Eastern Promises -- great film! Viggo Mortensen total transpus in rol, a depasit orice limite-- un mare actor!! si ca de obicei pentru Cronenberg, un film foarte 'fresh'!! tensiunea bine dozata, muzica lui Shore perfecta. Pana si de Naomi Watts mi-a placut de data asta (In 21 Gramms mi s-a parut cam rigida...)

Two Days in Paris -- o comedie excelenta! Julie Delpy are un umor extraordinar si mare talent (ea a scris is scenariul). Cat despre Gosling- o revelatie! foarte nuantat ca actor si foarte amuzant (am ras rau la faza cu teroristul - "fairy"- in MacDonalds, sau ce era). Nu l-am mai vazut in nici un film pana acum.

hmm, cu parere de rau o spun :( ca am vazut filmul asta acum 5 minute, un film propus la sectiunea <Te uiti si plangi>, dar la care mie nu mi-a venit sa plang absolut deloc.
Mai mult de nota 6/10 nu pot sa dau. Sincer nu stiu cum am rezistat pana la final, probabil din cauza ca asteptam momentul sa imi dea si mie lacrimile..dar, no way!! :huh: Singura faza in care pot sa zic ca a fost cat de cat "interesant", a fost momentul in care l-a lovit pe Gray masina, acolo pot spune ca am tresarit, in rest, borring, borring...borring :sleep:

"Ira & Abby" - o comedie americana cvasisuperficiala despre familiile americane, intre modernism si conservatorism...sau poate doar despre aspectele primului fenomen...un New York plin de relatii esuate, de probleme comportamentale si de psihologi cu afaceri infloritoare, care-si datoreaza bunastarea, bineinteles, acestor probleme...in mijlocul acestui oras, Ira, un psiholog care nu poate trai fara sfatul altor psihologi, si Abby, o tanara care nu poate spune "nu" se intalnesc si incearca sa creeze un cuplu...cei doi actori din rolurile principale isi fac treaba aproape perfect, iar ceea ce iese merita cel putin o vizionare, chiar daca scenariul are o gramada de puncte slabe...macar pentru ironia si umorul filmului...:happy:

"Elizabeth: The Golden Age" - dupa o asteptare de aproape 10 ani de la "Elizabeth", filmul care ne introduce intr-una dintre cele mai prospere perioade ale istoriei engleze si ne prezinta o Cate Blanchett exceptionala si o poveste foarte bine pusa in scena, filmul din 2007 esueaza din mai multe motive: scenariu slab, concentrat aproape exclusiv pe capriciile unei femei, si mai deloc pe datele istorice, roluri secundare foarte fugare si creionate infim pentru a conta, dialoguri exagerate, cadre lungi fara relevanta pentru povestea spusa, patetisme epice inutile...ceea ce promitea a fi un excelent film istoric nu a fost mai mult decat povestea unor intrigi de culise si suferinta unei femei care si-a sacrificat nevoile personale pentru a fi regina...pe mine m-a dezamagit aceasta directie a filmului, mai ales dupa o astfel de asteptare.... :(

The Hunting Party's ( Partida de vînãtoare ) - nu ºtiu exact ce naiba am cãutat la filmul ãsta ... ba mi-am adus aminte : voiam sã vãd un film la recent inauguratul multiplex din Mall-ul timiºorean ºi era la ora cea mai convenabilã pentru mine faþã de momentul când am ajuns. :P

Oricum - o prostioarã ºi gata, definitiv nu meritã banii ! Mai ales dacã are un sonor - prea agresiv calibrat - din 'jdemii de boxe care sã-þi þiuie aiurea în cap ... :oops:

did u at least enjoy the popcorn? vezi k chips-urile/ taco dip-urile sunt nicicum

Floricelele de porumb au fost cum au mai fost - dar cola e leºinatã rãu de tot ... :(

asa e... oricum raman salile propriu-zise care kick the hell out of studio&timis! :happy:

Elizabeth The Golden Age - absolut superb! Micuta Cate Blanchett face un rol de Oscar (sper!)

ATONEMENT! parca demult nu mai vazusem un film care sa imi PLACA CU ADEVARAT! Frumos si excelent facut, imaginea iti ia uneori respiratia fie ca e vorba de un camp de maci fie ca se impusca niste cai pe un cer negru sau vedem niste copii intr-o iarba verde-verde!
McAvoy si Knightley - superbi!

Si, regalul de la final: Vanessa Redgrave in dialog cu Anthony Minghella!
Mai mult nu spun, highly recommend it! :love: :love: :love:

P.S. Acum am avzut ca l-au tradus Remuscare :(( - nu prea prinde ce trebuie, dar ce sa ii faci, o traducere e prin natura ei .... faulty!

Days of Wine and Roses(1962)
Un film cu Jack Lemmon si Lee Remick despre un cuplu prins in plasa alcoolismului.La vremea cand a aparut a fost primit foarte bine de critica.A luat Oscar pentru cea mai buna melodie compusa de Henry Mancini + alte 4 nominalizari.Jack Lemmon face aici unul dintre cele mai bune roluri ale sale straduindu`se sa scape de alcoolism si sa isi convinga si sotia sa faca acelasi lucru.Un film emotionant si realistic.

The Sting(1973)
Cand este vorba despre un film cu Paul Newman si Robert Redford stii ca este vorba despre un film superb.Ceea ce The Sting(Cacealmaua) reuseste sa fie.Un film premiat cu 7 Oscaruri.Robert Redford este un escroc caruia ii merge bine pana in ziua cand el si cu mentorul lui fura banii unui mafiot.Fiind singurul care reuseste sa scape cu viata el fuge si impreuna cu cel mai mare escroc in viata(Paul Newman evident) se razbuna pe mafiotul cel rau usurandu`l de juma de milion de dolari fara macar sa isi dea seama.In rolul mafiotului il puteti vedea pe Robert Shaw mai bine cunoscut pentru rolul din Jaws(Falci).Film exceptional care nu isi pierde din farmec nici in prezent.

:love: :love: :love:
http://www.dailymotion.com/video/x16...hn-arpin_music

Da imi cer scuze ca am uitat sa mentionez ce melodie frumoasa are The Sting :)

Debutul de la "The Hunting Party" l-am gasit nesperat de bun si realist pentru ceea ce se intampla de obicei prin jurnalismul "de razboi", si cateva replici de acolo chiar mi-au adus zambetul pe buze...de exemplu: "Awards are just like hemorrhoids, eventually every asshole gets one!" :lol: Chiar si Richard Gere parea revenit in forma si capabil sa duca o poveste buna in spate...dar, din pacate, dupa cel mult 20 de minute aflam de miza filmului si ne oripilam de neverosimilitatea acesteia...in final ni se explica ca actiunea filmului este inspirata din fapte reale, doar ca, in loc de 3 jurnalisti, la capturarea "Vulpii" au colaborat 5 oameni de presa...foarte greu de crezut, aproape imposibil...de vazut poate pentru prima parte a filmului, pentru ironiile adresate institutiilor mondiale de salvgardare a pacii si ordinii, si chiar pentru pop-up-urile de la genericul final...

"Martian Child" - un film de familie facut in familie de fratii Cusack (John si Joan). Dennis e un orfan foarte retras, cu o capacitate adaptativa extrem de scazuta dar cu o imaginatie extrem de creativa, motiv pentru care isi inventeaza pentru auditoriu o origine mai mult decat ciudata: Marte. David a.k.a. John Cusack e un scriitor de SF care-si vede dus pe apa sambetei visul de a avea o familie fericita atunci cand sotia lui moare, dar care vede in Dennis posibilitatea unei noi familii. Cei doi se aseamana, ambii cochetand cu SF-ul intr-o anumita masura (unul folosindu-l ca pe un mijloc de a emigra departe de untrecut dureros, iar celalat pentru a face bani), si astfel cei doi ajung sa se pretuiasca unul pe altul. Cu nimic diferit ca si mesaj fata de alte filme de familie, acesta de fata isi sustine povestea si actorii fac o treaba buna, pustiul fiind uneori chiar extrem de expresiv. Un rol acceptabil si din partea Amandei Peet, ca si prietena mereu la indemana pentru David. O pelicula inofensiva si usoara. Si pentru ca tot vad ca pe-aici se folosesc calificativele, sa spunem 7/10.

CASSANDRA'S DREAM, inca un film serios al lui Woody Allen

Imi placuse mult Crimes & Misdemeanors si oarecum aceeasi tema a fost reluata (cu mai putin succes, dupa parerea mea) si in Match Point: daca comiti o crima si nu ai probleme de constiinta, poti trai fericit bine mersi daca ai noroc si nu esti descoperit. Mijloacele nu conteaza, se pot gasi oricind justificari si rationalizari pentru eliminarea unui personaj indezirabil. succesul depinde de hazard si de incompetenta politiei

Cassandra's Dream abordeaza cealalta posibilitate: ce se intimpla atunci cind apar dilemele morale. Ian si Terry au nevoie de bani, unchiul Howard e gata sa-i ajute daca sunt dispusi sa-l lichideze pe un oarecare Burns. Dar Terry e o structura nevrotica, alcoolic si gambler. Dupa comiterea crimei clacheaza, e deprimat si se gindeste sa se autodenunte.

Dostoievski propunea in Crima si pedeapsa un indelungat program de remuscari si penitente. Mai realist, Woody Allen ne spune ca, odata trecuta linia, nu exista cale de intoarcere. Ca si la Match Point, finalul e putin demonstrativ, convenabil ajustat pentru a confirma ipoteza, dar exista totusi loc pentru ambiguitati si te intrebi daca vocile distrugatoare ale constiintei sunt altceva decit simptomele unui caracter slab.

Am vãzut în cele din urmã Fragii Sãlbatici al lui Bergman!
Pânã acum am avut probleme cu subtitrarea ºi cum nu ºtiu suedeza l-am tot amânat.

ªtiu cã a tot fost ºi pe la TVR dar mereu aflam prea târziu de el.

Ce mi-a plãcut cel mai mult la film? Sunt mai multe amãnunte începînd cu modul subtil în care se îmbinã prezentul cu liniºtea sau zbuciumul trecutului, simbolurile din vise, dialogurile filozofice ºi faptul cã personajele sunt uºor de plãcut. Fiecare are câte ceva ce atrage, poate ºi din cauzã cã unii dintre ei sunt preferaþi de regizor ºi în alte filme ale lui.

Mulþi se zbat sã accepte ceva în viaþa lor, alþii se zbat cu amintirea trecutului pânã ajung la bãtrâneþe, unii te vãd arogant în timp ce alþii îþi întind covorul roºu la picioare.
Despre moarte nu-i place nimãnui sã vorbeascã dar în cele din urmã a o accepta cu seninãtate este o lecþie pe care ne-o oferã tot viaþa. Asta abia dupã ce ne împãcãm cu toþi ºi toate. Dacã reuºim, evident! Important este sã privim ce conteazã cel mai mult: orgoliul sau binele? Al tãu ºi al celuilalt.

Azi m-am uitat la "Good bye, Lenin", am avut o tentativã de "Pianistul" dar el nu prea avea legãturã cu Baricco pe care l-am citit eu aºa cã am lãsat-o baltã, dupã care am vrut sã revãd "Pãsãrile" lui Hitchcock dar iar nu a intrat subtitrarea aºa cã m-am uitat ce m-am uitat pânã când am adormit... :((

The Savages (Laura Linney, Philip Seymour Hoffman) - un film subtil si trist, realist de trist, despre batranete, relatii parinti/copii, viata in general... Linney si Saymour si regizoarea/scriitoare umbla cu talent la nuante, personajele isi descopera propria umanitate incet-incet, o data ce da viata peste ei... la inceput totul scartaie, le e greu sa isi dea seama pe ce lume se afla, dar dupa mai multe poticneli, li se sterge si ceata de pe ochi... Un film emotionant.

Barefoot in the Park (1967) cu Robert Redford si Jane Fonda plus o actrita cu cele mai haioase replici posibile : Mildred Natwick.

Pentru mai multe detalii http://www.imdb.com/title/tt0061385/

The Water Horse Legend of the Deep (2007)

http://www.imdb.com/title/tt0760329/

Barton Fink - 8.5/10. E de-al nostru, cum s-ar spune, al impatimitilor scrisului...nu, nu ma identific cu Fink, inspiratia mea existentiala exista deocamdata in Romania si chiar pot adauga cutezator ca ma aflu la polul opus lui Fink, la el e prea cald, la mine e prea frig, el e singur, eu sunt prea inghesuit...
Barton Fink (John Turturro) este autorul mai multor piese de teatru si este gata sa-si incerce norocul si la Hollywood. Se cazeaza la un hotel mediocru dar constata ca nu poate sa scrie un scenariu de film, nu-i asa simplu, el o fi auzit de Carabat al nostru? Cauta un alt scriitor inglotit al leviatanicei industrii ajunsa un mit - Hollywood - care sa-l ajute, insa scriitorul care ar fi trebuit sa jongleze cu masina de scris ca Schwarzenegger cu pusca pe motocicleta se dovedeste a fi un betiv paranoic, bolborosind a demodat si cazut si-n viciul femeii - mai adaugam ca "secretara" lui ii "corectase" ultimele doua lucrari (iar aici ghilimelele sunt pe bune). Si atunci ce-i de facut? Fink isi indreapta atentia catre amabilul sau vecin Charlie Meadows (un John Goodman prevestindu-si marile roluri de comic ce-au urmat). Ma tot asteptam sa se iveasca ceva, o surpriza, o intorsatura kitch, dar nu apare, fratii Coen (caci despre ei e vorba, semnand scenariul si regia in stilul caracteristic si celebrizat) jongleaza cu personajele acestui film, aducand in final o aura fantasy filmului, cu focul ce a tot mocnit si s-a aprins prea devreme, prea definitiv ca talentul sa mai faca ceva. Aici filmul e destul de vag...iar eu unul n-as fi mers atat de mult pe tranzitia comedie-drama-fantasy-comedie-drama, finalul e parca undeva prea departe de situatia initiala de la care pornise story-ul. Insa acest aspect este estompat prin juisy-ul suspansului, interesantului: filmul este savuros iar momente ca acelea in care Barton Fink sta blocat in fata masinii de scris incapabil sa poata demara scenariul sunt empatice cu noi si aduc o doza umoristica consistenta calitativ. Regia e asa cum trebuie, jocul actoricesc pe masura scenariului pulsand prin soundul cu accente grave d ethriller si nu numai; as penaliza doar personajul Fink, el ramane in canoanele tiparului impus de scenariu, nu e la carma lui, este purtat de scenariu/film pe placul autorilor, e tras de ei inainte si inapoi ca o marioneta incapabila sa transmita ceva in afara de...nimic. Daca prin asta s-a mizat: blocajul scriitorului atunci cand deadline-ul ii bate la usa iar decapitarea ca metafora prin care subtil ni se transmite ca gandurile noastre sunt la cheremul mogulilor producatori ce se agita pentru spectacol in detrimentul artei, atunci filmul curge corect in canalele lui fara a iesi gresit din matca.