da' ce e mai daca nu e film? asa ca sa stiu si eu, ca m-ai bagat in ceata.

Nu stiu.Teatru filmat? :shock:

Filme de genul asta se faceau la 1910 cand nu se descoperise ca o camera se poate misca,o actiune se poate desfasura in perspectiva campului de filmare,dialogul poate fi redat si altfel decat "camp-contracamp",etc.

Sa muriti dvs? De ce 'cu greu' poate fi 'Closer' catalogat ca fiind film? Haideti, sa incercam putina maieutica de forum.

Si eu sunt curios sa stiu de unde asa o parere categorica(niste motivatii ceva???)

Dap am zis ca mi-a amintit de Lost in Translation si am argumentat :
Da' n-am inteles care e obiectia....

Nu bah, da te adresezi unei audiente.
Bah, cand Mike Nichols regiza Absolventul, pe tatal tau il faceau pionier.
Ba are, da' trebuie sa vezi. Si nu numai cu asta.
:lol:

@Ambra Blu

1.In ideea unui cinematograf eminamente vizual adaptarea pieselor de teatru mi se pare retarda.Serge Daney zice la un moment dat ca e ideal ca un film sa porneasca de la imagine nu de la un concept dramatic.
2.Problema teatrului filmat apare in anii '30 dupa aparitia filmului vorbit.Printe adaptari grotesti&pelicule cu pretentii artistice se gasesc si filme care isi trag substanta din piese de teatru si care reusesc prin decupaj si montaj sa creeze un spatiu cinematografic-Vulpile-William Wyler,Parintii Teribili-Cocteau,or mai fi si altele,astea doua mi-au trecut prin fata ochilor.
3.Revenind la materialul in discutie,problema e regia.Cand stai cu camera dupa fiecare replica,ai mai multe prim-planuri decat Bergman,nu stii altceva decat "camp-contracamp" si in consecinta ai aprox 20 de taieturi de montaj in scena intalnirii dintre Anna si Dan(aprox 5min) e imposibil sa nu obtii un melaj artificial,fals.

@Nume
Mai trebuie sa-ti spun ca esti inutil?

Era deja Melies cu fanteziile lui care, desi apeleaza la recuzita teatrala, cu ajutorul trucajelor, imagineaza un spatiu extraterestru, respectiv selenar.
Eu am zis, tot legat de Closer, de 'Tape' a lui Linklater, care e o piesa de teatru adaptata pentru cinema, intr-un registru minimalist.

Nu ma intelege gresit, nu mi-a placut 'Closer' tocmai pentru apropierea deranjanta de conventiile teatrale. El, insa, e film, nu numai datorita suportului tehnic - ca am da-o in discutii de ateliere mestesugaresti - ci si pentru ca eludeaza timpul mult mai lejer decit o face teatrul, prin caderea cortinei si acte. E mult mai dificil in teatru sa glisezi de-a lungul duratei, intr-un joc de margele de sticla, cum e cazul filmului in general, si al lui 'Closer' in particular, care inghite timpii mai usor decit zeu' ala antropofag.

In plus, un al doilea motiv care il face pe 'Closer' film, pastrind discutia in teoretic, e prezenta unghiulatiilor. Asa repetabile cum sint ele, implica mai multe unghiuri/ puncte de vedere, lucru care, stii si tu, a diferentiat filmul de teatru (v. mortii Kuleshov, Porter, et al.). Orict m-as pune in cap, n-as putea sa vad cadrele alea din film (gen Natalie Pornman in spagat, vazuta de sus), decit, poate, daca as sta in loja. Nici aici n-ar merge masoneria la nesfirsit, pen'ca pe toata durata spectacolului as vedea numai plonjat. In 'Closer' vezi si plonjat, vezi si eye-level, etc. Bine, si un argument mai degraba subred, dar legat tot de durata, ar fi acela cum ca teatrul este real-time, exista ca experienta colectiva, personala, cum mortii ei o fi, in direct si care poate diferi de la spectacol la spectacol. Filmul e identic cu sine insusi tot timpul, indiferent ca la o a douazecea vizionare ajungi sa casti. In plus, filmul poate fi oprit, derulat inainte si inapoi. Daca la teatru te-ai dus sa te pisi intre acte, l-ai pierdut. La film, in fata calculatorului, dai stop, te pisi, nu te speli pe miini, filmul e tot acolo.

All in all, 'Closer' m-a plictisit mult, deranjant de mult.

Te deranjeaza trimiterile la viata lui tac-tu ? :?
Mai sobolanel de biblioteca, moldovene, invata sa vezi un film, invata sa faci diferenta dintre teatru si cinematograf si dupa aia vino pe cinemagia sa ma tragi de oIo.
Btw, ca Closer ....

eu cred ca ar trebui sa te mai uiti o data la 'closer'. in scena in care owen si roberts se cearta in apartamentul celei din urma, o sa observi o foarte ampla miscare a camerei, care o urmareste pe roberts miscandu-se de la parter, urcand scarile, pana la etaj. in ciuda amplitudinii acestei miscari de camera, totusi, ramai prizonier in acelasi decor sacaitor iar aceasta limitare a spatiului nu iti insufla claustrofobie gen 'birds', ci mai degraba oboseala.

Closer asta nu prea mai e pe ecrane. Haideti sa ne mutam la film in general, shall we?

Cam despre asta era vorba.Ca e film,teatru filmat sau altceva tine de o discutie tehnica&teoretica de care nu sunt in stare la ora asta.Om rezolva-o intr-o zi insorita cu doua beri in fata.

@Nume
Idem

Precizare inutila. De ce faci faci afirmatii (te mai si coiesti pe ele), fara sa le poti sustine dupa ?
De cate ori ti-ai editat mesajul pana sa ajunga in formula asta ? ;)

numai faptul ca a reusit sa stranga 3 pagini de discutie ar tebuii sa va spuna ceva... nu credeti?

Nu chiar.

Nu ma mai obosi cu cacaturi de genul asta.Nu am timp&chef sa ma intind la discutii.Discutii care oricum pe tine te depasesc.

Zero.Repudiez retarzii instinctiv. ;)

Multa samanta si tie. Incep sa am alergie la moldoveni. Pe tine te depaseste doar organul meu "critic". Hai siktir ! Vorba cuiva de m-am intalnit de curand : sunteti tari la pasarica in spatele tastelor, calculatoristi rectali....

Am mutat topicul asta la Film in general, deci please, ori Closer ori take it somewhere else.

am vazut si eu intr-un final Closer...
ma asteptam la ceva mai mult de la el dar mi-a placut, in primul rand datorita actorilor...toate tacerile si schimburile de priviri, toate ezitarile, toate minciunile, chiar le-am simtit...adica nu era nimic de genul: el intra in casa, schimba 2-3 vorbe cu ea dupa care tranteste un "ma parasesti" iar eu sa ma intreb de und esi pana unde scoate replica asta si sa ma gandesc ca e facatura din scenariu...
e un film al dialogurilor, evident, dar nu cred ca poate fi considerat teatru filmat. sunt cateva replici care au ca scop sa informeze spectatorul despre ce s-a mai intamplat, si ele intr-adevar deranjeaza, dar nu sunt multe....in rest schimbul de cuvinte dintre personaje mi se pare extrem de realist si pe mine cel putin, m-au ajutat sa simt mai bine personajele...

mi-a placut foarte mult faptul ca desi filmul este foarte fragmentat si ca timp si ca spatii, nu am simtit lucrul asta...totul curgea si trecerile de la un cuplu la altul mi s-au parut extrem de firesti...mi-a placut mult si ca regizorul a intererupt cursul normal al timpului, de doar 2 flash backuri care mi se par extrem de bine plasate...

sincera sa fiu, m-a cam bulversat finalul...nu prea am reusit sa-mi dau seama exact cam ce s-a vrut cu el...l-am simtit ca facand parte mai degraba din alta poveste...