jankelevitch - ironia.

o să mă rezum la atît , prea ludic-evanescento-diabolic-vaporoasă e ironia asta a domnului vladimir. poate voi posta fragmentul despre trădarea limbajului mai tîrziu.

"O lume se destrama"
O carte pe care am citit-o in totalitate pe metrou, in curse de o ora de la un cap de linie la altul (aproape). Bleah. Tatalor cu bamele. O plicticosenie.
4/10

Sper ca n-ai luat-o ca recomandare :p Ca nici pe mine nu m-a dat pe spate deloc, eram doar curios sa vad ce-i cu autorul ca aparea in fruntea listelor nominalizatilor la Nobel.

Nu, eu am citit-o atunci cand a aparut, eram si eu colectionar de carti "Cotidianul", astia au fost primii, dupa ei s-au luat pe urma toate ziarele.

Ei au fost taticii dar am auzit ca au lasat o gaura babana cartile alea in bugetul Cotidianului . Pai inca sunt pline anticariatele de cartile lor si ale altor ziare care le-au copiat strategia . Pe mine nu ma supara - carti buni la preturi de nimic .

Federico dar putea oare lipsi din carte faptul ca ma-sa nu venea la meciurile ei de baschet ??? N-a venit tata sa ma vada cum cant la acordean in fata intregii scoli sau cum castig meciul de folbal si de aia mi-am kilarit parintii , vecinii si bineinteles colegii de clasa. X( . Magarii ,chiar o meritau >:)
Repet , in fata dramelor uriase care au loc in toata lumea nu stiu cat mai conteaza faptul ca dupa 20 de ani de caznicie nu ma mai iubeste nevasta .Conteaza pentru mine si nevasta/ copiii /socrii mei .
Asta ma irita in literatura asta ce vrea sa dea zoom pina la infinit - lipsa mizelor majore . Parca ar fi fizica secolului 20 care vrea sa sparga toate ementele pina la ultimul quark analizabil .
Ceva total diferit am terminat de citit ieri . O culegere de interviuri ample cu fosti lideri comunisti : Alexandru Barladeanu , Gheorghe Maurer , Corneliu Manescu . Pai astia au fost oameni care ar fi avut de povestit carti intregi . Deciziile lor au avut impact atunci si acum . Oamenii astia au stat la betii sau s-au certat cu Stalin , Mao , Tito sau Brejnev . Semnaturile lor aruncau oameni in inchisori sau infiintau fabrici , sosele. Ani de puscarie alaturi de Gheorgiu Dej si de Ceasca .Razboi pe frontul rusesc , conspiratii pentru putere , ordine venite de la Moscova care puteau sa arunce Romania in jale. Pai daca Stalin ar fi vrut ar fi dat in doua secunde Transilvania ungurilor . Din doua motive (principale) n-a facut-o :1. erau mai multi romani decat unguri in Transilvania si ar fi dat nastere unei Ungarii mari cu o populatie romaneasca semnificativa . 2. Stalin nu-i putea suferi pe unguri pentru ca au mers cu nemtiipina la capat .
Pai daca nu-l sustine Maurer pe Ceausescu acesta nu avea nici o sansa sa ajunga cine a ajuns si sa ne nenoroceasca pe toti .
Fratilor ,nu toate cartile trebuie sa fie despre lucruri monumentale dar nici toate cartile nu trebuie sa fie despre babe de 80 de ani care nu au nimic de spus si care se pling de varice . :P

istoria e ciclica.

[quote=rvn] Doar pentru vechii greci , Nietzsche , Eliade , s.a. Pentru ceilalti - crestini , musulmani , evolutionisti
:)) s.a. istoria e liniara . Tot inainnnttteeee !!!!!!!
Pentru cei mici istoria este triciclica :P

Am trei observatii:
1. "Se certau cu Stalin" - exclus. Daca numesti cearta a face pipi-n pantaloni in fata cuiva atunci da, se certau.
2. Daca nu-l sustinea Maurer pe Ceausescu ne nenorocea alt Escu.
3. Dramele-dramoletele personajelor din Libertate s-ar putea sa fie o miza mai mare pentru cititor decat realizarili si nerealizarili nea tovarasilor mai sus numiti. Cel putin pentru un cititor ca mine.

1.Poate ca cearta cu Stalin e mult spus dar sa stii ca unele obiectii si mici obstructii existau si in dialogurile cu el.Stalin era un personaj complex si capricios si de multe ori puteai sa-i schimbi unele hotarari daca stiai cum sa-l iei.Oamenii astia nu cred ca faceau pe ei pentru ca (unii) erau trecuti prin razboi ,prin epurare ,prin inchisori .Erau cat de cat obisnuiti cu pericolul si de aia cred ca nu aveau nevoie de pampersi.In plus pe Stalin il vedeau destul de des in diversele"excursii " pe care le faceau pe la Moscova.
2.Asta e o parere determinista.Putea sa fie alt Escu dar unul mai soft ,mai putin distrugator decat Ceasca.Un Ceasca cu mai multi gigaherzi si cu o pasiune mai mica pentru demolari .
3.Orice personaj literar poate fi fascinant dar uneori astea adevarate sunt chiar mai fascinante decat sfortarile mintii unui scriitor.

Din tot ce-am citit eu despre Stalin, pampersul era dotare obligatorie pentru acoliti - fie rusi, fie "popoare prietene". Incepand cu Molotov si Kaganovici, toti cei care intrau in biroul lui aveau ceva indoieli dac-o sa mai iasa.

In ce priveste personajele adevarate, iti dau dreptate. Istoria poate fi mai pasionanta decat fictiunea (si, uneori, mai ... fictionala). Doar ca fac eu asa o urticarie la nenisorii pe care i-ai pomenit. Mai ales cand isi rememoreaza ispravile minunate si-si exhiba patriotismul, demnitatea si curajul. Bref, raman la votul pentru Patty Berglund.

Poate ca purtau pantaloni din aia bufanti si in loc de pampersi aveau calti B-)

Si eu sunt alergic la acesti ''eroi ' dar trebuie si ei ascultati ca doar ei au vrut sa construiasca 'viitorul luminos'' . Multe din discutiile purtate de ei cu conducatorii sovietici se gasesc consemnate in arhivele rusesti si au putut fi coroborate de autoare . Cartea pe care am citit-o se numeste ''Partea lor de adevar '' , e scrisa de Lavinia Betea . La randul ei Lavinia Betea a fost prinsa cu niste plagiaturi la niste cursuri pe care le tiparise pentru studenti . Imbarligata rau viata asta .

Cu Patricia n-as ramane nici daca ar fi ultima femeie din literatura .Merg mai degraba pe mana Vitoriei Lipan . Mana sau baltagul . ''Arde-l Gheorghita '' >:)

A, pai intre astea doua Victorita e clar eligibila! Ce terapie, ce antidepresive? Un zvac cu baltagul e balsam pe sistemul nervos.

O alta carte buna pe care am terminat-o de citit zilele trecute este ”Obstacole” de Lloyd C. Douglas, un roman despre care stiam prea putine la momentul achizitionarii dar care ma surprins placut prim drama si framantarile enigmaticului Tubby.
”Obstacole” te introduce in lumea personajelor si te face sa reflectezi inca de la prima pagina prin motto-ul:
”N-ai luat invatatura decat de la cei care te-au admirat si au fost ingaduitori fata de tine, si de la cei care ti-au facut loc spre a-ti putea continua drumul?
N-ai luat invatatura de folos si de la cei care ti-au stat impotriva si ti-au asternut obstacole de-a curmezisul drumului tau, spre a te impiedica sa mergi inainte?”
In concluzie daca vreodata o gasiti, cu preponderenta prin anticariate, nu luati in considerare aspectul prafuit si fad a copertii in detrimentul unei lecturi interesante.

Iar daca vreti o carte placuta dar mai usoara, poate fi indicata ”Gradina secreta” de Frances Hodgson Burnett.

"Doamna Bovary"de Flaubert, nu stiu cum am scapat-o pana acum. Desi personajele sunt detestabile, e o carte foarte puternica, nu stiu cum sa zic, foarte bine scrisa si credibila. Am terminat-o rapid cu o expresie de genul: Jeez!! :-O Ce oameni! O recomand! 4,5 din 5

Subscriu pentru ”Doamna Bovary” si vreau sa aduc in atentie un roman din perioada stalinista, interesant si alert, ”Singur printre dusmani” al lui Iuri Dold-Mihailik, unde pe fundalul spionajului are loc zdruncinata poveste de iubire dintre Heinrich si Monica, ce se impleteste cu misiunile grele ale acestuia.
Poate fi gasit si online aici: http://ro.scribd.com/doc/38102559/Si...-Dusmani-Vol-1 - vol I si http://www.scribd.com/doc/38102665/S...-Dusmani-Vol-2 - vol II (nu cunosc daca regulamentul permite aceste link-uri, in caz contrar rog mederatorii sa le stearga)

Cine nu-si aduce aminte de caleasca doamnei Bovary ???:P La bulivar birjar !!!

Mda, nu demult am trecut si prin Ivan Denisovici. Exact cu nenoriciri din alea de magnitudini otv-iste, daca mi-e permis sa zis asa fara sa fiu peiorativ. Si se simte si la Soljenitin acelasi stil straveziu subtil-superficial si sacaitor ca un preservatiff. Bine, sa presari metafore din alea obraznic de elegante in contextul dat ar fi parut obscen, daca stau sa ma gandesc acum (din acelasi motiv pt care zicea Adorno - stiu ca l-a citat Gorzo recent in privinta asta, dar ma-ntalnisem cu textul dinainte - ca dupa Auschwitz nu mai ai cum sa indraznesti sa scrii poezie), dar pe mine unul nu m-a prins cu prea mare vlaga intregul stil-continut. Dupa Herta Muller, Casa Mortilor lui Fiodor si alte relatari non-fictionale despre genul asta de experiente, n-am gasit cine stie ce soc sau cine stie ce nemaipomenit. Imi era mila de Suhov dar de Patty si Walter mi se rupea inima. Tocmai pentru ca nu era nimic senzational-contigent in 'nenorocirea' lor ci era impus cu necesitate de conformatia lor psihica de fiinte umane.
Pai nu stiu la ce fel de drama uriasa te gandesti tu acuma. Drama lui Ivan Denisovici de ce ar conta pentru tine? Pana la urma toate dramele din lumea fictiunii nu te-afecteaza cu nimic concret. Ar putea foarte bine sa nu-ti pese de nimic. Numai ca drama lui Walter si Patty nu e despre noi. Exact, conteaza doar pentru Walter si Patty, dar tocmai asta e pariul literaturii daca nu ma-nsel -- sa te faca sa te lasi pe tine deoparte si sa-ti pese de ce i se intampla altuia.

'Carte scrisa de plictiseala' (apud Cartarescu :P ).

Nici mie nu mi-a pasat prea mult de ea, desi am citit-o de doua ori (pentru stil - nici de ala nu mi-a pasat, dar am plecat urechea la niste zvonuri), dar ce m-a consternat pe mine mereu la cartea asta e faptul ca naratiunea incepe la persoana I si dupa 30 de pagini urca doua 'viteze' si asa ramane pana la sfarsit WTF!!!

Ah, si inca ceva: nu ma interese... oops, wrong train of thought. :-O Nu. Uhm, ca tot a venit vorba dincolo de Silver Linings. La faza din Corectiile lui Franzen in care Chip geekul si ratatul cica se-apuca sa faca 400 de flotari in fiecare dimineata aproape m-am uitat la carte pentru vreo doua secunde cum se uita nevropatul din film la Hemingway inainte sa-l arunce pe geam.

DEGETE MICI de Filip Florian.

La fel ca in cinematografie, sa existe un "nou val" si in literatura romaneasca? Asa mi-am format o impresie lecturand acest miniroman de aproximativ 200 de pagini. Filip Florian prezinta similitudini scriitoricesti cu Dan Lungu in masura in care Cristian Mungiu seamana, pe ici pe colo, ca stil cu, sa zicem, Corneliu Porumboiu. La ambii scriitori am avut de-a face cu romane de mica intindere, nespectaculoase in esenta insa frumusetea celor scrise sta in amanunte. E vremea minimalismului, sa vedem cum scrie si Radu Paraschivescu al carui roman tocmai l-am inceput...

Am citit-o si eu pe asta si mi-a placut . M-a enervat insa calugarul ala Onanie sau Cufurie (am uitat cum il chema ) caruia ii crestea parul in cap si trebuia sa-l tunda din ora-n ora . Sunt satul de realisme din astea magice bagate la greu in literatura noastra . Au mers la Garcia Marquez si la alti sud-americani dar la noi nu prea.Oricum interesanta prezenta argentinienilor in carte .

adorno e gagiul acela care pune durerea apriori în fruntea oricărei experienţe estetice, adică cel ce speculează ca ideal cufundarea într-o baie de acid, astfel ca să nu mai poţi sta nici în cur, nici în nas, fără a simţi durerea şi a-ţi garanta prin asta autenticitatea receptării artei? un soi de ideological drill necesar. romanţe biblice: dacă ochul te induce în păcat, scoate-ţi-l. lieduri adorniene: dacă arta te face să uiţi marea durere cosmică, taie-te cu cuţitul. dacă nu e el, sorri, dacă e el, fuck him. după auschwitz nici angelopoulos nu ar mai fi cu putinţă, ba chiar ar trebui pus la zid, ca poeţii lui platon, vrăjitor iresponsabil şi cu el toată gloata de menestreli ai simţurilor. tu chiar vb serios, Federico?
dacă soljeniţîn e otv-ist (şi după mine nu e), atunci herta muller e poneiul roz, jonglînd cu etimologii şi pronunţii..

Nu e nici Onanie nici Cufurie, e... Onufrie!!!

Degete mici mi-e pe lista scurtă, după ce Zilele regelui şi Toate bufniţele le-am citit, de curând, cu foarte mare plăcere. Şarmul literar a lui Filip te face să îţi focusezi atenţia mai mult pe stil decât pe povestea/mesajul în sine.

@Malombra: am specificat ca incercam sa nu fiu peiorativ cand am aruncat termenul ala; era intentionat in sens vag-orientativ. La modul: de cate ori loveste istoria fenomenul si ideea de lagar? In contrast cu infidelitatea conjugala eventual? In sensul asta se intalneste, dupa teoria mea, Soljenitan cu senzationalul (atat in Ivan Denisovici cat si in Pavilionul Cancerosilor). La suprafata deci, ca in rest, dedesubtul acestei cruste, sa fim seriosi, naratiunile sunt de o trivialitate si o banalitate stridente. Dar inca o data, tot superficial, daca mi-e permisa supralicitarea asta barbara. Problemele lui Suhov sunt de-o elementaritate a caror 'irelevanta' i-ar pune pe fuga pe adevaratii otv-isti. Dar pentru un ochi mai rabdator si cu sfredelul mai viguros, se des-copera pana la urma cat de incredibil de fabulos de miraculos poate fi in un banal fum de tigara sau o firimitura de paine. Iar in legatura cu Herta: ea a avut avantajul surprizei; mi-a iesit in cale inaintea lui S, a avut impact mai mare fiindca m-a prins mai fraged, mai inocent mai vulnerabil. Obiectiv, nu stiu in ce raporturi stau unul fata de altul.
Nu stiu sigur, nu sunt specialist, mie doar imi place sa-i trambitez numele, ca-n rest n-am inteles nimic din (firimiturile citite din) el. Vorbesc mai serios decat ai tinde sa crezi.

In alta ordine de idei, cine-mi arunca si mie un colac de salvare, o funie, ceva? ca altfel nu cred ca razbat intreg afara din Furia lui Faulkner. ~X(

Două cărți pentru minte și suflet: ”Factorul ALADDIN - Indrazneste! Afla cum sa ceri!”- Jack Canfield și ”Supa de pui pentru suflet de mama” de Mark Victor Hansen & Jack Canfield.

Am citit-o si eu pe a doua cand eram gravida pentru intaiasi data si mi-a placut.

Una dintre cele mai mari gafe din lecturile mele -cea mai subtila scena de sex din toate timpurile. Eu nu ma prinsesem la faza asta nici in liceu, nici cand am analizat-o la cursurile din Romania, abia in Franta s-a uitat inspaimantat la mine profu' cu pricina ca eu nu mi-am dat seama de scena respectiva de sex. De unde doamne iarta-ma sa inteleg eu ca aia si-o pun in caleasca? E ca poezia subtilului aluia englez cu nu stiu ce manastire care nu apare in poezie de-am cerut mai multe editii la biblioteca; banuiam ca la tipar au asociat aiurea titlul cu poezia gresita. Subtilitatile astea m-au depasit intotdeauna.

Revenind:
Circul nostru va prezinta -Lucian Dan Teodorovici 6/10
Arata ca un exercitiu de scriere pentru a se antrena inainte sa scrie Matei Brunul. Are unele personaje interesante pe alocuri, dar cartea e cam lipsita de consistenta.

Vai aniela Bond , dar cine pomeneste ceva de sex :"> ??? Adica aia doi se jucau de-a dobitocul cu doua spinari :-O ??? Interesant . Pai eu credeam ca jucau sah sau ping pong .

e ca poezia lui rilke despre pisica neagră. am citit-o de vreo 3 ori înainte să mă apropii de o întitulare animalieră. :| foarte hansarpish aşa, citeşte şi denumeşte.

Pai puteau si ei sa aiba o conversatie de inalta calitate ceva :D Acum mi se pare o scena evidenta. Dar pe vremea aia pur si simplu nu vazusem nimic sexual in descriere. A fost de vise rele pentru mine, filologul lu' peste prajit. :))

ASTAZI ESTE MAINELE DE CARE TE-AI TEMUT IERI de Radu Paraschivescu.

"The fields of Athenry", un cantec care strabate vremurile... Diferenta dintre Radu Paraschivescu, Filip Florian si Dan Lungu este cam aceeasi cu aceea dintre Nae Caranfil, Cristian Mungiu si Corneliu Porumboiu, bineinteles pastrand proportiile pentru ca una-i literatura si cu totul altceva cinematografia. O carte excelenta, pe care am citit-o cu tristete la ultimul capitol. Daca veti citi veti intelege de ce. Precizare: sunt suporter al lui A.C Milan din 1989 incoace...

Am citit volumul 4 din povestirile lui Cehov si m-am indragostit de scrisul sau - toate sunt atat de frumoase - ca niste perle care vin una dupa alta pe un sirag (perle veritabile). Intre timp am recitit Marele Gatsby, faina dar deja o stiu aproape pe de rost, si acum citesc din nou Cehov. Va recomand acest scriitor din inima! N-am cuvinte ce frumos scrie!

Ochiul Luni de Anonymous, este continuarea primei părţi cu titlul Cartea fără nume, recomand tutuor fanilor lui Tarantino deaorece stilul se aseamănă foarte mult.

ia uitaţi-vă ce citeşte fata asta. poate nu vă plac blondele, nici parisul, dar ia să văd cîţi au citit arta războiului :-B



dacă nu altceva, poza asta demonstrează un lucru: reading is cool. dacă şi piţipoancele fac poze cu cărţi, înseamnă că activitatea lecturii e pe calea cea bună. ideea e că nu numai nerzii citesc. doh.

Zace in Kindle de vreo 2 ani dar inca nu m-am apucat sa o citesc.:(

Am terminat de citit mai devreme The demolished man de Alfred Bester.Romanul sau a castigat primul premiu Hugo,Bester contribuind la fundatia sf-ului modern alaturi de alti cativa autori.

Cartea e buna si poti sa-ti dai seama ce impact a avut asupra genului dupa vreo 30-40 de pagini pentru ca se indeparteaza de cliseele obisnuite care predominau in povestile sf din anii 40-50,cu monstri,extraterestri care invadau Pamantul,vanatori de recompense din spatiu,etc..
Daca ar trebui s-o descriu as spune ca e o combinatie intre Fight Club,Shutter Island,Minority report si putin Poirot.

Iti dai seama ca si luptele-n ciocolata au nevoie de-o strategie. Se documenteaza fata. :))

Oh, you're reading The Art of War! How cute...

Post it forward

S-a strigat non-sequitur, mestere. Noi incercam sa ne ocupam de blonde. ;)

A, pai daca vorbiti de blonde.... Nimic n-o intrece pe asta mica.

dacă vă uitaţi la corpo celeste, vedeţi cum existenţialismul e, de fapt, revenirea la creştinismul biblic. ok, ok, ştiu, dar mi-a venit asta în cap azi, cînd l-am întrebat pe un tip din lituania, unul din măcelarii de serviciu de pe mubi, de ce corpo e ultimul film căruia i-a dat 5 stele. cristul revoltat, singur şi aruncat din lume, nu e existenţialismul ce postulează acest model cristic ca o nouă ontologie a individului separat de divinitate?
you can lock me up now.. da serios acuma.
are şi blonde filmul.
david blondwell.

Și o lectură ceva mai usoară, ce merge numai bine pe vremea asta mohorată, cu o cană de ceai alături... ”O femeie singura” - Regine Andry ... ”Vis de iubire” - Elena Zafira Zanfir.

Fani Facebook:
Monica Belluci, Artist, ~590,000 likes.
Sasha Grey, Artist, ~610,000 likes


Cred ca toti fanii aia Sasha Grey sunt implicit mari fani Soderberg si au ajuns la ea pe filonul "The Girlfriend Experience" si aia care n-au vazut "The Girlfriend Experience" sigur au dat nas in nas cu ea la un club de lectura de existentialisti si treaba asta spune ceva important si esential si existential despre lumea in care traim, dar pe parcurs am uitat exact ce. :P :))

damn, eu am crezut că tipa aia e româncă. chiar are faţă :-? calitatea pozei m-a dus cu gîndul la vreo poză ciordită de pe faeces-book..

CINE L-A UCIS PE ROGER ACKROYD de Agatha Christie.

Domnul Ferrars a murit si, desi medicul a declarat ca-i vorba de moarte naturala, exista suspiciuni ca n-ar fi tocmai asa. Doamna Ferrars moare si ea si aici pare sa nu fie nici un dubiu, pare sa nu fie nimic necurat. Al treilea deces din King's Abbot nu mai lasa loc nici unei indoieli: Roger Ackroyd, personaj important in tinut, a fost injunghiat in spate fara putinta de tagada, nu se pune problema sinuciderii. E un caz foarte complicat pentru politia locala, nu si pentru Hercule Poirot...

Giulio Leoni - ”Crimele Mozaicului”
 

Despre cartile lui Agatha Christie ce sa mai spun, captivante, misterioase, e greu de descris maretia minti din spatele acelor intrigi.
Dar pontru a reveni la subiect, ”ultima carte citita” as preciza ca nu sunt de neglijat nici scrierile lui Giulio Leoni - ”Crimele Mozaicului” si celelalte din colectia aventurilor lui Dante Alighieri.
” Despre ce este vorba in roman? Despre nimic altceva decit despre o seama de crime ingenioase si despre solutia (la fel de ingenioasa) a acestor crime, pe caile rationamentului abductiv (si ale intuitiei). Exista un detectiv perspicace; dar exista, fireste, si un vinovat diabolic.” Atat... suficient pentru a capta interesul, fara a distruge misterul...

Am citit şi eu, în urmă cu ceva ani, atât Crimele mozaicului cât şi Crimele lumii ale lui Leoni şi tare plăcut impresionat am rămas de felul în care a construit acţiunea în Italia secolului XIII. Deşi nu sunt neaparat un consumator al genului thriller/horror, ca şi construcţie, stil şi mister, pe Leoni îl consider un vârf de lance al genului.

CALEA CEA LUNGA de Sebastian Barry.

Cat de mult ii "iubesc" republicanii irlandezi pe monarhistii englezi se cunoaste din istoria contondenta, am aflat recent inclusiv din valorosul roman semnat Radu Paraschivescu. Cateodata esti insa silit sa te aliezi cu cine nu ti-ai dori si asa s-a intamplat si in primul razboi mondial. Foarte tanarul soldat irlandez Willie Dunne pleaca la razboi cu multe vise de indeplinit, cu dorinta de a fi un erou care lupta pentru tara sa impotriva nemtilor rai care doresc sa subjuge Europa. Numai ca razboiul nu poate aduce cu sine decat nenorocire, durere si moarte asa ca idealurile se vor estompa rapid facand loc iadului pe pamant. Al 51-lea volum al colectiei "Cotidianul" ne infatiseaza in 240 de pagini povestea emotionanta a unor tineri ale caror vieti sunt distruse de istoria necrutatoare...

Citesc mai multe minuni in paralel : J. Barnes ''Sentimentul unui sfarsit '' J.P.Dennis '' De ce scandalizeaza crestinismul ???'' , G. Arriaga ''Un dulce miros de moarte '' . Am descarcat si niste carti sf in format audio dar nu stiu ce-o sa se alega de ele . Mi le ''pun' seara si adorm cu ele . Acum ascult ''Stranger in Strange Land '' de Robert Heinlein . Are 23 de episoade si fiecare episod are cam 45 minute . Pina acum am ascultat 5 episoade dar cred ca la vreo 3 am adormit pe la jumatate . La un moment dat martianul Smith ii cerea unei tipe sa se dezbrace , sa intre in cada si sa infrateasca cu el :-O >:)