korean de la Oldboy incoace, nu mi-a inselat asteptarile, nici nu acceptam vreun discount;

they say it's a noir, but f*ck!, everything it so stylish and sharp imaginea, peretii, coridoarele, outfitul patru ace si expresia lui Sunwoo, prajitura cu sirop de migdale savurata meticulos, espresso-ul negru si imobil ca si expresia fetzei lui..si-apoi all the mess that's coming up: certified ROK violence, cu lovituri la oase si taieturi la vine si impuscaturi la nimereala in cele mai improbabile locuri de atins, batai bâta-gloata ca-n flashuletzele cu stickman (patentate de Park in Oldboy I guess :) ) ;

what was his failure? sarcinile de serviciu indeplinita profesional, with only one exception, where the human factor comes in, that's the woman. nu ca el ar fi avut ceva cu ea, doar s-a induiosat si el o data ca vinatorul din Alba ca Zapada, hai sa-i las sa traiasca; his only mistake, he diddn't do 'em off, although set a boundary. not enough;

uimitoare suprapunerea de planuri, el cu calvarul lui, iar banda rivala dupa el pentru ca i-a batut pe unii...;

crazy aproape suprarealista faza cu contrabandistii ruso-koreeni cand se duce sa cumpere arme;

superba coloana sonora, adevarata Symphony for Mr. Vengeance, cum a spus cineva;

daca e sa reprosez ceva, asteptam totusi un twist/apogeu spre sfarsit, nu final gen Lock, Stock... unde fiecare isi primeste glontzul lui;

anyway, a greatly enjoyable visual experience, real feast!

big fun craziness at NYKFF, great korean movies like nothing else.. :)

The Big Swindle aka Beomjeo Ui jae Guseong (2004)

hype-heist movie, where is not everything about the money;

cinci "artisti" consacrati in excrocherii si alte smenuri se reunesc pentru a o comite inca o data;

tinta, nu e una oarecare - Banca Nationala, jaful nu e hold-up cu cagule si pistoale ci e inselatorie la costum si cravata cu certificate de deposit false, iar mobilul ultim nu e jaful, ci in spiritul artei protaggonistilor, ca in ursul pacalit de vulpe (sau de lup mai bine zis), plata unei polite mai vechi intre parteneri, cu alte cuvinte some retribution;

"ursul" Yun-Sik Baek din Save de Green Planet, foarte distins in rolul maestrului Kim, Park Shin yang, in rolul artistului lup-tinar Choi plus alte trei specimene pitoresti, Big Mmouth, Swallow si Gasoline, intruchipate tot de figuri cunoscute din filmelee koreene;

filmul e un deliciu, actiune spectaculoasa, dialoguri scaparatoare, scenariul complex, comedie cat se poate si multe twisturi; scene filmate la smecherie si adaptate vizual la coloana sonora, inclusiv urmariri si frame splits action, montaj scurt pe doi, meserie adevarata;

excursuri despre inselatorie - arta deceptiei, "it's not about technique, it's aabout the mind", its about the detail, perspectiva de obicei obtureaza ddetaliul; apoi, pentru ca opera sa fie perfecta trebuie inchis cercul, acoperite urmele si asigurata o justificare, there comes the retribution act;

--------------

The President's Barber, aka Hyojadong Ibalsa (2004)

inca un film, de fapt primul in ordine cronologica, cu si despre fostul "tatuc" al Koreei de Sud, Park Chung-hee, mai mult fictiune decat realitate, despre accensiunea unui frizer care isi avea pravalia in cartierul Primaverii de la ei, in functia de barbier al presedintelui;

filmul e construit in stilul La Dolce Vitta cu fapte marunte care se strecoara printre evenimente dramatice, actiunea se desfasoara ca repovestita de copilul barbierului, cu amintiri vesele si triste; presedintele este pus in plan secundar, imaginea administratiei prezidentiaile militariste pare veridica, rivalitatea dintre seful KCIA si al securitatii presedintelui, dar imaginea presediuntelui insusi nu tradeaza un dictator;

pe ansamblu, filmul poate fi considerat comedie, barbierul om simplu si cam sarac cu duhul (Song Kang-Ho din JSA si Memories of a Murder) se chinuie constant sa nu calce pe bec, fapte adevarate din perioada istorica sunt folosite ca background pentru povestea inchipuita a barbierului, ca de exemplu vanatoarea de vrajitoare/spioni nord-koreeni care raspindesc virusul "Marxus", trucarea alegerilor, votul "5+1" sau demonstratiile anti-regim.

scena absolut hilara cu el ducandu-si sotia care nastea in carucior si este prins intre demonstranti si trupe, sau cand se prabusestee dupa prima zi de lucru la palat, nebunia cu copilul arestat si "electrificat", am remarcat imaginea cu becurile, m-a trimis cu gandul la Arizona Dream..he-hee becul este o idee puternica in film, cine se pricepe :sleep: ;

--------------

My Mother, The Mermaid aka Ineo Gongju (2004)

un film de la care asteptam mai mult, cel putin ca cinematografie subacvatica; esential filmul se reduce la relatia student-ivatzator, inclusiv sentimentala, iar ca morala, la cat de mult ii schimba virsta pe oameni;

nu prea multe elemente spectaculoase si originale, dar are totusi entertaining bits, foarte realist redat personajul mamei - inocenta tineretei si asprimea la batrinete; ciudat modul de a face translatia/intoarcerea in timp..frumoasa metafora din titlu;

ca registru se incadreaza aproximativ pe aceeasi linie cu Harmonium in My Mind, care e un clasic insa;

doar asa ca fapt divers: a se viziona filmul uzumaki (spirala)

1.Prepare a pen and a piece of paper;
2.Two people should sit across and lightly clasp hands with the four fingers on their right hands. Not hold hands tightly but try to create a space between their hands;
3.Then place the pen between both hands and call upon the spirits; No one should open their eyes during the seance;
4.After calling the spirit several times, speak to it. If the spirit is present, the pen between their handswill stand and write on its own; This is how the spirit answers;
5.Ask questions that can simply be answered by yes or no;

(caution: don't do this at home, sau s-ar putea sa va treziti cu spiritul lui Bunshinsaba ca va ia la pipait :shock: )

in buna traditie a coridorelor bantuite din liceele koreene, Bunshinsaba (2004) de la regizorul lui Phone, Ahn Byung-Ki, care este echivalentul lui Shimizu in Korea in materie de horror; sperieturile sunt acceptabile, singele in cantitati suficiente, dar totusi cum horrorul nu e meseria de baza a filmmakerilor koreeni, nu straluceste prin originalitate, lipsindu-i elementul de baza, o poveste mai cu greutate, spre final degenereaza intr-o chestie gen Mumia, spiritul se reincarneaza si lichideaza tot stabilimentul local..;

fatucile sunt zglobii insa cu ochii bulbucati si capetele arzinde, si contrastul actiunii cu backgroundul de asezare urala tihnita;


=========

senzatii tari insa la Hypnotyzed aka Faceless Beauty, aka Ulgool Upnun Minyeo (2004), thriller psihologic de maxima intensitate, are o singura scena horror spre final dar e de-ajuns sa te rascoleasca, tensiunea insa e permanenta pe toata durata filmului, imagini extraordinare si un storyline care se despica si se recombina ca un sir de ADN, abia in final realizezi care era informatia de baza, dar sensul si firul logic ramin la discretia interpretarii spectatorului..;

in rolul principal cea mai sexy actrita koreeana, Kim Hye Soo, regia un nebun numit Kim In-Shik.. 8) ;

"I will burn his babies that i bear inside of me and I will buy two canaries and feed them the ashes";

Mapado (2005)
About Hemp and Widows

sau despre cânepa si vaduve; adaptare koreeana dupa o poveste de Ion creanga; in rolul lui Nica, Lee Moon-sik, mare panarama de actor, care da noi dimensiuni termenului "sekiya"; nu fura pupaza dar are o tentativa de a da atacul la stupul cu miere, printre alte ispravii..;

un gangster si un fost politai, deveniti recuperatori de ocazie (Moon Sik unul din ei) in cautarea unei fatuci care a fugit cu biletul de loto castigator al gangsterului-sef, ajung pe o insula rupta de lume populata de cinci cumetre vaduve care cultivau canepa si..se adapteaza la mediu, ca Robinson Crusoe, insa nu fara a trece prin multe faze de risu-plinsu;

dupa toate peripetiile prin care trec, vine si fatuca disparuta in ploaie cu biletul castigator, vine si gangsterii peste ei, in final cei doi "eroi" ajung sa se ataseze de cumetre against the mobsters, ideea cu greutatile traite in comun care ii solidarizeaza pe oameni;

amuzante situatii comice gen Stan si bran, interpretarea de nota zece bashca imaginile outdoor splendide, un film de toata frunusetea...s-a descurcat frumusel la incasari in Korea last summer; solutia cu biletul expusa (for dummies )in final m-a distrat, un plus de frumusete si originalitate;

una din cele mai hodoronc-tronc faze la care am ris, se trezeste tovarasul lui din convalescenta si-i spune ca-i e cam frig, Chun-soo zice: "am niste cola, daca vrei o incalzesc" :lol: ;

Antarctic Journal aka Namgeuk-ilgi (2005)

-film despre puterea vointei care il inalta pe om, invingand obstacolele in calea victoriei...ba nu, asta era prin alte filme;
-despre curaj in cucerirea spatiului inaccesibil...nici asta, ca s-a mai vazut.
-thriller despre experiente stranii traite de un grup de exploratori in tinutul arctic, unde au loc fenomene paranormale, cu posibile creaturi monstruoase sau extratereste pe dedesubt...perimat;
something more original, maybe..? :?
ce mai ramane..drama unor oameni in atingerea unui aproape ipotetic Pole of Inaccessibility (P.O.I.), care nu numai ca nu le garanteaza nemurirea sau celebritatea, dar nici macar siguranta revenirii teferi acasa; pe scurt, the basic question: do we really need to do that?

avind doar doua luni (pina la lasarea intunericului) pentru a strabate cei 4-500 de kilometri, in conditii extreme de temperatura si teren, cei sase membri ai echipei trebuie sa mearga mereu legati unul de altul, din cauza crevaselor ascunse si sunt conectati prin satelit la un checkpoint, cu care comunica inclusiv video streams...;

asta la inceput insa, cand totul e bine si frumos, pe masura ce expeditia avanseaza, incep sa apara fisurile, atit in teren cat si in relatiile dintre exploratori, se termina si comunicatiile si totul o ia razna, de la suspiciuni, pina la halucinatii si degradare fizica ...;

drama e colectiva, dar blestemul tragic se pare ca il poarta seful echipei Captain Choi (Song Gang-ho, unul din cei mai tari actori koreeni ai momentului), genul de lider autoritar, cu experienta, cu vointa si tot arsenalul de calitati, dar si cu o experienta personala tragica din familie..veriga slaba; este visul lui sa atinga POI-ul antarctic, fixatia si iluzia lui ca o data ajuns acolo isi va gasi izbavirea, mistretul lui cu colti de argint...;

filmul e are la baza ideea ca spatiile izolate si imensitatea altereaza psihicul si perceptia, dinstictia pare insa a fi in calitatea experientei; daca in deserturi sinele se contracta lasand loc revelatiei divine, in tinutul de gheata este sinele individului cel care se releva, in adevarul si goliciunea lui, par a sugera autorii filmului; mediu septic prin excelenta, in Antarctida nu exista microbi, nimic nu putrezeste si nimic nu poate ramane ascuns, totul se conserva si chiar daca temporar poate fi acoperit de zapada si gheatza, tot se descopera la un moment dat;
asadar, este demersul sincer si dezinteresat, sau unul egoist-ascuns? totul se releva..in final, la apus de soare;

realizarea filmului n-as zice de exceptie, dar impresionanta: cu un cost de productie urias peste 8 milioane de dolari, o echipa de staruri (Song Gang-ho din Mr Vengeance si Hye-jeong Kang din Oldboy in rolurile principale), scenariul si regia alte doua nume cunoscute, Bong Jjoon-Ho si Yim Pil-Sung, filmari on-location in tinuturi dificile si costisitoare (NZL);

exceptionala insa e coloana sonora, de nimeni altul decat Kenji Kawai (Ghost in the Shell anyone?) inca de la generic te trec fiorii pe niste aerial views de-ti taie rasuflarea;

extreme bits: faza cu ochiul in inghetzata si circuitul integrat or whatever it was mestecat si inghitzit... :shock:

so, what wuz that line going like ?
Un prinþ din Levant îndrãgind vânatoarea... :sleep:

Heaven's Soldiers aka Chungoon (2005)

nu atat de caterinca cum credeam la inceput, de fapt in final devine chiar deadly serios si touchy;

povestea e cam de genul "Un Yankeu la Curtea Regelui Arthur" (cartea lui Mark Twain) combinat cu "Ultimul samurai" (filmul cu Tom Cruise), adica un grup de soldati din prezent (care carau si o bomba nucleara) se treezesc teleportati in timp in Evul mediu...unde intalnesc un erou national in devenire si il ajuta sa apere un sat de tzarani impotriva unei armate de barbari..;

originalitatea/gaselnita filmului e combinatia de soldati nordisti-sudisti teleportati in timp together si dinamica relatiilor dintre ei, foarte interesant; mi-a placut in special curajul si destoinicia nordistilor in momentele cheie, dincolo de de devotamentul lor afisat fatza de maretzul lor "conducator" si toate stereotipiile pe care le aveau in cap.

trecand peste povestea in sine destul de naiva, realizarea intruneste toate normele ISO 9000 cu care m-am obisnuit deja la koreeni, remarcat in special secventele de lupta cu focuri de arma automata filmate/editate la mare detaliu ca-n faza cu bomba din Swordwish, cu traiectoria descriptibila a fiecarui glontz si shrapnel.. ;)

extremes not quite, ceva detalii grafice in scenele de lupta, in rest just funny shit ei cu night vision goggles printre bordeie, iar in final ei secerand la barbari cu automatele; scena de imagerie: colonelul nord-korean in uniforma comunista fumand o ultima tigara printre razesi inainte de batalia de la Posada.. 8)

Sympathy for Lady Vengeance aka Chinjeolhan geumjassi (2005)

uf, daca ar fi lasat-o Chan-wook Park pe Geum-ja la bucatarie si si-ar fi vazut singur de treaba cu scenariul filmului si tablitzele povestii, ce bine ar fi fost, asa a iesit o salata crispy romaine facuta la patru maini, cu mult dressing pe deasupra si putina verdeata actually.. :( ;

nu ca filmul nu ar fi destul de enjoyable, dar dupa Oldboy sa vii cu o asemenea poveste plata, cu scene scene ca decupate din benzile manga, accente comice in momente nepotrivite si fara un twist major...mi se pare subtzire; explicatia cu semnificatia spirituala pe care spune Park ca a vrut sa o dea filmului nu tzine si pare mai mult o justificare, nici gaselnitza cu ospatzul colectiv prin analogie cu meseria de baza a eroinei - bucatar, ce semnificatie si deliverance sa gasesti in scena omorului ritual al raufacatorului;

flashurile cu perioada de puscarie comercial stravezii cu tot pitorescul lor, nu-i de mirare ca filmul nu a scapat ochiului extrem de avizat al criticii koreene, este de la inceput pana la sfarsit un film comercial, facut cu ochiul mintzii la asteptarile spectatorilor si cu alt ochi la storyboardul de care regizorul recunoaste ca nu se poate desparti;

la fel recunoaste Chan-wook, scenariul ii "apartine" si actritei (Yeong-ae Lee), desi e semnat doar de el, impreuna au lucrat foarte "apropiat" la fiecare scena si dialog, si se veede asta din self-suficienta actritei in fiecare cadru care nu reflecta deloc porecla de Geum-ja "cea cumsecade" asa cum e titlul filmului in original, mai degraba "cea parshiva", greu de simpatizat, for what? replica fetitei la un moment dat e poate singura inteeligenta din tot filmul: "What do you need that for (i.e. the revenge), if we are happy together now?"

all in all, bine ca s-a terminat trilogia, A Bittersweet Life ramane cel mai tare (revenge) movie dupa Oldboy, SLV ramane cu entuziasmul cu care a fost primit pe la festivalurile internationale, iar Chan-wook poate sa inceapa sa lucreze la ceva mai serios si inspirat, mai ales dupa ce a pierdut selectia pt Oscarul 2006, altul mai mare (ca buget si box-office) si mai frumos va reprezenta Korea.. 8) ;

mda. necesar totusi.
insa finalul in sine e meserias rau, cu imaginea reflectata a tipului si cu orasul in fundal, el boxand cu sine, inainte ca viata lui sa turneze spre bitter.
dar si picaturile alea cazand pe ecranul mobilului. :love:

season clearance la korean movies, niste horroruri de prin primavara-vara cred, trei la leu :(( ,
Red Shoes (2005), Cello (2005) si Gabal (2005)

toate trei modelate pe aceeasi idee de blestem fetisist, i.e. o asociere intre un eveniment/sentiment nefast si un obiect material, in cazurile de fata o pereche de pantofi, un violoncel si o peruca; toate trei penduleaza pe aceeasi idee de blestem/revenge prin intermediul obiectelor..; Red Shoes e mai de doamne ajuta pentru oarecare atmosfera fin de la siecle and some blood, in rest clisee;

fall season expected to bring some better stuff from the seventh economic power of the world ;)

L-am vazut si eu ieri. Din punctul de vedere al scenelor de violenta, se pisa pe orice film semnat John Woo, Quentin Tarantino sau Chan Park Woo (incluzind aici supra-apreciatul Oldboy), pe oricine. E atit de spectaculoasa si veridica, incit am tot dat repeat la secvente: bataia de pe autostrada, showdownul final din casa mafiotilor, baletul lui cu torta aprinsa in mina, so on and so forth. E clar, mai bine de atit n-am mai vazut in nici un film, ever. Pe de alta parte, aici mi s-a parut ca ar rezida core-ul filmului, si nu in povestea de dragoste intre el si domnisoara cu pricina, amanta sefului sau. N-am simtit-o, n-am avut timp, ca fata era mai tot timpul cu altii: ba cu seful, ba cu amantul, ca sa-i mai lase lui mult timp de dragosteli. De asemenea, ocupatia ei, violoncelista si toata atmosfera aia de cultura inalta venita sa contrabalanseze duritatea vietii lui, mi s-a parut putin trasa de par (ca si capacitatea lui de regenerare; il hacuieste ala cu cutitul, aia il ingroapa de viu, nimic, el merge mai departe, ca Uma Thurman). Ma rog, in afara de circotelile astea mici, n-am nimic sa-i reprosez. E action flick, da, dar de calitate premium, cu imagine bestiala si trade mark HOK cum zici tu, plus un asasin la fel de trist-amuzat (hence the title) ca si Killerul din Fallen Angels. M-a tinut prins cap-coada, amazed at how good it could get. Il plasez peste Oldboy, dar sub Sympathy for Mr Vengeance.

Your conclusion says it all.

SPL aka Sha Po Lang (2005)

asteptat cu nerabdare dupa ce citisem niste cronici ravisante dupa festivalul de la Toronto, nu este deloc revolutionar si nici nu vad cum ar putea trezi industria hong-kongheza din letargia de action-flickuri cliche cu politzai corupti si mafioti cu sentimente; cu atat mai mult cu cat Wilson Yip, regizorul avea la activ si alte chestii mai diversificate, de unde aceasta revenire la cliche? sau probabil coontribuie doar cu numele ca sandra brown...;

singurul lucru bun scenele de bataie, facand abstractie de prezenta grasanului mafiot (Sammo Hung, tipul din serialul de la ProTV..) doua prestante excelente: Donnie Yen, in rolul detectivului razbunator si Wu Jing, pustanul cutzitar de partea mafiotului..some moves, foarte convingatori, se vede ca stiu ceva baietii, cel putin duc mai departe mostenirea artelor martiale, ceea ce e un lucru bun;

in lipsa de Munich, doua chineze foarte decente, numai bune pt perioada de hibernare cand nu te grabeste nimeni..;

Everlasting Regret aka Changhen ge (2005)
de Stanley Kwan, regizor foarte apropiat de WKW cinematografic, reconstituire nostalgica a Shanghaiului de alta-data, conceput ca un set de fonograme vizuale (pe muzica de patefon) prin ochii unei femme fatale din perioada interbelica si a barbatilor care i-au trecut prin viata si s-au dus in lume, rand pe rand, iar ea a ramas cu tov. Mao si revolutia culturala...mai mult soarta decat dragostea de Shanghai, asa cum ar vrea sa ne convinga filmul;

conceput fara resentimente sau iz politic, shimbarea de regim si implicit de situatie sociala de la high-life la regim proletar doar sugerata si mai ales ce-mi place mie la chinezi fara explicatii inutile; atmosfera nostalgica, personajelor si daca nu altceva, cel putin vocea tipei (Sammi Cheng) fac un duios film de atmosfera..;

Election aka Hak seh wui (2005)
ultimul film al lui Johnnie To, probabil cel mai reusit produs hong-konghez al anului si nu e plotul sau actiunea spectaculoasa, e substratul psihologic si complexitatea relatiilor care se dezvolta in lupta de putere pentru preluarea sefiei societatii mafiote..mai complexa ca un stup de albine :) ; totul se desfasoara aproape shakesperian -- am mai sessizat asta pe la hong-konghezi, o fi influenta britanica?, intentia unei actiuni dintr-o discutie iar in urmatorul moment deja actiunea in desfasurare sau
incheiata, faza cu lingura de portelan mancata de tanarul mafiot apostrofat si hacuirea cu piatra de invingator a fostului rival in final, dupa ce devenisera best buddies, trimitere la comuna primitiva ca reflex conditionat al capeteniei care simte o umbra de amenintare la pozitia detinuta..isi merita cele doua ore; numarul relativ mare de personaje si mai ales o replica spre final foarte de efect de genul "if you decide to stay in the Triad, make sure you get the absolute power" ...I smell sequel 8) ;