![]() |
Trei dintre filmele la care aproape n-am putut cumpara bilete (maica-mea, ca eu eram tzanc) inainte de '89 : Vagabondul, Petrecerea si Unora le place jazz-ul :)
|
cred ca mai savuroase erau proiectiile video in primii ani de dupa revolutie...in sali mici, improvizate, pe un telecolor la care se bungheau 100 de oameni la filme de groaza si sexy.
tin minte ca am vazut printul intunericului, cred ca de john carpenter...in film se vorbea de o venire a diavolului pe pamant in 1999...fiind in 1991, am rasuflat usurat ca, eh, mai e pana in 99... :) |
da cu cel fel de pelicula se lucra? era importata sau romaneasca? Mi se pare ca exista o fabrica de pelicula la Tg. Mures. Mie imaginea de a filmele ro mi se pare groaznica. Uneori nici nu se vede clar ce se intampla pe ecran. Nu stiu daca asa a fost de la inceput ori s-au deteriorat pe parcurs si au ajuns la noi intr-un hal fara de hal. In orice caz, calitatea imaginii influenteaza foarte tare impresia unui film. Am vazut de curand Iacob si mi s-a parut oribil. S-a spus la vremea lui ca e un film bun, dar nu am inteles mare lucru din el, in parte datorita sunetului si imaginii.
|
Originally Posted by klein:
ca simplu spectator, din cate tin minte, pe genericele de final ale filmelor dinainte de '89 aparea o precizare de genul "Pelicula Eastman Color prelucrata in laboratoarele cinematografice Buftea". |
Originally Posted by Proletar:
|
Asa e - din douä motive:
Eastman era o peliculä scumpä, si foarte perisabilä (motiv pentru care filmele aratä acum asa de räu) - mult mai bunä era Tehnicolor. (Tin minte cä, prin 1979, un mare numär de cineasti sträini au dat în judecatä compania Eastman din cauza asta.) Noi lucram pe Azo-Mures (patent Fuji), o peliculä foarte bunä, dar putin cam dificilä (avea hachitele ei; oricum, operatorii buni i le cunosteau, si obtineau rezultate excelente - mai ales prin metoda de prelucrare Graphis Color, brevetatä de Al. Intorsureanu si George Fischer - sau, cum se spunea dupä ce al doilea a rämas: "Fischer nu s-a mai Intorsureanu!"); în timp, si ea s-a dovedit perisabilä, dar mai putin ca Eastman. |
Originally Posted by Pitbull:
|
adica cum le restaureaza? cam ce inseamna tehnic, ca le restaureaza?
|
Originally Posted by Floydman:
In ceea ce priveste arhiva nationala a fost un scandal monstru acum cativa ani, cand s-au descoperit depozite cu filme inca din anii '30, care nu s-au mai deschis de zeci de ani (un fel de foste buncare militare). S-a spart acoperisul iar bobinele pur si simplu s-au calcinat de rugina de la apa. Astfel s-au pierdut iremediabil numeroase titluri. Pe vremea aia director la ANF era unu' care mai fusese si regizor pe deasupra (am decupajul din ziar, imi scapa acum), tip care nu a avut decat o singura preocupare : sa ia salariu mare si sa fure. Dupa el a venit Bujor T. Rapeanu, "sobolan de arhiva" (in cel mai bun sens al cuvantului), autor a numeroase lucrari de cinema (printre care si vestitul Secolul Cinematografului). Rapeanu a reusit sa salveze, restaureze si sa puna ordine p-acolo. Acum nu mai stiu cine e la conducere. Un alt scandal de notorietate e arhiva Sahia, mare parte din ea fiind pur si simplu arucata pe groapa Glina (descoperire facuta intamplator de un reporter radio). http://www.9am.ro/stiri-revista-pres...-de-filme.html |
Pentru asta si pentru ce spune mafalda mai sus cei de la arhiva merita sa fie legati, impuscati, corodati in acid sulfuric si aruncati la Glina.
Cum ne pricepem noi sa ne căcăm in toate! |
@ nume
mersi de raspuns, dar nu e ce voiam. sa inteleg ca practic se ia rola de film si se intervine tehnic/fizic/chimic pe ea, si/sau se copiaza filmul pe alta rola sau pe digital or sth? adica spre ex, cum se sterge o zgarietura, se umple spatiul zgariat cu o substanta care reda culoarea initiala sau cum? |
|
Originally Posted by Floydman:
|
Originally Posted by mafalda:
S-A STRIGAT BINGO! |
apropos de filme occidentale la cinema inainte de 1989
in orasul meu de resedinta (in inima Transilvaniei, deh) cam de doua ori pe an se organiza ceva care se numea "serie de filme" sau cam asa ceva. Se dezgropau din arhive clasici (la noi nu era Cinemateca, deci in cinematografe nu rula decit strict ce era in distributie generala prin reteaua cinematografica) si se aratau timp de o saptamina, 5-6 filme pe zi, un singur spectacol pentru fiecare. Erau de-a valma - americane, italiene, franuzesti, animatie, vechi, noi, color, alb-negru, whatever. Era omor. Se statea la coada cite 5-6 ore. Chiuleam de la scoala si adultii isi luau zile de medical de la serviciu ca sa stea la coada. Tiganii se bagau in fata, luau mai multe bielte si le videau la suprapret. Daca aveai o relatie si puteai face rost de bilete, le puteai apoi schimba pe carne, unt sau oua (mai ales inainte de sarbatori). Pe vremea aia, biletele de cinema se vindeau cu diagrama, scria pe bilet rindul si locul, ca la tren. Cu o jumatate de ora inaintea spectacolului, se duna o mutime in fata cinemaului - cam dublu fata de cite bilete se vindusera, caci multi sperau sa intre pe blat dupa ce nu gasisera bilet. La usa se forma un puhoi care impingea si se brusca, asa ca era bine sa vii inarmat cu o umbrela sau ceva ca sa-ti faci loc; in cele din urma, totdeauna intrau mult mai multi oameni decit era capacitatea salii, asa ca vreo suta-doua de persoane stateau pe jos sau in picioare intre scaune - doamne fereste sa fi izbucnit vreun incendiu sau cutremur sau ceva. Dupa eveniment, o luna de zile numai despre asta se vorbea.... Asa am vazut Ghepardul, Z al lui Gavras, Elektra lui Cacoyannis, Pisicile Aristrocrate, Ce se-ntimpla doctore, Sarada si Unora le place jazzul. Si din cauza asta am hotarit ca vreau sa fac filme. |
Descrierea ta e pe cât de adeväratä, p-atât de semnificativä. Emotionantä pânä la lacrimi. Redä ceea ce însemna setea de artä si culturä, în acei ani de beznä.
La noi, în Bucuresti, fenomenele astea se centrau în jurul Cinematecii si al bibliotecilor sträine (Americanä, Englezä, Francezä, Italianä, Germanä...), si al teatrelor (toate spectacolele bune se jucau cu casa închisä, cä 90% din bilete se dädeau prin sindicat). De obicei, mergeam cu nevastä-mea (de-atunci) si un bun prieten, Cornel (a jucat în "Casa Creatorilor"). Cuvântul de ordine era: "Mergem la troznealä" (adicä: n-avem bilete, ne descurcäm noi). Cred cä o singurä datä am ratat tentativa "la troznealä": la Teatrul Foarte Mic, o trupä francezä în turneu juca «Hiroshima, mon amour». Ii cunosteam bine si pe Matea (plasatorul), si pe Säraru (Dinu). Dar Matea n-a cutezat sä ne lase sä inträm, iar Seralu (care era definitia mitocanului român cum e acum Nea Jiji), când l-am abordat, a replicat: "Da' ce-s io, casä de bilete? Matea, ce cautä oameni färä bilete aici?" End of story. |
tocmai am vazut un film romanesc, "intamplari cu alexandra", foarte cuminte si plat. nu asta e ideea. am observat ca la un moment dat, in film, personajele se uitau la televizor la"E.T." Nu-mi vine sa cred ca s-a difuzat E.T in romania la TV in 89. e o problema undeva, nu?
|
Din cate imi amintesc,se dadeau si filme noi si bune,mai ales daca nu erau impotriva regimului,sau cu faze explicite de sex,etc.Probabil ca se uitau la video,nu era la tv.
|
"E.T." s-a dat PRIMA OARA 100% PUBLIC (dar ilegal!) în România imediat dupä Revolutie, cam pe la Anul Nou, pe TVR.
(Prin 1984-85, asa, se autorizaserä säli video, unde se dädea orice, în afarä de porno - sau chiar si alea, noaptea târziu, prin oräsele de provincie, când erau siguri cä nu-i toarnä nimeni; niste veri ai fostei mele neveste aveau o salä de-asta la Galati, din repertoriul ei am väzut "The Evil Dead", în august, 1985. In iarna anterioarä, am väzut "E.T." la sala video a T.N.B. - în spatiul unde acum e "Premiera".) In "Intâmpläri cu Alexandra" nu-l puteau vedea decât la video. Oricum, e de mirare cä i-a scäpat lui Dulea! L-ar fi scos urgent! |
Originally Posted by Pitbull:
|
All times are GMT +2. The time now is 01:24. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.