c., dupa umila mea parere, topicul asta se vrea tot o critica adusa minimalismului.:D Observ ca respingi la greu definitii, exemple etc. incercind sa reduci totul la o... iluzie, fitza?:-?
Referitor la structura aia narativa, probabil "dispersat" e folosit aici in opozitie cu compact, cu o structura de tip clasic. Vazuta astfel, pare intr-adevar o structura "imprastiata", una ce si-a pierdut "centrul" si care se concentreaza undeva la periferie, in anumite zone care sint atinse doar in treacat de o structura de tip clasic.

Dupa mine , un subiect de film poate fi degradat, nu in sens peiorativ, (sau upgradat dar nu in cazul minimalismului) ; redus la un nivel minimalist. As face o analogie , sunt asemeni acronimelor. Din alt unghi, subiectul de film ales se preteaza a fi unul minimalist , comparandu-l cu alte subiecte . "O fata care cumpara inghetata si se plimba prin canalele orasului" e mic in comparatie cu "Al doilea razboi mondial" .
Legat de scenariu , poate fi minimalist , poate fi redus . N-ai subplots, numar redus de personaj, spatiu redus, cadre lungi .

Nu, Windom, topicul nu se vrea o critică a minimalismului. Am specificat clar ce sper în prima postare. Tocmai de aceea aş vrea să evităm minimalismul românesc, care poate declanşa patimi şi inflamări.
Nu resping definiţiile, dar sunt definiţii date de useri. Ei definesc minimalismul în funcţie de cum l-au înţeles, mulţi, în funcţie de ceea ce au înţeles vizionând filmele româneşti catalogate drept minimaliste. Procesul logic arată cam aşa: 1.”Ăsta este un film minimalist”. 2. ”Deci, filmele care îi seamănă, au puncte comune, sunt minimaliste”. 3. ”Aha, minimalismul e asta”. Şi eu am o idee despre ce ar fi minimalismul, dar mă interesau definiţiile date de specialişti, informaţiile concrete. Am senzaţia că multe dintre disputele despre minimalismul românesc îşi au originea în lipsa unei baze teoretice comune, acceptată, despre ce este minimalismul.

Hellsteed, adică personajul minimalist nu este upgradat la o dimensiune eroică. Am aceeaşi senzaţie despre subiecte şi celelalte proprietăţi. Ce ne facem dacă vom constata că multe din ele sunt comune cu scurt metrajul (personaje puţine, lipsă sub plot, spaţiu redus, subiecte banale, realiste, acţiunea se petrece într-o perioadă de timp redusă etc), şi constaţi că marea diferenţă e doar lungimea filmului? :-? Cred că tocmai de asta, multe lung metraje minimaliste par scurt metraje extinse.

Şi ce ne facem dacă constatăm că scurt metrajul se încadrează perfect în ceea ce numim minimalism? :-O Adică dacă ajungem la concluzia că toate scurt metrajele sunt minimaliste, se mai poate vorbi despre curentul minimalist?

Ce părere aveţi, ”12 oameni furioşi”, ăla din 1957, este un film minimalist?

@Windom şi alţii
Încă o dată, vă rog să mă credeţi că nu am nici cea mai mică intenţie de a critica minimalismul sau minimalismul românesc!!! Am iniţiat topicul din dorinţa sinceră de a înţelege cu adevărat şi de a ne clarifica lucruri peste care am impresia că se ”planează”.

Asemanarea dintre minimalism si scurt-metraj mi se pare fortata, facuta strict la nivel structural, vorbind de forma, nu de fond. Pentru ca daca analizam fondul minimalismului in profunzime, o sa ne dam seama ca se caracterizeaza printr-o diluare a actiunii in favoarea unor stari. Scurt-metrajul, pe de alta parte, se caracterizeaza prin aceiasi structura clasica ca un lung metraj "conventional". Desigur, daca nu avem de-a face cu un scurt-metraj minimalist.:D

Gandesti ciudat. :) Tu crezi ca esenta minimalismului precede existenta sa, ca sa ma exprim pompos. Crezi ca inainte sa apara primul film minimalist autorul sau a luat frumusel in mana un manual sau un dictionar si a aplicat o reteta elaborata aprioric de filosofii cinema-ului? Definitia abstracta pe care o cauti tu n-o sa-ti foloseasca la nimic, pentru ca nu are un corespondent in practica. Nu exista un film care sa contina minimalism pur.

Nu, Federico, nu e vorba de primul film minimalist. Vorbim de un curent din perioada anilor 60-70. A fost timp suficient pentru a evalua, cataloga, teoretiza un curent. Regizorii contemporani îşi afirmă apartenenţa la o grupare, având deja conştiinţa crezului artistic comun.
Şi nici măcar nu era vorba de regizori, ci de noi, spectatori sau critici, cei care punem eticheta ”minimalist” pe un film. Sunt curios în funcţie de ce anume o facem. Ne este clar de ce X film este film minimalist? Dacă nu găsim o definiţie concretă (nu una foarte largă şi generală), măcar putem enumera punctual caracteristicile minimalismului? 1., 2., 3.,

Cum spuneam, găsesc că ”The Silence” este considerat film minimalist, deşi Bergman nici nu s-a declarat, nici nu este considerat minimalist. Film minimalist fără autor minimalist, pentru mine nu înseamnă curent, ci un stil de a face film.

Che, chiar daca consideram minimalismul un concept abstract si nu neaparat un termen "oficial", batut in cuie printr-o definitie, asta scade, pina la urma, din valoarea unui film etichetat drept minimalist, dupa parerea ta?

Pentru cei care au rabdare sa citeasca pina la capat, o lectura foarte interesanta:
Towards an Aesthetic of Slow in Contemporary Cinema

Nu, Windom, după mine, nicio etichetă nu scade valoarea unui anumit film. Dar nici nu i-o creşte. Scuze, dar revin la ideea topicului: Ce este minimalismul?

Observ că deşi minimalismul ca mişcare artistică îşi are originea în America anilor 60-70, majoritatea referirilor sunt la autori europeni. Oare ideea de minimalism să nu-i fi atras pe regizorii americani, în aceeaşi măsură în care i-a atras pe artiştii plastici şi pe muzicieni?

Oare minimaliştii contemporani, nu sunt de fapt nişte postminimalişti, în cel mai bun caz? Am senzaţia că minimalismul cinematografic (mai ales românesc) nu se suprapune perfect peste definiţiile minimalismului (alea puţine şi cuprinzătoare de orice) pe care le-am găsit noi până acum. Încep să cred că avem de-a face cu încercarea autorilor de a legitima artistic un mod de a face film. Încă o dată, sunt perfect de acord cu ce spuneai - nici măcar asta nu scade valoarea unui anumit film. Însă eticheta ”minimalist” nici nu trebuie să funcţioneze ca o scuză pentru filme slabe. Mai ales dacă constatăm că nici măcar autorului care se afirmă minimalist, sau consimte să fie considerat aşa, nu-i este prea clar ce este minimalismul.

P.S. Mai spun încă o dată : NU AM NIMIC ÎMPOTRIVA MINIMALISMULUI! Am deschis acest topic pentru că nu mi se pare normal să punem (fie că suntem specialişti sau nu) pe filme eticheta ”minimalist” , înainte de a înţelege ce este minimalismul.

Carlos Reygadas si al lui Stelle Licht ...

Jim Jarmusch si al lui Stranger than Paradise ....

Ambele de peste hotare.

E normal ca intr-o cinematografie cum e cea americana, axata aproape numai pe comercial, minimalismul sa nu prinda radacini. Exista totusi citiva care au riscat oprobiul public si acolo.

Din unghiul din care privesc eu lucrurile, atunci cand un stil (minimalist) se regaseste in mai multe medii artistice avem de a face cu un curent. Aceeasi intrebare am putea sa o punem si despre Art Nouveau (excluzand domeniul cinematografic, bineinteles), este stil sau curent? Cel mai simplu ar fi sa-l etichetam drept stil, insa judecand contextul in care s-a dezvoltat si manifestarile sale in diferite medii artistice, se contureaza o miscare distincta.
In cazul minimalismului, atat in design, arta vizuala, film, literatura etc. se aplica acelasi set de principii estetice care urmaresc acelasi scop.
Iar ca origine, as spune ca minimalismul a fost definit mai intai in literatura. Nu pot sa nu citez povestirea de sase cuvinte atribuita lui Hemingway: "For sale: baby shoes, never worn.". Exmplul asta mi se pare ca evidentiaza clar faptul ca nu e vorba doar de o preferinta stilistica.
Nu neg faptul ca in cazul unor regizori, minimalismul este abordat doar din punct de vedere stilistic, dar atunci cand stilul redefiniteste un film (imi vine in minte ca exemplu "Lat den ratte komma in"), sunt de parere ca avem de a face cu un curent. Scena asta ar trebui studiata in scolile de film, la capitolul minimalism.

Apropo de stil, am dat peste o definitie extrem de interesanta: "for some style is a very complex way of saying something simple, for others it is a very simple way of saying something complex."
(Jean Cocteau)

minimalismu' e acele persoane care lasa camera pornita si focalizata pe actori si pleaca in pauza de masa in timp ce actorii in platou discuta tot felu' de chestii :D

glumeam! glumeam?

Atata timp cat se trateaza acest subiect cu seriozitate, nu isi au rost glumele de acest gen!

Pentru a intelege ce e "minimalismul" avem nevoie de cea mai pertinenta teorie despre ceea ce e "realismul", si tocmai de unde provine el - definit de Bazin intr-o vreme cand alti contemporani lui se straduiau stangaci, dupa caz si dupa puteri, sa defineasca "neo-realismul".

Donc...

Bazin porneste de la o premisa ce se va dovedi revelatoare, atat pentru lucrarile ce-i vor sta la baza in anii urmatori, cat si pentru cei ce l-au studiat si care, dupa caz, i-au sustinut convingerile sau le-au contrat. El spunea ca "Realismul ARATA, montajul POVESTESTE". Asadar, nereferindu-se la "realism" ca si curent - desi tindea sa insinueze falsitatea altor studii ce ignorasera cu buna stiinta sau nu "bazele" teoriilor pe care le sustineau - Bazin traseaza o tusa groasa in semnalarile "realismului" (ca manifestare secventiala independenta, intr-o masura importanta, de montaj) inca de pe la inceputurile cinematografiei - mai exact, in "Nanuk", al lui R. Flaherty din 1922, film ce avea sa se numeasca mai tarziu "documentar". Apoi studiul sau continua, mai mult sau mai putin cronologic, constatand existenta "realismului" in capodopere confirmate, dar nu numai. Este interesant de urmarit ca ce ceea ce numea el "realism", atrage astazi o alta "obligatiune secventiala", numita de noi "minimalism". Majoritatea secventelor analizate de Bazin sunt nedecupate de montaj, asa cum stim ca "minimalistii" recurg in curentul "realismului', asemanatoare celei din "Politist, adjectiv", ca sa ma rezum unui exemplu local, in care Cristi asteapta sa intre in biroul comandantului.

Asadar...

In acceptiunea faptului ca Bazin a definit totodata si "minimalismul" in studiul sau asupra a cea ce numea "realism" ( atentie! a nu se confunda cu filmul-realist) putem spune ca "minimalismul" si "realismul" converg, si se manifesta fie secvential sau intr-un curent definitoriu, doar impreuna.

Exact ceea ce spunea Bela Tarr: montajul iti prezinta logica povestii dar te priveaza de logica vietii.

... dar Bazin nu a condamnat niciodata montajul. Unul dintre multele sale studii trateaza acest aspect, al lipsei sau minimizarii montajului, pentru a semnala provenienta "realismului" inca din "preistorie", considerand ca se vorbea prematur de "neo-realism" - enuntat subred si scartaitor de catre alti teoreticieni.
Secventele pe care Bazin le analizeaza trateaza, la un moment dat, paralela dintre A POVESTI
(tipica artei literare) si A ARATA (prioritate, uneori, dar si un plus pe care numai arta cinematografica il are). Faptul ca montajul era "personajul principal" ,in studiul sau indelung spre gasirea unei solutii viabile despre "ce e realismul", nu facea decat sa traseze niste linii groase, interioare, pe care numai cinematograful si le poate atibui. Bazin nu a facut decat sa arate ce se "intampla" cand montajul lipseste.

Pai cind ai facut deja primul cut, ai alterat realitatea. Si asistam la o accelerare rapida a fenomenului. Un film din anii '70 nu mai arata ca unul de azi. Se merge tot mai mult pe construirea unei realitati, se interpun tot mai multe intre ochiul camerei de filmat si ochiul nostru.