ok, ok, n-am ce sa raspund ironiilor. dar sigur ai inteles ca e cliseul teatrului scris de Shakespeare, unde actorii dau ochii peste cap si iau niste atitudini ultra-dramatice enervante.

SI MAI sigur, am înteles cä e stilul de teatru grandilocvent, patetic, practicat în toate spectacolele din acele vremuri (cam între Renastere si Belle Epoque) inclusiv cu piese de Shakespeare, Ben Johnson, Racine, Corneille, Molière, Beaumarchais, Goethe, Schiller, Ibsen... si alti câtiva.

:)
ai vazut!!
desi... ce sa zic, comedia se preteza mai putin la genul asta de interpretare, asa ca i-as scoate pe unii dintre cei mentionati de tine.
stereotipul ramane Shakespeare

M-am gândit la cei spui tu, am ezitat - si totusi, i-am pästrat pe Molière si Beaumarchais... Acel stil interpretativ se practica si în comedie - dar deranja mai putin, suprapunându-se peste hazul cabotin... In dramä si mai ales tragedie, însä, devenea ridicol...
Da' ce ne facem - c-am väzut Shakespeare pus de Ciulei, Cernescu, Tocilescu, Beatrice Bleontz, Andrei Serban (ba chiar si Brook, Zefirelli, Laurence Olivier, Tony Richardson - desi nu live) si nimeni nu urla si nu dädea din aripi ca Aristizza Romanescu!? :?

Asta tine extrem de mult de viziunea regizorala despre piesa, si mai ales de actorii care sunt distribuiti, si de abilitatile lor de interpretare.

Depinde foarte mult IAR de regizor, o mare parte a tinerilor considera ca asta e viitorul, moda asta, si tendinta de a fi la moda a indivizilor.

Si legat de genuri am observat ca drama nu mai are succes, daca nu are o tenta comica o faci numai pentru concursuri si critica (asta daca ai si echipa adecvata), public foarte mult nu mai ai decat dupa ce vii si amintesti o lista de premii mai mare decat distributia, si nici atunci nu ai foarte mari sperante. Cel putin asta se poate vedea in provincie.

Oricum partea asta a culturii este din ce in ce mai prost vazuta in ultima vreme.

@pitbull si lagardere
ce spune lagardere completeaza postarea lui pitbull, si da, sunt de acord ca depinde de viziunea regizorala. dar nu e ceea ce am vrut sa spun. ca daca stau si ma gandesc, din experienta proprie am vazut mai multe piese de Shakespeare jucate corect, decat afectate.
asta nu impiedica totusi formarea stereotipului "interpretare shakespeariana"(chiar daca nu am dvd-ul cu el jucand). ca daca vrei sa imiti un actor pretios, o faci plecand de la personage ca hamlet sau othello, sau toti regii antici. si oricat s-ar preta Faust la astfel de caricaturi, tot personajele lui Shakespeare sunt referinta.

revenind la topic, am ascultat o parte din emisiune. foarte neinspirat concept. dupa fiecare intrebare cate o juma de ora de muzica :x mi-am pierdut rabdarea rau de tot si am abandonat. am ramas totusi cu ceva: si marius manole crede ca teatrul romanesc e prost. ce sa le mai ceri spectatorilor?
la un moment dat a pus o intrebare, evident retorica : "exista 10 spectacole bune in bucuresti?" pe tema asta deschid un topic, sa vedem ce credeti si voi.

E foarte neinspirat conceptul...Cînd rezonezi cu muzica aia 0,2 %...

Mãcar ai rãmas cu ceva. :hmm:

P.S.: Ca sã nu mori neascultatã...Am fãcut aici downloadabilã ediþia 9 - cu el.

Poþi sã-þi tai ºi singurã pasajele muzicale. :sick:

nu din pricina nerezonarii cu muzica am zis ca e neinspirat, ci pt ca intervalurile muzicale erau prea mari si pierdeai firul discutiei usor. adica ori e interviu ori e emisiune muzicala? cele doua s-ar fi combinat daca discutia ar fi fost mai lunga sau intervalurile muzicale mai scurte.
si nu sunt singura perosoana care crede asta.

Nu pot sã vã mulþumesc pe toate. :P

va rog, cum pot sa ascult si eu interviul cu Marius Manole, chiar daca e mai vechi.Am intrat pe blog si imi spune ca a fost desfiintat. Exista vreo posibilitate sa-l ascult si eu?
ToDenyASound, cum il pot asculta, il pot downloada si din alta parte?te rog mult. Marius Manole este de departe un actor pe care il admir enorm, l-am vazut in toate piesele si ador cum vorbeste si cum gandeste.

http://theclosingscene.blogspot.com/...s-mi-aduc.html

Enjoy!