pana la urma, ce am spus aseara nu se referea neaparat la calitatea filmelor romanesti (scazuta, fara indoiala), ci la calitatea si mai subtire a criticii autohtone, care reuseste sa imbine servilismul cu amatorismul.

Este un reportaj cu bani multi. Atata tot. De-aia va trimiteam catre Umberto D. E ca si cum l-ai compara pe Traistariu cu Beethoven.

Despre Aurora vorbim altadata, eventual la un forumeeting cu Puiu cu tot. ;)

Si, în context, ele nu formeazä o unitate?
Orice comentarii despre valoarea profesionalä a criticii românesti sunt relevante mai ales în raport cu calitatea filmelor - împärtitä, färä îndoialä: dezastruoasä (la ultimii dinozauri care mai palpitä), scäzutä, mediocrä sau bunutä (la diversi regisori din zona de mijloc), si excelentä (la cei câtiva minimalisti de marcä pe care-i cunoastem bine).

@Judex:
Nu, citeste încä o datä mesajul dinainte. E altceva - doar PARE "un reportaj" (cu indiferent câti bani).

Apropo de critica. Singura pe care o apreciez sincer este Andreea Cretulescu. Pentru ca si ea este sincera la randul ei.

a. cretulescu parca nu scria cronici, codruta cretulescu, in schimb...

My bad! :D

Codruta, scuze... ;)

daca nu sunt prea indiscreta, cand vorbesti despre cum se formeaza criticii de film, te bazezi pe ceva concret sau doar pe imaginatia ta? Nu de alta, dar cel putin in UNATC care (din ce stiu eu) are singura sectie care pregateste critici, lucrurile stau destul de diferit. Cred ca inainte de a generaliza, ar fi fost interesant sa cercetezi cam cum stau lucrile acolo, mai ales ca te-ai luat in primul rand de unul din rezultatle acelei scoli.
Ai fi putut afla de pilda, ca studentii nu se ocupa doar cu cititul si vazutul de filme, ci au de scris scenarii, au posibilitatea de a-si face propriile filme, merg pe platou, iar Andrei chiar a si jucat cateva filme studentesti. Asa ca experienta lui ca si a Mirunei Vasilescu sau Mironei Nicolau (nume noi deocamdata) este destul de variata si avizata dupa parerea mea.

Eu nu sunt fana a nolui val sau a filmelor facute doar pentru festivaluri. Imi plac, dar as vrea ca in cinematografia romanesca sa se incerce mai mult. As vrea ca lucrurile sa fie mai variate. Si cu toate astea, mi se pare total aiurea sa pui in aceeasi oala, filmele care se fac acum, cu filmele care se faceau inainte de Moartea Domnului Lazarescu (si sa zicem dupa revolutie ca sa nu ne bagam in alte discutii). Calitativ sunt incomparabil mai bune (cu exceptia filmelor lui Caranfil). Si cinefil fiind, nu ar trebui neaparat sa-ti placa, pentru a fi capabil sa recunosti asta.

Tu ai pretentii de la criticii actuali sa fie obiectivi si sa uite de faptul ca il cunosc personal pe regizorul x sau y. Perfect de acord cu tine (desi stiu ca e foarte greu). Dar nu crezi ca la randul tau ar trebui sa faci acelasi lucru si sa nu le bagi pe toate in aceeasi oala? Chiar n-ai vazut nimic bun in nici unul din filmele importante din ultima vreme? Nici in California Dreaming, nici in 432, nici in MDL, nici in A fost sau n-a fost, nici in Hartia va fi Albastra, Boogie, Furia si mai sunt cateva...Chiar ti se par toate la fel? Pentru ca asta ar fi un pic cam trist...

Pe scurt: nu e nevoie sä fii profesionist ca sä poti discerne între trei criterii:
- e bun/prost
- îmi place/displace
- sunt obiectiv/subiectiv
E o chestie de elementar bun-simt.

ricutza,

nu neg ca exista cateva filme cu adevarat bune.
pe mine ma descumpanesc criticii care incearca sa gaseasca dovezi de genialitate acolo unde e limpede ca nu exista.
uite, ma bucur ca judex a deschis topicul cu cele mai frumoase fragmente din filme.
cu ocazia asta, am incercat sa rememorez scenele care m-au miscat.
nici una nu face parte din filmele romanesti mai noi sau mai vechi, poate cu exceptia unora din "Osanda" lui Nicolaescu sau "Prin cenusa imperiului".
mi-am adus aminte, de pilda, de cateva scene din "Propunere indecenta".
ok, film comercial, siropos.
dar ce filmari, ce muzica, ce personaje, ce joc actoricesc!
asta in timp ce minimalismul nostru e fad.
criticii pe care-i critic (!) imi vorbesc de "aparenta banalitate a dialogurilor" din Felica, de exemplu.
pai daca un critic recunoaste o banalitate a dialogurilor, iti inchipui cata plictiseala va fi pe capul spectatorului, care n-are timp si nici chef sa treaca dincolo de aparente.
el vede filmul o singura data, nu de 3-4 ori ca un critic, care are timp sa disece fiecare secventa.
iar noi nu facem nici filme de public, dar nici filme de mare substanta.
si atunci? de unde atata entuziasm in randul criticilor?

Noi nu facem filme de public (ceea ce e räu), ci alte trei categorii:
- filme complet ratate (ceea ce e si mai räu)
- filme de continut medii (ceea ce e normal)
- filme de mare substantä (ceea ce e foarte bine)
Si atunci, de aici (de la ultima categorie), atâta entuziasm în rândul criticilor.
Multumit?
Bun. Mä bucur c-am lämurit-o.
Acum putem termina cu pulsiunile cârcotas-irationale, revenind on topic, please?

Mie nu mi-a placut Felicia...
OK?

Ok.

revenind la topic, hehe...

primul weekend al Feliciei: 1.600 de spectatori.
al doilea: 400 de spectatori.

bai, dar nu merge deloc arta la romani!

Dar la cine merge?
Dä poporul buluc la "Persona", la "Zerkalo", la "Dancer in the Dark", la "Blowup", la «Le procès»?
(Pästrând proportiile, desigur - între capodopere si filmele doar excelente.)
MARFA merge la mase.
(Si nu o spun în sens räu. Tot respectul pentru marfa de bunä calitate.)
ARTA merge la publicul adecvat ei.
Dacä tot poporul ar fi cult si elevat, unde ar mai fi diferentierile? Nuantele? Ierarhiile?
Unde ar mai fi RARITATEA valorii, caracterul ei de EXCEPTIE?
Prin nivelare, tot la vulgarizare ajungem.
In esentä, MULTUMIM LUI DUMNEZEU cä arta de mare continut rämâne doar apanajul unei minoritäti.
Deci, "hehe"-ul n-a hehezat - n-avea rezon, bietul.
Mai degrabä a spârcâit putin.

Pai nu merge, indiferent ca e realizata de romani sau nu si asta spune multe despre cultura noastra si nu numai, nu despre cei care fac filmele.

De exemplu:

Panglica lui Haneke a strans 2.560 in 6 saptamani.

Sete al lui Park 559 specatori in 3 saptamani.

Antichrist al lui Trier 2.103 spectatori in 7 saptamani.

Asta din filmele mai recente aparute la noi in cinematografe...

Concluzia: o duce mai bine decat filme apreciate pe plan international precum primele doua de mai sus (si daca Thirst nu e chiar asa de popular, de Panglica Alba nu trebuie sa spun nimic) sau decat un film foarte controversat precum Antichrist.

@keep, de ce nu faci un topic cu statistica spectatorilor la filmele romanesti?
ar fi interesant de comparat si urmarit.
faptul ca filmele romanesti nu sant vandabile nu inseamna automat ca sunt si slabe sau "proaste".eu am mai zis-o: nu stim sa le facem reclama, nu stim sa vindem..asta e. stau si ma intreb: cati romani stiu de filmul asta ca a aparut pe piata?
poate daca stiau mai multi, macar din curiozitate si tot se duceau..
si nu ma refer la pustime de 15-18 ani care este ahtiata dupa avataruri, iron man-uri si alte gaselnite pt 3D, ma refer la publicul de alta varsta, cu alt gen de orientare in ceea ce priveste calitatea artistica a filmelor preferate la vizionare, ok?

no, no, stati un pic.

cei 1.600 de spectatori care s-au dus la Felicia in primul weekend au facut-o din curiozitate, eventual citind parerile din presa ale criticilor.
multi s-au lamurit ca n-au ce vedea si au spus asta si prietenilor.
vorba merge din om in om si uite-asa s-a ajuns la o scadere cu 75% a spectatorilor in al doilea weekend.
eu cred ca abia cei 400 reprezinta publicul potrivit pentru Felicia si nu cei 1.600 de snobi din primul weekend.

Apropo de relatia filme de continut / de public, formulez urmätoarea problemä:

Evident, subiectul este de public: e o problemä umanä, inteligibilä, deschisä spre empatie. Marea majoritate a spectatorilor s-ar regäsi, s-ar recunoaste, s-ar simti întelesi, justificati, "räzbunati".
Tu, Keepy, sustii cä Räzvan si Melissa ar fi trebuit s-o trateze mai putin "artistic", mai "comercial" (mai "populist"... poate...).
Te provoc la un exercitiu intelectual-profesional:
In câteva fraze, expune-mi o conceptie cinematograficä (în primul rând de naturä scenaristicä, fiindcä asta e specialitatea ta, apoi si de productie si regie, pe care le cunosti de asemenea într-o mäsuirä deloc neglijabilä, desi la un nivel secundar, din perspectiva scenaristului), care sä aducä povestea din "Felicia..." la un nivel accesibil publicului.
Desigur, astept câteva solutii concrete, explicite, de ordin comparativ (de exemplu: cum ai fi structurat tu scenariul, raportat la forma existentä? Cum ai fi construit secventele, fatä de cele actuale? Dar dialogurile? Dar alte elemente? - oricâte, oricare). Pe scurt: vreau o comparatie punctualä, palpabilä, cu exemple concrete, între principalele elemente profesional artistice ale filmului asa cum e, si cele ale filmului asa cum l-ai fi dorit tu.
Dacä reusesti s-o faci, e foarte posibil sä-mi schimb atitudinea fatä de toate alegatiile tale de mai sus.
Sä te vedem...!

tu crezi ca un "spectator normal" sta sa citeasca cronici despre filme inainte de a merge la cinema? reclama agresiva este singura care atrage atentia, o modalitate simpla si la indemana oricui.

dar, daca tot esti pornit pe Felicia, de ce nu incerci sa ne prezinti varianta proprie, asa cum te indeamna Pit?
hai,lasa-ne cu gura cascata! cum vezi tu ca ar fi trebuit sa fie facut "Felicia..." un film comercial, cu succes de casa rasunator?

Da, si eu astept cu interes. Am in minte diverse secvente, replici, cadre, etc., care ar fi putut sä fie abordate altfel, dintr-o atare perspectivä - dar deocamdatä nu spun mai mult, ca sä nu-l influentez pe Keepy. Sunt curios în ce mäsurä exemplele lui se vor întâlni cu ale mele.