am observat banner-ul si m-a lasat rece...
asta e deja misto sau banc ...

Apäi ästa banc în tätä regula, cu cap si códä! L-or dat die nu-stio câtie ori si la teveu, demult!
Dacä unchiului täu i s-a întâmplat cu adevärat, äla de la telefon sau avea chef de poante, sau era reîncarnarea lui Bulä!

Aia cu oglinda e drägutä si frumos rotunjitä!

Apropo de telefoane. Una dintre cele mai halucinante chestii care mi s-au întâmplat vreodatä:

Prin 1998, mä sunä o bätrânä: doamna Farcas, väduva unui fost coleg de liceu al lui tata. Amabilitäti, nu-s' ce, dupä care trece la subiect: mä sunase sä mä-ntrebe cine jucase rolul principal într-un film. Îi spun, îmi multumeste, särumâna, închidem.
Peste câteva zile, iar. Acum voia sä stie prenumele nevestei lui Nixon.
- Patricia, îi zic.
Bun. Mä mai întreabä ceva similar. Îi zic. Încä vreo douä întrebäri si räspunuri, si terminäm.
Nu peste mult, iar. De data asta, n-am mai stiut räspunsul. Convins cä dezlega niste rebusuri, sau ceva, o-ntreb:
- Din câte litere?
- Nu stiuuu...! se tânguieste.
- Cu ce literä-ncepe?
- Nu stiuuuuu...!
- Vreo literä de la mijloc, ceva?
- Nu stiu, nu stiu, nu stiuuuuuuuuu...!
(Aproape cä plângea.)
- Dragul meu, zice, n-ai vreun vecin pe care sä-l întrebi?
- N-am, doamnä, ei nu se pricep la de-astea...
- Vreun prieten, sä-i dai un telefon?
- Nu stiu... sä mä gândesc.
- Bine, te rog, sunä si aflä, si mai revin eu peste un sfert de orä.
Gäsesc un dictionar enciclopedic (sau ce-o fi fost, cä nu mai tin minte întrebarea), aflu cine era scriitorul, sau pictorul, sau ce-o interesa pe ea, si-i spun.
Trece si-asta. Vine urmätoarea reprizä.
Dupä vreo cinci întrebäri despre filme, politicä, istorie si nu mai stiu ce, îmi trânteste:
- Da' care era numele de fatä al sotiei fratelui tatälui täu?
:shock:
- POPESCU! exclam. Ioana POPESCU!
- Multumesc, multumesc...! Vai, nici nu stii cât îti multumesc!
...Si de-atunci, timp de vreo doi ani, a continuat sä mä sune, cu liste-ntregi de întrebäri care de care mai ciudate, färä nici o legäturä una cu alta. Tacâmul era mereu acelasi: dacä nu stiam räspunsul, mä trimitea la vecini, la prieteni, la Biblioteca Academiei - oriunde, numai sä i-l aflu! Iar dacä nu era nici un chip sä-i däm de capät, sä afläm unde fäcuse liceul cutäricä vär de-al treilea al vreunui coleg de grädinitä, sau la ce vârstä murise mâta vreunei mätusi väduve - dezastru!
- Vai, si mi-e asa de räu...! TREBUIE sä afli, nu poti sä mä lasi! Vai, mooor...!
Evident, de la un timp, nici nu mai räspundeam la telefon, si läsasem consemn cä pentru doamna Farcas nu sunt acasä. Veneam de la piatä, de la editurä, de la dracu', de la lacu', si mi se dädea raportul:
- Iar a sunat doamna Farcas! Voia sä stie în ce an s-a fäcut "Anna Karenina" cu Greta Garbo, si cum le chema pe toate cele cinci surori ale bunicii tale, si...
Si ne-am distrat asa macabru pânä într-un târziu când, pradä unui rar moment de luciditate, doamna Farcas a läsat sä-i scape explicatia misterului:
Suferea de un sindrom maniaco-depresiv de bätrânete, si încontinuu-i veneau în minte detalii pe care nu si le mai amintea clar. Si dacä nu afla nicicum räspunsul, intra în crizä!

Dupä anul 1999, nu m-a mai sunat. O fi murit, biata femeie. De-atunci, am rämas cu gândul ca, dacä scriu vreodatä un roman sau scenariu politist, gen Agatha Christie, sä introduc un asemenea personaj - care în final va furniza, involuntar, dezlegarea crimei.

Jesus! :w00t: :w00t: :w00t: Ei, asta da!

Era tare daca te suna pe mobil, macar faceai minute. :lol:
Simpatic ...

dintr-un manuscris predat unei edituri:

În Evanghelia dupã Matei, citim:
„În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, ca sã se boteze de cãtre el. Ioan însã îl oprea, zicând: Eu am trebuinþã sã fiu botezat de Tine, ºi Tu vii la mine? ªi rãspunzând, Iisus a zis cãtre el: Lasã acum, cã aºa se cuvine nouã sã împlinim toatã dreptatea. Atunci L-a lãsat. Iar botezându-se Iisus, când ieºea din apã, îndatã cerurile s-au deschis ºi Duhul lui Dumnezeu s-a vãzut pogorându-se ca un porumbel ºi venind peste El. ªi iatã glas din ceruri zicând: <Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.>” (3, 13-17)
La ieºirea din râul Iordanului, la o micã înãlþime era un vehicul zburãtor tip elicopter cu un echipaj de astronauþi ai civilizaþiei extrasolare YHWH, colegi de-ai lui Iisus. S-au deschis cerurile, adicã ei au lansat puternice raze luminoase tip reflector sau laser, cu focalizarea pe Iisus, lansând cu o staþie de amplificare puternicã respectivele cuvinte. Porumbelul de stâncã (Columba livia) este strãmoºul porumbeilor domestici de astãzi, care trãieºte în stare sãlbaticã în jurul Mãrii Mediterane, mai ales în stâncãrii. Acest tip de porumbel era la botezul lui Iisus. El are culorile alb-albastru-indigo-violet-negru, adicã spectrul vizibil cãtre ultraviolet apropiat. Aºa este corect sã fie reprezentatã în picturi raza din scena botezului lui Iisus. Dar în biserici raza este reprezentatã în culorile roºu-portocaliu-galben, adicã spectrul vizibil cãtre infraroºu, ceea ce nu corespunde realitãþii istorice. Pictorii bisericeºti din toate timpurile au luat ca model razele Soarelui, nu raza care sa pogorât peste Iisus la botez.

As zice "nu se poate...! :shock: " - dacä n-as sti cä SE POATE. :sick:
Dacä aveti stomac de strut si nervi de otel, si vä arde sä vedeti pânä unde poate merge delirul pe liniile de mai sus, convingeti un tarabagiu sä vä lase (nu de alta, da' dac-o cumpärati, mä trezesc cu forumul CineMagia la usä, sä-mi cearä banii înapoi) sä cititi obiectul numit "Hercubolum - planeta rosie" - sau cam asa ceva. E albasträ cu un guguloi rosu pe copertä.
Când l-am luat la trei päzeste pe editor, a ridicat din umeri: "Am plätit salariile la oameni." Asa cä nu l-am mai înjurat - decât în gând; si mult.

la sfaturile lui PItbull care s-a cacat pe el de ras, va las sa va delectati cu niste imagini: http://www.intelaction.ro/bonus/bonus.htm
Chiar iti vine sa zici "numa'n Romania".
:lol: :lol: :lol: nu stiam ca daca scrii cuvinte porcoase ti se pun stelute din oficiu. Si io m-am cacat pe mine de ras :lol:

ah. bucura-te de experienta "virginala" a descoperirii injuraturilor pe forum. ca prima, nu mai e nici una. ;)
on topic : now, that was a lot of nuts

Uitati-vä, uitati-vä, c-aveti ce vedea! Alea pe care le-am "povestit" eu la-nceputul topicului ästuia sunt N'ICA pe lângä astea! Care Urmuz, care Eugen Ionescu...?

dupa ce-am citit delirantele 'poante-prin-telefon' ale lui raptor si pitbull, mi-am amintit si eu de una tampitzica de cand aveam vreo 9 ani. pe atunci, aveam un prieten pe care-l chema adrian placinta.

intr-una din zile, il sun. imi raspunde un tip, cred ca gresisei nr:

TIPUL:
alo ?

EU:
alo, familia placinta ?

TIPUL (foarte amuzat, crezand ca totul e o poanta, rade fara rautate):
nu, aici familia castravete.

si imi inchide.

Nu-i realä, e banc, da' se potriveste:

- Alo? Familia Lupulescu?
- Nu, familia lu' Ionescu.

Si, ca sä revenim la fabule reale:
Sä nu uitäm reflexul multora dintre noi de a gesticula la telefon. Cel mai spectaculos pe care l-am väzut vreodatä era tata, Dumnezeu sä-l ierte. Când urma sä vinä pentru prima oarä cineva în vizitä, iar el îi dädea explicatii, se-nvârtea în loc si aräta pânä si directiile: unde-i statia de tramvai, încotro e blocul, pe unde sä traverseze... Maicä-mea si cu mine îl încurajam cu corecturi si precizäri - da' nu se prindea, cä era prea concentrat.

.un pretin angajeaza un zugrav.asta ia o arvuna,cojeste putin peretii,pune ziare pe jos si zice ca se intoarce peste 2 zile, ca are a doua zi o inmormantare.Lasa si un nuamr de telefon.
Trec vreo 4 zile zdravene,nici o veste de la zugraf.Pretenu' panicat il suna.Raspunde un fel de mesagerie:
"Buna ziua.Pentru limba engleza apasati tasta 1.Pentru romana apasati tasta 2." :)
Apasa 2.
"La revedere"

Dupä cum stim, George Cälinescu a fost, din päcate, unul dintre cei care au semnat "pactul cu Satana", dupä venirea comunistilor la putere. Totusi, marele critic n-a abandonat niciodatä, în sinea lui, sarcasmul atroce la adresä toväräseilor. Sä zicem cä asta l-a "reabilitat" întrucâtva? Sau s-o consideräm duplicitate? Desigur, nu e nici locul si nici momentul sä-l judecäm.

Ei, si la un moment dat, prin Obsedantul Deceniu, îl cheamä politrucii la ordine:
- Haideti, toashu' Cälinescu, scriti-ne si nouä o poiezie angajatä, ceva, acilea, sä facem educatia la mase!
- Vä multumesc pentru încredere, tov. X., dar stiti... mä tem cä eu nu mä prea pricep la partea asta, cu masele, eu mai mult cu istoria literarä, cu teoria, cu critica...
- Eeee, läsati toashu', cä vä descurcati matale!
Asa cä marele Cälinescu s-a descurcat, a îndeplinit ordinul si le-a servit urmätoarea poezie de "educatie a maselor în spiritul celor mai înaintate conceptii despre muncä si viatä" (o citez din memorie, asa cä s-ar putea sä gresesc pe alocuri):

Prin uneltiri nevrednice, în stare
Sä ne loveascä întreaga opreliste tintitä,
Tind mai cu osebire în prejudicii
Ineluctabilele zäri pilduitoare.

Înmostenind rezerve, roci, tärânä,
Însipetate aspru în prevaricatiuni,
Gäsesc prin herghelia odoarelor umbrite,
Doar urme vagi, urnite prin vagi calamitiuni.

Întrezäresc urgia prin glas de anemone,
Beteala, cala, crinul se primenesc în säbii,
Nu trebuie rugina läsatä sä flämânde
Învestmântând odgonul stupidelor coräbii.

Înväluieste-ti craniul în jilave prosoape,
Adapä-ti strasnic unghia la glas de târnäcoape,
Stii bine doar cä ai o singurä menire:
Sä sfârteci sfincsi, cromlehuri, dolmene si menhire!

shi a mers !? :P

ce instigare la munca...sfaramare de sfincshi hsi menhire

Au priceput o laie, evident, asa cä l-au crezut pe cuvânt si i-au publicat-o. :lol:

nu cred k mai poate fi considerata drept fabula... am fost martor la trecerea de pietoni ... s-a intamplat ...un maidanez a stat in "shezut" ... s-a facut verde si a trecut pe zebra ... frumos, lejer si calm.

Ba eu as zice cä da. E aproape rotundä. Apropo, una identicä a descris si Layla, acum câteva zile.
Da' stati, c-am alta, caldä: am venit acu' de la piatä. Nu-s nici zece minute. In timp ce-mi vindea mie fasole si ceapä, tarabagiul discuta business la Nokia:
- Pornesti Mercedesul si te duci sä iei castraveti?... Da, da... Bine, da' sä-l tii mult pe bujii, ca sä meargä...

pai la cea laylei m-am referit... dk mai vede cineva o sa devina clisheu precum filmele horror adaptate de la japs...

in autobuz, sonerie la telefonul mobil: .."Stapine!?! Te cauta un fraier!! ... Stapine!?! Fraierul insista!... Raspunzi??"

:) Da, am auzit-o joia trecutä, când ne-am întâlnit oarece colegi de liceu sä ne admiräm cheliile, burtile si laba-gâstii-le (noroc cä acordul cu F.M.I. se-ngrijeste ce silueta mea, si cu pony-tail-u' meu, le-am dat clasä! ;))