Afectiv, e de înteles - totusi, nimeni (sau aproape nimeni) nu-l include pe lista marilor capodopere: Tarkovski, Mihalkov, Bergman, Antonioni, Fellini, Wajda, Welles, Chaplin... Cam pe-ACOLO stau putinele note de 10.

Pai da, afectiv.
De aia si topicul paralel "cea mai emotionanta secventa"...

Mi se pare ca emotia ar trebui sa fie primul ingredient al unui film. Altfel la ce sa te uiti la el? Sa-ti demonstreze unul cat e de destept? Mersi, iau Teoria relativitatii si ma minunez.

Citizen Kane in ce sta? Sau capodoperele lui Chaplin, Tarkovski, Bergman, Antonioni? Emotie, inainte de orice.

Ai nostri incearca sa se arate destepti, amuzanti... si cam fara suflet.

Tot un sentiment, o emotie, viza si scena muta din nunta muta.
Acolo era premiza cea buna.
Din pacate horatiu a uitat-o pe drum, preocupat sa ne spuna bancuri si sa-si incordeze circumvolutiunile ca un culturist in fata tuturor.

Nu, corespondenþii sunt sovieticii. Tensiunea, pericolul, trebuia sã vinã din exterior. Din interior, nu era, deocamdatã, niciun pericol. Astfel de activiºti, chiar erau batjocura oricui. Pânã când fraþii noºtri mai mari, dar vitregi, de la rãsãrit, au reuºit sã pãtrundã pânã în cel mai îndepãrtat cãtun, de nu mai puteai da o bãºinã din cauza lor. Fãrã ezitare, i-au înlocuit pe acei activiºti ineficienþi, începând cu conducãtorii lor. Demonstraþia în film este fãcutã când colonelul îl trânteºte la pãmânt pe Gogonea cu un dos de palmã. În scenariu scrie: “Se instaureaza notiunea de teama”.
Inadvertenþele filmului sunt altele, unele au fost arãtate pe acest topic, dar mai sunt. Într-un sat care nici nu auzise de cinematograf, bãieþii nu stãteau cu mâna sub fusta fetelor, iar acestea cu mâna la prohapul lor, ca în zilele noastre. Dar cea mai mare este intervenþia… paranormalului. Toate filmele sunt ca o ruladã, dar nu pui muºtar în exterior, când în interior ai stafide.
Dacã ar fi sã pãstrãm toate momentele excelente ale filmului, ar rãmâne un mediu-metraj foarte bun, dar Mãlãele a vrut sã debuteze cu un lungmetraj. Eu aº pãstra sãrutul lui Iancu prin cearºaf, secvenþa cu Grigore care încearcã sã-ºi ºteargã cu dosul palmei gaura din piept fãcutã de glonþ, pe care n-am regãsit-o în scenariu, momentul cu femeile care rãmân împietrite pe o bancã, alãturi de Grigore, care stã rezemat de perete ºi pare cã doarme, doar cã are o patã mare, roºie, pe piept, momentul când Gogonea primeºte un pumn de la colonelul sovietic ºi alte momente, care nu sunt puþine, dar nu prea se discutã pe topic despre ele.

Da ai dreptate si mie mi s-a parut ca din punctul de vedere al atitudinii celor doi si in general a satului intreg e cam fortat. Pit, Mafalda si Floyd insista asupra parerii ca totul este facut incat sa para o poveste abstracta scoasa din context. Insa chiar si daca este asa, este oare bine scoasa din contextul istoric in care este plasata? Oare romanii pot gusta gradul acela oarecum ridicat de abstractism, evident inspirat din cariera de teatru a lui Malaele? Velocipedul (bicicleta cu o roata mai mare) era in mod voit introdus acolo ca element abstract artistic, la fel si aparatul ciudat de zbor pe care acelasi individ il purta in timpul nuntii. Toate acestea sunt clar elemente artistice abstracte. Insa de ce apar alte elemente ce clar doresc sa insurubeze filmul in istorie: grupul de activisti, secventa urmaririi filmului de catre sateni? Si nu numai ca acele grupuri apar dar sunt si slab reprezentate istoric de vreme ce exact la tara activistii comunisti aveau cel mai mare succes si nu la oras. Daca filmul ar fi tratat problema complet abstract ar fi facut cum a facut 300 cu batalia de la Termopile. Iar daca in cazul ala scenariul era extrem de fals si patriotard comercialist, aici secventa nuntii putea sa dea un croseu excelent amatorismului si lipsei de umor abstract de imbiba cinematografia romaneasca de dupa '89.

Nu a zis nimeni cã Mãlãele trebuia sã localizeze satul întâmplãrii reale, ci doar cã satul acela trebuia sã-l recunoaºtem ca un sat real al acelor timpuri, tocmai de dragul semnificaþiilor general umane. ªi tocmai acele amãnunte dau veridicitate.
Pãi dacã asta l-a interesat, asta trebuia sã arate. Din pãcate, nu mai poate face “Nunta mutã” a doua oarã !

Horatiu Malaele - un mare regizor? sau NUNTA MUTA
 

Horatiu Malaele este un actor. Un actor cu un joc plat, identic, lapidar si selenar totodata, avand darul de a fi mai mult decat ironic si de a promova un stil inconfundabil, un maestru al adaptarilor de gen inspirate dupa opera lui Marin Sorescu, de exemplu, "La Lilieci".
Dar iata ca avem acum de-a face cu regizorul Horatiu Malaele si trebuie sa ne schimbam atitudinea si sa-l privim altfel.
Despre film avem foarte multe puncte tari pe care putem sa le scoatem in fata, de exemplu, jocul actorilor, muzica, sunetul, scenariul.
Dar sa aratam si scaderile, care par sa fie balast ce poate fi aruncat peste bord si atunci, cu inca ceva pentru a inlocui golurile lasate, s-ar putea sa obtinem o capodopera cinematografica. Ma refer la o viziune adiacenta operei cehoviene, sau a lui Lucian Pintilie, ori a filmului mare din categoria Felini. Vreau sa spun ca sunt cateva indicii care ne introduc intr-o categorie, apoi ne scalda in alta si tot asa din una in alta ne trezim ca s-a sfarsit povestea si noi nu avem o satisfactie deplina. De exemplu, zana rastignita de copac violata si omorata, aduce a Mircea Danieluc.
De exemplu, omul-pasare este prea explicit, prea prezent cu aripile lui, in lumea reala a satului romanesc, mai credibil era ca conducator de velociped, hai sa zicem, acceptabil, dar omul pasare la sfarsit, zboara de-a binelea, sanchi, ca un inger, fiind impuscat de contingentul comunist sovietic, adica ar trebui sa fie o metafora.
Zana din padure, este perfect credibila, asa cum ar putea fi o parte din povestea fetelor fecioare ce pleaca in noaptea de sanziene in cautarea ierburilor vrajite. Dar apoi apare prea violent in prim plan, este prea vizibila si la sfarsit traverseaza industria grea romaneasca in pas vioi, parca ar fi avut ceva de spus spectatorilor, dar dispare dupa un moloz. Daca ar fi fost abordata aceasta stafie la fel ca in aparitia stafiei din Hamletul cu Laurence Olivier atunci totul ar fi fost OK, adica un vis, o aparitie, nu un om viu, care de fapt era mort.
Schema celor 4 comunisti cu steagul rosu este o schema care face sa scada dramatismul situatiei reale din acele vremi, iar daca ar fi fost doar atat, doar caricatura, inseamna ca totul era inca bine si asta rezulta din mare parte din film, adica nu se intrevede mizeria nenorocita care va urma, doar spre sfarsit apare ca o suspiciune si atat. In schimb, sarja din timpul filmului de culturalizare la sate, cu scene din filmul mut este perfecta, atat ca scene de haz cat si ca durata, final si context.
Si acum despre nunta muta. Necredibila. Prea lungi, scena cu musca bazaitoare si reactia mesenilor, prea facuta, duce catre jalnic, scena cu flatulatia prelungita peste masura, este jenanta, daca nu prea scabroasa, coboara prea jos nivelul general al metaforei, catre derizoriu.
Scena cu posta de la ureche la ureche, are haz, dar putea sa fie mai scurta, sau mai corect, eliminata.
Despre imaginea satului romanesc? Totul redus la "the american porch" si cam atat, adica mai nimic. Totul este recuzita CASTEL FILM. In schimb filmul se vrea pur romanesc si reuseste atunci cand nu are de-a face cu imaginea lui Victor Rebengiuc privind din portic. Mai lipsea un balansoar si o nevasta negresa.
Meritorii sunt multe lipsuri din acest film, cum ar fi masini incendiate, explozii cu mult fum si flacari uriase, impuscaturi fara rost, crime fara motiv, in afara de moartea zanei.

In rest, este perfect. Regizorul plateste pentru toate. Actorii sunt foarte bine plasati, tensiunea este bine acordata si in mare, filmul are un mare echilibru si o derulare fluenta.
Dar mai este ceva. Fata de multele filme mai noi, care au primit premii, acest film este facut de un regizor matur. Acest film poate fi vazut si revazut de mai multe ori cu aceeas placere. Deja putem sa vorbim de scene antologice, dar ar mai fi si alte aparitii pe care nu le-am gustat la prima vizionare. Horatiu Malaele este un mare regizor cu state vechi, cu experienta, cu statut, cu pretentii. In nici un caz nu este un incepator. Este cumva la primul sau film? Ciudat. Nu pare deloc un regizor debutant. Este deja in categoria celor consacrati si asteptam cu nerabdare al doilea film. Iata ca in galeria regizorilor tineri a intrat si un monstru sacru, ceea ce ar trebui sa le dea fiori celor care au primit deja laurii victoriei. Horatiu Malaele este clar deasupra lor. Probabil fara sa aiba vreo vina. Asa este el, mai bun!
Recunosc ca am aplaudat cu frenezie la Sala Studio, vineri seara pe 21 noiembrie, alaturi de cei peste 150 de spectatori, la sfarsitul filmului. Cat n-as fi dorit sa mai raman alaturi de cei de pe ecran! Dar filmul se terminase. Ce pacat!

Victorland la 21 noiembrie 2008

Uite aici topicul filmului "Nuntä mutä", în care deja se discutä din plin:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=17243
Muta-ti cronicuta, te rog, la locul potrivit - dupä care Gloria sau StefanDo va sterge acest topic paralel.

Si daca e vorba de mutare, muta-ti si liniuta din "F-ati o casa mica, simpla, cu pridvor."
Nunta asta multe muta. :)

Totu-i sä nu le mute la marfacie. :oops: :sleep:

si sa zica "M-ati o casa fica, sifpla, cu pridvor"? :shock: :D

Nunta Muta
 

Azi ma duc sa il vad... sunt foarte curioasa caci nu am auzit numai lucruri frumoase despre el deci... hai sa vedem!

http://lacramioarabrecea.wordpress.com/

Re: Nunta Muta
 

Oricum, daca povestea a fost adevarata, mai mult ca sigur ca nunta era de tigani, care au obiceiul de a o face joi.
(N-au ales ziua de duminica fiindca venea circul. Si ce daca venea? Iesea distractia si mai mare)

P.S. Si o intrebare: povestea cu medalia gasita in pumnul strans al logodnicii: de ce se mira mireasa cand o vede mai tarziu la pieptul unui soldat sovietic? Nu era clar din semnele de pe medalie cine o putea avea?
Sau de aia e mireasa, sa se mire?

Re: Nunta Muta
 

http://www.ziua.ro/news.php?id=15849&data=2008-11-11

"Actiunea filmului meu nu se petrece in acel sat, ci se petrece intr-un sat abstract al unei lumi comuniste. Putea foarte bine sa se petreaca si intr-un sat din China, si intr-un sat din Cehoslovacia, si intr-un sat din Ungaria. Eu n-am tinut cont de particularitati locale. Ba din contra. Este un sat ciudat, un reprezentant al tuturor satelor. Nu se vorbeste intr-un anumit dialect. Pentru ca m-a interesat mai mult demonstratia, m-a interesat mai mult povestea. M-au interesat mai mult consecintele acestei povesti. M-a interesat mai mult fabula. M-a interesat mai mult morala", explica pentru ZIUA actorul Malaele.

M-a interesat mai mult bancul.

Horatiu Malaele - un mare regizor? sau NUNTA MUTA
 

Horatiu Malaele este un actor. Un actor cu un joc plat, identic, lapidar si selenar totodata, avand darul de a fi mai mult decat ironic si de a promova un stil inconfundabil, un maestru al adaptarilor de gen inspirate dupa opera lui Marin Sorescu, de exemplu, "La Lilieci".
Dar iata ca avem acum de-a face cu regizorul Horatiu Malaele si trebuie sa ne schimbam atitudinea si sa-l privim altfel.
Despre film avem foarte multe puncte tari pe care putem sa le scoatem in fata, de exemplu, jocul actorilor, muzica, sunetul, scenariul.
Dar sa aratam si scaderile, care par sa fie balast ce poate fi aruncat peste bord si atunci, cu inca ceva pentru a inlocui golurile lasate, s-ar putea sa obtinem o capodopera cinematografica. Ma refer la o viziune adiacenta operei cehoviene, sau a lui Lucian Pintilie, ori a filmului mare din categoria Fellini. Vreau sa spun ca sunt cateva indicii care ne introduc intr-o categorie, apoi ne scalda in alta si tot asa din una in alta ne trezim ca s-a sfarsit povestea si noi nu avem o satisfactie deplina. De exemplu, zana rastignita de copac violata si omorata, aduce a Mircea Danieluc.
De exemplu, omul-pasare este prea explicit, prea prezent cu aripile lui, in lumea reala a satului romanesc, mai credibil era ca conducator de velociped, hai sa zicem, acceptabil, dar omul pasare la sfarsit, zboara de-a binelea, sanchi, ca un inger, fiind impuscat de contingentul comunist sovietic, adica ar trebui sa fie o metafora.
Zana din padure, este perfect credibila, asa cum ar putea fi o parte din povestea fetelor fecioare ce pleaca in noaptea de sanziene in cautarea ierburilor vrajite. Dar apoi apare prea violent in prim plan, este prea vizibila si la sfarsit traverseaza industria grea romaneasca in pas vioi, parca ar fi avut ceva de spus spectatorilor, dar dispare dupa un moloz. Daca ar fi fost abordata aceasta stafie la fel ca in aparitia stafiei din Hamletul cu Laurence Olivier atunci totul ar fi fost OK, adica un vis, o aparitie, nu un om viu, care de fapt era mort.
Schema celor 4 comunisti cu steagul rosu este o schema care face sa scada dramatismul situatiei reale din acele vremi, iar daca ar fi fost doar atat, doar caricatura, inseamna ca totul era inca bine si asta rezulta din mare parte din film, adica nu se intrevede mizeria nenorocita care va urma, doar spre sfarsit apare ca o suspiciune si atat. In schimb, sarja din timpul filmului de culturalizare la sate, cu scene din filmul mut este perfecta, atat ca scene de haz cat si ca durata, final si context.
Si acum despre nunta muta. Necredibila. Prea lungi, scena cu musca bazaitoare si reactia mesenilor, prea facuta, duce catre jalnic, scena cu flatulatia prelungita peste masura, este jenanta, daca nu prea scabroasa, coboara prea jos nivelul general al metaforei, catre derizoriu.
Scena cu posta de la ureche la ureche, are haz, dar putea sa fie mai scurta, sau mai corect, eliminata.
Despre imaginea satului romanesc? Totul redus la "the american porch" si cam atat, adica mai nimic. Totul este recuzita CASTEL FILM. In schimb filmul se vrea pur romanesc si reuseste atunci cand nu are de-a face cu imaginea lui Victor Rebengiuc privind din portic. Mai lipsea un balansoar si o nevasta negresa.
Meritorii sunt multe lipsuri din acest film, cum ar fi masini incendiate, explozii cu mult fum si flacari uriase, impuscaturi fara rost, crime fara motiv, in afara de moartea zanei.

In rest, este perfect. Regizorul plateste pentru toate. Actorii sunt foarte bine plasati, tensiunea este bine acordata si in mare, filmul are un mare echilibru si o derulare fluenta.
Dar mai este ceva. Fata de multele filme mai noi, care au primit premii, acest film este facut de un regizor matur. Acest film poate fi vazut si revazut de mai multe ori cu aceeas placere. Deja putem sa vorbim de scene antologice, dar ar mai fi si alte aparitii pe care nu le-am gustat la prima vizionare. Horatiu Malaele este un mare regizor cu state vechi, cu experienta, cu statut, cu pretentii. In nici un caz nu este un incepator. Este cumva la primul sau film? Ciudat. Nu pare deloc un regizor debutant. Este deja in categoria celor consacrati si asteptam cu nerabdare al doilea film. Iata ca in galeria regizorilor tineri a intrat si un monstru sacru, ceea ce ar trebui sa le dea fiori celor care au primit deja laurii victoriei. Horatiu Malaele este clar deasupra lor. Probabil fara sa aiba vreo vina. Asa este el, mai bun!
Recunosc ca am aplaudat cu frenezie la Sala Studio, vineri seara pe 21 noiembrie, alaturi de cei peste 150 de spectatori, la sfarsitul filmului. Cat n-as fi dorit sa mai raman alaturi de cei de pe ecran! Dar filmul se terminase. Ce pacat!

Victorland la 21 noiembrie 2008

@VICTORLAND
În primele trei sferturi ale comentariului faci filmul praf, deci regizorul de doi bani, iar în ultimul îl scoþi capodoperã ºi regizorul de milioane. Hotãrãºte-te !
La prima intervenþie ai enumerat cu o obiectivitate remarcabilã neajunsurile filmului, dar acum chiar ai devenit cârcotaº. Circul era la fel de important ca ºi nunta, voiau sã le “savureze” separat.
Mireasa nu se mira, era îngrozitã, este o scãpare a ta. Iar jocul actriþei, ca al tuturor actorilor din film, este unul de zile mari. Regia, imaginea, coloana sonorã, sunt la nivel înalt, numai scenariul are probleme majore. Ce cautã în toatã povestea paranormalul ?!
Deci mireasa nu se mirã ca proasta, ci este îngrozitã când vede pe pieptul colonelului locul de unde fusese smulsã o medalie, deci el era violatorul. Cum a vãzut acest lucru de la aºa o distanþã, nu conteazã, conteazã cã ºi-a dat seama. Regizorul foloseºte un limbaj cinematografic arãtându-ne acel detaliu.
În rest, multã dreptate ai, inclusiv referitor la bancuri. Ba mai mult, constat cã prin interviuri, Mãlãele îºi cam dã cu stângu-n dreptu’.

Un articol foarte ademenitor,al domnisoarei Gloria,si interviurile cu Meda Victor(ce nume poetic,asa..de constelatie,Leda-Meda) si Alexandru Potocean.StefanDo are o voce f placuta,fin psiholog,eu n-as fi rezistat sa nu-i intrerup pe intervievati,de exemplu atunci cand Alexandru spune" ca prea multa energie a lui Malaele il..da cumva inapoi"..
http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=10523
Cred ca e un film ALTFEL in primul rand,stim ca Malaele e un neconventional,un talentat in ale teatrului,regiei de teatru,caricaturii,desenului,si daca nu ma insel si un bun manager..Asteptam un film ALTFEL,fie si cu defecte,niste fetze proaspete...Ochii mari si negri ai Marei-Meda,vocea cu timbru puternic a lui Alex.Chiar daca aglomerat,suprasaturat,sufocat,sau cu niste clisee,filmele lui Malaele nu vor semana cu celelate romanesti.Ador expresionismul.
Primul film pe care o sa-l vad cu nerabdare si care nu ma va dezamagi.
And:
http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=10521

Atentia mea la detalii n-ar trebui taxata drept carcotasie. In film nu e o ca intr-o emisiune TV live, gata, i-a iesit porumbelul, n-ai ce-i face - a fost o scapare. In film totul e gandit, pregatit dinainte, premeditarea dureaza mult, de la nivel de scenariu si pana la pregatirile de filmare si filmarea in sine. Ai timp sa meditezi la toate. Mai poti face schimbari chiar si in ultimul ceas. Daca nu, ai si montajul care te poate ajuta.

Cand faci necesarul de recuzita si scrii acolo "una bucata medalie sovietica" iti mai pui intrebari dar ce e cu medalia aia, cat conteaza in film, care e rostul ei? Cate zile a umblat colonelul ala cu tunica rupta? ca de la viol la nunta au trecut niste zile. Asta de exemplu e o intrebare de carcotas? Ce sa-i faci?

Paranormalul banuiesc (banuiesc doar) are legatura cu fecioara care bantuie pe acolo - o vezi in ultimul cadru, de sus.

Nici nu este, atunci când ai dreptate, þi-am ºi spus. Dar concluzia cã era o nuntã de þigani nu-ºi are rostul. Nu ºtiu de ce-mi faci teoria recuzitei ºi nu spui dacã ai vãzut pe ecran, sau þi-a scãpat, cã se cunoºtea locul de unde a fost smulsã decoraþia. Câte zile a umblat cu tunica ruptã nu are nicio importanþã, nu suntem la un film poliþist sã ne intereseze dacã n-a avut ac, dacã n-a avut aþã, dacã n-a avut timp, dacã n-a observat pentru cã a avut ºi altã tunicã cu care mergea la instrucþie, sau cã nu era meticulos pentru cã era rus, nu neamþ. Mai sunt ºi alte detalii ºi amãnunte, cum ar fi sacrificarea a 4 viþei ºi 2 porci pentru niºte nuntaºi care au încãput într-o camerã a unei case dintr-un sat, iar mai apoi în douã camioane. Dar aici e vorba de exagerãri acceptate, ca-n basme, gen “un palat cu totul ºi cu totul de aur”.
Întrebarea mea cu ce cautã paranormalul în acest film era retoricã, mi se pãrea evident. Adicã nu are ce cãuta. Sã fim serioºi, dacã ar fi sã ne bântuie toate fantomele femeilor violate de sovietici sau nemþi, ar fi vai de capul nostru.

N-am zis ca nunta din film era de tigani ci ca, daca povestea a fost adevarata dupa cum sustine autorul, mai mult ca probabil ca a fost una de tigani intrucat ei fac nunta joi. Si oricum n-are importanta, era asa, ca fapt divers.

Despre mireasa si medalie: de ce era ingrozita? Cand au gasit medalia in mana fetei au stiut bine cine a facut-o - cineva din trupele sovietice. Faptul ca a aflat atunci si cine exact a fost persoana, de ce ar fi ingrozit-o? Ce revelatie in plus a avut?

Da, sunt mici amanunte, putem incheia discutia pe tema asta. Totul se rezuma la ce ai spus si tu (si Malaele, in interviul de mai sus): filmul se vrea un basm, o fabula, o snoava, o cimilitura, mai stiu eu ce bazdaganie. Iar pe sovietici i-a folosit pe post de bau-bau/balaur. N-a contat in nici un fel pe adevarul istoric sau alte legaturi cu realitatea. De aia poti vedea lanuri unduind in soare si viitorii miri unduind sub lanuri, la sfarsitul lui februarie (ca pe 5 martie urmeaza nunta).
Ok, am inteles si pot accepta conventia. Dar nu imi place.
Cand conventiile sunt prea multe, si nu trebuie sa-ti pese de aia, de aialalta, sa nu-ti pui intrebari, scade si interesul si ca chiar nu-ti mai pasa de nimic.
Astept viitoarele filme, de exemplu cu Revolutia Romana avand loc in miezul verii, cu Ceausescu in rol de Rosu Imparat, Sergiu Nicolaescu pe post de Fat Frumos, Caramitru si Loredana Cosanzeana cantand printre salcii.
Cum care salcii? Revolutia are loc in Delta, de ce va legati de amanunte?