Exact, de unde pana unde comprimare extrema? Si ce au Inamicii cu Alexander? Evident ca filmul trebuie comprimat, cand are la baza un roman de 592 pagini. Scenaristul trebuie sa scrie in asa fel incat materialul sau sa fie diferit de sursa originala, insa nu prea mult cat sa fie de nerecunoscut si nici prea putin, cat sa fie acuzat de superficialitate. Tehnica copy-paste nu merge, altfel unde ar mai fi provocarea? Cartile chiar si biografice, la urma urmei sunt carti, nu scenarii. Ce da bine negru pe alb poate nu da bine pe ecran. Ideea de baza e ca personajele de pe ecran sa aiba esenta celor din carte, lucru valabil evident si la romanele de fictiune. Nu poti cuprinde toate detaliile intr-un film de 2 ore, nici sa zabovesti relatand pe larg acea perioada. Filmul e doar un moment din viata lui Dillinger, nu e un rise and fall, ci mai degraba doar un fall, fiindca il surprinde cand deja ajunsese in varf.
Gangsterii nu au murit in aceeasi ordine, nici infruntarea de la Little Bohemia nu a avut acelasi deznodamant si Dillinger nu a participat la prima evadare, fiind el insusi inchis la acel moment, acestea fiind marile probleme pe care le au unii cu filmul, in terms of historical accuracy. Pe mine in special ma deranjeaza a doua, ar fi fost interesant sa il vedem pe Purvis dandu-si demisia, dupa rusinea prin care a trecut FBI-ul in acea seara, dar inteleg de ce au ales sa ii puna intr-o lumina favorabila. Toate schimbarile au fost facute 'for dramatic purposes' (una dintre secventele mele preferate, cea in care Dillinger vede pozele membrilor gangului sau, all deceased si simtind ca el urmeaza, nu ar mai fi existat daca el murea primul). In rest, Mann le-a cam nimerit. A captat foarte bine atmosfera de 30's, lucru care a insemnat schimbari majore privind strazile si cladirile unde s-a filmat. Am urmarit indeaproape (pics&vids) cum au decurs filmarile: Chicago si Wisconsin au fost de nerecunoscut. Masinile, score-ul si insistenta lui Mann de a filma chiar in locatiile pe unde trecuse insusi Dillinger - toate au contribuit la asta. Spargerile mi s-au parut foarte bine orchestrate, fiecare membru avand un scop precis. In plus, the red dress was in fact orange, in concordanta cu ce zice istoria.
Dillinger-ul din film e Dillinger asa cum il stie America: nepasator, arogant, dorind sa fie mereu in centrul atentiei si ducand o viata glamouroasa, sfidand legea. E surprinzator sa stii ca intr-adevar, se afla tot timpul sub nasul celor de la FBI, fara ca acestia sa isi dea seama. John Dillinger-ul lui Johnny Depp owns every scene, mai ales cea a confruntarii din inchisoare.
Urmarile marii crize economice sunt aratate subtil in film. Da, stim, banca era lupul cel rau care ii lasase pe oameni fara bani, lucru care se deduce din felul in care oamenii il idolatrizau pe JD, dar in afara de asta imi amintesc ca am detectat cel putin trei vagabonzi hoinarind pe strazi.
Repet, filmul lui Milius are mult mai multe chestii in neregula decat Public Enemies. Nu am nimic impotriva digital-ului, cu care Mann experimenteaza de la Collateral incoace, daca nu ma insel, nici impotriva camerelor de tip hand-held, atata timp cat sunt efective. Isi fac bine rolul in shoot-outs, cand toata zgaltaiala parca te plaseaza direct in mijlocul actiunii. Nu imi doresc ca digitalul sa inlocuiasca pelicula, dar atata timp cat avem aceasta tehnologie, de ce sa nu profitam de ea si sa o imbunatatim?
EDIT: Ramasesem in urma cu discutiile de pe topic, vreau sa comentez scurt asupra acestei remarci a lui Win:
Quote:
Singura abatere de la realitatea istorica e Depp, cel mai sarmant Dilinger to date, asta in conditiile in care personajul real era un cretin cu un IQ egal, probabil, cu numarul de la pantof...
|
Dillinger-ul adevarat, desi nu era handsome (avea 30 de ani si ii puteai da usor peste 40), avea sarmul sau. Sarmul nu e datorat doar frumusetii, ci are legatura cu felul de a vorbi, gesturi, miscari. Din moment ce era mare consumator de filme Hollywoodiene, era normal sa fure ceva de la eroii de pe ecrane. Nici nu era un cretin, robbing banks requires some skills, insa era un inconstient. Ca si in film, nu ii pasa de viitor, se gandea doar la prezent si la imaginea pe care o avea in societate.
