tre s-mi fac tricou cu fraza asta! 8)

si cu asta pe spate! :w00t:

bai, eu cre k dragomrrra asta e un fel d mistah j!... p bune, s-ar putea sa nici nu fie gagik - oricum, dk e, e d o incultura & o prostie agresiva crase!! singuru lucru 'bun' d spus dspr ea/el ar fi k s distreaza p socoteala noastra - asha k NU MAI BAGATI IN SEAMA POSTARILE EI, NU MAI RASPUNDETI - e SPAM!

"indie will always work when it's just about the passion.'

Bai, e incredibil! Nu e absolut nimic de vazut in cinematografe astazi! Vreau sa merg la cinema, la orice cinema din Buc, si nu am la ce!

Pe marile ecrane sunt numai rahaturi!

Imi poate recomanda, totusi, cineva un film care macar sa fie cat de cat, mai de doamne ajuta? Mentionez ca nivelul meu de aspiratii e in aceasta zi cazut la nivelul marii, dar totusi.....ceva ceva sa fie....

iron man ;)

@illotempore
si eu am aceeasi dilema de 4 saptamani incheiata. astia din tm numa' porcarii baga la cinema

acest film m a impresionat..nu am mai vaz o comedie buna d ceva vreme..

acest avatar m a înspäimântat..nu am mai vaz o femeie elefant d ceva vreme..

Serios acum: avatarul nu trebuie sä depäseascä 50 kb si 100 x 150 pixeli - uite regulamentul:
http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=11535

speeru, ti-am sters avatarul. Redimensioneaza-l si pune-l din nou.

...Si vezi ce bine-ti stä acum?

E super ok filmul asta!
Nicidecum nu se pune problema de superficialiate. Poate doar de incapacitatea unora de a accepta ca uneori ceva ce pare extraordinar de dramatic (cum ar fi sarcina unei adolescente) poate de fapt sa fie rezolvat si altfel, intr-o maniera pozitiva.

Stiu, toata lumea se asteapta ca un astfel de eveniment in viata unei adolescente trebuie sa atraga dupa sine: dezmostenirea si renegarea de catre parinti, exmatricularea de la scoala, disparitia prietenilor si de ce nu, sa o ia razna si sa ajunga la spitalul de nebuni dupa avort. Nu e asa ca in maniera asta ati fi considerat filmul mai credibil?

Ei bine, sansele sa fie bine sunt egale cu sansele sa fie rau si asa cum acceptati o varianta dramatica a unui eveniment mi se pare normal sa acceptati si varianta optimista.

In fond ce rost ar fi avut alt film despre un avort sau distrugerea vietii unei adolescente din cauza unei sarcini?

Dialogurile beton DAR ce m-a innbunit pe mine a fost rolul pustiului, al celui care a lasat-o insarcinata pe June. Fenomenal rol, fermecator personaj, m-am indragostit de el! Oricum atat el cat si June sunt niste adolescenti atipici, June are un profil foarte matur (si de aceea trece astfel prin probleme) si pur si simplu sunt fermecatori amandoi, foarte inteligenti, cu umor si nonconformisti.

Interesanta oglinda care este pusa intre cuplul chipurile matur al parintilor adoptivi, care atentie, nu reuseste sa gestioneze situatia de conflict si sa depaseasca problemele pe care le intampina, in opozitie cu cuplul de adolescenti care se demonstreaza a fi mult mai intelepti, temperati, autentici si stapani pe ei! Asadar, varsta biologica nu are nici o legatura cu varsta psihologica, aici se pare ca sunt invers proportionale!

Muzica bestiala, tot filmul m-a emotionat si mai ales, cat de firesc poate sa fie totul!

Morphego a sintetizat perfect comentariul meu la adresa credibilitatii scenariului. E exact ce vroiam sa spun.

Aviz celor care au categorisit filmul superficial sau prea roz, optimist, incredibil.

:( fii mama, da-ti copilul, ca pe un reziduu, alteia, si apoi ne vei spune din proprie experienta cat de firesc e totul.

faptul ca l-a dat alteia denota maturitate....Juno are capacitatea sa realizeze ca nu e pregatita sa fie mama, ca e inca mult prea tanara, ca e abia in liceu si ca nu ar putea avea grija de un copil.....ar fi putut sa-l avorteze insa este mai inteleapta decat atat....duce o sarcina grea pt ca opteaza sa nu ucida o viata...dupa care il daruieste cuiva care chiar avea nevoie de un copil si era mult mai pregatit decat ea....

Mda, aceeasi maturitate a denotat-o si sexul neprotejat, nu?!
Hai sa fim sinceri, copiii nu sunt asemenea produselor care nu-ti mai plac, cele returnate, din viata de zi cu zi a contemporanilor americani. Ei n-ar trebui sa fie conceputi din si la intamplare, nu in urma violurilor, ei ar trebui sa fie doar doriti.
M-am intrebat intotdeauna ce-a simtit Jack Nicholson cand a aflat ca e rodul unul viol? ma rog, acum am citit pe Net alte versiuni, insa eu pe asta o stiam.
Revenind, sunt milioane de copii abandonati in America si pe intreg cuprinsul globului, nu cred ca era cazul ca INCA o adolescenta sa ramana insarcinata si sa-i abandoneze copilul!
Eu as fi optat pentru avort, sau l-as fi pastrat, pentru ca nu s-a pus nicio secunda problema ca nu ar fi avut cu ce si cine sa-l creasca.
Cu cat ma gandesc mai mult cu atat realizez ca acest film a fost facut pentru milioanele acelea de trogoloditi de pe glob. Morala lui este absolut lamentabila. Un copil nu este un aparat electrocasnic pe care-l returnezi pentru ca l-ai achizitionat din greseala. OK, inteleg ca nu ai constiinta, dar asta nu-l va impiedica peste ani pe omuletul cu probleme afective (sau psihice) sa vina sa-ti ceara scocoteala. Majoritatea afla ca au fost adopati, cum de altfel este si normal, si majoritatea isi judeca parintii biologici, tot la fel cum o facem si noi, cei nascuti si "pastrati" din/ in iubire.
Mi-am reamintit de-o nuvela citita prin clasa a 2-a sau a 3-a, "Fara permis de export", mi-am reamintit si de fidelitatea lupilor, cei care-si aleg partenerul pe viata, si am concluzionat ca este gresita compararea oamenilor su animalele, in multe dintre situatii ele ne sunt net superioare dpdv uman.
Concluzie: daca as fi adolescenta tipica americana, obeza si limitata dpdv intelectual, cu siguranta as gasi acest film educativ, iar daca, paradoxal as fi un pic mai inteligenta decat media l-as folosi drept scuza viitoarei mele "imprudente".

Dar de ce trebuie desprins neaparat un mesaj moralizator ? Nu-l putem lua drept film si-atat ? Cel putin eu sunt de parere ca oamenii cu anumite cote culturale nu-si coloreaza educatia din/prin filme. Distingem intre un movie plot si un manual gen asa se face.

La un moment dat eram atat de placut impresionat de interpretare, dialoguri, umor, atmosfera incat uitasem de adoptia in sine; asta-mi place la filme, nu subiectul, nu intotdeauna. Se observa usor ca Juno nu-i the average teenage, de-asta-i filmu' bun. Altfel era trist. Ca Persepolis.

Si nu-i spune domnisoarei (cred) illotempore sa fie mama de 2 ori, ea mereu va-ncerca ceva nou.

pai si atunci de ce se mai investesc sute de milioane de dolari in toata industria asta?! de ce sa faci ceva fara mesaj, fara logica si fara un scop bine definit? doar ca sa te afli in treaba, sau ce?! de ce i se mai spune atunci filmului arta? nu e arta menita sa ne puna pe ganduri, sa ne imbogateasca si spiritual?

oricum, cu o parte a afirmatiei tale sunt de-acord: într-adevar filmul nu compenseaza educatia pe care ti-o pot da celelalte "indeletniciri" cu adevarat culturale.

in ceea ce-o priveste pe Illo, m-a mirat ca, dupa toate lecturile ei pe teme psihologice si dupa ceva anisori de viata nu a realizat ca implicarea emotionala in cazul lui Juno e mult mai puternica decat a fost in stare regizorul sa transpuna pe ecran, ca lucrurile trebuie privite in perspectiva. sau, ma rog, or fi unii mai insensibili, chiar am vazut intr-un film (tot de-al lor) un astfel de cuplu care turna copii cu nemiluita si-i dadea pe toti spre adoptie, ca si cum ti-ai schimba canapeaua, probabil ca asa o si fi, dar nu am eu habar, nu?!

Cred ca m-ai inteles gresit, filmul (in general) are intr-adevar mesajul lui, insa nu in sens strict moralizator. Ar fi destul de anost sa reducem mesajul la un nivel exclusiv didactic. Si, tocmai pentru ca filmul este arta si nu curs de civica, se explica orice divagatie, e vorba de valori estetice, nu de reguli de conduita.

Corect, arta te pune pe ganduri, dar cu un caracter meditativ; refuz, personal, sa permit unei opere sa-mi sugereze ce-i corect, ce nu-i, s.a.m.d.

In fond totul pleaca de la niste scenaristi, nuvele, etc. :)

Inteleg unde bati si sunt de acord cu tine, insa tind sa cred c-ai mers cam departe, judecand doar fapta lui Juno, si nu contextul filmului. Practic e un film care trateaza caracterul ei, nu-i un documentar despre adoptii.

PS. Referitor la illotempore, am strecurat o mica aluzie fata de ce sustinea ea cu entuziasm pe un alt topic, "diferit e extraordinar, incearca ceva nou, etc" :D

Picasa, de ce faci tu o proiectie a ta in Juno? Spui ca implicarea ei emotionala este una mult mai mare decat asa cum arata regia si scenariul.....ei bine, de unde stii tu care sunt toate reactiile posibile la astfel de situatii? Oamenii sunt diferiti si reactiile lor la fel: implicarea ta emotionala ar fi una foarte mare, sunt convinsa, dar asta nu inseamna ca e singurul tip de reactie. Mai ales ca stim cu totii ca trebuie sa fie tare dureros, devastator si debusolant pt o adolescenta sa ramana insarcinata, de ce trebuie sa vedem asta in toate filmele?

De ce nu suntem capabili sa acceptam ca se poate trece printr-o astfel de situatie si altfel??????? Tu ai propriul tau film, care nu ne intereseaza!

Sustin pozitia lui Lecart. Juno nu e un film de morala civica sau crestineasca, iar declansatorul actiunii (sarcina) este numai un bun pretext de a o portretiza pe Juno si pe toti ceilalti din jurul ei.

Again, Juno e o adolescenta atipica, cu inteligenta si cultura peste medie, matura si conturata ca personalitate, deci de ce mama dracului asteptam de la ea sa se poarte tipic?

Faptul ca ii negi comportamentul (@ Picasa) deciziile si reactiile inseamna ca o negi pe Juno. Inseamna ca nu iti place personajul in sine, mai mult, nu esti de acord cu personajul in sine si cu tot ce face! Si nu respecti si nu accepti viziunea regizorului.....adica stai un pic, daca el asa vrea sa fie personajul lui principal (ma rog, scenarista a vrut asta), care e problema ta?

eu cred ca majoritatea mesajelor sunt in esenta moralizatoare, asta le e si scopul. nu am intalnit/ nu am vizionat inca un film de razboi, un film de groaza, un documentar care sa-mi trezeasca pofta de-a ucide, de-a ma droga, de a-mi manca copiii, probabil ca nu am vazut/ citit/ vizionat/ ascultat inca ce trebuie, sau destul, nu?

valorile estetice?! asta are intr-adevar relevanta in filmele mute si in documentarele de pe National Geographic sau de pe canalele despre calatorii. nu cred ca rolul filmului este cel PREPONDERENT estetic.


nu prea am inteles asta, cum poti medita daca nu calasifici/ ierarhizezi in bun/ rau, moral/ imoral, frumos/ urat, de dorit/ de evitat, etc.

probabil ca te referi la meditatia buddista, cea in care ti se cere sa privesti un obiect si sa-l analizezi de la complex la simplu, dar si atunci eu cred ca tot trebuie sa te raportezi la mai mult decat el insusi.

daca operele artistice nu ne spun ce corect sau nu, bine sau rau, atunci care mai e rostul lor, de ce le cream si de ce ne mai obosim sa le studiem?!


nu cred ca stii unde bat, ma rog, daca ai fi citit toate postarile de pe acest topic ti-ai fi facut o idee.
daca era un documentar despre adoptii n-as fi avut mare lucru sa-i reprosez.

in incheiere, ca tot ai adus tu vorba despre meditatie, te rog, invata-ma ce si cum ar trebui sa meditez pe marginea acestui film. sper sa nu-mi vorbesti despre muzica si despre dialogurile comice, nu despre asta e filmul. multumesc.