alegerile, asa cum reiese din film, se faceau dupa oricare alte criterii, in afara de sentimente. cum se desfarurau intalnirile intre pretendent si potentiala mireasa? intr-o camera alaturata aceleia in care parintii negociau zestre celor doi. in ce constau aceste intalniri? priviri si intrebari de complezenta. nu stiu daca poate exista o stangacie asemanatoare intr-o postura similara. pentru lumea lor este doar un ritual, o binecuvantare, poate un mare noroc pentru viitorul familiei, dar nu cred ca lucrurile astea aveau vreo legatura cu sentimentele sau cu romantismul, nici macar in faza incipienta.

ma rog, libertate adevarata... ce aia? libertatea e o notiune relativa. dar nici nu putem vorbi de o lipsa totala de libertate sau o obiectificarea a femeii, care e targuita ca o marfa oarecare.
pe mine m-a frapat faptul ca rolul rabinului e acela de a verifica sentimentele viitorilor soti. nu averile, nu interesele parintilor sau alte daraveri. nu stiu daca shira avea dreptul de a alege nelimitat, dar avea dreptul de veto, cel putin asa reiese din filmul asta, nu stiu cum e in realitate. in comparatie cu societatea noastra poate nu e o mare libertate, dar cu alte societati, cum sunt anumite locuri din India, de exemplu, unde sotii nici nu se vad pana in ziua nuntii, e totusi ceva.

E clar că situația nu e albă sau neagră și că nu avem o încălcare a libertății violentă. E vorba despre familie și tradiții, trebuie să existe o anumită înțelegere până la urmă, mai ales că dragostea părinților vis-a-vis de copiii lor nu e pusă la îndoială. Dacă e ceva ce filmul transmite mai bine decât orice este cât de multă presiune pune pe tine, ca adolescent, o asemenea situație. Nu e corect ca tu, copil fiind, să fii pus în asemenea poziții doar pentru că așa zic obiceiurile religioase sau cutumele. Nu e nimic revoluționar în mesajul ăsta, dar eu zic că e suficient ca să ofere filmului relevanță socială, mai ales că abordarea este plăcut de neagresivă.

Iar legat de rabin, într-adevăr e surprinzătoare corectitudinea poziției lui. Dar ce mă face pe mine să cred că prezența sa în film nu e datorată mai degrabă încercării regizorului de a nu părea prea părtinitor? Dacă există o dovadă cu privire la importanța rabinului în film, asta ar fi timpul de expunere pe care-l are, care e destul de redus. Mie discursul lui mi se pare o încercare inteligentă de a arăta că nu chiar totul e dereglat în comunitatea aia. Dar de la nu chiar totul e anapoda, la totul e în regulă (nu că ai fi zis tu asta) e cale lungă.

Rabinul este un exponent al autoritatii,iar autoarea intentioneaza poate prin prezentarea lui intr-o lumina umana sa-i valideze necesitatea intr-o comunitate in care toti ceilalti membri sunt adusi pe picior de egalitate de respectarea normelor.Amintiti-va cat de sugestiva e scena in care femeia aceea batrana si singura vine sa-i ceara rabinului sfatul cu privire la aragaz.Iar el isi ia menirea foarte in serios,indiferent de problema ridicata.Prin urmare,asa cum remarci si tu,nu este un film care sa desfiinteze total,sa condamne violent .

Pozitia Ramei Burshtein e voalata,ea nu pune in streang pe nimeni pana la urma,nici pe Rivka,nici pe rabin,nici pe Shira sau Yochay. Interpretez atitudinea ei si ca un apropos la faptul ca oricat de dure ar fi normele de orice fel care-ti limiteaza libertatea, ele nu te pot niciodata absolvi suta la suta de responsabilitatea propriilor decizii.
Foarte straniu,dar filmul nu ma lasa cu impresia ca Shira a fost zdrobita de legea imuabila in care traieste.Ci mai repede de propria ei vulnerabilitate.Sau de o combinatie intre acestea.

nu este straniu. vulnerabilitatea ei era ceva normal, ceva ce a fost spulberat cu usurinta de barbat atragator, cu ceva experienta. of, discutiile s-au invartit in jurul obiceiurilor de viata si a moralitatii. asta-i doar ceva complementar. filmul asta-i despre o iubire subtila intre un barbat si o femeie(e adevarat, declansata in conditii exceptionale), o simpla poveste de dragoste si atat. numai ca ea, nu e la vedere. nu cred avem nevoie de ochelari 3d ca s-o observam:
Attachment 2703
Attachment 2705

Pe mine nu ma lasa cu impresia ca a fost zdrobita.
Da, wow ce-a mai fost spulberat. I-a zis ca e frumoasa... amazing. Ca ar fi numai buna sa-i creasca copilul. Asta da tehnica de cucerire. :-O Atata romantism n-am mai vazut de mult. (:|

rvn,admit ca noi, femeile,suntem inclinate sa vedem iubire peste tot, si eu cam tot asta vedeam la filmul meu,intre Charles si Lucille,iar voi nu vedeati decat decadenta,huzur,fraieri subordonati si dependenti,bla-bla:))
Insa aici nu cred ca e deloc vorba de vreo poveste de dragoste.Shira nu e indragostita de Yochay, e indragostita de Iubire,aspira la ea si orice barbat,potential partener ,ii serveste in mod egal drept pretext pentru materializarea acestui vis.Initial se indragostise tac-pac de primul pretendent, numai dupa ce l-a vazut pret de un minut in magazin.
Iubirea e ceva ce se intampla intre doi oameni care se cunosc,comunica,traiesc niste experiente impreuna.Shira si Yochay au doar un schimb sumar de cuvinte,o singura intalnire scurta in care sunt singuri,cam atat.


Aici exact asa vad si eu lucrurile.
Pentru Yochay sotiile sunt piese intersanjabile,aproape la fel de usor de inlocuit una cu alta,precum un nasture de la camasa.
Chestii "utile" ,necesare.
La intalnirea in doi cu Shira singura lui intrebare este :"Ce fel de casa iti doresti" ? Daca ar fi avut un dram de sensibilitate fata de ea, ar fi fost curios sa afle ce fel de viata isi doreste.

am pomenit ceva de romantism? dar, daca tot ai amintit de faza asta, da, in comparatie cu cealalta, similara, in care s-a aflat cu pretendentul care parea un elev de liceu, asta chiar aduce a declaratie de dragoste. Yochai e smecher si practic. a pornit tot demersul asta din interes, manipulat de mama-soacra. apoi, a analizat. si nu i-a displacut deloc rezultatul. da, i-a spus Shirei : "Esti frumoasa", dar modul in care a facut-o, privind-o gales, arata fara dubii ca era atras fizic de ea. si era o situatie cum nu se poate mai buna, atat pentru el, cat si pentru copilul lui orfan. nu trebuia decat sa-si dea putina osteneala ca s-o ameteasca pe Shira, lucru pe care l-a si facut. asta a fost un joc erotic aproape imperceptil, nu cred ca am mai vazut asa ceva intr-un film, cel putin, nu in maniera asta si din perspectiva asta, filmul mi s-a parut foarte reusit.

asta a fost la inceput. a fost pretextul pentru ca spectatorul sa fie familiarizat cu contextul in care se vor petrece evenimentele ulterioare mortii lui Esther. de-aici si pana la nunta, Shira se maturizeaza, chiar daca acest cuvant pare exagerat. trece prin anumite stari sufletesti, simte emotii noi, invata sa priveasca barbatii si din alt unghi decat acela, puritan. personalitatea ei este in continua schimbare, iar asta se vede clar pe chipul ei. privirile lungi, cu ochii atintiti, adeseori inlacrimati, respiratia aceea intretaiata, pe care a observat-o si alali...fata asta a fost cat se poate de naturala in interpretare. toata framantarea ei din interior, care i se rasfrangea si pe fata, arata cat este uimita de ceea ce i se intampla si nu ma refer numai la propunerea Rivkai si intrigile din jur, ci si la ce simte atunci cand se afla foarte aproape de Yochay.

Din perspectiva aceasta filmul e neverosimil; abilitatea de care vorbesti,desi instinctuala,are nevoie de mai mult sa se trezeasca.Nasterea femeii din fata inocenta nu se produce instantaneu,numai dupa ce-i susura unul smechereste in ureche ca-i frumoasa.

evident! nici nu am sustinut ca Shira a devenit femeie peste noapte si nici ca a invatat ce inseamna sa iubesti dupa ce a primit un semn admirativ. am spus ca, treptat, a descoperit lucruri noi legate de casatorie, despre sentimente si senzatii contradictorii, pe care le poti simti in legatura cu asta. cumva, chestiile astea au transformat-o, incet-incet, Shira a inceput sa simta cum este sa iubesti trupeste, a inceput sa constientizeze puterea de atractie a cumnatului asupra ei. din momentul cand Rikva i-a facut propunerea de a se recasatori cu Shira, Yochay a inceput s-o priveasca pe aceasta cu alti ochi, dintr-o data a remarcat ca este femeie si pe deasupra, foarte frumoasa. de-aici, incepe un subtil joc al seductiei din priviri, pe care, Yochay il stapnaeste si conduce, bazandu-se, desigur, pe puterea sexului sau.
intr-un fel, Rivka, aceasta maestra a manipularii, a avut o revelatie atunci cand i-a privit pentru prima data in fata, in curte, pe cei doi si copilul, alaturati. instinctul, a indemnat-o sa se joace cu vietile altora, sa-si satisfaca egoismul, dar nu dintr-un sentiment malefic. ideea ei, ingrozitoare in principiu, a evoluat in sens bun, datorita, in primul rand, modului cum a reusit regizoarea, sa puna protagonistii, in cu totul alte ipostaze, decat acelea de victime. si cum putea altfel s-o faca, decat sa ne insinueze ca Shira, sub pretextul ca respecta traditia, ca indeplineste un obicei, jertfindu-se pentru familie, de fapt, ajunge sa se indragosteasca de sotul surorii ei?

Asta ma pune pe ganduri .
Crezi ca in fata sentimentelor avem uneori nevoie de un alibi ?:)

da, cred ca da, in unele situatii. Yochay a fost sotul surorii ei. Shira simtea ca-i fura sotul si-n felul acesta ii intineaza memoria. in plus, cand a aflat ca sora ei si-ar fi exprimat dorinta ca Frieda sa fie aceea care s-o urmeze, a batut in retragere. a parut vizibil afectata.

Dar dacă ce zici tu -- cum că povestea de dragoste e interesul numărul 1 al filmului -- e adevărat, nu ți se pare cam convenabil faptul că Shira se îndrăgostește taman de omul pe care familia încearcă să i-l bage pe gât? Mie nu mi se pare că acolo ar fi valoarea importantă a filmului, într-o poveste de dragoste (fie și ea atipică), ci mai mult în redarea unui stil de viață caracteristic comunității hasidice.

Mă rog, fiecare cu interpretările lui până la urmă.

redarea stilului de viata al comunitatii hasidice este fundalul pe care este plasata povestea Shirei. eu o consider mai mult asa, povestea ei, fiindca personajul interpretat de ea, il eclipseaza pe cel al lui Yochay, consuma mult mai multa energie in interior decat ceilalti, doar Rivka poate rivaliza cu ea in sensul asta. ramane la aprecierea spectatorului ce anume are filmul mai valoros, partea sociala, sau cea de viata a personajului principal. dar, dupa cum s-au acordat notele extreme, daca pe alali, filmul l-a avut la degetul mic, pe Twinsen, l-a dezamagit complet, deci nu a reusit in nici o directie, asa cum a declarat si el.

N-ai ce-i face, majoritatea filmelor din turneu au propus efectul ăsta. Eu personal am dat de la 3 stele în sus pentru că am găsit câte ceva de apreciat la fiecare film, dar asta e o chestiune pur subiectivă.

parerile sunt pur subiective. faptul ca gasim cate ceva care ne place sau ne merge la suflet, in fiecare film, inseamna ca el si-a atins scopul pentru care a fost creat, lucru foarte bun, deatfel.
ca atare si in "Fill the void", chiar daca pare a fi atins de mediocritate, se regasesc idei si conceptii despre viata unei clase sociala, despre o etnie cu adanci radacini in istorie, dar si despre umanitate, in general. ideea care mi se pare ca are relevanta este aceea asacrificiului pentru familie, iar ca sa fii capabil sa-l savarsesti iti trebuie calitati umane deosebite: tarie de caracter si multa generozitate. din pacate, sacrificiul Shirei, in forma in care l-a propus filmul, a cazut cumva in desuetitudine. oamenii zilelor noastre tind spre individualism, sunt mult mai preocupati de propria persoana si mult mai putin dispusi sa acorde atentie suferintelor celor din jur, chiar daca este vorba de frati, surori, veri. filmul asta ne propune o o varianta neobisnuita a acestui gen de sacrificiu, dar nu in esenta lui, ci in detalii. Shira face parte dintr-o comunitate unde religia este sfanta. traditiile sunt atat de riguros respectate si adulate, incat greu se poate abate cineva care s-a nascut si trait ani buni in asemenea atmosfera, de la ele. in conditiile astea, este clar ca nu prea exista alternativa de schimba ceva ce altii pastreaza si transmit de mii de ani, decat daca iti renegi originea. nu avem motive s-o compatimim pe Shira. traieste asa cum cu s-a nascut si este constienta ca gestul ei este ceea ce trebuie facut pentru familia ei, iar lucrul asta, chiar daca s-a facut cu presiune psihica si manipulare materna, pana la urma, a deschis fetei, calea spre maturizare, poate spre ceea ce visa ea chiar in primele secvente ale filmului, atunci cand salta de bucurie ca a vazut un barbat ce putea fi un posibil sot, pret de cateva minute si deja simtea ca acela era alesul ei.
in rest, mi-a placut foarte mult comentariul sigaliei. analiza fina a personajelor nici eu nu puteam face mai bine.

Un film frumos facut despre o comunitate mai rar intalnita in filme, fara exagerari sentimentale, cu doza exacta de revolta, totul privit din perspectiva femeilor care, desi au o relativa libertate de alegere, sunt totusi limitate la un rol traditional in societate.
Regizoarea s-a jucat nitel si cu camera, a filmat ba de sus, ba de jos, ba Shira apare in cadre singura cu jumatate de ecran gol cu fundalul "blurred", a mai pus niste elemente vestimentare care sa atraga atentia spectatorului nestiutor, a facut o sinteza inspirata a problemelor comunitatii hasidice cu bauta & cersitul de bani de Purim, o treaba bine realizata, un film interesant, dar care la mine nu a atins vreo coarda sensibila.

3 stele

Luati-o ca pe o incursiune in trecut pe care mi-a prilejuit-o aceste spicuiri din comentariile mai sus mentionatilor. Nu e nicio polemica, nu contrazic sau sustin nicio parere. Este doar o postare monolog-nostalgica si atat.

Eram la un colocviu de ebraica veche in care profesorul incerca sa ne defineasca aceasta limba care este atat de strans legata de viata socil-culturala a poporului respectiv. Practic totul are o simbolistica pentru evrei. Nimic nu e de umplutura.
Iar ca sa putem pricepe felul in care rationeaza aceasta societate total diferita de a noastra, ni se exemplifica, mai plastic, asa pe intelesul tuturor cele doua tipuri de gândire, gandirea algoritmica, specifica noua, populatiei romane si gândirea euristica specifica in special evreilor. Mai pe babeste ni se spunea ca noi gandim liniar, ca trecem prin etape intermediare, iar ca 2+1 sa faca 3 trebuie sa demonstram mental ca 1+1 fac 2, pe cand evreii trec direct la rezutat, nefiindu-le necesara nicio alta precizare, demonstratie. Asa se poate explica si desele abateri de la legea iudaica veche, abateri ce veneau la foarte scurt timp de la o confirmare majora in viata poporului. De ex: pribegia prin desert, hranirea cu paine ce cadea din cer, potolirea setei cu apa din patra seaca, iar la 40 de zile de la plecarea lui Moise din mijlocul lor ei deja aveau un cult format din zeitati, lepadandu-se total de cel ce ii ajutase pana atunci si care facuse minuni vizibile cu ochiul liber. Pur si simplu ceea ce inainte i-a ajutat nu corespundea cu nevoile lor actuale. Iar rationamentul se aplica doar momentului nu si etapelor ce au premers momentul. Ca de la aceasta gandire spiralata se ajunge la paradoxul gandirii circulare, e alta discutie.

Cred ca e foarte interesant de aplicat si in povestea de fata, o astfeld e intelegere a gandirii, a abordarii situatiilor. A intelegerii unei mentalitati a unei societati total altfel decat suntem noi obisnuiti sa definim prin formule ca: normal, corect, bun.

O fosta casatorie, perfect "legal" desfacuta de autoritatea religioasa, legiuitoare si posibilitatea "umplerii golului" tot atat de "legala" raportata la legea iudaica.

un unghi diferit de apreciere a moralitatii unei astfel de situatii.oare noi, cei care nu facem parte din lumea lor si propovaduim libertinajul, cum judecam pe femeile/barbatii care isi inseala sotii/sotiile cu cumnatii/cumnatele? nici casatoria cu fratele/sora decedatului nu este un caz exceptional blamat de societate, atata vreme cat ea este facuta cu acordul partilor. este normal sa-ti refaci viata, fie si cu cel/cea pe care pana mai ieri, il priveai cu altfel de dragoste, din cauza uzantelor sociale?