un serviciu de biciclete din Paris. Costa 29 de euro pe an (sau 1 euro pe zi), iar bicicletele sunt vreo 10.000, ancorate in 750 de centre din tot orasul. Prima jumatate de ora e gratis si nu-i deloc complicat sa schimbi bicicletele la 30 de minute, mai ales daca ai in buzunar o harta cu amplasarea "statiilor" velib :)

exact la fel au facut si in Barcelona incepand cu anul asta, am profitat din greu, e bestiala ideea :)

louvre e exact genul de muzeu care te face sa iti schimbi parerea ca arta mai veche de 60 de ani nu merita mare atentie.... cu conditia sa intri in el. :) daca nu louvre, atunci muzeul rodin. :)

n-as da o victorie de la samotrace pe multe instalatii...

si apropo, in scurta mea vizita de doua zile in bucuresti am vazut si eu acest nou MNAC si chiar mi-a placut!! bravos, asa da. Pacat ca eram singura vizitatoare... sau cu atat mai bine! :) asa experiente (eu si exponatele, ce pustiu era, puteam sa sfarm in bucati fiecare instalatie, nu s-ar fi sesizat nimeni) mai rar in alte parti.

da, MNAC e super ok dar publicul ...varza, multimea vida....
nu avem ce sa facem ...

in Louvre m-oi duce dupa pensionare

Unii nu stiu ce se mananca la Louvre sau cine dracu' mai era Rodin,daca nu e unu cu aia mare nascut in ultimii 10 ani nu merita atentie.Cata subtilitate...
.Ai vazut "Camille Claudel" cu Isabelle Adjani?
Cate filme despre arta ,biografii nu s-au facut cu ajutorul lui Louvre sau Ermitaj.
Samotrace? Instralatii?MNAC?Traducere,va rog :)

Daca ai rabdare sa stai la cozi destul de lungi ... atunci Louvre este ceva ce nu trebuie ratat.

http://en.wikipedia.org/wiki/Winged_..._of_Samothrace
(nici o fotografie insa nu se compara cu realitatea...)

hai ca ne ia Pitbull pe sus ca i-am confiscat topicul...
ca sa clarific o chestie: eu am ajuns la Luvru in a patra vizita in orasul cu pricina... intai si intai am batut TOATE strazile... :) asa ca stiu ce ziceti cand ziceti ca nu vreti neaparat sa vedeti muzee cand calatoriti.

re: camille claudel, vazut, placut.

Da,daca ai timp ,daca nu te imbibi cat mai repede cu ce apuci..
Statuia antica era,credeam ca e altceva...
Ce ti-a placut la film? Eu cred ca era mai talentata Camille Claudel decat Rodin(ca tot l-ai amintit mai sus) dar faptul ca marele si maretul ,uriasa personalitate a lui Rodin(bla blayada yada)...asta a innebunit-o si a inchis-o in ultimii '30 de ani la nebuni,unde si-a irosit talentul.
Voi ajunge la Paris in excursie dar ma voi bucura de ce e mai important,biciclete,bauturi si sobolani sunt si in Romania,mai ceva chiar :D (la sobolani sigur suntem mai tari).

Eu recomand tuturor sa viziteze cimitirul Pere Lachaise sau cimitirul Montmartre.

Mm,Redmen ne invata sa ne dedulcim cu rafinamente morbide.Vrei sa ne obisnuim cu viata de apoi,sau e ceva interesant in acele vesele locuri de veci? :)

Este istorie.

Nici vorbä - mä bucur cä v-a stimulat sä discutati si despre propriile voastre cälätorii, si despre impresiile de voiaj în general.
Am revenit azi-noapte... Pe mäsurä ce mi le mai decantez, le mai adaug. Deocamdatä:
M-a frapat cvasi-omogenitatea cu care, în Geneva, întâlnesti pe stradä, la tot pasul, virtualmente toate natiile, rasele si limbile - e efectiv un Turn Babel. Aproape zilnic, auzeam din câte-un cotlon si ceva vorbe românesti. De regulä, românii erau turisti. In schimb, oamenii de culoare (negri, magrebieni, mongoloizi, latino-americani), în mare parte erau rezidenti acolo.

mi s-a parut unul din filmele biografice cel mai putin superficiale in modul de a prezenta 'procesul de creatie', ca sa zic asa. majoritatea se limiteaza la punctarea unor detalii biografice- aventuri, etc, plus niste oftaturi si insomnii 'artistice'. si ma gandesc chiar si la Frida, Girl with pearl earring, Bride of the wind, etc. in Camille Claudel (din cat imi aduc aminte) personajele au greutate, personalitate. Sunt fascinante si speculatiile astae cum ca de fapt lumea e condusa de niste genii feminine ascunse in poala cate unui tip.. partial adevarat ;) dar in cazul asta nu ma pronunt, ca nu ma pricep.

de altfel, cred ca e mai intelept sa te rezumi la a admira ce a produs omul respectiv, decat sa umbli la moralitatea lui in viata...

Elvetienii fac un lucru care si nouä ar fi trebuit sä ne treacä prin minte - de mult!
Pe majoritatea cutiilor de scrisori, atât din holurile blocurilor cât si de la portile caselor cu curte, sunt lipite etichete (tipärite, cu anumite calitäti grafice discrete, uneori si o caricaturä - eventual, o cutie postalä din care hârtiile dau pe din afarä; probabil autocolante), pe care scrie:

S.V.P. - Pas de publicité! Merci!

Drept sä spun, de vreo doi ani mä tot gândeam la asa ceva, dar asta m-a fäcut sä mä hotäräsc: am sä fac si eu una pe computer, o imprim si mi-o lipesc pe usita cutiei. Mai mult, am s-o multiplic, ca sä bag celelalte exemplare în cutiile vecinilor, sä si le lipeascä si ei, dacä vor.
Evident, sugerez ca acelasi lucru sä-l facä cât mai multä lume. Totul e sä däm primul brânci bulgärelui de zäpadä pe pantä, prin puterea exemplului. Poate asa sä mai reducem invazia de Core, Carrefoururi, Practikeruri, bänci care dau credit färä dobândä, cablagii care-ti instaleazä Internet cu conexiune instant, si tot felul de alte ghesefturi de cäcat.
Let's do it, folks!

da, asa am vazut si la Dresda si m-am mirat cum de nu ne-a venit si noua, romanilor, o astfel de idee.
problema e ca nu stiu cat de sensibili vor fi plasatorii de pliante publicitare la un astfel de mesaj:)

Poti sa nu ai nici cutie postala si tot fac ei cumva sa ajunga pliantele la tine :lol:

De regulä, când prind câte un pârlit d-äla la cutiile de scrisori, mä duc la el, îi iau teancul din brate, îl arunc pe scara de la subsol si-i zic: "Gata, te-am rezolvat! Hai pa!" Dar de-acum încolo, dacä-l väd bägându-si mizeriile chiar si în cutii etichetate, pe bune c-am sä-l troznesc - am un motiv clar!

Pai da, la urma urmei, si cutia postala e o proprietate privata :)

Eram la muzeul de istorie naturalä (incomparabil mai särac decât Antipa, dar bine organizat si administrat; toate saloanele sunt negre si întunecoase, cu exponatele evidentiate prin lumini locale. Dioramele sunt mult mai simpliste si schematice decât la noi.) Intr-un loc, o tânärä mamä, cu o si mai tânärä ploadä, în cärucior, poposiserä la hodinä în fata unei diorame partiale: un cap de T-Rex, în märime naturalä, iesea din decor, drept asupra mämicii; aläturi, pe un trunchi, stätea agätat cu ghearele un Archaeopteryx. Toddlera din cärucior era foarte preocupatä sä zängäne cu bilele de plastic. Maicä-sa, profund absorbitä de cine stie ce gânduri, stätea în picioare fix sub botul cäscat al dinozaurului, arätându-i Archaeopteryxul pricäjit din pom, si debitând mecanic:
- Voil�* le nanar!... Tu vois le nanar...? ... Le nanar... Vois le nanar...! ...Le nanar? ...C'est joli, le nanar!... Le nanar! ...As tu vu le nanar...?
Si tot asa a tinut-o, cât timp m-am preumblat prin cea salä muzeisticä.
Evident, gâgâlicei din cärucior i se rupea si de T-Rex, si de "nanar", ea avea treabä cu bilele. Dupä cum si mä-sii i se rupea si de T-Rex, si de bile, ea avea treabä cu nanaru'.

(Habar n-am ce-nseamnä "nanar", pe net nu l-am gäsit. O fi vreun "pitpalac", "pitigoi", "cintezoi" sau "zgâmboi" - sau, poate, se scrie "nanard" si ar fi un fel de "mac-mac" sau "tusca-rätusca"...)

hai ca esti mortal :)

nanar inseamna "piece of junk" si probabil de-aia n-o baga toddleritza in seama pe ma-sa :lol:.

E si-o expresie, "un nanar de chez nanar", adica "shtift printre shtifturi" sau "cretin si-n tara cretinilor"