eu am sters totul.
tu tre sa stergi.

Ah, mesajul se referea la corinka, acum am observat ca s-a intercalat cu al tau.
Am vazut ca ai sters, si eu am editat in vreo doua locuri, mai citesc o data sa vad daca mai e nevoie.

Gata,am incheiat discutia cu spoilerele. Voi sterge mesajele care dupa aceasta postare nu se refera la film,ci la faptul ca Illo l-a spoileruit. V-as sugera ca de acum inainte sa scrieti spoilerele cu font alb,ca sa evitam neplacerile.Si Pitbull mi-a spoileruit Terminatorul,btw :P!

revenind la film, regizorul a avut el ceva viziune, insa a cam rasolit-o usor, spre final, nu prea s-a mai tinut batz, in printzip. Din punctul asta de vedere, rasoleala seamna cu cea din "The Reader", un alt mare film ratat.
Evident, intr-o asemenea pleashka, d-na Scott Thomas s-a simtit in element si a livrat la greu. Cred ca pana acum trebuia sa fi luat Hotzkaru' cel putin de-atatea ori ca d-na Streep.

cronica mea pe liternet.
e cu spoilere, pt disperatzi!

http://agenda.liternet.ro/articol/92...-je-taime.html

Interesant acest topic, a trebuit sa dau vreo 3 pagini inapoi ca sa vad ceva scris despre film, oricum savuroase pina la un punct "discutiile" purtate. chiar ma intrebam, avind in vedere ca aici se discuta despre arta cinematografica, in care cenzura limbajului este aproape inexistenta (bine, din ce vad eu, cine stie cit se taie), ce legitimitate are restrictionarea unor cuvinte, sau expresii ca ".... ....", ".......", "...". bineinteles, ma refer, folosite intr-un context in care nu se doreste jignirea cuiva, ci doar ca libertate de expresie... de exemplu in loc de "nu ma intereseaza ce zice X despre Guta, acesta este cel mai mare artist in viata", ( :P ), ar putea fi folosit "mi se rupe p... de ce zice X..."? nu ca as dori sa folosesc acest gen de limbaj, ma intreabam doar, daca ar vrea Cheloo si Ombladon (Aia cu jos cenzura, etc....) sa-si spuna parerea despre filme, ar putea-o face aici?


Cit despre cronica, nu stiu ce sa zic, nu sint mare specialist, de fapt nici macar mic specialist, insa nu prea mi se pare a fi o cronica....un simplu rezumat al filmului, care pt cine nu l-a vazut ar reprezenta un prilej de exprimare mentionata mai sus la adresa autorului...

am sters cateva (zeci de) mesaje off-topic, hai sa ne concentram pe film

in niciunul dintre posturile sterse nu ati zis macar un cat de mic lucru despre film

ATENTIE, SPOILERE!


Am vazut in sfarsit filmul alaltaieri. Desi destul de previzibil, nu m-a dezamagit.
Ce mi s-a parut un pic fortat a fost faptul ca in dosarul lui Juliette nu s-a pomenit nimic despre starea fiului sau dinaintea mortii, despre boala. Banuiesc ca nu, din moment ce asistenta sociala - tipa solida - era atat de nedumerita. Adica eu cred ca oricine ar fi facut o legatura intre crima si boala. Mi se parea normal ca boala sa fi fost mentionata in dosar.
Ma rog, probabil ca asta conteaza mai putin. Impresionanta Kristin Scott Thomas, ar fi meritat o nominalizare la Oscar.

Filmul mi-a trezit niste amintiri, mai exact vizita pe care am facut-o la Penitenciarul Gherla acum cativa ani. Ati privit vreodata cerul din curtea unei inchisori? Parca e mai albastru si mai senin vazut de acolo. E o senzatie asa de ciudata sa fii acolo, chiar si numai pentru scurta vreme si parca te simti usurat cand iesi. Experienta acelei vizite m-a facut sa ma gandesc la cat de usor se poate ajunge acolo...

pai din ce-am inteles eu, de boala copilului nu prea a stiut nimeni in afara de Juliette, pentru ca ea a refuzat sa divulge aceasta informatie la procesul ei.

Recitind ce-a mai ramas din postarile precedente, trebuie sa recunosc ca nu inteleg de ce s-a facut atat caz pe baza ideii de spoiler. Filmul mi se pare ca nu sta in "povestea politista" ci in atmosfera care este geniala, si in cele doua personaje principale.
Kristin Scott Thomas reuseste sa fie atat de misterioasa incat si dupa ce am vazut filmul am avut senzatia ca as mai fi stat vreo doua ore obervand-o, doar ca sa o pot intelege mai bine. Mi se pare genial cum isi construieste realtiile cu fiecare dintre oameni, si cum si ei se obisnuiesc treptat cu ea.
Din pucntul meu de vedere, filmul putea foarte bine sa nici nu explice actiunile ei, ca tot ar fi ramas o gramada de povesti de spus despre readaptarea ei la societate.

Il y a longtemps que je t'aime mi s-a parut un film deosebit de intim si chiar m-am bucurat ca l-am vazut singura acasa, si nu intr-o sala de cinema.

Da, Ricutza, a stiut doar ea in momentul crimei, desi putea sa-si dea seama singura (ar fi trebuit sa stie si medicul care i-a dat rezultatul analizelor). Dar nu la asta ma gandeam cand am postat, ci la faptul ca la orice crima se face autopsia victimei, asa ca medicul legist ar fi trebuit sa afle.

Ai dreptate, farmecul filmului nu sta in "povestea politista", dar e preferabil sa afli toate detaliile in timpul unui film, chiar daca nu neaparat acele detalii confera calitatea filmului.

Filmul il puteti vedea/revedea sambata, in Timisoara, la cinematograful Timis, in cadrul festivalului de film francez.