Tot din categoria filmelor cu junkies, vedeti 'Fear and Loathing in Las Vegas'.

Fear and Loathing
 

"Fear and Loathing in Las Vegas" este un cult-movie, unul din cele mai bune filme ale lui Terry Gilliam, in care Benicio del Toro si Johnny Depp fac niste roluri memorabile. Mult mai tare decat "Trainspotting".

Nu, Trainspotting este mult mai tare.

de acord. "fear and loathing..." e mishto o vreme. de la un moment dat, nu mai evolueaza in nici un fel shi devine ushor plictisitor.

Pai, oricum, narativ vorbind, filmu' nu cred ca duce nicaieri. Daca e ceva sa fie urmarit, este varietatea trip-urilor celor doi si felul cum Gilliam a stiut sa puna in film stream-of-consciousness-ul lui Hunter S. Thompson.

no offence, dar Sara Goldfarm, desi un ochi mai putin agil vede asta, nu este chiar atat de 'superficiala'. dorinta ei de a arata bine si de a aparea la teveu, alaturi de alte aspecte, simbolizeaza de fapt dorinta ei de a nu ajunge singura- asa cum li se intampla 'batranilor'- si de a nu-i lipsi COMUNICAREA. de asta il evoca de atatea ori pe sotul sau. spune despre vecinele ei ca sunt ceea ce ea cauta. la fel, in visul ei, apare si Harry pe scena, asa cum si l-ar dori ea. (urmareste mai bine secventele in care Harry vine sa ii spuna de surpriza si te dumiresti. poate.).
in fine, deja m-am saturat de paralela pe care o fac multi intre "filmele cu drogati"- asemanarile intre Trainspotting si Requiem For A Dream sunt destul de subtiri, cred eu.
inca nu am vazut film care sa ma impresioneze mai mult decat Trainspotting.

sunt de acord cu ceea ce spui tu...nu am vrut sa sugerez ca ea ar fi superficiala desi imi dau seama ca asa a sunat...pe mine m-a surprins faptul ca si televizorul e considerat pana la urma un drog...mirajul pe care el il implica, lumea pe care o creaza, faptul ca face staruri din oameni normali...normal ca ea ajunge sa fie dependenta de televizor tocmai pentru ca este singura si are o serie de probleme de comunicare...si i se pare ca televizorul ar rezolva asta si ca ar ajuta-o sa nu mai fie singura...

o idee oarecum asemanatoare(dar exploatata altfel shi la un alt nivel)--ca shi noi oamenii care nu ne drogam cu "substantze", traim totusi o viatza de dependentzi, exista shi in trainspotting...(de fapt cred ca toata lumea s-a prins de acest detaliu evident.)

evident, dar daca in acest caz incepem cu analogii, ajungem sa spunem despre ideile dintr-o gramada de filme ca pot fi regasite in altele.
oricum, categorizarea 'fime cu drogati'(nimic mai mult) ajunge sa ma scoata din sarite.
plus, asa putem spune si despre un pornache ca functioneaza ideea de 'drog'.

Gresesti afirmind asta. Asa cum exista genuri si subgenuri (costume drama, war), asa cum exista o intreaga literatura aferenta fenomenului - junky literature - (v. Burroughs, Irvine & Co.), asa trebuie sa existe si o categorie a filmelor cu drogati. Ca atare, comparatiile dintre Requiem si Trainspotting nu mi se par superflue. Poate, cel mult, super glue (ca sa fac o parafraza livresca la care fanii vitaminei E ar trebui sa se prinda).

it may come as a shock to u,
da` al draq sa fiu dak mi`a placut trainspotting
much better
1 recqiuem
2 spun
3 ratedX
parerea mea

it may come as a shock to u,
da` al draq sa fiu dak mi`a placut trainspotting
much better
1 recqiuem
2 spun
3 ratedX
parerea mea

serifule ... ai adormit cu mana pe submit ...

sau e deformatie de la cs ?! :)

Bine zis. Parerea ta.

ziceam de oamenii care inteleg prin filme cu drogati DOAR o adunatura de junkies care o ard sau o inspira fara nimic altceva, care in final "platesc pentru greseala lor". sau altii carora le plac filmele tocmai pentru ca 'ii reprezinta'. prostii! si superficialitate.
trainspotting si requiem for a dream inseamna si transmit mult mai mult decat atat.

'spun' mi se pare destul de slab, in aceasta categorie a filmului cu drogati.
in primul rand nu exista balance al animatiilor- in prima parte abunda, in final nimic. apoi sunt scene de-a dreptul gretoase- ideile din ele puteau fi transmise in alte moduri. iar umorul este cam slabut. nu am inteles nici utilitatea secventelor cu cookie poopin'.

"spun" nu se ia in serios nici o clipa(cred eu), e doar un exercitziu de stil, foarte mishtokaresc, al unui faimos regizor de video-clipuri. dupa mine, drogurile(and stuff) sunt doar un pretext pt. nebuniile vizuale.

good point. Trainspotting il consider mai mult un film didactic, e cel mai bun numai daca iau in considerare ca a fost inaintea celorlalte, deci numai obiectiv, probabil e mai poetic, mai "cult film". Dar, personal, ma simt mult mai apropiat de Requiem, il "gust" mai cu pofta, e mai pasionant; ii inteleg pe cei carora le place trainspotting, dar requiem ma "prinde" mai bine. Trainsp nu m-a tentat sa-l revad spre deosebire de requiem (cel putin soundtrackul la requiem l-am ascultat de zeci de ori).

1. Requiem for a Dream
2. Fear and loathing in las vegas
3. Trainspotting
4. Spun

Funny. 'Trainspotting' e mult mai coerent narativ decit toate prostiile alea de vis urit care compun 'Requiem...' sau 'Spun' sau chiar bad trip-urile din 'Fear and Loathing ...' Si daca, sa zicem, sint eu chior si nu vad poezia din 'Trainspotting', didacticismul din el imi scapa cu desavirsire: unde iti zice Mark Renton sau nu fumezi, sa nu bei, droguri sa nu iei?

In alta ordine de idei, sugerez moderatorilor mai multa grija la plivirea ierburilor din aceasta discutie, nu de alta, insa mi se pare ca glorifica, nejustificat, consumul de substante halucinogene. Multumesc.

1 dIdaCTICISM in sensul de iei asta, te simti asa.....
spoturile antidriog nu sunt didactice, ci moraliste/moralizatoare/ propagandistice... si stai tu calm, ca nu`si ating scopu, adicaaca vor sa se drogheze se drogheaza oricum, cu sau fara tranispotting sau recqiem
( caruia io cred ca i`au puus prea mult anti-dope/adica toate efectele nocive...bla, bla, bla)
2 cat dsp a doua replica, daca te`ar pride paraZITII pe care`i tot citezi, te`ar BEEEP in BEEEP pana ti`ar da beeep afara pe urechi
libertate de opinie, my friend
asa ca nu chema vigilenta cenzurii

poate ca cu 'poetic' am exagerat la trainspotting, dar prin didactic ma refeream la faptul ca e facut bine ca film, nu prea ma doare de mesajul practic al filmului (ca-mi spune sau nu sa ma droghez, nu asta ma intereseaza). Ca dovada ca e didactic: este in programa de admitere la UNATC la imagine. E facut mai cu cap (dupa cum bine zici ca e mai coerent narativ), pe cand Requiem e mai mult intuitiv, facut parca sa te hipnotizeze (si imi place ideea) si sa te aduca in pielea personajelor. Iar coloana muzicala din cele doua e incomparabila, requiem are una dintre cele mai avantgardiste si originale muzici de film, pe cand la trainsp sunt niste melodii absolut comune. La partea de comedie recunosc ca trainsp are faze mai amuzante (poate de asta n-are nici o sansa sa ma hipnotizeze), requiemul insa e mai apropiat de patologic.