Hai mai ca nu tot filmul, doar cand se drogheaza ala la inceput. :)

Pai nu e vorba de frumusete, e chiar contrariul, Gaspar nici nu isi propune sa iti arate frumusetea lumii. Gaspar Noe da cu tine de toti peretii. Experienta totala. Faptul ca da cu tine de toti peretii e cel mai bun lucru. Nu vii la cinema sa te destinzi, sa te relaxezi ca la piscina. Vii sa traiesti. M-am sculat de pe scaun buimac, cu broboane de sudoare pe frunte si mi-a picat restul de guma din mana. Nu-i putin lucru sa faci prin film acelasi efect ca si cum te-ai da cu rollercoasterul. Nu stiu daca e bine sau nu (eu zic ca e de bine), dar asta va fi cinemaul viitorului si din cauza asta "Enter the void" e o borna in istoria cinematografiei.
Zici ca n-are scenariu. Mie filmul asta mi s-a parut despre fluxul memoriei. Cum faci un 'scenariu' despre fluxul memoriei? N-ai cum. Are fluxul memoriei un scenariu sau e o curgere continua? Eu spun ca raspunsul la intrebarea asta e cheia in care trebuie sa citesti structura filmului asta.
Am simtit nevoia sa il apar un pic pentru ca senzatia pe care mi-a lasat-o a fost cutremuratoare, eu il consider unul dintre cele mai mari filme din ultimul deceniu.

Parca era mai mult, poate ma insel eu. Oricum scena de inceput e destul de lunga, mult peste cat trebuia sa fie.


Era un raspuns pentru Federico, cum ca mi-ar fi displacut pentru acelasi motiv pentru care mi-a placut ToL :P Sunt de acord cu tine ca vrea sa socheze.


Doar ca pentru mine nu a avut efectul asta, desi in primele 5 minute fusesem incantat de vizualul din film. Dupa devine extrem de repetitiv. Scena de inceput e parca mult prea lunga. Devine repetitiv si mai tarziu cu acele treceri prin pereti care ne duc de la un personaj la altul. Cand am ajuns la sfarsit nici vorba de sudoare pe frunte, ci poate cadea saliva din gura si nu din motivele potrivite, ci de plictiseala ingrozitoare. A dat asa de tare de pereti cu mine incat aproape ca m-a dus intr-o stare de inconstienta, adica eram aproape adormit la sfarsit, sfarsit care mi s-a parut de-a dreptul penibil, dar pe atunci chiar nu mai aveam forta sa gandesc acel "the higher meaning".



God i hope not! (uite ce-mi faci, trebuie sa-l invoc pe cel al carui nume nu trebuie rostit)


E despre fluxul memoriei si doar atat a putut face? Nu putea gasi ceva mai interesant sa ne arate? Ceva mai relevant? A invocat fluxul memoriei ca sa ne arate cum se fut si se drogheaza unii? Genial!


Ce sa zic, traim filmele diferit si practic nu esti singurul care il considera un film foarte bun. Mie mi se pare extrem de superficial si inutil, dar il consider cu atat mai nociv cu cat pare a se considera film de arta. Macar un Saw 7 e pe fata, stii ca-i superficial, stii ca-i violent de dragul violentei, ca-i stupid, ca actorii sunt slabi (la fel ca in Enter the void), ca scenariul e aproape inexistent si e acolo doar pentru a da nastere imaginilor "senzationale". Aici toate stau sub pretextul artei. In fine, e doar parerea mea, ia-o ca atare.

Fluxul memoriei e ceva pe care il avem toti, cum curg amintirile, gandurile etc, chiar si drogatii au un flux al memoriei. Nu e ceva 'intelectualist' in fluxul memoriei.

:) :)
Gaspar Noe e un cineast instinctual, nu intelectual. Instinctual de la instinct. Cam ce au toti oamenii cand se f*t sau vor sa se f**a.
Deci da, intr-un film al lui Noe oamenii se fu*. In toate filmele lui Noe oamenii s-au f***t si sunt sigur ca se vor f**e si in filmele viitoare. Asa ca din punctul asta de vedere n-ar trebui sa te mai uiti la niciun film al lui Noe :) :) :) :)
Nu e un regizor cerebral, nu e regizor intelectual, nu vrea sa fie genial. E 'provocator senzorial si vizual', nu 'provocator intelectual'. Nu vrea sa iti tina prelegeri de filozofie sau sa-ti transmita mari idei. Cred ca nici macar nu vrea sa faca filme 'de arta'. N-are pretentii din astea. Asta a facut si un videoclip porno la o piesa a lui Placebo daca nu ma insel unde a continuat cu cinemaul acolo unde Kubrick s-a oprit in Eyes Wide Shut la aratat 'grozavii'. Nu e nimic de arta acolo.
Parca a si zis ca viitorul lui film va contine scene explicite ca in porno. Nu i se pare o bariera de netrecut.

De citit si asta ca mie mi-a placut, mai ales primul paragraf:
http://www.guardian.co.uk/film/2010/...enter-the-void
"Before being humans with morals, people are mostly animals, fighting for domination and survival," he says, between mouthfuls of steak. :)

Analiza literara. Asta-i simptomatic la cei ce scriu despre film in Romania.
Desi Pittbull a scris/scrie (printre singurii care fac asta) si despre mijloacele specifice filmului, dar nu in paragaraful asta. Aici era vorba despre despre forma, nu despre continut, despre discurs, nu despre naratiune.

Ai dreptate dar uita-te mai atent la contextul in care l-am invocat eu pe Pit. Nu era la adresa temei topicului, ci vizavi de discutia dintre Twinsen si Liviu care era despre finalitatea obiectului artistic: idee vs. simpla satisfactie estetica.

Dar daca tot veni vorba...
Ce anume din ce spune Pit nu se aplica filmului?

PS: Citatul din Gorzo ti-a placut? :D

Se aplica filmului tot ce spune el, dar se aplica in acelasi timp si oricarei productii literare.
Daca vorbim despre film, trebuie analizat si faptul cum naratiune, tema, subiectul, ideea sunt transpuse in film prin mijloacele specifice filmului. Asta mi se pare important cand analizezi un film. Aici se vede valoarea cineastului. Din cate vad se sustine (chiar tu sustii) ideea ca aceste mijloace sunt doar ceva de spoiala, de fatada, de luat ochii. Daca imi spui despre un film ca trateaza o tema majora, ca subiectul e extraordinar, ca ideea e geniala nu-mi spui nimic despre film. Ci despre scenariu. Ori un scenariu poate fi ruinat de un autor sau pus in lumina de un altul. Pe mine nu ma intereseaza prea mult tema si subiectul, ci felul in care autorul mi le "povesteste" cinematic.

Adica ce spune Puiu: "Mi-a spus cineva ca filmele mele nu seamana cu picturile. Pai, pentru ca nu sunt idiot. Daca eram idiot, semanau. Si daca eram bijutier, trebuiau sa semene cu o bijuterie, sau ce? Ma intereseaza sa speculez specificitatea domeniului"?

Ce pot comenta? "Specificitatea domenilui" nu tine, daca ar fi sa ma iau dupa ce spune Puiu, de compozitia de imagine, de lumina, de culoare, de decoruri, adica de elemente ce provin din pictura. E asa cum afirma nu stiu care doamna critic de pe la noi - se pare ca aceasta idee s-a impamintenit - ca filmul este tot o specie literara. Well, eu nu sunt de acord. De aceea ii prefer pe Saucan, Pintilie, Pita, oricarui minimalist.

Pai, asta-i alta mancare de peste.
Pit trebuia sa lamureasca strict problema existentei ideii ca finalitate a filmului... acel higher meaning de care se-ndoiau unii. :P (inclusiv eu, de altfel)
Nope! Chiar am specificat asta de vreo 4 ori! :D
In general ma dau in vant dupa filmele lustruite.
Insa asta nu inseamna ca nu imi pun intrebari. Acum ma pusese pe ganduri Puiu. Si Twinsen. :D
Nu! :D
Adica asta (mesajul #36) :

Nu-mi merge linkul, nu gasesc pagina pe site-ul 24fun sa citesc in intregime articolul.
Ma intrebi ce parere am despre citatul acesta? Iti raspund doar referindu-ma strict la el.
In primul rand eu nu fac parte din publicul ideal al acestui film, nici din prima categorie, nici dintr-a doua, asa cum le defineste Gorzo. Cica a doua categorie e reprezentata de "cei care apreciaza finetea in chestiuni tinand de constructia cadrelor, de folosirea luminii, de alternarea miscarii cu nemiscarea, a linistii cu zgomotul". Nu ma mir ca citind cronici sau reviewuri dintr-astea se propaga si sa se mentina ideea (falsa) ca estetica este ambalajul, lustruirea unui film. Ca si cum toate astea pot fi apreciate in mod separat, intrisec, intr-un film. Ok, prima categorie exista si e reala, adica unora le plac filmele doar pentru masini, efecte, femei frumoase, un anumit tip de personaj, etc., dar as vrea sa vad si eu unul dintr-a doua categorie. Cineva care se duce la film si spune "vai ce lumini agreabile, vai ce alternare frumoasa intre liniste si zgomot!". Ma repet ca un papagal, dar asta e: lumina intr-un film (ca si orice alt element de estetica) este apreciata cand semnifica ceva, cand accentueaza un sentiment transmis intr-o scena, cand creeaza o atmosfera necesara actiunii din film. Ce rol are alternanta miscare-nemiscare sau zgomot-liniste in Drive? Cum se leaga de naratiune? Contribuie cu ceva? Au vreo conotatie? Asta as vrea sa-mi spuna un expert. Gorzo nu-mi spune.

Ti-am spus eu si nu sunt niciun fel de expert...

Oaah, nici asta nu-ti convine. :P Nu spuneai ca nu-ti pasa de ce ti se povesteste ci de cum se povesteste? Dar, o precizare: Gorzo nu avea in vedere toata masa publicului de film cand a facut clasificarea aia, ci doar acel sector caruia i se adreseaza filmele din acelasi camp lexical cu Drive. Alea mai mult de entertainment daca nu ma-nsel (n-am vazut filmul).
Pai da. Asta nu cred ca-l contrzice pe Gorzo. Lumina e apreciata cand semnifica ceva dar, la urma urmei, tot lumina conteaza, faptul ca semnifica ceva dpdv dramaturgic e doar un pretext al existentei ei, o conditie necesara. Nu vreau sa zic ca eu accept filozofia asta, doar incerc sa explic intentia autorului citat.
De ce pui la indoiala buna-credinta sarmanului recenzent? :( Nu crezi ca pt Gorzo aspectul asta a fost cel mai interesant lucru din film?

PS: Mai incearca o data pt articol aici: http://bucuresti.24fun.ro/articol/pr...nes-10752.html
Si vezi ca a scris si in Dilema, mai pe larg: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/f...hestiune-forma

Poate n-am fost de acord, dar n-are importanta, esti expert in devenire, pentru ca despre asta trebuie scris. Nu "lumina este folosita cu finete", ci "lumina face ca personajul sau scena sa para asa si pe dincolo". See? :)

Breaking News
 

Lui Cristi Puiu ii e greu sa se uite la Taxi Driver.