Re: Pi
 

Dap, Sol gaseste solutia. Asta e si cauza mortii lui. Daca iti amintesti, el spunea ca renuntase sa sa caute numarul fiindca aproape il omorase.
2nd: In momentul in care afiseaza NUMARUL pc-ul lui Max se prajeste.
3rd: Cand vizualizeaza prima data numarul, fie si partial, Max lesina. A doua oara e la un pas sa dea coltul incercand sa constientizeze numarul. Numai faptul ca se hotaraste sa renunte la el ii salveaza viata.

Concluzie: numarul lui Max, numele lui dumnezeu <=> moartea celor nepregatiti sa-l afle;
Silogism: Cei care afla numarul mor ; Sol moare => Sol a gasit numarul

Chestia cu Pi-ul e o gaselnita neinspirata. Intr-adevar la pi(3,14) se refera. In film sunt bagate niste bla-blauri cu 'pi e peste tot', si mai apare si formula cercului. Cum spunea si Serghei, toata povestea cu pi-ul e praf in ochi.
Max lesina in momentul in care calculatorul ii afiseaza numarul iar undeva , la mijlocul acelui carnat, privirea i se opreste pe 314. Then, fade out...
Traducere: PI este o componenta a numarului pe care il cauta el.

Nedumerirea mea: Gandind asa cum ne directioneaza filmul, PI ar trebui sa fie intr-un raport cu THE NUMBER ca sa putem vorbi de o constanta derivata din PI , nu o componenta a unui sir de cifre. Praf in ochi, cum ziceam...
Totusi imi place sa cred frumusetea filmului in general si a acestuia in special nu consta in forta logicii,

aici a fost atins un punct sensibil...

filmul asta are de pierdut din cauza ca este analizat prea mult. La fel se intampla si cu filmele lui David Lynch, si cu Signs al lui Shyamalan... si exemplele pot continua. Sa ne amintim doar de discutiile interminabile pe aceste teme.

in acest caz, Pi (fie el 3.1415... sau orice altceva), raportul de aur, seria lui Fibonacci si celelalte reprezinta un pretext pentru a transmite niste idei. La fel cum haosul de la bursa si solutia cu burghiul sunt niste simboluri.

intamplator, filmul asta a scos la suprafata o gramada de persoane carora le place sa creada ca la un moment dat au stiut ceva matematica. Discutia din bar in care sint prezentate in avalansa "minunile" legate de seria lui Fibonacci poate crea impresia ca la baza univesrului stau aceste numere si da nastere unor reactii de genul: "totul se leaga" sau "deja imi sint mai clare lucrurile".

In realitate alaturarea abila a misticismului de matematica da nastere unor reactii previzibile. Eu consider acest lucru drept o dovada in plus a maiestriei realizatorilor filmului

Re: Pi
 

A lil' bit off topic...


Eu stiam ca p->q; p; therefore q. Asta e "Converse Error". :P banuiesc ca e o gluma...

Re: Pi
 

silogism ;)

Ca idee genarala(doar tangential la dicutia de fata),e obositor sa descoperi oameni care cauta adevaruri absolute in arta(pt. asta se recomanda filozofia sau Biblia),oameni care considera ca Bergman sau Tarkovski au mai multa "substanta" decat Tarantino,Allen sau Hitchcock.

Evident intuitia initiala e gresita,Max nu cauta "numarul de aur" sau Pi(numere cunoscute pt. orice matematician),atat desenele lui Da Vinci,care sugereaza "numarul de aur" si titlul "Pi" sunt niste indicii despre ceea ce cauta Max,un numar care leaga doua identitati aparent arbitrare(Pi-relatia dintre Raza si Lungimea cercului,"numarul de aur"-relatia dintre doi termeni ai unui sir recurent).

Matematica este folosita in mod conceptual,un limbaj al initiatilor care fiind abstract devine universal-in consecinta poate explica prin formule simple Universul.

Am vazut si eu acest film. Ce sa zic, daca n-ar fi muzica si imaginea, felul cum e filmat mai bine zis, filmul ar fi a shear piece of crap, precum multe alte filme care incearca sa arunce mult abur in ochi legandu-se de matematica. First of all, ceea ce apare in filmul asta nu este matematica, ci doar elmente rudimentare de numerologie, si numerologia asta e prezentata asa cum numai schizofrenicii stiu sa o faca: cautand numere peste tot, in bursa, in kabale, in numere cunoscute. Sirul lui Fibonacci, numarul de aur, Pi. Sa fim seriosi, nimeni nu face cercetare stand in fata unui calculator si uitandu-se la niste numere, poate-poate apare un pattern. In fine, sa nu ne legam de realismul filmului.

Serghei, ideea cu Trecut+Prezent=Viitor in comparatie cu Sirul lui Fibonacci mi se pare rau de tot trasa de par. Simplist, at best. Come on, guys, pentru a intelege lumea nu e nevoie de o ecuatie. Raman la parerea ca matematica si arta sunt domenii fundamental diferite. (Nimic mai penibil decat a analiza poezii folosind matematica, asa cum am vazut undeva!) Se aseamana poate prin procesul de 'creatie', dar atat si nimic mai mult. Ideea asta din film cu a intelege lumea prin matematica mi se pare naiva si poate seducatoare pentru cineva pentru care sirul lui Fibonacci e o chestie super-profunda.

Una peste alta, revenind la film: e oarecum interesanta ideea ca bursa, religia si lumea in general ar fi legate intre ele printr-un cod secret. Asta e singura chestie care face filmul sa nu fie plictisitor. Dar totusi filmul asta mi se pare mediocru. Cel mai bun lucru in el este muzica, mai ales melodia de generic, de inceput si sfarsit.


PS: n-am inteles de ce a trebuit sa fie aruncate si drogurile in ecuatia asta?

Un film mult mai intersant, din perspectiva asta cum ca masinile uneori au un misterios grad de awareness, sau inteligenta proprie, mi se pare Odiseea Spatiala a lui Kubrick. Acolo da mister.

In rest, si filmatul in alb-negru al lui Pi mi s-a parut cam obositor (mie, care de obicei n-am nimic impotriva filmelor alb-negru). Aceasta alaturare de Alb-Negru+Ritm halucinogenic+ Numere, Numere si iar Numere (fara vreo idee adanca ascunsa in spate) mi se pare cam snoaba si nejustificata.

Asa e: nici eroul din Pendulul lui Foucault, nici din story-ul lui Clarke, Cele 9 miliarde de nume ale lui Dumnezeu. In rest, sint de acord: Pi pe super 16 e varza.

probabil au crezut ca asa starea in care se afla personajul principal o sa fie mai accesibila maselor. Niciodata nu esti prea disperat pana nu incerci toata lista aia interminabila...

Mai corect ar fi fost sa zic: nici un matematician in zilele noastre nu face cercetare stand in fata numarului Pi si uitandu-se dupa pattern-uri, asa cum da impresia filmul asta. In rest, ma bucur ca mai e cineva caruia nu i-a placut asa mult filmul asta.

Corecteaza si aici: mai e cineva caruia nu i-a placut deloc filmul asta. O aberatie in super 16 mm, cu granulatia cit pietroaiele de pe marginea drumului si cu o poveste la fel de credibila precum teoriile apocaliptice ale profesorului Hincu sau ca milenarismul adventist. Fuck that, I ain't buyin that, this is the millenium of the aftermath.

totusi muzica era misto...

east_europe:

din pacate n-a scris inca nimeni poemul care sa ne familiarizeze cu spatiile n-dimensionale. si poate sunt eu ciudat, dar mai infricosator decat "Infernul" lui Dante de exemplu mi se pare faptul ca intre doua numere reale oricat de apropiate exista o infinitate de alte numere, si tot asa la nesfarsit.

Asta tine de interpretare in cheie filosofica a unor 'fapte' matematice. Lucru care nu are prea mult de a face cu matematica, cel putin in opinia mea. Tocmai aici mi se pare mie ca sta diferenta: eleganta unui argument matematic tine de altceva decat frumusetea unui poem. Dar metaforic vorbind, da, nu a scris nimeni un poem despre spatiile n-dimensionale. Un astfel de 'poem' ar consuma materia cenusie la o rata relativ mare... :) Dar mai stii, orice e posibil in the millenium of the aftermath. :P

Not that there were'nt attempts at translating mathematics into poetry:
http://216.239.59.104/search?q=cache...imension&hl=ro
or mathematics into literature (Flatland, by reverend Abott). Fuck mathematixxx, anyways.

That's putting it very very very loosely... :D Ma refer la link. Nu va obositi, it's crap. Mi-a placut gluma totusi.

M-am reuitat la Pi. Desi pe OST apar trupe care ar fi trebuit sa imi suscite interesul - Massive, Autechre - desi Aronofsky a gonflat 16 mm pe 35, desi prezinta uneori disturbing images - rather noisy, I'd say - desi se ia in serios cu numerologie si mistica evreiasca, nu l-am crezut nici pe matematicianul care l-a vazut la fata pe YHW (nu stiu daca se scrie asa, eu nu ii stiu numele), nici, in general, ce tot clampaneau ei pe acolo. In plus, n-are deloc sentiment.

bro, lasa pelicula si editarea, uita-te la sets;

ce m-a impresionat pe mine a fost nu ideea, care in sine este slab exploatata de film (madonna could tell you more about kabbalah and gematria... :hmm: ), ci toata harababura aia in care traia eroul, cu chestiile alea care se desprindeau si cadeau pe el, si in secundar cum se dezvolta psihoza, nu mai stiu ce facea la un moment dat de era sa moara, mi-am adus aminte de Sarmanul Dionisos al lui Eminescu, din scoala, nebunia geniului...;

am regasit cele doua elemente si in Requiem - sets montate cu meticulozitate + psihoza, mult mai elaborate, (vezi the making of de pe DVD), abia astept urmatorul film al lui Aronofsky this year..;

Lasa-ma, frate, n-ai vazut ca multora din crew li s-a facut rau pe platou de la cit lipici au bagat in decorurile alea?