![]() |
alegerile, asa cum reiese din film, se faceau dupa oricare alte criterii, in afara de sentimente. cum se desfarurau intalnirile intre pretendent si potentiala mireasa? intr-o camera alaturata aceleia in care parintii negociau zestre celor doi. in ce constau aceste intalniri? priviri si intrebari de complezenta. nu stiu daca poate exista o stangacie asemanatoare intr-o postura similara. pentru lumea lor este doar un ritual, o binecuvantare, poate un mare noroc pentru viitorul familiei, dar nu cred ca lucrurile astea aveau vreo legatura cu sentimentele sau cu romantismul, nici macar in faza incipienta.
|
Originally Posted by robertsandu:
ma rog, libertate adevarata... ce aia? libertatea e o notiune relativa. dar nici nu putem vorbi de o lipsa totala de libertate sau o obiectificarea a femeii, care e targuita ca o marfa oarecare. pe mine m-a frapat faptul ca rolul rabinului e acela de a verifica sentimentele viitorilor soti. nu averile, nu interesele parintilor sau alte daraveri. nu stiu daca shira avea dreptul de a alege nelimitat, dar avea dreptul de veto, cel putin asa reiese din filmul asta, nu stiu cum e in realitate. in comparatie cu societatea noastra poate nu e o mare libertate, dar cu alte societati, cum sunt anumite locuri din India, de exemplu, unde sotii nici nu se vad pana in ziua nuntii, e totusi ceva. |
Originally Posted by Mercutio:
E clar că situația nu e albă sau neagră și că nu avem o încălcare a libertății violentă. E vorba despre familie și tradiții, trebuie să existe o anumită înțelegere până la urmă, mai ales că dragostea părinților vis-a-vis de copiii lor nu e pusă la îndoială. Dacă e ceva ce filmul transmite mai bine decât orice este cât de multă presiune pune pe tine, ca adolescent, o asemenea situație. Nu e corect ca tu, copil fiind, să fii pus în asemenea poziții doar pentru că așa zic obiceiurile religioase sau cutumele. Nu e nimic revoluționar în mesajul ăsta, dar eu zic că e suficient ca să ofere filmului relevanță socială, mai ales că abordarea este plăcut de neagresivă. Iar legat de rabin, într-adevăr e surprinzătoare corectitudinea poziției lui. Dar ce mă face pe mine să cred că prezența sa în film nu e datorată mai degrabă încercării regizorului de a nu părea prea părtinitor? Dacă există o dovadă cu privire la importanța rabinului în film, asta ar fi timpul de expunere pe care-l are, care e destul de redus. Mie discursul lui mi se pare o încercare inteligentă de a arăta că nu chiar totul e dereglat în comunitatea aia. Dar de la nu chiar totul e anapoda, la totul e în regulă (nu că ai fi zis tu asta) e cale lungă. |
Originally Posted by robertsandu:
Rabinul este un exponent al autoritatii,iar autoarea intentioneaza poate prin prezentarea lui intr-o lumina umana sa-i valideze necesitatea intr-o comunitate in care toti ceilalti membri sunt adusi pe picior de egalitate de respectarea normelor.Amintiti-va cat de sugestiva e scena in care femeia aceea batrana si singura vine sa-i ceara rabinului sfatul cu privire la aragaz.Iar el isi ia menirea foarte in serios,indiferent de problema ridicata.Prin urmare,asa cum remarci si tu,nu este un film care sa desfiinteze total,sa condamne violent . Pozitia Ramei Burshtein e voalata,ea nu pune in streang pe nimeni pana la urma,nici pe Rivka,nici pe rabin,nici pe Shira sau Yochay. Interpretez atitudinea ei si ca un apropos la faptul ca oricat de dure ar fi normele de orice fel care-ti limiteaza libertatea, ele nu te pot niciodata absolvi suta la suta de responsabilitatea propriilor decizii. Foarte straniu,dar filmul nu ma lasa cu impresia ca Shira a fost zdrobita de legea imuabila in care traieste.Ci mai repede de propria ei vulnerabilitate.Sau de o combinatie intre acestea. |
2 Attachment(s)
Originally Posted by sigalia:
Attachment 2703 Attachment 2705 |
Originally Posted by sigalia:
Originally Posted by rvn:
|
Originally Posted by rvn:
rvn,admit ca noi, femeile,suntem inclinate sa vedem iubire peste tot, si eu cam tot asta vedeam la filmul meu,intre Charles si Lucille,iar voi nu vedeati decat decadenta,huzur,fraieri subordonati si dependenti,bla-bla:)) Insa aici nu cred ca e deloc vorba de vreo poveste de dragoste.Shira nu e indragostita de Yochay, e indragostita de Iubire,aspira la ea si orice barbat,potential partener ,ii serveste in mod egal drept pretext pentru materializarea acestui vis.Initial se indragostise tac-pac de primul pretendent, numai dupa ce l-a vazut pret de un minut in magazin. Iubirea e ceva ce se intampla intre doi oameni care se cunosc,comunica,traiesc niste experiente impreuna.Shira si Yochay au doar un schimb sumar de cuvinte,o singura intalnire scurta in care sunt singuri,cam atat.
Originally Posted by Twinsen:
Aici exact asa vad si eu lucrurile. Pentru Yochay sotiile sunt piese intersanjabile,aproape la fel de usor de inlocuit una cu alta,precum un nasture de la camasa. Chestii "utile" ,necesare. La intalnirea in doi cu Shira singura lui intrebare este :"Ce fel de casa iti doresti" ? Daca ar fi avut un dram de sensibilitate fata de ea, ar fi fost curios sa afle ce fel de viata isi doreste. |
Originally Posted by Twinsen:
|
Originally Posted by sigalia:
|
Originally Posted by rvn:
Din perspectiva aceasta filmul e neverosimil; abilitatea de care vorbesti,desi instinctuala,are nevoie de mai mult sa se trezeasca.Nasterea femeii din fata inocenta nu se produce instantaneu,numai dupa ce-i susura unul smechereste in ureche ca-i frumoasa. |
Originally Posted by sigalia:
intr-un fel, Rivka, aceasta maestra a manipularii, a avut o revelatie atunci cand i-a privit pentru prima data in fata, in curte, pe cei doi si copilul, alaturati. instinctul, a indemnat-o sa se joace cu vietile altora, sa-si satisfaca egoismul, dar nu dintr-un sentiment malefic. ideea ei, ingrozitoare in principiu, a evoluat in sens bun, datorita, in primul rand, modului cum a reusit regizoarea, sa puna protagonistii, in cu totul alte ipostaze, decat acelea de victime. si cum putea altfel s-o faca, decat sa ne insinueze ca Shira, sub pretextul ca respecta traditia, ca indeplineste un obicei, jertfindu-se pentru familie, de fapt, ajunge sa se indragosteasca de sotul surorii ei? |
Originally Posted by rvn:
Asta ma pune pe ganduri . Crezi ca in fata sentimentelor avem uneori nevoie de un alibi ?:) |
Originally Posted by sigalia:
|
Originally Posted by rvn:
Dar dacă ce zici tu -- cum că povestea de dragoste e interesul numărul 1 al filmului -- e adevărat, nu ți se pare cam convenabil faptul că Shira se îndrăgostește taman de omul pe care familia încearcă să i-l bage pe gât? Mie nu mi se pare că acolo ar fi valoarea importantă a filmului, într-o poveste de dragoste (fie și ea atipică), ci mai mult în redarea unui stil de viață caracteristic comunității hasidice. Mă rog, fiecare cu interpretările lui până la urmă. |
Originally Posted by robertsandu:
|
Originally Posted by rvn:
N-ai ce-i face, majoritatea filmelor din turneu au propus efectul ăsta. Eu personal am dat de la 3 stele în sus pentru că am găsit câte ceva de apreciat la fiecare film, dar asta e o chestiune pur subiectivă. |
Originally Posted by robertsandu:
ca atare si in "Fill the void", chiar daca pare a fi atins de mediocritate, se regasesc idei si conceptii despre viata unei clase sociala, despre o etnie cu adanci radacini in istorie, dar si despre umanitate, in general. ideea care mi se pare ca are relevanta este aceea asacrificiului pentru familie, iar ca sa fii capabil sa-l savarsesti iti trebuie calitati umane deosebite: tarie de caracter si multa generozitate. din pacate, sacrificiul Shirei, in forma in care l-a propus filmul, a cazut cumva in desuetitudine. oamenii zilelor noastre tind spre individualism, sunt mult mai preocupati de propria persoana si mult mai putin dispusi sa acorde atentie suferintelor celor din jur, chiar daca este vorba de frati, surori, veri. filmul asta ne propune o o varianta neobisnuita a acestui gen de sacrificiu, dar nu in esenta lui, ci in detalii. Shira face parte dintr-o comunitate unde religia este sfanta. traditiile sunt atat de riguros respectate si adulate, incat greu se poate abate cineva care s-a nascut si trait ani buni in asemenea atmosfera, de la ele. in conditiile astea, este clar ca nu prea exista alternativa de schimba ceva ce altii pastreaza si transmit de mii de ani, decat daca iti renegi originea. nu avem motive s-o compatimim pe Shira. traieste asa cum cu s-a nascut si este constienta ca gestul ei este ceea ce trebuie facut pentru familia ei, iar lucrul asta, chiar daca s-a facut cu presiune psihica si manipulare materna, pana la urma, a deschis fetei, calea spre maturizare, poate spre ceea ce visa ea chiar in primele secvente ale filmului, atunci cand salta de bucurie ca a vazut un barbat ce putea fi un posibil sot, pret de cateva minute si deja simtea ca acela era alesul ei. in rest, mi-a placut foarte mult comentariul sigaliei. analiza fina a personajelor nici eu nu puteam face mai bine. |
Un film frumos facut despre o comunitate mai rar intalnita in filme, fara exagerari sentimentale, cu doza exacta de revolta, totul privit din perspectiva femeilor care, desi au o relativa libertate de alegere, sunt totusi limitate la un rol traditional in societate.
Regizoarea s-a jucat nitel si cu camera, a filmat ba de sus, ba de jos, ba Shira apare in cadre singura cu jumatate de ecran gol cu fundalul "blurred", a mai pus niste elemente vestimentare care sa atraga atentia spectatorului nestiutor, a facut o sinteza inspirata a problemelor comunitatii hasidice cu bauta & cersitul de bani de Purim, o treaba bine realizata, un film interesant, dar care la mine nu a atins vreo coarda sensibila. 3 stele |
Originally Posted by aniela07:
Originally Posted by rvn:
Luati-o ca pe o incursiune in trecut pe care mi-a prilejuit-o aceste spicuiri din comentariile mai sus mentionatilor. Nu e nicio polemica, nu contrazic sau sustin nicio parere. Este doar o postare monolog-nostalgica si atat. Eram la un colocviu de ebraica veche in care profesorul incerca sa ne defineasca aceasta limba care este atat de strans legata de viata socil-culturala a poporului respectiv. Practic totul are o simbolistica pentru evrei. Nimic nu e de umplutura. Iar ca sa putem pricepe felul in care rationeaza aceasta societate total diferita de a noastra, ni se exemplifica, mai plastic, asa pe intelesul tuturor cele doua tipuri de gândire, gandirea algoritmica, specifica noua, populatiei romane si gândirea euristica specifica in special evreilor. Mai pe babeste ni se spunea ca noi gandim liniar, ca trecem prin etape intermediare, iar ca 2+1 sa faca 3 trebuie sa demonstram mental ca 1+1 fac 2, pe cand evreii trec direct la rezutat, nefiindu-le necesara nicio alta precizare, demonstratie. Asa se poate explica si desele abateri de la legea iudaica veche, abateri ce veneau la foarte scurt timp de la o confirmare majora in viata poporului. De ex: pribegia prin desert, hranirea cu paine ce cadea din cer, potolirea setei cu apa din patra seaca, iar la 40 de zile de la plecarea lui Moise din mijlocul lor ei deja aveau un cult format din zeitati, lepadandu-se total de cel ce ii ajutase pana atunci si care facuse minuni vizibile cu ochiul liber. Pur si simplu ceea ce inainte i-a ajutat nu corespundea cu nevoile lor actuale. Iar rationamentul se aplica doar momentului nu si etapelor ce au premers momentul. Ca de la aceasta gandire spiralata se ajunge la paradoxul gandirii circulare, e alta discutie. Cred ca e foarte interesant de aplicat si in povestea de fata, o astfeld e intelegere a gandirii, a abordarii situatiilor. A intelegerii unei mentalitati a unei societati total altfel decat suntem noi obisnuiti sa definim prin formule ca: normal, corect, bun. O fosta casatorie, perfect "legal" desfacuta de autoritatea religioasa, legiuitoare si posibilitatea "umplerii golului" tot atat de "legala" raportata la legea iudaica. |
Originally Posted by alali:
|
All times are GMT +2. The time now is 06:46. |
Powered by vBulletin - Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.